State democratice în perioada interbelică

1. State cu regimuri democratice

2. Un model democratic: S.U.A.
3. Democrația românească din perioada interbelică
4. Stat și cetățean în democrație și totalitarism
1. Deși regimurile democratice au fost criticate pentru ineficiența lor în rezolvarea problemelor cu care
se confruntau oamenii ca urmare a crizei de după Primul Război Mondial și a Marii Crize Economice, acestea
s-au menținut în multe stat din Europa (Franța, Regatul Unit, țările scandinave etc.) și în afara continentului
(SUA), fiind luate drept model. Regatul Unit, deși s-a confruntat cu multe probleme economice determinate
de crize, dar și de decolonizare, și-a consolidat regimul democratic și și-a menținut forma de guvernare –
monarhia parlamentară. Statul funcționa pe baza principiului separării puterilor în stat încă din secolul al XVII-
lea, iar principalele partide politice care își disputau puterea erau Partidul Liberal, Partidul Conservator și
Partidul Laburist (Socialist). Franța era organizată în perioada interbelică cca republică. Ea era caracterizată
prin existența unui număr mare de partide politice ceea ce duceau mai mereu la formarea unor guverne de
coaliție dintre mai multe partide. În aceste coaliții, izbucneau tensiuni dintre partidele aflate la guvernare, ceea
ce ducea la instabilitate politică (schimbarea Guvernului foarte des). Situația politică a fost dificilă și pentru
că în Franța au existat partide cu ideologie comunistă și fascistă, însă acestea nu au câștigat niciodată alegerile
și nu au ajuns să guverneze.
2.Modelul democrației americane se bazează pe Constituția, adoptată în anul 1787 și valabilă până în
prezent. În timp, Constituției i s-au adăugat 27 de amendamente. Primele 10 amendamente au fost adoptate
între 1789 și 1791 şi prevedeau drepturile cetăţenilor americani. Statele Unite ale Americii sunt organizate ca
republică federativă de tip prezidențial, președintele american având puteri sporite. Potrivit principiului
separării puterilor în stat, puterea executivă este deținută de președinte și Guvern, cea legislativă de parlament,
numit Congres, iar justiția este gestionată de Curtea Supremă. Preşedintele este ales prin vot universal de un
colegiu electoral pentru un mandat de patru ani. Este şef al statului și şef al puterii executive, comandant
suprem al armatei, şef al diplomaţiei, promulgă legi și își exercită dreptul de veto. De asemenea, șeful statului
poate acorda grațieri federale și convoca Congresul în situații excepționale. Congresul bicameral este compus
din Senat şi Camera Reprezentanţilor. Senatul se constituie din câte 2 senatori aleşi de cetăţeni din fiecare stat,
iar Camera Reprezentanţilor dintr-un număr de congresmeni proporţional cu populaţia fiecărui stat. Congresul
aprobă numirile în funcţii, ratifică tratatele internaţionale, adoptă legi etc. Curtea Supremă de Justiţie, compusă
din judecători numiţi pe viaţă de preşedinte, exercită puterea judecătorească, asigurând tot- odată interpretarea
și constituţionalitatea legilor
3.În perioada interbelică, România era monarhie constituțională de tip democratic, viaţa politică
caracterizându-se prin separarea puterilor, existența mai multor partide, exercitarea drepturilor și libertăților.
A contribuit la aceasta adoptarea unui şir de reforme democratice, între care: introducerea votului universal
(1918), reforma agrară (1921) și adoptarea unei noi constituții (1923). Monarhia a continuat să joace un rol de
echilibru în viața politică. În anul 1938 însă, viaţa politică din România a suferit schimbări radicale prin
înlăturarea sistemului democratic și introducerea regimului autoritar al regelui.
4.În statele de tip democratic din perioada interbelică, statul garanta și promova drepturile și libertățile
omului și cetățeanului. Acestea erau exercitate în limitele stabilite de legea fundamentală – Constituția acestor
țări. Potrivit acesteia, existau mai multe categorii de drepturi, precum: drepturi civile și politice, social
economice și culturale. În regimurile politice de tip totalitar, drepturile și libertățile au fost îngrădite sau
menținute formal. Un exemplu relevant îl reprezintă cenzura.