Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A. Democratiile pluraliste
• Democratia spunea la un moment dat ironic, politologul italian Giovanni Sartori „este
numele pompos a ceva ce nu exista“.
• Pe de o parte democratia a ajuns sa fie considerata o eticheta intrucatva compromisa,
esecurile ei fiind sanctionate de istorie, pe de alta parte ea continua sa ramana un ideal al
guvernarii poporului prin si pentru popor, greu de atins.
Tipologia regimurilor
• Democratia de tip occidental are deopotriva radacini istorice si culturale. Se sprijina pe
un pattern contractualist, pe notiunea de stat de drept si pe secularizarea valorilor si
atitudinilor ce separa Statul de Biserica si societatea civila de stat. a) regimurile
parlamentare -; in care guvernarea este responsabila politic in fata forului legislativ,
susceptibil si acesta a fi dizolvat atunci cand se impune. Seful statului, fara a avea un rol
politic major, simbolizeaza unitatea natiunii. Parlamentul poate avea doua camere: una
aleasa prin sufragiul universal direct si care exercita un control direct asupra guvernului,
cealalta -; desemnata prin sufragiu indirect (uneori) exercita o functie moderatoare asupra
adunarii legislative. Sistemul care protejeaza limitele intre executiv si legislativ are
inconvenientul de a favoriza jocul partidelor si instabilitatea guvernamentala. b)
regimurile prezidentiale -; se caracterizeaza prin autonomia reciproca a guvernului si a
camerelor parlamentului. Presedintele nu poate dizolva parlamentul iar aceste nu poate
rasturna guvernul. Executivul si legislativul au aceeasi legitimitate; sunt alese de popor,
de unde si riscul unui conflict de autoritate. Regiunile prezidentiale raspund provocarii pe
care o reprezinta instabilitatea parlamentara, confruntarea dintre diferitele autoritati
constitutionale. Exista riscul ca presedintele sa incline in favoarea sa balanta puterii.
Exista si o varianta intermediara: regimul semiprezidential in care presedintele si
parlamentul isi impart prerogativele.
B. Regimurile autoritare
Fascismul (in faza sa initiala, cand a aparut ca raspuns la criza liberalismu¬lui dupa
primul razboi in Italia, cu ecouri si in alte tari europene (ex. horthysmul in Ungaria).
• Principiile esentiale: autoritatea, ierarhia, statolatria, nationalismul, xeno¬fobia, elogiul
violentei si instinctelor razboinice, cultul gloriei, sacrificiului si credintei, al supunerii si
disciplinei oarbe fata de conducatori.
C Regimurile totalitare
• Termenul de totalitarism ii apartine lui Benito Mussolini (Ducele fascist al Italiei intre
1921-1943) dar s-a impamantenit ulterior prin analizele politice ale cercetatorilor
americani in deceniile 4, 5 si 6 ale secolului trecut.
Ideologia totalitara
Justificarea ideologica a practicilor politice este caracteristica fundamentala a
totalitarismului. a) masina propagandistica -; instituie un control total asupra canalelor
mass-media, artelor, vietii publice si private a oamenilor. Directioneaza si cenzureaza,
promoveaza cu obstinatie valorile agreate de putere si recurge la practici represive,
interdictii impotriva mesajelor si productiilor artistice indezirabile. b) monopolul
adevarului -; discursul puterii este singurul permis si tezele ideologiei totalitare au
caracter de dogma intangibila; orice alta atitudine este execrata ca blasfemie, complot,
tradare. Se produce o catehizare a noilor credinte sub actiunea propagandei permanente.
Reprezentarile propagandei totalitare sunt maniheiste, in termeni de Bine-Rau, pe baza
unor mituri si exaltarii straturilor irationale din om. c) totalitarismul originar (datorat
ideologiilor si credintelor totale -; antisemitism, pangermanism, rasism, imperialism,
comunism etc.) si sentimentelor identitare colectiviste. d) o religie secularizata ce se
substituie credintelor si religiilor; un milenarism escatologic.