VI. Secolul XX între democrație și totalitarism.

Ideologii și practici politice totalitare și

democratice în Europa și România

Secolul al XX-lea a rămas în memoria contemporanilor drept ,,secolul contrastelor, deoarece

s-au desfășurat cele 2 Războaie Mondiale, s-au înregistrat procese remarcabile în știință și
tehnică, s-a produs emanciparea femeilor, s-a desfășurat Holocaustul – cea mai mare
tragedie a umanității, iar regimurilor au alterat, totalitare, autoritare.

A. Regimuri totalitare în România în prima jumătate a secolului XX

Context: După Primul Război Mondial în majoriateta statelor Europene precum

Olanda, Belgia, Luxemburg, Franța, Danemarca și Norvegia s-au consacrat regimurile
democratice. Regimurile democratice sunt în legătură cu statul de drept și cu principiile
acestuia: separarea puterilor, votul universal, respectarea drepturilor și libertăților
cetățenești.
De asemenea, în prima jumătate a secolului XX, în Europa își fac apariția și regimuri
politice totalitare de extremă stângă de tip comunist (în Rusia Sovietică, care din 1922 a
devenit U.R.S.S.), cât și de extremă dreaptă de tip fascist (cum a fost cazul Italiei, Spaniei,
Portugaliei), cunoscut în Germania sub denumirea de Nazism.

Cauzele instaurării totalitarismului în Europa:

1)Nemulțumirile popoarelor europene cu privire la măsurile luate în cadrul Conferinței de
Pace de la Paris dintre anii 1919-1920 de unele state învingătoare.
2)Marea criză economică mondială dintre anii 1929- 1933, care a afectat țările cu regimuri
democratice, ca urmare totalitarismul a devenit o alternativă la democrație (cazul
Germaniei).
Indiferent că sunt de extremă stângă sau extremă dreapta, regimurile politice totalitare au
caracteristici precum:
® Existența partidului unic / monopartidism
® Încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești
® Cenzura
® Lider unic/ conducător suprem
® Existența poliției politice cu rol de represiune și control asupra populației
® Cultul personalității, cenzura (presei), controlul absolut al statului asupra societății.

Exemple de partide unice:

- În Rusia Sovietică/ U.R.S.S., partidul unic s-a numit P.C.U.S.
- În Italia fascistă, partidul unic s-a numit Partidul Național Fascist/ Partidul Fascist
Italia
- În Germania parditul unic s-a numit Partidul Național Socialist/ Partidul Nazist/
N.D.S.A.P. (Partidul Național Socialist al Muncitorilor Germani)

Exemple de poliții politice:

- În Rusia Sovietică/ U.R.S.S.- CEKA, NKVD, KGB,
- În Germania Nazistă- GESTAPO
- În Italia Fascistă- OVRA

Ideologii= totalitatea ideilor pe care se bazează un regim politic. Regimurile politice au la

bază ideologii/ învățături/ idei.

Asemănări între ideologii totalitare:

® Sunt antidemocratice

1
® Scot în evidență importanța rolului statului ca instituție în societate și nu al cetățenilor
care il alcătuiesc
® Sunt naționaliste ( fascismul, nazismul)
® De obicei regimurile totalitare, bazate pe ideologii totalitare ajung la putere prin forță
(comunismul, fascismul).
® Își propun îndoctrinarea populației prin propagandă și înregimentarea cetățenilor în
diverse organizații care susțin regimul politic.
Exemple:
În Italia fascistă copiii și tinerii erau îndoctrinați în cadrul organizației
AVANGUARDISTI, iar populația majoră în cadrul organizației DOPOLAVORO.
În Germania Nazistă tinerii erau îndoctrinați în cadrul organizației TINERETUL
HITLERIST.

Deosebiri între regimurile totalitare:

• Pentru ideologia comunistă :

® A avut la baza marxism- leninismul

® A avut la bază lupta de clasă care presupunea crearea unei societăți în care să
existe diferențieri sociale în special de natură economică
® Dictatura proletariatului (a muncitorilor) presupunea prelucrarea puterii prin forță, prin
intermediul unei revoluții de către muncitorime de la burghezie (orășenimea
înstărită).

• Pentru ideologia fascistă:

® Refacerea onoarei naționale/ naționalism. Fașciștii doreau să le transmită cetățenilor
Italiei că sunt urmașii gloriosului Imperiu Otoman.
® Etatismul- se scotea în evidență importanța rolului statului în societate, acesta fiind
cel mai important.
® Societate corporatistă împărțea societatea în grupuri profesionale, numite corporații.

• Pentru ideologia nazistă:

- Naționalism exacerbat și refacerea onoarei naționale- propunea exagerarea rolului

națiunii germane, sub deviza ”Germania deasupra tuturor”
- Rasism- naziștii considerau că germanii fac parte dintr-o rasă superioară de oameni
numită ARIANĂ, cu rol conducător asupra categoriilor și raselor de oameni
considerate a fi inferioare (negrii, tigani- RROMI, slavi, evrei)
- Antisemitism- ura exagerată față de poporul evreu considerată a fi vinovată de toate
neajunsurile din cadrul societății germane, tocmai de aceea naziștii au adoptat
măsuri cu caracter antisemit.

Exemple: În 1935 au fost adoptate legile rasiale/de sânge, prin care erau interzise
căsătoriile între evrei și germani. Tot atunci au fost date legile de la Nurnberg prin care
au fost interzise drepturile civile, politice și sociale ale populației evreiești.
În 1938, în Germania se desfășoară ”Noaptea de cristal” când autoritățile naziste au
adoptat măsuri dure împotriva populației evreiești: distrugerea sinagogilor, incendiere de
magazine evreiești și omorârea cetățenilor ei.
În 1942 a fost adoptată soluția finală ce presupunea exterminarea tuturor evreilor din
țările ocupate de Germania Nazistă. Ca urmare între 1942-1945 a avut loc fenomenul
HOLOCAUSTULUI în urma căruia aproximativ 6 milioane de evrei au fost exterminați în
lagăre de exterminare precum Auschwitz - Birkenau.

2
 Comunismul

® Ideologie politică de extremă stângă

® Prima țară comunistă a fost Rusia Sovietica, iar din 1922 a devenit U.R.S.S.
(Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste)
® Ideologia comunismului a fost marxism-leninismul
® Karl Max, ideolog german, considera că regimul comunist trebuie să se impună mai
întâi în țările dezvoltate, în schimb Vladimir Lenin considera că ideologia comunistă
și regimul comunist se pot impune și în state mai puțin dezvoltate precum Rusia.
® Preluarea puterii: Comuniștii ajung la putere în Rusia pe cale violentă în urma unei
revoluții la 25 octombrie 1917
® Lideri comuniști în Rusia Sovietica/ U.R.S.S.: Vladimir Ilici Lenin (1917-1924) și Iosif
Vissarionovici Stalin (1924- 1953).

Caracteristici specifice:
• dictatura proletariatului
• lupta de clasă
• înlăturarea proprietății private și înlocuirea cu cea de stat
• naționalizarea tuturor mijloacelor de producție
• colectivizarea forțată a agriculturii

Dictatura proletariatului presupunea preluarea puterii în stat de către muncitori ,în cadrul
regimului comunist prin forță (printr-o revoluție).

Lupta de clasă presupune eliminarea diferențelor sociale și crearea unei societăți

egalitariste, fără diferențe sociale între oameni, în special din punct de vedere economic.

Naționalizarea tuturor mijloacelor de producție reprezintă trecerea tuturor bunurilor din

sectorul privat, fără nicio despăgubire (confiscarea de către stat a bunurilor private).

Colectivizarea agriculturii reprezintă trecerea forțată a tuturor bunurilor agricole din

proprietate privată în proprietate de stat/colectivă, fără nicio despăgubire.

Practici politice folosite de comunisti:

• Existența partidului unic reprezintă preluarea puterii în stat prin forță sau legal a unei
singure formațiuni politice conduse de un lider suprem: în Rusia Sovietica, respectiv
URSS de către Lenin și Stalin. Ca urmare, opoziția politică a fost înlăturată
• Existența poliței politice cu rol de supraveghere și control asupra populației și chiar
de eliminare fizică a opozanților regimului fie reali, fie potențiali. În Rusia Sovietică/
U.R.S.S. poliția se numea : CEKA, NKVD, KGB
• Cenzura prin care erau limitate drepturile cetățenilor la exprimare liberă, cât și la
informație. În timpul conducerii lui Stalin s-a intensificat cultul personalității
conducătorului și a fost intensificată teroarea asupra populației.

Între 1936-1939, în URSS a avut loc marea teroare în urma căreia aproximativ 2 milioane
de cetățeni au fost fie eliminați fizic, fie arestați, ori trimiși în lagăre de muncă forțată, care
formau GULAG (administrarea lagărului). Aceștia erau considerați opozanți ai regimului
comunist.

După al Doilea Război Mondial, regimul comunist s-a extins în sud-estul Europei, în
țări precum: România, Ungaria, Bulgaria sau în țări din America Latină precum: Cuba, cât și
în Asia: China, Vietnam, Coreea de Nord.

3
 Fascismul

® Ideologie politică de extremă dreaptă apărută în Italia după Primul Război Mondial

Context: Fascismul apare în situația în care țara se afla într-o criză profundă după Primul
Război Mondial. Populația era debusolată după război și sărăcie și existau ample
mișcări sociale provocate și susținute de mișcarea socialistă.

Caracteristici specifice:
• Corporatism. Fasciștii doreau crearea unei societăți organizată în grupuri
profesionale, numite corporații. Din punct de vedere politic se dorea înlocuirea
Parlamentului cu o adunarea a delegațiilor corporațiilor.
• Naționalism. Fasciștii susțineau refacerea onoarei naționale. Ca urmare, doreau
să întărească ideea cetățenilor italieni că sunt urmașii gloriosului Imperiu Roman.
• Etatism. Fasciștii puneau accent pe importanța rolului statului în viața politică și
nu pe importanța cetățenilor care îl alcătuiau. Ca urmare, în sistemul fascist nu
conta decât statul.

Preluarea puterii de catre fascisti:

Fascismul ajunge în Italia prin presiunea politică în urma evenimentului din octombrie 1922,
prin marșul asupra Romei. Drept consecință. Benito Mussolini, principalul lider fascist italian,
a devenit prim ministru și ulterior capătă puteri depline.

Practici politice folosite de fascisti:

• Existenta partidului unic numit Partidul Național Fascist/ Partidul Fascist Italian,
lider Benito Mussolini.
• Existența poliției politice în societate numită OVRA.
• Îndoctrinarea populației prin intermediul propagandei. Așadar, aceasta era
înregimentată în diferite organizații propagandiste precum: pentru copii și tineri-
Avanguardisti, iar pentru poluția matură- Dopolavoro.

În 1943 a fost retras sprijinul populației lui Benito Mussolini, deoarece Italia s-a implicat
extrem în diferite conflicte militare, cât și în alianța cu Germania Nazistă, ca urmare în
1945 Mussolini a fost executat de patrioții italieni.

Nazismul

® Ideologie politică de extremă dreaptă, care apare în Germania în perioada

interbelică.

Cauze: Nemulțumirile cu privire la Tratatul de pace de la Versailles din 1919. Germanii

considerau că li s-a făcut o nedreptate. Bazele nazismului au fost puse de către Adolf Hitler
în lucrarea ”Main Kampf” / ”Lupta mea”.

Caracteristici specifice:
• Naționalismul exacerbat presupunea importanța exagerată a națiunii germane cu
rol conducător la nivel mondial. Astfel, naziștii scoteau în evidență sintagma
”Germania deasupra tuturor”.
• Rasismul. Naziștii considerau că germanii fac parte dintr-o rasă superioara,
conducătoare de oameni, ariană. În schimb, celelalte rase și categorii de rase
sociale precum: negrii, evrei, slavi, rromi erau considerate inferioare, iar evreii
populație parazită, care trebuia eliminată.

4
 • Antisemismul reprezintă ura exagerată față de populația evreiască, considerată
unica vinovată pentru toate neajunsurile societății germane. Ca urmare, între
1933-1945 antisemismul a devenit politică de stat în Germania. Au fost adoptate
măsuri cu caracter antisemit:
În 1933, au fost adoptate legile rasiale prin care au fost interzise căsătoriile între germani și
evrei, deoarece sângele german trebuia să fie pur.
Tot atunci, au fost adoptate legile de la Nurnberg, prin care au fost interzise toate drepturile
civile și politice populației evreiești în Germania.
În 9-10 noiembrie 1938 a avut loc evenimentul ”Noaptea de cristal”, când au fost distruse
magazine și sinagogi evreiești de pe teritoriul Germaniei și chiar înregistrate victime în
rândul populației evreiești.
În 1942 a fost adoptată de regimul nazist soluția finală în urma căreia s-a decis exterminarea
evreilor în lagăre de concentrare/exterminare precum Auschiwitz Birkenau, Treblinka,
Dachau. Așadar, între 1942-1945 s-a desfășurat Holocaustul când aproximativ 6 milioane de
evrei au fost omorâți în lagăre de exterminare.
• Ideea de spațiu vital presupunea extinderea granițelor Germaniei prin cucerirea
unor noi teritorii în dauna unor alte popoare întrucât naziștii considerau că
Germania a fost umilită prin hotărârile Tratatului de la Versailles, germanii fiind
obligați să trăiască într-un teritoriu redus.

Practici politice folosite de naziste:

• Existența partidului unic numit Partidul Nazist/ Partidul Național Socialist, condus de
Adolf Hitler
• Poliția politică: GESTAPO
• Cenzura

În 1945 regimul politic nazist a luat sfârșit în Germania. Ca urmare, s-a încheiat cel de-al
Doilea Război Mondial în Europa, iar în august 1945 la nivel mondial.

Concluzie: Regimurile politice totalitare au încălcat în mod flagrant drepturile și libertățile

cetățenești, au folosit teroarea asupra populației, în special prin intermediul poliției
politice. În schimb, puterea a fost deținută de o singură persoană și un singur partid
politic.

B. Ideologii și modele politice democratice în Europa

După Primul Război Mondial, în majoritatea statelor Europene s-a consolidat

democrația de tip liberal. Aceasta s-a consolidat în țări precum: Franța, Marea Britanie,
Belgia, Olanda, Luxemburg, Danemarca.

Caracteristici:
® separarea puterilor în stat
® pluralism politic
® vot universal
® drepturi și libertăți cetățenești
® alegeri libere

O practică politică specifică democrației este separarea puterilor în stat.

Aceasta presupunea împărțirea puterii în executivă, legislativă, judecătorească.
Ele acționează independent una față de cealaltă, pentru a nu exista posibilitatea acaparării
puterii de către un singur partid politic și un singur lider, precum în cazul regimurilor politice
dictatoriale, totalitare, autoritare.

5
 Separarea puterilor în stat a reprezentat un principiu de bază al Constituției din 1923
și un principiu al Constituției din 1991. De asemenea, separarea puterilor a fost aplicată și în
modelul politic britanic în care monarhul domnește, dar nu guvernează.

O alta practică politică democratică existentă în Europa în secolul al 20-lea a fost

pluripartidismul, care presupune existența unui număr mare de partide în cadrul societății,
ceea ce face posibilă existența opoziției politice, a dezbaterilor, a confruntărilor legale în
lupta pentru putere dintre partidele politice.
Pluralismul este opus monopartidismului existent în cadrul regimurilor politice
totalitare, în care puterea este susținută de o singură formațiune politică, ce controlează
întreaga societate. Astfel, pluralismul politic a reprezentat o componenta de bază în cadrul
societății românești în prima jumătate a secolului al 20-lea , cele mai importante partide fiind
PNL și PNȚ. De asemenea, în a doua jumătate a secolului al 20-lea , în România se revine
la democrație. Revin partidele istorice în cadrul societății: PNL, PC (Partidul Conservator),
PSD, PNȚ - CD.
Pluralismul politic a reprezentat o componentă de bază și în cadrul modelului politic
britanic, când după 1918 cele mai importante partide politice au fost : Partidul Laburist și
Partidul Conservator.

În situația în care cere o practică politică democratică din prima jumătate a secolului al 20-
lea din Europa, scriem despre România (separarea puterilor în stat) și ca fapt istoric
menționăm Constituția din 1923. În situația în care este cerută a doua jumătate a secolului al
20-lea vom da Constituția din 1991.

C. Ideologii politice democratice și extremiste în România în perioada interbelică

După Primul Război Mondial, în România se consolidează democrația parlamentară.

Aceasta având drept caracteristici de bază: separarea puterilor în stat, pluralismul politic, vot
universal, drepturi și libertăți cetățenești etc.

Factori care au contribuit la consolidarea democrației românești au fost:

• apariția votului universal în România, în 1918
• apariția unor noi partide politice: PȚ în 1918 și PNȚ în 1926
• Constituția din 1923, care a asigurat funcționarea regimului democratic în România
interbelică.

Cele mai importante ideologii politice existente în România în perioada interbelică au fost
cele democratice: neoliberalismul și țărănismul, cât și existența unor ideologii extremiste de
stângă reprezentate de comuniști și de dreapta reprezentate de regionalism.

Ideologii democratice:

Neoliberalismul:

® Neoliberalismul a fost reprezentat de PNL, care după 1918 a promovat ideologia

neoliberală. Aceasta punea accentul pe interesele societății, pe interesul binelui
general, și nu pe cel individual.
® Reprezentanții acestei ideologii au fost: Ștefan Zeletin, Vintilă Brătian, Mihail
Manoilescu și alții.
® Din punct de vedere politic, neoliberaliberalismul susținea respectarea constituției,
democrația parlamentară și altele.

6
 ® În schimb, din punct de vedere economic susținea dezvoltarea industriei naționale,
urbanizarea.
® Deviza Partidului Național Liberal a fost: "Prin noi înșine", care presupunea
dezvoltarea societății românești prin forțe proprii și valorificarea tuturor resurselor
naționale.
® PNL a promovat o politică protecționistă (protejarea capitalului autohton)
® Din punct de vedere social, susținea interesele burgheziei industriale, a proprietarilor
industriali, patronatelor.

Țărănismul:

® a doua ideologie politică ca importanță existentă în societatea românească, în

perioada interbelică
® inițial a fost susținută de Partidul Țărănesc, ulterior, începând cu 1926, de către PNȚ.
La 10 octombrie 1926 s-a format PNȚ prin uniunea dintre PNR și PȚ. Președinții
PNȚ au fost Iuliu Maniu și Ion Mihalache
® Reprezentanții țărănismului: Virgil Madgearo, Ion Mihalache, Constantin Stere
® Din punct de vedere politic, țărănismul a susținut democrația parlamentară
® Din punct de vedere economic, a susținut dezvoltarea agriculturii, considerată a fi
cea mai importantă ramură a economiei românești
® Din punct de vedere social, PNȚ a susținut interesele țărănimii considerată a fi
principala categorie socială a țării
® Devize: în prima guvernare a PNȚ au susținut " Politica Porților deschise"
(pătrunderea de capital străin în economia românească). În schimb, începând cu a
doua guvernare, PNȚ a susținut ”Politica protecțiinistă”.

Ideologii extremiste în perioada interbelică:

După Primul Război Mondial , în România își fac apariția o serie de ideologii
extremiste în cadrul statului democratic, care au scos în evidență pe de o parte: idei
antidemocratice, antinaționale, precum cea de extremă stângă, comunistă și idei
naționaliste, antisemite, antidemocratice, anticomuniste precum extrema dreaptă
reprezentată de legionalism.

Extrema stânga a fost reprezentată de comunism, susținut de PCR, format la 8 mai

1921. PCR a preluat modelul politic sovietic, ca urmare a susținut ideologia marxist-leninistă.
De asemenea a pus accentul pe lupta de clasă, dictatura proletariatului, lichidarea
proprietăților private și creerea proprietăților de stat.
În 1921, PCR aderă la Internaționala a III-a comunistă de la Moscova, organizație
politică care cuprindea toate partidele comuniste existente. Organizația era organizată de
Moscova.

Partidul Comnist Român a susținut idei antinaționale precum:

• 1923 – PCR susține teza cominteristă a lui Buharin, care menționa că
România este un stat multinațional, o creație a imperialismului occidental și
care trebuia dezmembrată ca stat.
Deoarece PCR a promovat idei antinaționale, ca urmare in 1923 a fost interzis.

• 1924-1944 – PCR a acționat în ilegalitate. Revine în viața politică românească

în 1944 și treptat preia puterea in Romania.

Extrema dreapta a fost reprezentă de legionarism, care avea influențe fasciste.

7
Aceasta a susținut idei antidemocratice, antisemite, anticomuniste, naționaliste, apropierea
față de valorile creștine și a fost chiar promotoarea teriei elitelor.
Mișcarea legionară/Extrema dreaptă a avut o organizare paramilitară, care folosea
violența în spațiul public și chiar asasinatul politic cu scopul acaparării puterii sau opozanților
politici incomozi. Spre exemplu, în 1933, Garda de Fier/Mișcarea legionară l-a asasinat pe
fostul prim ministru liberal, I. G. Duca, iar in anul 1940, acestia îl asasinează și pe Nicolae
Iorga.

Exemple de grupări politice de extremă dreaptă în România:

• 1923 – S-a format LANC(Liga apărării național-creștină), de catre A.C.Cuza

• 1927 – Legiunea Arhanghelului Mihail, lider fiind Corneliu Zelea Codreanu
• 1930 - S-a format Garda de Fier, lider fiind Corenliu Zelea Codreanu
• 1934 – Partidul Totul pentru Țară

În concluzie, astăzi, majoritatea statelor europeneau optat pentru regimuri politice

democratice, mai ales fostele state comuniste care s-au arătat interesate să se integreze în
structurile europene și euroatlantice (N.A.T.O).