Prof.

Zidaru Ionuț Gabriel, Clasa a-XII-a, Liceul

Teologic ,,Elim”, Pitești.
 STATUL este organizația care deține monopolul asupra unor servicii
pe un teritoriu delimitat de frontiere. Statul este titular al suveranității
și personifică din punct de vedere juridic națiunea. Din punct de
vedere social, statul nu trebuie confundat cu societatea, el fiind o
instituție separată care poate să reflecte mai mult sau mai puțin
interesele societății.
 FORMA DE GUVERNĂMÂNT reprezintă organizarea puterii
supreme de stat, modul de formare şi competenţa organelor supreme
ale statului.
 REGIMUL POLITIC este ansamblul instituțiilor și raporturilor
politice prin care clasa politică își înfăptuiește programul politic.
Instituțiile care înfăptuiesc, în viața politică, economică, socială și
culturală a țării, programul clasei politice sunt: monarhia,
parlamentul, guvernul, partidele politice, armata, justiția, școala,
biserica.
 Clasă politică : diferenţierea în cadru societăţii a unei pături distincte şi
restrânse de persoane care îndeplinesc un rol semnificativ în
conducerea societăţii.
 Cultul personalităţii: practică politică ce atribuie un rol exagerat unei
personalităţi politice în evoluţia societăţii, ceea ce produce deformarea
vieţii politice dintr-o ţară.
 Descentralizare: procesul prin care organismele administraţiei locale
primesc competenţe sporite în raport cu autoritatea centrală.
 Gulag: nume dat sistemului concentraţionar sovietic, care la moartea
lui Stalin (1953) deţinea între 6 şi 10 milioane “adversari ai regimului”.
 Sovietizare : introducerea modului de viaţă, de gândire şi a regimului
politic sovietic, după 1945, în ţări din Europa de Est.
 Totalitarism: formă de organizare şi funcţionare a societăţii în care
statul controlează toate aspectele vieţii sociale şi individuale.
  
 Principala caracteristică a sec. XX a fost confruntarea
dintre democrație și totalitarism.
 La încheierea Primului Război Mondial, regimurile
democratice s-au instaurat în unele dintre statele nou
constituite în centrul şi estul Europei, aşa cum a fost cazul
Cehoslovaciei.
 ➢ Totuşi, perioada interbelică, a fost dominată de instaurarea,
inclusiv în noile state europene, a regimurilor autoritare sau
dictatoriale (Polonia, Iugoslavia, Austria etc.).
 ➢ Regimurile democratice, bazate pe principiul separării
puterilor în stat, vot universal, alegeri libere, respectarea
drepturilor şilibertăţilor cetăţeneşti, pluripartidism, s-au
consolidat în ţările nordice, precum Danemarca, Suedia sau
Norvegia, şi în cele mai multe state din vestul Europei.
 Def. DEMOCRAȚÍE Formă de organizare și de conducere
politică a societății, care proclamă suveranitatea poporului. Formă de
guvernare a statului, bazată pe separația puterilor și pe votul
universal. Stat căruia îi este proprie o astfel de organizare. Metodă de
conducere a unui colectiv, care asigură participarea tuturor membrilor
la luarea deciziilor importante.
TRĂSĂTURI:
 Principiul separației puterilor în stat; suveranitatea națională,
guvernare reprezentativă,
 - Alternarea la guvernare pe baza votului universal care legitimează
puterea politică şi permit schimbarea conducerii statului periodic;
 - Drepturi și libertăți:
 Libertatea presei
 Libertatea cuvântului
 Libertatea persoanei
 Libertatea religioasă etc.
 - Pluralism politic şi ideologic.
 Democraţia este exercitată în cadrul statului de drept.
 În perioada interbelică , majoritatea statelor europene
au cunoscut regimuri democratice şi au făcut eforturi pentru
menţinerea unui climat de pace. Ţările europene
democratice au cunoscut , ca formă de organizare statală, fie
republica ( Franţa, Polonia, Finlanda, Cehoslovacia), fie
monarhia constituţională (România, Marea Britanie, Belgia,
statele nordice).
 Şi în aceste ţări democratice au funcţionat partide

extremiste ( de exemplu, în România: LANC (1923),

Legiunea Arhanghelul Mihail (1927), transformată ulterior
în Garda de Fier.
 MONARHÍE, Formă de guvernământ în care puterea
supremă aparține unei singure persoane (rege, împărat, țar,
șah etc.) și se transmite de obicei ereditar.
 ◊ Monarhie absolută = formă de conducere a statului

bazată pe puterea nelimitată a monarhului.

 Monarhie constituțională = formă de conducere a statului

monarhic în care prerogativele monarhului sunt limitate

prin constituție. Stat care are ca formă de guvernământ
monarhia.
 Cea mai veche formă de stat din istorie;
 
 ETAPE ALE EVOLUŢIEI MONARHIEI:
 monarhia despotică în Orientul Antic ;
 monarhia centralizată şi absolutistă în Europa Medievală;
 MONARHIA CONSTITUŢIONALĂ în epoca modernă şi
contemporană;
 MONARHIA AUTORITARĂ în epoca modernă şi contemporană;
 MONARHIA CONSTITUȚIONALĂ este o formă de guvernare
monarhică ce face parte dintr-un sistem constituțional care acceptă
un monarh ereditar sau ales în funcția de șef de stat.
 Are la bază principiul separaţiei puterilor în stat.
 Monarhul este şeful statului;
 Atribuţiile monarhului sunt reglementate prin constituţie ;
 O principală atribuţie este numirea primului- ministru;
 Majoritatea statelor monarhice adoptă principiul monarhiei
britanice parlamentare ,,regele domneşte dar nu guvernează.’’
 Monarhii constituţionale sunt: Marea Britanie, Spania, Suedia,
Danemarca,Norvegia, Belgia.
 REPÚBLICĂ Formă de guvernământ în care organele
supreme de conducere sunt constituite din reprezentanți aleși
pe un anumit termen. Țară care are această formă de
guvernământ.
 REPÚBLICĂ formă de guvernământ în care conducerea este

deținută de un organ suprem al puterii de stat ori de un

președinte ales sau numit. (< it. repubblica, fr. république) a
apărut în Grecia antică;
 ETAPE ALE EVOLUŢIEI:
 republici sclavagiste în oraşele state- greceşti şi la Roma

antică;
 republici aristocratice medievale San Marino, Genova,

Veneţia;
 REPUBLICI MODERNE SUA, Elveţia;
 FORME:
 1. Republici democratice:
 Parlamentare: Germania, Italia (parlamentul în raport cu

preşedintele şi guvernul are un surplus de prerogative)

 Prezidenţiale:SUA, ( preşedintele este concomitent şi şef al

statului şi guvernului, comandant al forţeloe armate şi cel care

dirijează politica externă a ţării ) şi Rusia;
 Semiprezidenţiale:Franţa( primul ministru guvernează, iar

preşedintele arbitrază ) ;
 2. Republici dictatoriale:
 De tip fascist.
 De tip comunist.
 Practica democrației liberale: ANGLIA
 Anglia este o Monarhie Constituțională
Parlamentară care are la bază principiul separației
puterilor în stat. Alternarea la guvernare se face pe baza
votului universal, introdus în Marea Britanie din 1918.
 Cele trei puteri sunt:
 Puterea executivă care aparține monarhului și
cabinetului.
 Putera legislativă care aparține Parlamentului care este

bicameral, format din Camera Comunelor și Camera

Lorzilor.
 Puterea judecătorească garantează respectarea legilor.
 SUA este o republică prezidențială, organizată pe
baza Constituției din 1787. La baza organizării
statului se află principiul separaţiei puterilor în
stat.
 Puterea executivă aparține Președintelui care e în
același timp și șeful guvernului federal.
 Puterea legislativă aparține Congresului format
din Senat și Camera Reprezentanților.
 Puterea judecătorească aparține instituțiilor
specializate, Curtea Supremă, fiind instanță
supremă de judecată.

 Neoliberalismul: ROMÂNIA
 A fost promovat de PNL după 1918 avându-i ca principali
teoreticieni pe Ştefan Zeletin, Milhail Manoilescu, Vintilă
Brătianu. Liberalii români erau adepţii politici prin noi
înşine .
 În plan economic susţineau dezvoltarea industriei, a
urbanizării şi a capitalului românesc.
 În plan social suţineneau dezvoltarea burgheziei româneşti,
principala clasă purtătoare de progres.
 În plan politic susţineau dezvoltarea democraţiei
parlamentare.
 În 1923 a fost adoptată Constituţia Unificării,
considerată de Ştefan Zeletin documentul oficial de naştere
al neoliberalismului românesc ,un pas considerabil în
perfecţionarea democraţiei româneşti interbelice.
 În primul deceniu interbelic, Germania a fost organizată prin
Constituția de la Weimar ca o țară cu un regim politic
democratic. În 1933 însă, puterea a fost preluată de regimul
dictatorial național-socialist. În a doua jumătate a secolului
XX, germanii au fost nevoiți să trăiască în două state separate.
În zona de ocupație militară occidentală, s-a constituit un stat
democratic, având ca forma de guvernamânt republica
federală, care a devenit apoi membru NATO și al Comunității
Europene (RFG). În acțiunile de reconstrucție și consolidare a
democrașiei în statul vest-german s-a remarcat cancelarul
Konrad Adanauer, de orientare creștindemocrată. Un rol la fel
de important în istoria germană l-a avut cancelarul Helmuth
Kohl, în timpul căruia s-a realizat reunificarea Germaniei
(1990).
 Franta a avut între anii 1918 si 1940 un regim democratic
republican, caracterizat însă prin instabilitate guvernamentală.
După Al Doilea Război Mondial a fost adoptată o nouă Constituție,
care instituia un regim parlamentar clasic. Charles de Gaulle,
președinte al țării din 1959, a susținut ideea consolidării puterii
șefului statului. Reforma constituțională din 1962 a stabilit că
președintele Franței să fie ales de cetățeni prin vot universal, nu de
un colegiu electoral, ca până atunci. Franța a înregistrat progrese
economice importante, dar problemele sociale s-au menținut.
Datorită flexibilității articolelor Constituției, în Franta a fost
posibilă coabitarea la putere a unui președinte și a unui premier de
orientări politice și doctrinare diferite. Astfel s-a întâmplat, de
exemplu, în anul 1986, când președintele Mitterand era de
orientare politică de stânga, iar primulministru Jaques Chirac, de
dreapta.
 Modelul politic Anglo-saxon. Trăsături : promovare a
liberei iniţiative; descentralizare; implicare redusă a statului
în rezolvarea problemelor sociale; piaţă liberă;
adaptabilitate crescută a economiei. Aplicat mai ales după
1979, în perioada guvernării Margaret Thatcher.
 Modelul politic Francez rol însemnat al statului în viaţa

economică, politică şi socială; preocupare constantă pentru

problemele sociale.
 Modelul politic German, economie socială de piaţă, cu o

protecţie socială puternică; consens între sindicate şi

patronat; reducere a inegalitaţilor sociale. Model aplicat şi
în ţările scandinave
 Statul totalitar este o creaţie a secolului al XX-lea,
cu rădăcini în autoritarismul conservator european.
 În funcţie de suportul ideologic, acesta are două

variante: una de extremă dreaptă, care a dispărut

odată cu înfrângerea Germaniei în 1945, şi una de
extremă stânga, care şi-a continuat existenţa după al
doilea război mondial. Se consideră că totalitarismul
a atins punctul culminant în doar două state:
Germania şi URSS.
 frustările provocate de tratatele de pace încheiate în urma
Primului Război Mondial; instabilitatea economică din diferite ţări
europene, care a culminat cu marea criză economică din anii 1929-
1933; crizele politice si sociale de după Primul Război Mondial,
crizele economice caracterizate prin somajul ridicat și mai ales prin
„marea criză” din 1929-1933, nostalgia societății comunitare
stravechi (fascismul italian), revolta împotriva liberalismului –
„vinovatul” pentru situatia grea a cetățenilor
(bolsevismul/comunismul), nemulțumirea față de regimul
parlamentar considerat răspunzător pentru „umilința națională”
(nazismul).
 Actiunile prin care ideile s-au impus în planul politic si s-au
transformat în regimuri sunt de asemenea diverse: revolutii (Rusia,
1917), marșuri asupra capitalei (Italia, 1922), alegeri parlamentare
democratice (Germania, 1932), război civil (Spania, 1936-1939),
impunerea din exterior a regimului comunist de catre URSS în SE
Europei (după 1945).
 Regimurile totalitare au apărut în perioada interbelică:
Extrema dreaptă:
 Italia (condusă de Benito Mussolini), în anul 1922;
 Germania (condusă de Adolf Hitler), în anul 1933;
 Ungaria (condusă de Miklós Horthy), în anul 1939;
 Spania (condusă de generalul Franco), în anul 1939;
 Portugalia (condusă de Salasar), în anul 1932.
 Extrema stângă: URSS (condusă de Lenin, ulterior de Stalin), în
anul 1917, când bolşevicii au preluat puterea.
 Regimurile de extremă dreapta au fost învinse în al Doilea
Război Mondial. Comunismul , însă, a supravieţuit şi după
terminarea marii conflagraţii, fiind instaurat şi în alte ţări – de cele
mai multe ori, în mod forţat , cu ajutorul Armatei Roşii
(instrumentul militar al URSS). Ţări din Europa (Ungaria,
România, Germania de Est, Cehoslovacia etc.), din Asia (China,
Coreea de Nord), dar şi America Latină (Cuba) au cunoscut
regimuri comuniste.
  
 Trăsăturile regimurilor totalitare:
 - puterea este deţinută şi exercitată în mod absolut de o

singură persoană sau un grup de persoane;

 - lipsa pluralismului politic şi ideologic;
 - nu există principiul separaţiei puterilor în stat;
 - cultul conducătorului unic;
 - cenzura, partidul îşi impune controlul asupra presei;
 - partidul unic îşi impune monopolul ideologic , foloseşte

mijloacele de represiune cum ar fi poliţia politică;

 -partidul se identifică cu statul;
 Statul are toate drepturile, partidul unic înregimentează

populaţia şi conducătorul unic exercită toate

 Comunismul:
 colectivizarea şi industrializarea, naţionalizarea

bunurilor
  ateismul,desfiinţarea proprietăţii private şi înlăturarea

burgheziei.

 Nazismul:
 Rasismul, antisemitismul, ideea creării unui “spaţiu

vital” în care să trăiască “rasa ariană”,“spaţiul vital”

trebuia epurat de rasele inferioare (evreii, ţiganii, slavii)
şi putea fi realizat
 economie de piaţă: preţ
liber;impozit progresiv pe
venit. pluripartidism:
alternanţă la guvernare;
parlament reprezentativ.
armata în slujba naţiunii;
transparenţa măsurilor.
colaborare cu statul. absenţa
unor manifestări stridente,
elogioase la adresa
conducătorului. existenţa
practică a unor libertăţi
 (presă, întruniri etc.) ;
 justiţie independentă.
Democratic
 economie dirijată: preţ impus;
 planificarea producţiei.
monopartidism: parlament
rezultat din
 alegeri dirijate
 armata supusă conducătorului;
 secretul măsurilor luate.
 supusă controlului statului.
 omniprezenţa manifestărilor de
 glorificare a conducătorului.
 existenţa teoretică a acestora;
 manipularea opiniei publice
prin mass- media.
Totalitar
 În 1917, în Rusia s-au declanșat două revoluții. Prima declanșată în
februarie/martie a fost o revoluție liberală tipică, având ca rezultat şi proclamarea
republicii ca urmare a abdicării Țarului Nicolae al II-lea. Un timp, puterea a fost
împărţită între guvernul provizoriu condus de Kerenski şi consiliile muncitorilor,
ţăranilor şi soldaţilor, numite soviete (cu rol politic). B A doua revoluţie din
octombrie/noiembrie 1917, este cunoscută în istorie ca revoluţie comunistă
(bolşevică). În 25 octombrie 1917, Lenin, conducătorul partidului bolşevic, a
declanşat revoluţia bolşevică considerată actul de naștere al primului stat comunist
din istorie, în realitate o lovitură de stat militară. Puterea a fost preluată de un
guvern alcătuit numai din bolşevici şi condus de Lenin – Consiliul Comisarilor
Poporului. Primele măsuri au fost foarte populare: decretul asupra păcii, care a dus
la încheierea unei păci separate cu Germania la Brest-Litovsk în 18 februarie/3
martie 1918, şi decretul asupra pământului, care a proclamat naţionalizarea
întregului fond funciar al ţării. Decretul asupra naţionalităţilor proclama dreptul
popoarelor de a-şi hotărî singure soarta, mergând până la despărţirea de statul rus.
Lenin a susţinut ideea instituirii unei dictaturi a proletariatului. În acest scop a
fost creată Armata Roşie şi poliţia politică, CEKA, NKVD şi apoi KGB. În timpul
războiului civil din 1918-1921, în care “roşii”s-au confruntat cu “albii” (adepţii
vechiului regim politic) sprijiniţi de puterile occidentale (Marea Britanie,SUA),
dictatura proletariatului s-a transformat în dictatura partidului comunist.
 La 30 decembrie 1922, Rusia sovietică a devenit republică federală – Uniunea
Republicilor Socialiste Sovietice (URSS
 Cuvântul fascism provine de la fascie, un mănunchi de
nuiele, cu o secure legată la mijoc ce simboliza puterea în
Imperiul Roman. A apărut în Italia pe fondul umilinţei
naţionale (italienii nu fuseseră mulţumiţi de tratatele de
pace de după primul război mondial deoarece pretenţiile lor
teritoriale nu fuseseră îndeplinite) şi a pericolului
comunismului. Partidul Naţional Fascist a fost întemeiat
şi condus de Benito Mussolini. În rândurile partidului intrau
foşti militari, marii proprietari de pământ, industriaşi şi unii
intelectuali naţionalişti. În 1922, printr-un Marş asupra
Romei, Benito Mussolini preia puterea în Italia, fiind numit
de către regele Victor Emmanuel al III-lea prim-ministru.
 Mussolini a organizat statul pe
baze corporatiste, adică societatea
italiană era organizată în grupuri
profesionale, numite corporaţii,
care grupau muncitorii şi patronii.
Astfel, sindicatele libere au fost
desfiinţate.
Această organizare trebuia să ducă
la prosperitatea cetăţenilor. Se
urmărea, de asemenea, printr-un
naţionalism exacerbat, măreţia
naţiunii italiene comparabilă cu
gloria Imperiului Roman.

FASCISMUL Benito Mussolini

 A apărut în Germania, ţară învinsă în Primul Război Mondial. Ideologia nazistă a
fost expusă în lucrarea "Mein Kampf" (Lupta mea) a lui Adolf Hitler. Ideologia
nazistă avea la bază naţionalismul exacerbat, rasismul, xenofobismul şi
antisemitism. Ideile sale se bazau pe conceptul asupra raselor. Acesta considera că
germanii fac parte dintr-o rasă superioară, rasa ariană, purtătoare a progresului în
istoria omenirii, iar negrii, slavii, ţiganii şi evreii sunt rase inferioare. Ideea că
societatea omenească se conduce după legile naturii, în care cel puternic
supravieţuieşte justifica dreptul rasei superioare de a se impune în faţa oamenilor
consideraţi inferiori. Astfel se justifica și politica expansionistă a Germaniei naziste
şi încălcarea drepturilor omului. Sistemul democratic în concepţia lui Hitler era
responsabil de scăderea prestigiului Germaniei în urma încheierii păcii de la
Versailles (1919), considerată "ruşinoasă" de către naţionaliştii germani.
Naţionalismul de tip german însemna crearea unui imperiu Reich care să-i cuprindă
pe toţi membrii poporului german Volk ce trăiau dincolo de graniţele Germaniei.
Avea nevoie de spaţiu vital pentru Germania spre Răsărit. Statul nazist avea deviza
"un singur popor, un singur stat, un singur conducător" ("ein Volk, ein Reich, ein
Fuhrer. În 1932 Partidul Național-Socialist al Muncitorilor Germani, condus de
Adolf Hitler, a câștigat alegerile pentru Reichstag și Adolf Hitler este numit
cancelar al Germaniei.
 
 orice formă de opoziție a fost desființată, fiind
interzisă funcționarea partidelor politice în afara
partidului unic;
 a fost creată poliția politică a regimului:
 cetăţenii au fost îndoctrinaţi prin propagandă şi

prin diferite organizaţii;

 a fost introdusă cenzura şi teroarea;
 partidul se identifica cu statul ;
 cultul personalităţii;
 încălcarea drepturilor şi libertăţilor omului.
 Realizaţi o diagramă Venn cu asemănări şi deosebiri între
regimul fascist şi regimul comunist.

 În perioada interbelică: crearea unei organizaţii mondiale (Liga
Naţiunilor); încheierea unor alianţe regionale (Mica Înţelegere,
Înţelegerea Balcanică) ; semnarea unor tratate internaţionale ( Pactul
Briand - Kellogg ); izolarea diplomatică a statelor revizioniste;
conciliatorismul (care nu a fost o atitudine înţeleaptă a marilor puteri.
 În perioada postbelică: crearea Planului Marshall (1947);
constituirea alianţei politico-militare NATO (1949); ajutorul
economic şi militar dat de SUA ţărilor care respingeau instaurarea
comunismului, în cadrul Războiului Rece. Erodarea sistemului
comunist a avut loc şi din interiorul său, prin mişcările antisovietice
ce s-au desfăşurat între 1953 şi 1989: 1953 – Republica Democrată
Germană; 1956 – Polonia şi Ungaria; 1968 – Cehoslovacia; 1980 –
crearea sindicatului liber «Solidaritatea» în Polonia;
 1987 – România; 1989 – Cehoslovacia, RDG, România. Căderea
regimurilor comuniste din Europa în cursul anului 1989 a prefigurat
sfârşitul URSS, care s-a dizolvat oficial în 1991. Un rol important , în
acest proces de dezintegrare, l-au jucat şi măsurile ultimului
conducător comunist al URSS, Mihail Gorbaciov, care a dorit
reformarea comunismului.
 Pe parcursul secolului al XX-lea, Români, asemenea altor
state europene, cunoaşte atât regimuri democratice, cât şi
regimuri dictatoriale (autoritare şi totalitare). Istoria
României interbelice şi postbelice s-a desfăşurat pe mai
multe coordonate:
 1919-1938 , regim democratic;
 1938-1940, regim autoritar;
 1940-1944, regim dictatorial;
 1944-1947, regim pseudo-democratic;
 1947-1989, regim totalitar comunist;
 1990, revenirea la regimul democratic.
 La construcţia democraţiei româneşti şi-au adus aportul
monarhia, partidele politice tradiţionale (Partidul Liberal,
Partidul Conservator, Partidul Naţional Ţărănesc), precum şi
oameni politici de vază. Construcţia democraţiei a început în
timpul lui Al.I.Cuza (1859-1866) şi Carol I (1866-1914) ,
continuând în timpul regelui Ferdinand, aceştia contribuind la
modernizarea şi consolidarea statului român. Principiile
democratice au fost prevăzute în constituţiile adoptate (1866,
1923, 1991). Până la Primul Război Mondial, democraţia
românească a fost limitată de lipsa votului universal, acordat
în 1918. Rezolvarea problemei agrare prin împroprietărirea
ţăranilor (1921), precum şi înfiinţarea partidelor ce aparţineau
minorităţilor au impulsonat viaţa politică.
  
  În perioada interbelică a fost prezentă
prin:
 Extrema stângă reprezentată de
 Partidul Comunist (creat în 1921 şi scos
în afara legii în 1924);
 Extrema dreaptă, mult mai activă,
 reprezentată de:
 Liga Apărării Naţionale Creştine
 (LANC) , apărută în 1923 şi condusă
 de A.C.Cuza;
 Legiunea Arhanghelul Mihail,
 înfiinţată în 1927.
 Comuniştii români, instrumentaţi
 de URSS, urmăreau dezmembrarea
 teritoriului României şi transformarea
acesteia într-o republică socialistă. Din
cauza acestor idei, Partidul Comunist a fost
scos în afara legii în 1924, revenind pe
scena politică la 23 august 1944 şi preluând
treptat puterea. Totuşi , comunismul nu a
avut priză în societatea românească
interbelică, spre deosebire de extrema
dreaptă, reprezentată de mişcarea legionară.
Ideologia totalitară în România
 Mişcarea legionară a fost condusă
 de Corneliu Zelea Codreanu şi, ulterior ,
 de Horia Sima practicând violenţa faţă de
evrei, adversari politici şi autorităţi.
 Pentru o scurtă perioadă de timp
 (sept. 1940-ian. 1941), legionarii au
 condus statul român, împreună cu generalul
Ion Antonescu, perioadă în care s-au dedat la
persecuţii şi diferite abuzuri. Antonescu i-a
îndepărtat , din această cauză, de la
guvernare.
 În perioada postbelică:
 Regimul totalitar pe deplin
 cunoscut de societatea românească a fost cel
comunist , instaurat cu ajutorul URSS în
1947. România a renunţat la monarhie şi a
fost proclamată republică populară. Ea a fost
condusă de Gheorghe Gheorghiu Dej (1948-
1965), urmat de Nicolae Ceauşescu (1965-
1989).
 Revenirea la democraţie s-a
 realizat în urma revoluţiei din decembrie
1989, care a răsturnat regimul comunist
din România.
Ideologia totalitară în România
 1947-1989 - Romania a avut un regim totalitar de tip comunist Ultimul obstacol în calea
comunizării ţării era monarhia. Regele reprezenta un pol de rezistenţă şi de cristalizare a
opoziţiei faţă de noul regim.
 30 decembrie 1947: Regele Mihai I a abdicat şi în aceeaşi zi prin Legea nr. 363 s-a proclamat
Republica Populară Română, punct final al cuceririi puterii politice de comuniştii După ce au pus
bazele statului totalitar prin proclamarea RPR s-a trecut la integrarea României în blocul sovietic.
În plan politic un moment decisiv în comunizarea ţării a fost apariţia partidului unic Partidul
Muncitoresc Român la 3 februarie 1948. Acesta a luat naştere prin înghiţirea de către PCR a
PSD. Secretar general a fost ales Gheorghe Gheorghiu-Dej care a dominat viaţa politică a
României între 1947-1965 şi a instaurat cu ajutorul sovieticilor un regim politic stalinist. Baza
juridică a fost asigurată de Constituţiile din 1948 si 1952, înspirate de Constituția stalinistă din
1936. În economie s-a impus modelul bazat pe centralizare şi planificare şi înlocuirea
proprietăţii private cu proprietatea de stat a întregului popor. S-a urmărit dezvoltarea industriei
constructoare de mașini și industria sderurgică. Un rezultat al politicii de industrializare forțată a
fost creșterea datoriei externe. În domeniul culturii s-a impus modelul stalinist şi unicul criteriu
valoric acceptat era conformitatea ideologică, iar baza învăţământului o va constitui manualele
unice, de inspiraţie marxist-leninistă, iar principiului dosarului şi al originii sănătoase din punct
de vedere politic a devenit pilonul principal al admiterii într-o unitate de învăţământ superior.
Înlocuirea vechea sistemului de valori și a instituțiilor culturale avea ca scop final „construirea
omului nou”.
 Evoluţia regimului totalitar comunist în România a cunoscut 2 etape distincte: regimul
Gheorghe Gheorghiu –Dej (1948 - 1965) regimul Nicolae Ceauşescu ( 1965- 1989).
 O problemă extrem de importantă după 1989 a fost
revenirea la democraţie şi consolidarea ei, edificarea şi
funcţionarea instituţiilor statului de drept. Noua lege
fundamentală adoptată în 1991 şi revizuită în 2003 a fixat
cadrul legislativ funcţionării statului de drept. În acelaşi
timp s-a asigurat posibilitatea de liberă exprimare a
opţiunilor politice prin organizarea de alegeri libere în anii
1990, 1992, 1996, 2000 şi 2004, asigurându-se alternativa
la guvernare.
 România a urmărit în politica externă integrarea în

structurile euro-atlantice, în anul 2004 a fost admisă în

NATO, iar la 1 ianuarie 2007 a devenit membră a Uniunii
Europene.
 Mentionaţi două trăsături ale democraţiei din spaţiul
european în prima jumatate a secolului al XX-lea.
  O caracteristică a democraţiei este respectarea drepturilor şi

a libertăţilor cetăţeneşti. Cele mai importante dintre acestea

sunt dreptul la viaţă, egalitatea în faţa legii, libertatea
individului, dreptul la educaţie, libertatea de expresie,
dreptul la proprietate. Toate aceste drepture şi libertăţi sunt
legiferate prin constituţiile statelor democratice dar şi prin
acte internaţionale, cum ar fi „Declaraţia universală a
drepturilor omului.”
 După al Doilea Război Mondial, competiţia dintre democraţie şi
totalitarism a continuat, statele lumii regrupându-se în cadrul a
două tabere aflate în conflict (cunoscut sub numele de război rece).
Prima dintre aceste tabere a continuat să funcţioneze pe principiile
democraţiei pluraliste. Un asemenea exemplu este cel al Marii
Britanii care punea accentul pe promovarea liberei iniţiative,
descentralizare, implicarea limitată a statului în rezolvarea
problemelor sociale. Modelul politic britanic a cunoscut
ascensiunea Partidului Laburist, care a guvernat în alternanţă cu
Partidul Conservator. În perioada postbelică s-a remarcat un prim-
ministru conservator, Margaret Thatcher care prin măsurile de
consolidare a economiei a contribuit la sporirea prestigiului extern
al Marii Britanii. Un alt caz de stat democratic din perioada
postbelică este cel al Franţei. După război, statul francez a cunoscut
o instabilitate politică şi guvernamentală, însă prin adoptarea unei
noi constituţii, situaţia s-a reglementat, astăzi Franţa fiind un model
de republică prezidenţială, în care prerogativele preşedintelui sunt
mult mărite.
 Controlul total exercitat de stat asupra societăţii: în societatea
comunistă fiecare moment din viaţa unui locuitor era supravegheat de
instituţiile statului. În România înregimentarea politică era instituită
de la vârste fragede. Astfel, copiii din grădiniţe erau cuprinşi într-o
organizaţie specifică, numită ,,Şoimii Patriei” în care erau educaţi în
spiritul devotamentului faţă de partid şi conducătorii acestuia. De la
vârsta de 7 ani, elevii deveneau fără excepţie membri ai Organizaţiei
Pionierilor, care urmărea aceleaşi scopuri de manipulare şi control.
Atât şoimii cât şi pionierii purtau o costumaţie obligatorie, care
indica, de asemenea, tendinţa de anihilare a personalităţii şi
uniformizarea membrilor societăţii. La 14 ani pionierii treceau la o
nouă etapă socială şi politică devenind membri U.T.C. (Uniunea
Tineretului Comunist), depuneau un jurământ specific şi se pregăteau
pentru a deveni ,,oamenii noi” ai regimului comunist. După vârsta de
18 ani adulţii puteau deveni membri ai Partidului Comunist Român
sau, în funcţie de locurile de muncă, erau încadraţi în organizaţii
sindicale, aflate de asemenea sub controlul PCR.
 Două ideologii totalitare prezente în secolul al XX-
lea au fost fascismul (impus ca regim politic în Italia
în 1922 de către Benito Mussolini) şi nazismul
(instaurat în Germania ca politică de stat în 1933 de
Adolf Hitler).
 Ideile şi regimurile autoritare au îngrădit drepturile
şi libertăţile omului; acoperite de dorinţa de a crea o
societate nouă, au comis crime împotriva umanităţii.
 Democraţia departe de a fi perfectă este cea mai rea

formă de guvernare, cu excepţia tuturor celorlalte

dovedite a fi mult mai rele (Winston Churchill);
regimurile democratice capătă o pondere tot mai
mare în viaţa politică a tuturor ţărilor, de aceasta
fiind legată respectarea drepturilor omului.