SECOLUL XX între DEMOCRAŢIE ŞI TOTALITARISM.

IDEOLOGII ŞI PRACTICI POLITICE

ÎN EUROPA ŞI ROMÂNIA

Secolul XX reprezintă perioada din istoria omenirii în care principiile

legate de democratie si respectarea drepturilor omului s-au impus într-o mare
parte a lumii. Acelasi veac a cunoscut insa si incalcari ale drepturilor omului in
tarile in care au fost instaurate regimurile totalitare.
Înfruntarea dintre democraţie şi totalitarism este una dintre principalele
caracteristici secolului al XX-lea.
I. REGIMURILE DEMOCRATICE
CARACTERISITICI GENERALE
1. Garantarea și respectarea drepturilor omului (viața, libertatea,

proprietatea)
2. Separarea puterilor în stat (legislativă, executivă și judecătorească)

3. Libertatea de expresie a opiniei publice, însoțită de libertatea de

întrunire si de libertatea presei.

4. Pluripartidismul este o alta caracteristica a democratiei. Partidele lupta

pentru cucerirea puterii si se participa la alegeri. Ele reprezinta multiple

tendinte ale opiniei publice.
5. Votul universal exercitat de toți cetățenii majori.

EVOLUȚII GENERALE
1. Până la 1914

 Numărul statelor democratice este redus;

2. În perioada interbelică (1919 - 1939)

 Numărul statelor democratice crește datorită prăbușirii

Imperiilor autoritare (Austro – Ungaria, Rusia) și apariției
statelor naționale (Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia);

1
 3. În perioada postbelică (după 1945)

 Numărul statelor democratice scade în contextul extinderii

regimurilor comuniste în centrul și estul Europei.
 Statele Unite ale Americii au initiat, in 1947, o politica de
stavilire a expansiunii comunismului in Europa de vest si in
restul lumii. Unul din primele rezultate ale acestei politici a fost
lansarea de catre SUA a planului Marshall de ajutorare
economica a tarilor europene ruinate de razboi. Numai tarile din
vestul Europei au putut beneficia de Planul Marshall, deoarece
URSS a interzis tarilor pe care le ocupa militar sa accepte
ajutorul economic american.
 Un alt rezultat al politicii anticomuniste l-a reprezentat
crearea, la 4 aprilie 1949, a unei aliante militare defensive -
Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO)- menit sa
riposteze oricarui atac al URSS asupra Europei de Vest.
4. După 1989

 Numărul statelor democratice crește datorită prăbușirii

regimurilor comuniste;

STATE DEMOCRATICE ÎN SEC XX.

În primul deceniu interbelic, Germania a fost organizata prin Constituția

de la Weimar (1919) ca republică federală cu un regim politic democratic. Statul
era condus de un președinte, ales prin vot universal, și de un cancelar (șeful
guvernului).
În ianuarie 1933 însă, puterea a fost preluata de regimul dictatorial
național-socialist. În a doua jumătate a sec. al XX lea, germanii au fost nevoiți
sa trăiască în doua state separate – unul democratic R.F.G. și altul comunist
R.D.G.
In zona de ocupație militara occidentala, s-a constituit un stat democratic
- Republica Federala Germana, având ca forma de guvernamant republica

2
federala, care a devenit apoi stat membru NATO si al Comunitatii Economice
Europene. Viața politică este dominată de două partide: Partidul Social
Democrat și Partidul Creștin-Democrat.
In actiunile de reconstructie si de consolidare a democratiei in statul vest-
german s-a remarcat cancelarul Konrad Adenauer (1949 - 1963), de orientare
crestin – democrata. În timpul acestuia are loc ”miracolul german” (redresare
economică rapidă). În paralel s-a implicat în procesul de unificare europeană.
Un alt cancelar crestin-democrat - Helmuth Kohl, (1982 – 1998) a
realizat reunificarea Germaniei în 1990.
Franța a avut intre 1918-1941 un regim democratic republican,
caracterizat prin instabilitate guvernamentala. Viața politica a fost dominată de
coaliții precum Blocul National si Uniunea Naționala cu scopul de a bloca
accesul la putere al extremelor politice (comuniști, fasciști) care incepusera sa-si
faca simtita prezența imediat după incheierea razboiului în 1918.
Dupa al doilea razboi mondial Charles de Gaulle, presedinte al tarii
(1959-1969) a sustinut ideea consolidarii puterii sefului statului. Reforma
constitutionala din anul 1962, a stabilit ca presedintele Frantei sa fie ales de
cetateni prin vot universal.
Faptul că regimul democratic este consolidat a fost dovedit de situația
ivită în 1986, când a fost posibila coabitarea la putere a unui președinte si a unui
prim ministru de orientări diferite: președintele Mitterand era de orientare
politica de stânga, iar primul ministru – Jacques Chirac - era de dreapta.
În Marea Britanie, monarhie constituțională, un rol important îl are prim
ministrul, cu puteri executive extinse. În 1918 a fost introdus votul universal şi
din acest an cele mai puternice formaţiuni politice au fost Partidul Conservator
si Partidul Laburist. In prima jumătate a sec. al XX-lea, s-a remarcat
personalitatea lui Winston Churchill, prim-ministru din partea Partidului
Consevator, in timpul celui de-al doilea război mondial (1940-1945), apoi, dupa
razboi, intre 1951-1955.

3
 In perioada postbelica, alt prim ministru conservator, Margaret Thatcher,
s-a afirmat prin actiunile de consolidare a economiei, cat si prin cele care au
vizat cresterea prestigiului extern al tarii. Supranumită ”doamna de fier” (the
Iron Lady) a fost prima femeie din Europa devenită prim ministru.

II REGIMURILE TOTALITARE
Totalitarismul - formă de organizare şi funcţionare a societăţii în care
statul controlează toate aspectele vieţii sociale si individuale. În funcţie de
ideologie este de 2 tipuri:
A .de dreapta: fascism, nazism;
B. de stânga: comunism.
1. Sunt regimuri antidemocratice

2. Intreaga putere apartine unei singure persoane sau unui numar restrans

de persoane;
3. Partidul unic (Partidul fascist in Italia, Partidul National Socialist in

Germania, Partidele comuniste).

4. Puterea este exercitata prin teroare prin intermediul politiei politice

(Gestapo in Germania nazista, NKVD in Uniunea Sovietica, Securitatea

in Romania).
5. Cenzura - controlul statului asupra mijloacelor de informare in masa.

6. Este admisa o singura ideologie -nationalismul agresiv sau rasismul in

cazul fascismului sau nazismului, marxism leninismul in cazul

comunismului.
7. Cultul personalității (Mussolini, Hitler, Stalin, Mao-Zedong - China,

Nicolae Ceauşescu). Prin propagandă trebuie să promoveze calitățile

excepționale ale conducătorului.
8. Suprimarea drepturilor si libertăţilor cetăţeneşti.

9. Lichidarea oricăror forme de opoziţie; adversarii politici au fost

terorizaţi închişi sau exterminaţi.
10. Învăţământul şi educaţia au rolul de a crea un „om nou”, profund ataşat,

4
IDEOLOGII ŞI PRACTICI POLITICI TOTALITARE
A. Comunismul –
Ideologia comunistă îşi are originea in operele lui Marx care a
fundamentat teoria „luptei de clasa”. În 1848 - Marx si Engels publica
Manifestul Partidului Comunist, care susţinea ca societatea comunista se va
edifica numai in tarile dezvoltate in care proletariatul va prelua pe cale
revolutionara puterea de la burghezie.
Ideologia comunista promitea oamenilor o schimbare totala a modului de
viata prin realizarea unei societati fara clase, in care sa fie instaurate egalitatea si
dreptatea. Temeiul acestor transformări o constituia desfiinţarea proprietăţii
private pentru a elimina inegalităţile economice între oameni. Deşi comunismul
a proclamat egalitatea deplină a oamenilor, deţinătorii de funcţii importante în
partid (nomenclatura) au format o categorie privilegiată al căror nivel de viaţă
era superior faţă de alţi cetăţeni.
Lenin a dezvoltat teoria marxista, sustinand ca revolutia proletara poate
sa iasa victorioasa si intr-un stat mai putin dezvoltat cum era Rusia.
Rusia:
In luna februarie a anului 1917, Rusia era afectata de saracia generalizata
si de infrangerile de pe front. In aceste conditii, a izbucnit, la Petrograd,
revolutia în urma căreia s-a instaurat un guvern provizoriu iar ultimul ţar,
Nicolae al II-lea, a abdicat.
Ulterior, conduşi de V.I. Lenin, comuniştii/ bolşevicii au declanşat
acţiunile în forţă pentru preluarea puterii, realizata prin lovitura de stat de la 25
octombrie/7 noiembrie 1917, de la Petrograd. Intre 1918-1921 s-a desfasurat un
razboi civil intre partizanii vechiului regim (albii) si sustinatorii bolsevicilor
(rosii).
În 1922 s-a format U.R.S.S. (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste),
stat creat de Rusia Sovietica, Ucraina, Bielorusia si Transcaucazia.
Toate domeniile de activitate au fost organizate conform conceptiei lui
Lenin, expuse in Tezele din Aprilie 1917.

5
 1. Inca de la preluarea puterii, teroarea a fost instituita in stat.

2. Orice forma de opozitie a fost desfiintata, fiind interzisa functionarea

tuturor partidelor, in afara celui comunist (bolsevic) rus, denumit apoi
Partidul Comunist al Uniunii Sovietice.
3. In 1917 a fost creata si politia politica a regimului, cunoscuta sub numele

de CEKA, apoi NKVD, si KGB.

4. Statul si-a impus controlul in economie, prin nationalizarea
intreprinderilor.
5. Proprietatea privata a fost inlocuita cu cea de stat sau colectiva: în

agricultura s-au constituit colhozurile (cooperative colective) si

sovhozurile (de stat).
Teroarea asupra populatiei s-a intensificat in perioada in care s-a aflat la
conducere Iosif Visarionovici Stalin (1924-1953).
1. Acesta a impus o economie centralizata si planificata rigid.

2. Din 1929 s-a trecut la colectivizarea fortata a agriculturii (careia i-au

cazut victime milioane de tarani care nu vroiau sa-si cedeze pamantul in

gospodariile de stat sau colective),
3. industrializarea fortata si planificarea productiei prin planurile cincinale.

4. Opozantii politici fie au fost executati, fie li s-au inscenat procese in urma

carora au fost trimisi la inchisoare sau in lagarele de munca fortata, si

unde au murit milioane de oameni.
5. Între anii 1936 si 1939 s-a desfăşurat Marea Teroare la ordinul lui Stalin,

căreia i-au cazut victime oameni din randul tuturor categoriilor sociale si
profesionale, inclusiv din randul armatei.
6. cultul personalitatii lui Stalin a capatat proportii fara precedent. În cinstea

lui Stalin, numit ”tatăl poporului sovietic” se ridică statui, se numesc

orașe (Stalingrad), se compun cântece și poezii.

6
 B. Fascismul –
Ideologia promova idei naționaliste, anticomuniste și antidemocratice.
Fascistii au pus mare accent pe nationalism si pe promisiunile de restaurare a
„onoarei nationale”. Printr-o propaganda abila fascistii au urmarit sa redestepte
in sufletul italienilor mandria de a fi demni urmasi ai Imperiului Roman.
Desi se numara printre statele invingatoare, Italia era departe de a fi o sursa
de stabilitate. In timp ce comunistii protestau impotriva saraciei prin greve de
proportii (1920), fortele ultranationaliste fasciste nu ezitau sa-si manifeste
violent nemultumirea fata de tratatele de pace care nu ofereau Italiei toate
teritoriile anterior promise, cat si fata de ascensiunea stangii (comunistii).
Miscarea fascista a aparut in Italia dupa primul razboi mondial. Aceasta
era sustinută atat de populatia debusolata de razboi si de saracie, cat si de multi
industriasi si bancheri, care sperau ca noua formatiune politica sa reprezinte o
contrapondere efiecienta la ideile comuniste.
Regimul fascist a fost instaurat in Italia de Benito Mussolini care
organizează „Marșul asupra Romei” în 1922 determinandu-l pe rege sa accepte
numirea lui Mussolini ca prim ministru în octombrie 1922. O luna mai tarziu
Parlamentul îi acorda puteri depline, iar in urma alegerilor din 1924, Camera
Deputatilor devine majoritar fascista, asigurandu-i lui Mussolini toate parghiile
puterii.
1. Acesta a interzis orice forma de opozitie, ca si toate organizatiile care nu

erau fasciste (partide, sindicate).

2. Partidul National Fascist a devenit formatiune politica unica.

3. Adversarii politici ai regimului au avut de infruntat represiunea militiilor

fasciste „OVRA” si rigorile tribunalului special infiintat in 1925, care

stabilea ani grei de inchisoare impotriva adversarilor politici.
4. Regimul fascist era sprijinit si de organizatiile paramilitare Cămășile

Negre.

7
 5. Pentru atragerea maselor, „Il Duce” (Mussolini) a impus adoptarea unor

masuri si programe care s-au bucurat de sustinere populara: a incercat să

stăvilească abuzurile si coruptia, a luat masuri impotriva Mafiei.
6. Indoctrinarea cetatenilor se facea prin propaganda si prin diferite

organizatii fasciste (populatia matură prin Dopolavoro, copiii si tinerii,

prin Avanguardistii si Ballila).
Antrenarea Italiei in agresiuni externe (anexarea Etiopiei) si in al doliea
razboi mondial, alături de Germania și Italia a determinat scaderea popularitatii
lui Mussolini si retragerea sprijinului popular. A fost inlaturat de la putere in
1943.
C. Nazismul – Ideologia conţinea unele idei ale filozofului Friedrich Nietzsche
care a promovat teoria supraomului având capacitatea de a înfrunta mizeria
vieții cu rigoare și disciplină. Supraomul are o libertate totală de acţiune
Adolf Hitler in lucrarea „Mein Kampf” (Lupta mea-1925) promova
nationalismul exacerbat, rasismul si antisemitismul. Nazismul a aparut intr-o
perioada dificila pentru natiunea germana. Germania a fost umilita prin
prevederile Tratatului de pace de la Versailles. Hitler considera ca:
a) sistemul democratiei parlamentare era vinovat pt. problemele economice

si sociale ale Germaniei.

b) Singura solutie pe care o sustinea Hitler era dictatura unui unui singur

partid condus de un lider providențial care sa supună națiunea in numele

binelui general.
c) El urmarea crearea unui imperiu (Reich) care sa-i cuprinda pe toti
germanii.
d) Expansiunea germana era justificata prin nevoia de „spatiu vital”
(lebensraum) pentru rasa ariana, considerata superioara, purtătoarea de
progres.
e) Societatea umană se conduce după legile naturii, în care cel puternic

supravieţuieşte, şi astfel este dreptul rasei superioare de a se impune în

faţa raselor inferioare (negrii, ţiganii, slavii, evreii).

8
 f) Spre deosebire de Mussolini, Hitler a facut din rasism si in special din
antisemitism, o componenta esentiala a programului sau.
g) Evreii erau considerati vinovati de toate relele societăţii germane
(scăderea nivelului de trai la sfârşitul Primului Război Mondial sau în
timpul Marii Crize Economice dintre 1929 - 1933) si de aceea nazistii
sustineau eliminarea lor prin exterminare.
Prin propaganda abila, valorificand nemultumirile populatiei fata de
greutatile din timpul Marii Crize Economice, Partidul National Socialist al
Muncitorilor Germani, condus de Adolf Hitler, a castigat alegerile pentru
Reichstag (1932). Ca urmare a rezultatelor alegerilor, in ianuarie 1933
presedintele l-a numit cancelar al Germaniei pe Adolf Hitler. Avand majoritatea
in Parlament, Hitler a obtinut puteri dictatoriale, in martie 1933. Acest fapt
semnifica instaurarea regimului totalitar nazist.
Primele masuri luate de Hitler au vizat adversarii politici:
1) toate partidele au fost scoase in afara legii cu exceptia partidului

National Socialist,
2) au fost eliminati adeversarii din propriul partid în iunie 1934 -

Noaptea cutitelor lungi;

3) In 1934, dupa moartea presedindelui Hitler a preluat si atributiile

acestuia proclamandu-se Fuhrer.

4) Toti germanii au fost inregimentati in organizatii controlate de

naziști; de exemplu Tineretul Hitlerist (Hitlerjugend), prin care

tineretul era educat in spiritul unui devotament fanatic fata de
regim.
5) Presa a fost cenzurata, cultura subordonata regimului, propaganda

in favoarea regimului facandu-se prin publicatii, radio,

cinematografe.
6) Temuta politie politica a regimului, Gestapo, supraveghea orice

activitate.

9
 7) Regimul national-socialist a transformat antisemitismul in
politica de stat. Evreii au fost tinta predilecta a persecutiilor
naziste.
1) Pana la sfarsitul anului 1934 cei mai multi avocati, medici, profesori si

functionari evrei si-au pierdut slujbele sau dreptul de a-si practica

meseriile.
2) Prin legile de la Nurnberg, din 1935 evreilor le-au fost retrase toate

drepturile civile si politice in cadrul statului german, obligați să poarte un

semn distinctiv (”Steaua lui David”) și s-au interzis căsătoriile mixte
(evrei cu germani)
3) Crimele naziste impotriva evreilor s-au inmultit, asa cum s-a intamplat in

„Noaptea de Cristal” (noiembrie 1938) când au fost sparte geamurile

magazinelor evreiesti şi o p dintre ei au fost ucisi.
In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, din 1942, regimul hitlerist a
hotarat sa aplice ”solutia finala” impotriva evreilor. Astfel a inceput drama
Holocaustului, pana in 1945, fiind ucisi aproximativ 6 milioane de evrei,
proveniti atat din Germania cat si din tarile ocupate de armatele hitleriste, in
lagare de exterminare, precum cele de la Auschwitz, Treblinka sau Maidanek.
D COMUNISMUL POSTBELIC
După al Doilea Război Mondial dacă regimurile totalitare de dreapta - cel
italian şi cel german - au fost învinse şi s-au prăbuşit, victoria obţinută cu acest
prilej de Uniunea Sovietică şi ocuparea de către armatele acesteia a celei mal
mari părţi a Europei centrale şi de răsărit au dus la instalarea, între 1944 şi 1948,
prin lovituri de forţă şi prin fraudarea alegerilor, a unor regimuri comuniste în
Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, România, Ungaria şi în estul Germaniei.
Instaurarea comunismului in jumatatea rasariteana a Europei a dus la o
divizare fara precedent a continentului nostru, simbolul acestei divizări Europei
l-a reprezentat Zidul Berlinului. Acesta a fost ridicat 1961 de catre autoritatile
comuniste din Germania de Est, la presiunea Uniunii Sovietice, pentru a

1
impiedica fuga in Berlinul Occidental -care nu facea parte din Republica
Democrata Germana – a cetatenilor est-germani.
Puternice miscari antisovietice, inabusite in cele din urma, au avut loc in
mai multe tari comuniste:Polonia (1956) si Ungaria (1956). In Ungaria, revolutia
anticomunista a fost inabusita in sange de trupele sovietice.
In 1968, miscarea de reformare a sistemului a sistemului comunist, initiata
in Cehoslovacia, a fost inabusita de armata sovietica si de trupe din Polonia,
Germania de Est, Ungaria si Bulgaria. Romania nu a participat la aceasta
interventie militara.
Anii 1970-1989 au scos in evidenta falimentul economic al sistemului
comunist, incapabil sa satisfaca nevoile de baza ale populatiei, precum si sa
renunte la reprimarea oricarei forme de contestare politica.
Acest lucru a favorizat aparitia unor miscari de disidenta in tari ca Polonia
si Cehoslovacia unde opozantii regimurilor comuniste si militantii pentru
drepturile omului, ca Adam Michnik , Bronislaw Geremek (Polonia) si Vaclav
Havel (Cehoslovacia), au fost suspusi persecutiilor politice de catre autoritati,
devenind simboluri internationale ale rezistentei anticomuniste.
Mihail Gorbaciov ajuns lider al URSS în 1985 a inceput reformarea
sistemului comunist prin Perestroika si Glasnosti, adica restructurare si
deschidere, dar aceste reforme au accelerat prăbușirea sistemelor comuniste.
In unele tari, ca Polonia si Ungaria, a inceput in 1989 un proces de
negociere intre fortele de opozitie recent recunoscute si partidele comuniste
aflate la putere pentru introducerea pluralismului politic si tranzitia spre
democratie.
In altele, precum Cehoslovacia si Germania (RDG), inlaturarea liderilor
comunisti opusi oricarei reforme s-a petrecut in urma unor mari manifestatii
pașnic de strada, care au avut loc in toamna anului 1989.
Singura tara in care sfarsitul regimului comunist a dus la varsare de sange
a fost Romania, in decembrie 1989. Caderea regimurilor comuniste din Europa
de Est in cursul anului 1989 a prefigurat chiar sfarsitul URSS. care s-a dizolvat

1
oficial in decembrie 1991, iar Mihail Gorbaciov a demisionat din toate functiile
pe care le detinea.