1

Asemănări : - nu se respectă principiul separării puterilor în stat;

- existența partidului unic;

- nerespectarea drepturilor cetățenești;

- impunerea regulilor prin violența și teroare;

- aplicarea cenzurii;

- promovarea cultului personalității;

Deosebiri: -Nazism: -crearea unui spațiu vital, epurarea raselor inferioare;

- rasism

-antisemitism

-Comunism:-colectivizare și industrializare;

- ateism

- naționalizarea bunurilor;

- dictatura prolectoratului;

Comunismul a rezistat mult timp după cel de-al doilea Război Mondial, în
timp ce nazismul și în general mișcările de extremă dreapta, au fost înăbușite după
cel de-al doilea Război Mondial Comunismul promova dictatura clasei
muncitoare, exemplu de discurs referitor la acest lucru : “Oameni liberi sau sclavi,
patricieni sau plebei, baroni sau servitor, într-un cuvânt exploratori sau
exploratori…sunt într-o luptă continuă..Obiectul imediat al comuniștilor:
constituirea prolectoratului în lasă și..câștigarea puterii politice”1.
1.Marx si Engel
2.Iancu Motu,Editura Corint,Bucuresti,2000 “Romania si comunismul”
3.Alian Besancon. “Nenorocirea secolului. Despre communism,Nazism “pag 32

4.Gheorghe Rafael-Stefanescu,Ed. Mirador,Arad 2005 “amintiri din Romania

socialista”pag67
5.Alian Besancon. “Nenorocirea secolului. Despre communism,Nazism “
2

Comunismul este un termen care se poate referi la mai multe noțiuni legate
între ele, dar diferite istoric și foarte contrastate, sau chiar după comentatori
precum istoricul Stephane Courtois care susține: o ideologie care, oficial,
promovează un sistem social în care nu există stat, clase sociale și proprietate
privată, și care are scopul de a realiza o societate egalitară; o mișcare politică, un
partid care afirmă că dorește să implementeze acest sistem; un regim politic care
se revendică „comunist”, „socialist”, „republică populară” sau „democrație
populară”, în care statul există, fiind chiar atotputernic și totalitar sub conducerea
exclusivă a unui singur partid, zis „comunist”, „socialist” sau „muncitoresc”, iar
clasele sociale fiind diferențiate nu prin accesul la proprietate ci prin accesul
inegal la uzufructul proprietății colective.2

Nazismul sau național-socialismul (german) a fost ideologia și politica

totalitară naționalistă, rasistă, antisemită și anticomunistă a Germaniei naziste,
care au fost aplicate în timpul dictaturii lui Adolf Hitler în statul german între
1933 și 1945. Cuvântul "nazism" provine de la prescurtarea numelui național-
socialism (Nationalsozialismus, prescurtat penemțește Nazi). În 1921 Hitler a
devenit liderul Partidului Muncitoresc German Național-Socialist
(Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei, scurt NSDAP), iar la 30 ianuarie
1933 cancelarul (prim-ministrul) Germaniei, al Reich-ului german, cunoscut drept
Al treilea Reich. În momentul de față, în Germania, nazismul precum și folosirea
svasticii sunt interzise prin lege, dar mai există grupări și chiar partide neonaziste,
unele ilegale. Folosirea simbolurilor naziste, inclusiv a svasticii, nu este permisă
în Germania decât în cazuri excepționale.3

Toate regimurile totalitare au suprimat aceste drepturi și libertăți, au lichidat

orice formă de opoziție, instituind dominația partidului unic, au practicat cultul

1.Marx si Engel
2.Iancu Motu,Editura Corint,Bucuresti,2000 “Romania si comunismul”
3.Alian Besancon. “Nenorocirea secolului. Despre communism,Nazism “pag 32

4.Gheorghe Rafael-Stefanescu,Ed. Mirador,Arad 2005 “amintiri din Romania

socialista”pag67
5.Alian Besancon. “Nenorocirea secolului. Despre communism,Nazism “
3

liderului suprem (Mussolini, Hitler, Stalin, Ceaușescu, Castro), au terorizat, închis

și exterminat adversarii politici reali sau protestanți.

Nazismul şi comunismul sunt două viziuni de organizare totalitară a statului.

Totalitarismul este ideologia politică prin care este acceptat un singur partid
politic, iar acest unic partid politic decide asupra tuturor aspectelor societăţii.
Partidul-stat stabileşte cât şi ce trebuie să mănânce cetăţenii, stabileşte ce haine
sunt potrivite cu morala publică şi tot aşa mai departe. Un partid-stat nu se poate
menţine la putere fără să identifice şi să combată un duşman, care de cele mai
multe ori se găseşte atât în interiorul societăţii, cât şi în afara ei. De aici rezultă un
război permanent cu propriul popor şi o tendinţă de agresivitate externă.4

Două lucruri majore a reuşit comunismul: să bage defintiv frica în sufletele

românilor şi să falsifice percepţia creştină asupra iubirii vrăjmaşilor, insinuînd a
doua Cale, a unui creştinism necombatant!

“Nazismul a durat doisprezece ani; acomunismul european, în funcție de țară

,între cincizeci și șaptezeci de ani. Durata are efect autoamnistiant. Într-adevar, în
tot acest imens timp societatea civilă a fost atomizată, elitele au fost succesiv,
înlocuite, reeducate. Toată lumea sau aproape toată lumea, de sus până jos a
traficat, a trădat, s-a degradat moral. Mai grav, majoritatea celor care ar fi fost în
măsură să gândească au fost priviți de cunoașterea istoriei și și-au pierdut
capacitatea de analiză… Conștiința comunismului e dureroasă dar rămâne
confuză”.5

1.Marx si Engel
2.Iancu Motu,Editura Corint,Bucuresti,2000 “Romania si comunismul”
3.Alian Besancon. “Nenorocirea secolului. Despre communism,Nazism “pag 32

4.Gheorghe Rafael-Stefanescu,Ed. Mirador,Arad 2005 “amintiri din Romania

socialista”pag67
5.Alian Besancon. “Nenorocirea secolului. Despre communism,Nazism “