SECOLUL XX ȊNTRE DEMOCRAȚIE ŞI TOTALITARISM.

Secolul XX reprezintǎ un secol al extremelor , în care regimurile politice democratice coexistǎ alǎturi de
regimurile totalitare de tip fascist, nazist sau comunist , ultimul supravieţuind cel mai îndelungat timp ( 1917 - 1989).

D.p.d.v. politic statele europene au adoptat douǎ forme de guvernare :

1- monarhia (conducerea revine – pe viaţǎ - unui monarh /rege /împǎrat/ţar/sultan/principe iar puterea se transmite
ereditar ). Ex. Marea Britanie, Belgia, Olanda, România.

2 - republica ( conducerea revine unui președinte ales prin vot universal de cǎtre popor sau parlament , pe o duratǎ
limitatǎ de timp ), Ex. Franţa, Cehoslovacia, Elveţia , Portugalia.

Regimurile politice (modul de exercitare al puterii respectiv tipul de relaţii dintre stat și cetǎţeni) pot fi
clasificate astfel :

 Regimuri democratice – caracterizate prin urmǎtoarele valori/principii : respectarea drepturilor omului,

pluripartidism ( existenţa mai multor partide politice ), separarea puterilor în stat ( executivǎ – guvernul ,
legislativǎ - Parlamentul , judecǎtoreascǎ - instanţele ) , vot universal, existenţa statului de drept ( supremaţia
legii ), suveranitatea naţionalǎ ( puterea aparţine poporului ), guvernare reprezentativǎ ( cetǎţenii desemneazǎ
reprezentanţi în Parlament), existenţa unor constituţii care reglementeazǎ organizarea și funcţionarea statului
etc. Republicile pot avea caracter parlamentar ( Italia, Germania ) – președintele este ales de parlament sau pot
fi republici prezidenţiale ( S.U.A., Franţa ) unde președintele este ales de cetǎţeni.

 Regimuri autoritate – puterea este deţinutǎ și exercitatǎ în mod nedemocratic de o persoanǎ sau un grup de
persoane, existǎ ,, partid unic ” și puterea executivǎ deţine mai multe prerogative/atribuţii decât celelalte puteri.
Regimurile autoritare pot fi întâlnite atât în cadrul monarhiilor dar și în cadrul republicilor.

 Regimurile totalitare – deţin controlul asupra tuturor domeniilor din societate ( economie, politicǎ, culturǎ )
inclusiv asupra vieţii personale a indivizilor. Regimurile totalitare pot fi de extrema dreaptǎ ( fascism, Nazism ) sau
de extrema stângǎ ( comunismul ). Carcteristicile acestor regimuri sunt :
 Puterea aparţine unei singure persoane ( Mussolini, Hitler, Stalin ) care o exercita printr-un partid unic
( Partidul Fascist – Italia, Partidul Nazist - Germania, Partidul Comunist – U.R.S.S. ).
 Existenţa poliţiei politice ( Gestapo – Germania, N.K.V.D. - U.R.S.S., Ovra – Italia ) care anihilieazǎ adversarii
politici prin exterminare, deportǎri , internarea în lagǎre de muncǎ , închisori .
 Nerespectarea drepturilor și libertǎţilor cetǎţenești , abuzuri/crime împotriva umanitǎţii – Holocaust –
Germania , Gulag –U.R.S.S.
 Ȋndoctrinarea ideologicǎ ( ,, Tineretul Hitlerist ” – Germania ; ,, Balila ” și ,,Dopo Lavoro ” – Italia; ,, Strǎjerii
” - România ).
 Controlul deplin al societǎţii și al economiei.
 Cenzura și controlul mass-media.
 ,, Cultul personalitǎţii “ – imaginea liderul politic este omniprezentǎ în mass media, instituţii ; i se dedicǎ
poezii, sculpturi, cântece etc.

Partidele politice reprezintǎ grupuri de oameni cu idei și interese comune al cǎror scop este preluarea puterii.
Partidele au funcţia de a elabora ideologii, doctrine, programe , de a exercita puterea sau de a controla și critica
activitatea puterii executive sau legislative atunci când se aflǎ în opoziţie. Cea mai comunǎ clasificare a partidelor este
în ,, partide de dreapta” respectiv ,,partide de stânga “ ( în timpul revoluţiei franceze în dreapta regelui s-au grupat
partizanii monarhiei și religiei iar în stânga susţinǎtorii republicii și ai revoluţiei ) . Ȋntre acestea se poziţioneazǎ partidele
democratice – de centru, centru - stânga sau centru - dreapta.
 Partidele de dreapta sînt cele care încurajeazǎ iniţiativa privatǎ, libertǎţile individuale, neimplicarea statului în
economie , reducerea impozitelor în timp ce partidele de stânga accepta intervenţia statului în economie, sprijinǎ
clasele defavorizate , promoveazǎ protecţia socialǎ .

Regimurile democratice din Europa

Democraţia își are originile în Grecia antica ( demos - popor, kratos - putere ) dar pânǎ în epoca modernǎ (
revoluţia americanǎ, iluminismul european ) acest tip de regim politic era slab reprezentat. Primul rǎzboi mondial și
desfiinţarea imperiilor multinaţionale ( otoman, rus, austro-ungar ) a impulsionat dezvoltarea democraţiei în statele
nou apǎrute și consolidarea acesteia în statele care aveau deja tradiţie ( Franţa, Marea Britanie, Belgia, statele
scandinave ).

Evoluţia statelor democratice în perioada interbelicǎ cunoaște douǎ etape :

a.etapa de consolidare (1919-1929)

Mǎsuri cu caracter democratic impuse în perioada interbelicǎ :

 Introducerea votului universal în mai multe state , inclusiv în cazul femeilor ( în anul 1918 se legifereazǎ
votul universal masculin în România dar femeile primesc dreptul de a vota doar în 1938 și devin eligibile
( pot candida la funcţii publice abia din anul 1948 ) ; în Anglia votul universal se impune în anul 1918 iar
în S.U.A. este legiferat în anul 1920.
 Realizarea unor reforme agrare ( în 1921 au fost împroprietǎrite sute de mii de familii din România în urma
unei reforme rurale, printre cele mai ample din Europa acelor timpuri ).
 Redactarea unor Constituţii ( în 1923 România adoptǎ o nouǎ lege fundamentalǎ care era necesarǎ dupǎ
Marea Unire din 1918 pentru uniformizarea societǎţii dar și pentru consolidarea regimului democratic
impus de Carol I odatǎ cu Constituţia din 1866 ; în anul 1919 în Germania se redacteazǎ ,, Constituţia de
la Weimar ” prin care se impune o republicǎ federalǎ, condusǎ de un președinte ales prin vot universal și
un cancelar /prim ministru).
 Instabilitatea politicǎ se amelioreazǎ prin formarea unor coaliţii/alianţe între partide .In Anglia în anul 1920
alegerile sunt câștigate de Lloyd George care conduce un guvern de coaliţie format din conservatori și
liberali ; în Franţa în anii 20’’ se constituie douǎ coaliţii – ,, Blocul Naţional” și ,, Uniunea Naţionalǎ ” scopul
acestora fiind blocarea accesului la putere a partidelor extremiste .Componenţa acestor coaliţii era una
eterogenǎ și au atenuat instabilitate guvernamentalǎ din perioada interbelicǎ.

b.etapa de crizǎ ( 1929 – 1938 )

Marea crizǎ economicǎ din 1929 - 1933 va afecta întreaga lume iar tinerele democraţii europene sunt puse în
faţa unor probleme deosebite pe care nu au reușit sǎ le rezolve și au pierdut încrederea electoratului. In acest context
regimurile autoritare /dictatoriale par a fi soluţia depǎșirii crizei .

 Astfel în 1932 în Portugalia puterea este preluatǎ de Antonio Salazar care introduce cenzura, desfiinţeazǎ
partidele politice , promoveazǎ obsesiv catolicismul . In Spania, în anul 1936, generalul Franco declanșeazǎ un
rǎzboi civil încheiat în 1939 prin impunerea unei dictaturi de tip fascist.
 In anul 1938 în România regele Carol al II-lea impune un regim de dictaturǎ personalǎ . Se adoptǎ a nouǎ
Constituţie care îi oferǎ prerogative sporite, se introduce cenzura, sunt desfiinţate partidele politice, etc.

Dupǎ al doilea rǎzboi mondial statele democratice funcţioneazǎ în occident / vestul Europei lângǎ ,, Cortina de
Fier ” care separǎ statele comuniste de cele democratice iar dupǎ anul 1989 fostele state comuniste vor trece treptat
la democraţie. Dintre mǎsurile luate în aceastǎ perioadǎ precizǎm :

 În 1962 în Franţa are loc o reformǎ constituţionalǎ în urma cǎreia președintele Franţei urma sǎ fie ales de
cetǎţeni prin vot universal , în locul unui colegiu electoral. Tot în Franţa, constituţia a permis colaborarea
 între forţe politice diferite. ( Ex. În anul 1986 președintele Mitterand era de stânga iar primul - ministru
Chirac de dreapta ).
 In Marea Britanie în deceniul opt se remarcǎ Margaret Thacher care redreseazǎ economia ţǎrii prin
urmǎtoarele mǎsuri : privatizarea unor întreprinderi, reducerea inflaţiei, reducerea cheltuielilor publice,
descentralizarea administraţiei și promovarea pieţei libere.
 Drepturile și libertǎţile cetǎţenești impuse prin ,, Declaraţia de independenţǎ a S.U.A “ respectiv
,,Declaraţia Drepturilor Omului și Cetǎţeanului ” (ambele din sec. XVIII ) sunt completate de acte noi :
,,Declaraţia Universalǎ a Drepturilor Omului ” din 1948 respectiv ,, Convenţia Europeanǎ a Drepturilor
Omului “ din 1950. Astfel drepturile civile și politice sunt completate cu drepturi sociale precum : dreptul
la educaţie, dreptul la sǎnǎtate, dreptul la asistenţǎ socialǎ etc.

Ideologii și practici politice totalitare

Regimurile totalitare au la bazǎ o ideologie adicǎ un sistem de idei despre conducerea statului și rolul oamenilor
în raport cu instituţiile puterii. Autorii acestor teorii au pretenţia de a deţine adevǎrul absolut dar și controlul total
asupra societǎţii prin înlǎturarea eventualilor adversari politici.

1.Regimul nazist

Context – dupǎ primul rǎzboi mondial Germania era în crizǎ profundǎ pe plan politic și economic. Statul german a fost
obligat sǎ plǎteascǎ reparaţii /despǎgubiri de rǎzboi uriașe, germanii se considerau umiliţi de prevederile tratatului de
la Versailles iar criza economicǎ mondialǎ declanșatǎ în 1929 a agravat situaţia proastǎ deja existentǎ în Germania.

Ideologie – nazismul se bazeazǎ pe lucrarea lui Adolf Hitler - ,, Mein Kampf ” care reprezintǎ o variantǎ a fascismului
Italian. Principalele idei promovate de Hitler sunt :

 Superioritatea ,, rasei ariene ” ( germani înalţi , blonzi , cu ochi albaștri ) care trebuia sǎ conducǎ lumea și
sǎ extermine rasele inferioare ( evrei, ţigani ,slavi ). Aceastǎ rasǎ trebuia sǎ întemieze ,, Al treilea Reich “
( imperiu ) care sǎ dureze 1000 de ani.
 Nevoia de ,, spaţiu vital “ – graniţele Germaniei de dupǎ primul rǎzboi mondial erau insuficiente, Hitler
considera cǎ teritoriile învecinate pot asigura dezvoltarea statului german și promoveazǎ o politicǎ externǎ
expansionistǎ, de cuceriri.
 Democraţia parlamentarǎ era vinovatǎ de criza statului german, singura soluţie fiind dictatura unui partid
unic : N.S.D.A.P. – Partidul National Socialist al Muncitorilor din Germania sau Partidul Nazist.
 Antisemitismul ( ura faţǎ de evrei, care erau consideraţi vinovaţi de situaţia grea a Germaniei și trebuiau
eliminaţi ).

Preluarea puterii – în 1932 N.S.D.A.P. câștigǎ alegerile parlamentare iar Hitler, liderul partidului este numit cancelar
al Germaniei în ianuarie 1933. In scurt timp partidul nazist își impune controlul asupra tuturor instituţiilor statului iar
în urma morţii președintelui Hindenburg în anul 1934 , Hitler obţine puteri depline și se proclamǎ FUHRER !

Mǎsuri/ practici politice

 Partidele politice și sindicatele sunt desfiinţate, presa este cenzuratǎ iar mijloacele mass- media ( ziare și radio)
sunt controlate de stat și promoveazǎ ,, cultul personalitǎţii ” prin emisiuni de propagandǎ.
 Ȋn anul 1933 se înfiinţeazǎ Gestapo, poliţia politicǎ al cǎrei scop era identificarea adversarilor politici și
eliminarea acestora dar și impunerea unei stǎri de teroare în rândul populaţiei civile.
 In 1934 se organizeazǎ ,, Noaptea cuţitelor lungi “ , este asasinat Ernst Rohm , conducǎtorul organizaţiei
paramilitare S.A . și un potenţial rival pentru Fuhrer de cǎtre trupele SS ( garda personalǎ a lui Hitler ) .Rohm
nu dorea sǎ subordoneze SA ( trupele de asalt ) partidului nazist ci dorea autonomia acestora.
  În 1935 sunt adoptate ,, Legile de la Nurnberg ” prin care evreii își pierd drepturile politice și civile, nu se pot
face cǎsǎtorii mixte, medicii și avocaţii nu își pot practica meseria, se impune obligativitatea purtǎrii stelei lui
David pe îmbrǎcǎminte.
 În 1938 se organizeazǎ ,, Noaptea de cristal “ , sunt distruse magazinele evreiești, sinagogile, locuinţele, mulţi
evrei sunt asasinaţi .
 Ȋncepând cu 1942 Hitler decide aplicarea ,, soluţiei finale “ ( gazarea cu Zyklon B ) în cazul evreilor , proces
denumit Holocaust. Exterminarea are loc în lagǎrele de concentrare de la Auschwitz, Treblinka, Birkenau,
Majdanek, Sobibor etc. unde sunt uciși aproximativ șase milioane de evrei.
 Pe plan extern Hitler promoveazǎ o politicǎ agresivǎ, revizionistǎ. Astfel anexeazǎ Austria în anul 1938, regiunea
sudetǎ din Cehoslovacia ( locuitǎ de etnici germani) tot în 1938 iar la 1 sept.1939 declanșeazǎ al doilea rǎzboi
mondial prin atacarea Poloniei. In 1945 Germania capituleazǎ iar regimul nazist este înlǎturat de la conducere.

2.Regimul fascist

Context – dupǎ primul rǎzboi mondial italienii erau în crizǎ economicǎ și instabilitate politicǎ, deși au câștigat rǎzboiul
italienii considerau cǎ nu au primit suficiente despǎgubiri la Congresul de Pace de la Paris –Versailles din 1919-1920.
Populaţia trǎia în sǎrǎcie, grevele erau frecvente iar ideile comuniste și prezenţa Mafiei au favorizat înfiinţarea
Partidului Fascist în anul 1921 de cǎtre Benito Mussolini , cu ajutorul burgheziei italiene.

Ideologie – teoreticianul mișcǎrii fasciste ( ,, fascia “ - mǎnunchi de nuiele purtate de lictorii romani ) a fost Benito
Mussolini care a promovat urmǎtoarele idei :

 Statul corporatist – se dorea înlǎturarea sindicatelor deoarece creeazǎ conflicte cu organizaţii profesionale
denumite corporaţii, specifice fiecǎrei ramuri economice , din care urmau sǎ facǎ parte atât muncitorii cât și
patronii. Deciziile urmau sǎ fie luate de conducerea corporaţiei formatǎ dintr-un umǎr egal de muncitori și
patroni care urmau sǎ stabileascǎ producţia, salarizarea , preţurile produselor.
 Naţionalismul – fasciștii își propun refacerea gloriei vechiului imperiu roman, restaurarea mândriei naţionale.
Acest obiectiv putea fi atins doar printr-o politicǎ externǎ expansionistǎ, rǎzboi și militarism.
 Atitudine antidemocraticǎ – valorile liberale sunt expirate din perspectiva fasciștilor, interesele individului
trebuie sǎ se supunǎ interesului comun, statul trebuie sǎ fie puternic, este respinsǎ idea de egalitate între
oameni. Se dorea crearea ,, omului nou ” prin îndoctrinare dar și formarea unei naţiuni puternice cu ajutorul
unui stat totalitar și a unui sistem politic monopartidist.

Preluarea puterii – în anul 1922 Mussolini organizeazǎ ,, Marșul asupra Romei “ la care participǎ ,, cǎmǎșile negre ”
/simpatizanţii fascismului. Regele Victor Emanuel al III-lea este forţat sǎ demitǎ guvernul și sǎ îl numeascǎ prim -
ministru pe Mussolini . Pânǎ în 1924 fasciștii reușesc sǎ preia controlul instituţiilor și sǎ obţinǎ majoritatea în Parlament.

Mǎsuri/practice politice

 Desfiinţarea partidelor politice cu excepţia Partidului Naţional Fascist, condus de Mussolini.

 Este organizatǎ poliţia politica – OVRA – cu rolul de a identifca și elimina adversarii politici , aceasta
acţioneazǎ împreunǎ cu organizaţiile paramilitare ,,Balila “ și ,, Cǎmǎșile Negre”. In 1925 se înfiinţeazǎ
tribunalul fascist care ia mǎsuri împotriva oricǎror opozanţi ai regimului fascist.
 ,, Cultul personalitǎţii ” ( Mussolini supranumit ,,Il duce “ ) este realizat prin acţiuni de propagandǎ în mass-
media ( ziare, radio, cinematograf). In 1925 prin ,, Legea cu privire la puterile lui Mussolini “ acesta primește
atribuţii deosebite, el controleazǎ puterea executivǎ și cea legislativǎ iar orice ofensǎ la adresa sa este
pedepsitǎ.
 Prin ,, Acordul de la Lateran ” din 1929 se recunoștea independenţa Vaticanului în schimbul recunoașterii
regimului fascist . Astfel fasciștii obţin legitimitate și sprijinul bisericii catolice.
 Pe plan extern Mussolini implicǎ Italia în acţiuni agresive cum ar fi atacarea Etiopiei în anul 1935 sau a Albaniei
în 1939. Italia participǎ la al doilea rǎzboi mondial formând împreunǎ cu Germania și Italia ,, Axa Roma - Berlin
 –Tokio ”, alianţǎ a statelor totalitare dar fǎrǎ succese semnificative. Finalul rǎzboiului ( la fel ca în cazul
nazismului ) va duce la cǎderea regimului fascist în 1945.

3.Regimul comunist

Context – în 1917 Imperiul Rus era condus într-un mod autoritar de cǎtre ţar, populaţia era foarte sǎracǎ, pe front
armata rusǎ înregistra eșecuri consecutive , muncitorii se considerau exploataţi de cǎtre patroni.

Ideologie – originile comunsmului se pot identifica în operele lui Karl Marx și Friedrich Engels. Marx în ,, Manifestul
partidului comunist “ din 1848 propune urmǎtoarele idei :

 ,, Lupta de clasǎ “ - clasa muncitoare /proletariatul trebuie sǎ lupte pentru a distruge clase sociale decadente
burghezia și aristocratia , pentru a prelua puterea politicǎ de la acestea. Noua societate ar fi una fǎrǎ clase
sociale și fǎrǎ diferenţe de avere. Schimbarea societǎţii ar urma sǎ se facǎ printr-o revoluţie condusǎ de
proletariat care va impune o societate egalitarǎ .
 Desfiinţarea proprietǎţii private și înlocuirea acesteia cu proprietatea comunǎ/de stat asupra bunurilor.
Proprietatea privatǎ repezintǎ cauza inegalitǎţilor din societate și a conflictelor dintre clasele sociale de -a
lungul istoriei, potrivit lui Marx.
 Proletariatul reprezintǎ forţa socialǎ progresistǎ , burghezia și aristocraţia fiind forţe conservatoare, perimate.
Noua lume trebuia sa se bazeze pe ,, dictatura proletariatului “ . Marx considerǎ cǎ societatea comunistǎ se va
edificǎ prima datǎ în ţǎrile dezvoltate unde muncitorii vor prelua puterea.
 Lenin preia aceste idei și le dezvoltǎ afirmând cǎ în Rusia ţarǎ mai puţin dezvoltatǎ, e posibilǎ victoria revoluţiei
socialiste, cu condiţia existenţei unei conjucturi favorabile. Lenin considerǎ sistemul capitalist/burghez vinovat
de situaţia economicǎ proastǎ și propune o revoluţie socialistǎ bazatǎ pe ,, dictatura proletariatului “ , condiţia
succesului fiind alianţa dintre muncitori și ţǎrǎnime.

Preluarea puterii – în octombrie 1917 , în contextul crizei generale din Rusia se declanșeazǎ revoluţia bolșevicǎ
condusǎ de V.I.Lenin. ( bolșevicii sunt comuniști ruși , reprezintǎ aripa de stânga din Partidul Muncitorilor din Rusia).
Lenin preia puterea , ţarul și familia sa vor fi asasinaţi , Rusia iese din primul rǎzboi mondial.

Mǎsuri /practici politice

 Naţionalizarea fabricilor , bǎncilor, întreprinderilor care trec din proprietate privatǎ în proprietatea statului.
 Colectivizarea agriculturii. Pǎmânturile ţǎranilor sunt confiscate și intrǎ în proprietatea statului. Se constituie
cooperative agricole denumite colhozuri și sovhozuri ( ferme ale statului ) unde ţǎranii au devenit muncitori pe
fostele lor pǎmânturi.
 Se înfiinţeazǎ poliţia politicǎ C.E.K.A. /N.K.V.D. care va impune teroarea ,scopul sǎu fiind eliminarea tuturor
opozanţilor regimului în special ţǎranii înstǎriti denumiţi culaci și oponenţii politici, mulţi ajungând în Gulag
( Administraţia Generalǎ a Lagǎrelor de Muncǎ ).
 În 1922 Rusia devine U.R.S.S. ( Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste) iar în 1924 puterea este preluatǎ de
I.V.Stalin .
 Industrializare forţatǎ – statul investește sume mari de bani în industria siderurgicǎ, industria chimicǎ, industria
constructoare de mașini, cu scopul de transforma Rusia sovietica dintr-o ţarǎ agrarǎ într-un stat dezvoltat
d.p.d.v. industrial.
 Planificarea economicǎ – statul sovietic stabilește cantitatea produselor, preţul acestora, salariile muncitorilor,
calitatea produselor, sunt fixate norme de muncǎ zilnice pentru muncitori . Documentele care prevǎd aceste
aspecte sunt denumite ,, planuri cincinale ” ( au durata de 5 ani ).
 Presa este cenzuratǎ, partidele sunt desfiinţate cu excepţia P.C.U.S. ( Partidul Comunist al Uniunii Sovietice)
 Se promoveazǎ ,, cultul personalitǎţii “ lui Stalin supranumit ,, tǎtucul popoarelor” , prin acţiuni de propagandǎ,
întreaga producţie culturalǎ este subordonatǎ intereselor partidului comunist.
  Intre 1936 - 1938 Stalin declanșeazǎ ,, marea teroare “ , se organizeaza procese politice, au loc înscenǎri, foști
colaboratori sunt eliminaţi .

Finalul celui de -al doilea rǎzboi mondial în 1945 a însemnat exportul regimului comunist în statele din S - Estul
Europei ( România, Ungaria, Polonia , Bulgaria , Cehoslovacia, R.D.G., Albania , Yugoslavia ) dar și în Cuba, Vietnam ,
China sau Coreea de Nord fie prin fraudarea alegerilor fie prin forţǎ , cu ajutorul trupelor Armatei Roșii. Europa ajunge
sǎ fie divizatǎ de ,, Cortina de Fier “ , estul continentului find controlat de sovietici.

Dupǎ moartea lui Stalin în 1953 , Nikita Hrusciov începe un proces de relativǎ liberalizare a comunismului sovietic,
sunt criticate abuzurile și crimele staliniste însǎ regimul comunist își menţine trǎsǎturile principale pânǎ în anul 1985
când la conducerea U.R.S.S. ajunge Mihail Gorbaciov .

Acesta va impune mǎsuri reale de reformǎ atât la nivelul partidului dar și la nivelul statului ( perestroika –
reconstrucţie economicǎ și glasnost – transparenţǎ instituţionalǎ ).Mǎsurile lui Gorbaciov vor provoca desfiinţarea
regimurilor comuniste din Europa de Est în anul 1989. In anul 1991 U.R.S.S. se dezintegreazǎ , Gorbaciov demisioneazǎ
din toate funcţiile iar ,, rǎzboiul rece ” (confruntarea dintre Est si Vest, respectiv S.U.A. vs. U.R.S.S. sau comunism contra
capitalism ) se va încheia cu victoria statelor democratice conduse se americani.

VIATA POLITICĂ DIN ROMÂNIA ȊN PERIODA INTERBELICĂ

Dupǎ 1918 democraţia româneascǎ se consolidazǎ în mai multe etape :

 Ȋn anul 1918 este introdus votul universal pentru bǎrbaţii cu vârsta de la 21 de ani în sus.
 Constituţia din anul 1923 consacrǎ numeroase drepturi și libertǎţi cetǎţenești ,menţine separarea
puterilor în stat și monarhia constituţionalǎ ca formǎ de guvernare.
 sistemul partidelor politice se caracterizeazǎ prin apariţia unor partide noi ( Ex. 1926 -P.N.Ț. ) inclusiv
partide ale minoritǎţilor entice ( germanǎ, maghiarǎ, evreiascǎ ).

Partidele democratice care au dominat viaţa politicǎ interbelicǎ au fost Partidul Naţional Liberal și Partidul Naţional
Tǎrǎnesc.

P.N.L. – înfiinţat în 1875

Ideologie/lideri

Principalii teoreticieni ai liberalismului au fost : Ştefan Zeletin, Mihail Manoilescu sau familia Brǎtianu – Vintilǎ,
I.C. Brǎtianu , Gheorghe Brǎtianu. Aceștia au promovat în perioada interbelicǎ neoliberalismul caracterizat prin :

 Pe plan economic politica ,, Prin noi înșine “ ( protectionism economic, sprijinirea capitalului românesc
,dezvoltarea cu precǎdere a industriei și urbanizarea României ).
 Pe plan social – întǎrirea poziţiilor burgheziei ( bancheri, mari comercianţi, proprietarii de fabrici) și a
intelectualilor dar menţinerea echilibrului social.
 Pe plan politic obiectivul era reprezentat de dezvoltarea regimului democratic.

Dintre liderii liberali interbelici se remarcǎ : Ion I.C. Brǎtianu, Vintilǎ Brǎtianu, I.G Duca. Liberalii dominǎ viaţa
politicǎ în intervalele 1922 - 1928 și 1933 – 1937.

Mǎsuri liberale

 Adoptarea Constituţiei din 1923

 Legea unificǎrii administrative din anul 1925 care împarte România d.p.d.v. administrativ în judeţe, plase
comune și sate.
 Legea primei electorale din anul 1926 , conform acesteia partidul care obţine cel puţin 40 % din numǎrul total
de voturi primește jumǎtate din numǎrul mandatelor parlamentare.
 P.N.Ț. – înfiinţat în 1926 prin fuziunea dintre Partidul Țǎrǎnesc din România cu Partidul Naţional Român din
Transilvania

Ideologie /lideri

Principalii ideologi ţǎrǎniști au fost : Virgil Madgearu, Constantin Stere și Ion Mihalache.

Tǎrǎnismul promova urmǎtoarele idei :

 Pe plan economic ,, Politica porţilor deschise “ , care favorizeazǎ pǎtrunderea capitalurilor strǎine pe piaţa
româneascǎ, se susţine dezvoltarea agriculturii ca ramurǎ economicǎ principalǎ dar și a industriilor legate de
agriculturǎ ( alimentarǎ, constructii de mașini, chimicǎ ).
 Pe plan social este suţinutǎ ţǎrǎnimea, cea mai numeroasǎ clasǎ socialǎ din România, care este moștenitoarea
tradiţiilor și valorilor rurale autohtone.
 Pe plan politic ţǎrǎniștii au dorit transformarea României într-un stat naţional ţǎrǎnesc.

Dintre liderii politici ţǎrǎniști s-au remarcat : Ion Mihalache și Iuliu Maniu, ţǎrǎniștii conduc România între 1928-
1933.

Mǎsuri ţǎrǎniste

 Guvernǎrile ţǎrǎniste s-au confruntat cu ,,criza dinasticǎ “ (1927 - 1930 ) provocatǎ de moartea regelui
Ferdinand și instituirea regenţei dar și cu ,, marea crizǎ economicǎ “ (1929 - 1933) care le-a afectat
popularitatea și i-a obligat sǎ renunţe la politica ,, porţilor deschise” dupǎ 1931 în favoarea protecţionismului
 În anul 1929 sunt adoptate legea administrativǎ și legea monetarǎ.

Partidele extremiste de dreapta și de stânga.

Extrema dreaptǎ a fost reprezentatǎ în perioada interbelicǎ de urmǎtoarele partide :

1923 - ,, Liga Apǎrǎrii Naţional Creștine “ condusǎ de A.C.Cuza .

1927 -,, Legiunea arhanghelului Mihail “ condusǎ de Corneliu Zelea - Codreanu . In 1930 se adoptǎ o nouǎ denumire
,,Garda de Fier ” iar în 1934 titulatura devine ,, Totul pentru Țarǎ. “

Ideologia de dreapta

 Legionarii susţin teoria elitelor ( elita existentǎ era coruptǎ, asociatǎ cu evreii , exploatând împreunǎ
poporul și resursele României, aceasta trebuia eliminatǎ/purificatǎ inclusiv prin asasinat, legionarii
devenind astfel salvatorii naţiunii române, noua elitǎ .)
 Condamnǎ democraţia parlamnetarǎ și votul universal , socotite vinovate de scindarea naţiunii prin
luptele dintre partide și slǎbirea autoritǎţii statului .
 Antisemitismul ( ura faţǎ de evrei ) , anticomunismul , misticismul, xenofobia ( ura faţǎ de strǎini ).
 Propune teoria purificǎrii prin moarte /mesianismul.
 Naţionalismul ( legionarii doresc pǎstrarea societǎţii tradiţionale, crearea unui român orthodox,
patriot).

Lideri : Corneliu Zelea - Codreanu, Horia Sima .

Practici politice

 Asasinatul politic ( 1933 – I.G.Duca , 1939 – Armand Cǎlinescu, 1940 – Nicolae Iorga )

Extrema stângǎ a fost reprezentatǎ de Partidul Comunist Român , înfiinţat în anul 1921 prin desprinderea de
P.S.D.
Ideologia de stânga

 Instaurarea dictaturii proletariatului.

 Desfiinţarea proprietǎţii private și naţionalizarea mijloacelor de producţie.
 A adoptat teoria moscovitǎ conform cǎreia România era un stat multinaţional , imperialist, creat
artificial care trebuia desfiinţat .In anul 1924 comuniștii se implicǎ în Basarabia în acţiuni pentru
dezmembrarea României Mari dar fǎrǎ succes.

Ȋn anul 1924 P.C.R a fost scos în afara legii fiind în ilegalitate pânǎ în anul 1944 când ajunge , treptat, la putere
cu ajutorul trupelor sovietice de ocupaţie.