Sunteți pe pagina 1din 10

II. ROMANIA POSTBELICA.

STALINISM, NATIONAL-COMUNISM
SI DISIDENTA ANTICOMUNISTA

1. IMPUNEREA MODELULUI SOVIETIC

1.1. Tranzitia spre comunism.


Initial, actul de la 23 august 1944, prin care Romania a iesit din razboiul impotriva Natiunilor Unite, a reprezentat o speranta in perspectiva
reinstaurarii vechiului regim democratic interbelic. Din pacate insa, urmarea imediata a evenimentelor a constituit-o ocuparea Romaniei de catre
trupele Armatei Rosii. Principalii artizani ai arestarii maresalului lon Antonescu, in frunte cu regele Mihai si generalul Constantin Sanatescu, maresalul
Palatului, nu aveau cum sa ia in calcul o asemenea consecinta, cu atat mai mult cu cat doi dintre liderii comunisti, Lucretiu Patrascanu si Emil
Bodnaras, au fost la curent cu desfasurarea actiunii.
Sistematic si organizat, beneficiind de sprijinul tacit, dar total, al Moscovei, PCR avea sa demareze, in toamna anului 1944, lupta pentru
acapararea structurilor de putere ale tarii. Daca in primul guvern, format in seara zilei de 23 august 1944 si condus de generalul Constantin
Sanatescu, era un singur comunist (Lucretiu Patrascanu), in cel de-al doilea guvern Sanatescu(4 nov - 2 dec 1944), Frontul National Democrat (o
alianta de mici partide de stanga aflate sub controlul total al comunistilor) detinea mai multe portofolii, printre care si cel de vicepresedinte al
Consiliului de Ministri (Petru Groza). La 6 decembrie 1944, era instaurat un nou guvern, prezidat de generalul Nicolae Radescu, in fapt o ultima
incercare, nereusita, de stavila impotriva tavalugului sovietic. Si in acest guvern, comunistii si aliatii lor erau bine reprezentati; mai mult chiar, detineau
unele ministere cheie (ministerele justitiei, muncii, educatiei nationale, comunicatiilor) si vicepresedintia Consiliului de Ministri.
Drumul spre puterea executiva al PCR este jalonat de o conjunctura internationala favorizanta. La inceputul anului 1945, victoria Natiunilor
Unite devenise inevitabila. In aceste conditii, liderii PCR au fost chemati la Moscova, unde li s-a cerut sa rastoarne guvernul Radescu. Desi conferinta
de la Ialta adopta Declaratia cu privire la Europa eliberata, Stalin a cerut imperativ ca regele Mihai sa-i aduca la putere pe comunisti. PCR a trecut la
indeplinirea planului de preluare a puterii politice. De acum inainte, au fost urmarite ca obiective imediate crearea unor puternice tensiuni intre
populatie si administratia locala (tensiuni legate de apropiata reforma funciara), inlaturarea prin forta a unor prefecti si primari considerati reactionari,
organizarea unor "greve spontane" de catre sindicatele comuniste (ceferisti, tipografi), totul fiind dublat de o furibunda campanie de presa indreptata
impotriva a tot ce reprezenta trecutul interbelic.
La 28 februarie 1945,Andrei Visinski,adjunctul ministrului de externe, a fost trimis de Moscova pentru a conduce ofensiva comunistilor pentru
preluarea puterii ,a cerut regelui inlocuirea guvernului Radescu. In urma interventiei directe a comisarului sovietic Andrei Visinski la regele Mihai, in
fapt, un adevarat act de forta in relatiile internationale, s-a obtinut si rezultatul urmarit: instaurarea la 6 martie 1945 a unui guvern procomunist,
condus de Petru Groza. Avocat si proprietar care afisase in perioada interbelica idei nationaliste si democratice, Groza era si liderul unui minuscul
partid taranesc, tocmai bun pentru a gira un cabinet in care comunistii aveau majoritatea, dar nu detineau functia de prim-ministru.Niciun membru din
PNT sau PNL nu facea parte din acest guvern in care toate pozitiile erau detinute de comunisti.Totusi,in guvern se afla si Gheorghe Tatarescu,liberal
dizident,care era ministru de externe si Antont Alexandrescu,dizident al PNT,ministru al cooperativelor.Ei reprezentau,insa,doar factiuni restranse ale
partidelor respective.Obiectivul rusilor,exprimat prin Visinski era urmatorul : La un alt demers scris al lui Burton Berry,Visinski ii raspunde la 5 martie
ca unul din obiectivele principale ale noului guvern va fi sa lichideze ultimele urme ale nazismului si fascismului in Romania.Burton Berry,dandu-si
seama ca se pregateste masacrul general al fruntasilor partidelor istorice,comunica imediat informatia la Washington,subliniind ca: este clar ca unul
din primele obiective ale noului guvern va fi sa lichideze toate elementele pe care comunistii le numesc fasciste,iar noi,americanii,ii numim
democrati. (Nicolae Baciu,Agonia).
Cu sprijinul Moscovei,s-au adoptat masuri menite sa consolideze noul regim: restabilirea,la 13 martie 1945, a administratiei romanesti in
Transilvania de nord-vest (rapit de Ungaria prin Dictatul de la Viena si,in fapt eliberata de armata romana inca din octombrie 1944) , decretul-lege din
23 martie 1945 pentru infatuirea unei reforme agrare , reluarea relatiilor dilomatice dintre Romania si URSS (august 1945) . Practic, din acest moment
drumul comunizarii Romaniei era deschis. In toate judetele au fost numiti prefecti din randul comunistilor, fara reprezentanti ai PNT sau PNL.
La 23 martie 1945,s-a dat Decretul-Lege pentru infaptuirea unei reforme agrare.
Cu ajutorul ministrului justitiei, Lucretiu Patrascanu, a fost elaborata o noua legislatie, in mare parte de inspiratie sovietica, pentru a epura din
viata publica pe toti cei ce se opuneau acapararii puterii de catre PCR (la 30 martie 1945 a fost impusa legea epurarii institutiilor statului, prin care,
sub pretextul inlaturarii celor care au colaborat cu regimul antonescian si cu Germania nazista, au fost excluse din institutiile de stat persoanele care
se opuneau comunizarii tarii). Aceasta legislatie, aparuta inca din toamna anului 1944, a facilitat inlaturarea din viata publica a elitei intelectuale si a
fost dublata abil de o agresiva campanie de demascare in presa a "elementelor reactionare".S-a trecut la utilizarea cenzurii si la suprimarea presei
libere,la ingradirea activitatii partidelor politice necomuniste (desfiintate,practic,in 1947). Este adevarat ca PCR s-a folosit de un amplu curent de
opinie, existent si in Occident, privind inlaturarea tuturor celor care, sub diferite forme, colaborasera cu regimurile politice de dreapta. Locul acestora
a fost ocupat initial de oameni de cultura cu vederi de stanga (nu neaparat comuniste), dispusi la diferite compromisuri cu puterea nou instalata.
Programul PCR de comunizare a tarii a avut de infruntat in plan politic doua mari obstacole: monarhia si partidele politice.
Opozitia sperase ca guvernul Petru Groza sa nu fie recunoscut de SUA si ANGLIA si,deci,odata ce i s-ar fi dovedit ilegitimitatea,ascensiunea
spre putere a comunistilor ar fi fost blocata.In contextul nerecunoasterii guvernului Petru Groza de catre SUA si Marea Britanie si luand act de
numeroasele incalcari ale prevederilor constitutionale, regele Mihai intra, in 19 august 1945, in "greva regala", cerandu-i lui Petru Groza sa
demisioneze. Acesta a refuzat, fiind incurajat de reprezentantii sovietici din Comisia Aliata, condusa de facto de generalul locotenent sovietic
Vladislav P. Vinogradov.Primul semn al grevei regale a fost refuzul Regelui de a participa la demonstratia din 23 august 1945,motivand ca nu putea
accepta o invitatie din partea Guvernului caruia ii ceruse demisia. Regele s-a retras din viata politica, refuzand sa mai semneze actele emise de
guvern, in speranta ca va determina astfel inlaturarea acestuia. Iluzorie speranta, deoarece Moscova sustinea guvernul Petru Groza si PCR. Refuzul
regelui Mihai nu a avut astfel consecinte majore, deoarece regimul instaurat a pus in vigoare, fara semnatura regelui, actele legislative emise. In
sprijinul regelui, la 8 noiembrie 1945, a avut loc o manifestatie organizata de partidele politice istorice si de tineretul universitar. Singura consecinta
concreta a grevei regale a fost conditionarea, de catre SUA si Marea Britanie, a includerii in cabinet, pana la desfasurarea alegerilor, a doi ministri din
partea opozitiei (hotarare luata la Conferinta trilaterala de la Moscova a ministerelor de externe ai URSS,Viaceslav Molotov, SUA ,J.F. Byrnes si
Marea Britanie, Ernest Bevin,din decembrie 1945,unde s-a solutionat,practic, greva regala).In mod normal,ar fi treubit sa se organizeze imediat
alegeri si sa recunoasca guvernul constituit de majoritatea parlamentara.In loc de aceasta insa,Groza si ministrii sai primeau,conform rezultatelor
conferintei,legitimarea,cu conditia acceptarii cate unui ministru PNT si PNL Au fost, asadar, desemnati doi ministri secretari de stat: Emil Hatieganu
(PNT) si Mihail Romniceanu (PNL), a caror influenta in guvern era insa neinsemnata.Alegerile urmau a fi organizate la o data convenabila,stabilita in
cele din urma,dupa multe tergiversari,pentru 19 noiembrie 1946.
Urmatorul obiectiv I-a reprezentat eliminarea totala de pe esichierul politic a vechiului sistem multipartinic. Guvernul a elaborat o noua lege
electorala(iulie 1946), prin care sporea numarul alegatorilor, adaugandu-le si pe femei, si desfiinta Senatul, reconstruind Reprezentanta Nationala in
asa fel incat sa-i fie complet supusa. In acest context, prin diverse metode, comunistii au reusit fraudarea(istoricul Dinu C.Giurescu le caracterizeaza
ca fiind cea mai mare frauda politica din intreaga istorie politica parlamentara a Romaniei) alegerilor de la 19 noiembrie 1946 (primele alegeri
parlamentare postbelice), castigate de Blocul Partidelor Democratice (BPD), alianta condusa de PCR,cu 67.9% din voturi(cifra reala era 22.8%).In
realitate,castigator al alegerilor a fost Maniu,care a strans 51.6% din voturi,dar,in urma fraudarii,acestuia i s-au acreditat doar 11.1 procente. Aceste
alegeri au avut scopul de a legitima prin vot puterea comunista, care de acum controla si puterea legislativa. Desi SUA si Marea Britanie au denuntat
alegerile, nici una nu a mers mai departe pentru a sprijini partidele istorice. Dupa acest eveniment, influenta occidentala practic a incetat. In aceste
conditii, regele Mihai I a participat, la 1 decembrie 1946, la sedinta inaugurala a noului Parlament.
Dominand de o maniera categorica legislativul si controland celelalte doua puteri in stat, puterea executiva si judecatoreasca, comunistii au
trecut la eliminarea PNT, PNL si PSD. Aceasta actiune s-a desfasurat pe mai multe planuri: interzicerea sistematica a organelor de presa taraniste si
liberale pe diferite perioade, campanii agresive in oficioasele comuniste Scanteia siRomania libera impotriva vechilor lideri politici (nu insa si impotriva
regelui Mihai), arestarea pe termen scurt (pentru inceput) a unor membri PNT si PNL, declansarea unor incidente violente la diverse manifestatii.
Tot acest climat de teroare nu avea decat un singur scop: introducerea cat mai curand a sistemului unipartinic, similar celui din URSS.
Semnarea, in februarie 1947, a Tratatului de pace de la Paris, in situatia in care Romaniei nu i se accepta statutul de cobeligeranta, iar guvernul
comunist nu accepta sa participe la Planul Marshall, a accelerat schimbarea vechiului regim. In acest context, a fost organizata, in iulie 1947, diversi-
unea de la Tamadau, care a constituit pretextul interzicerii PNT(30 iulie 1947). Incercarea esuata de a parasi tara a unor lideri ai PNT, in scopul
informarii Occidentului despre adevarata stare de lucruri din tara, a fost urmata de arestarea intregii conduceri a partidului. Cum era si de asteptat in
conditiile date, finalul s-a dovedit a fi tragic pentru taranisti.Iuliu Maniu a fost arestat la 29 iulie 1947. Unul dintre fauritorii Romaniei Mari, Iuliu Maniu
(cel mai redutabil militant anticomunist al timpului),impreuna cu colegii sai,au fost acuzati de tradare si conspiratie cu servicii secrete engleze sau
americane pentru rasturnarea guvernului Groza.El a fost condamnat ,la 11 noiembrie 1947,la inchisoare pe viata,impreuna cu Ion Mihalache.Maniu
si-a gasit sfarsitul in penitenciarul de la Sighet, in 1953, iar lon Mihalache a primit tot pedeapsa cu inchisoare pe viata si a murit, in 1963, in puscaria
de la Ramnicul Sarat.
In fata furiei comuniste, PNL-Bratianu si-a suspendat activitatea in august 1947, clubul liberal a fost inchis, iar la 6 noiembrie 1947 au fost
eliminati din guvern membrii gruparii Tatarescu(liberal disident), tovarasi de drum pastrati doar atata vreme cat aparentele unui guvern de coalitie
trebuiau mentinute.Tatarescu a fost inlocuit cu Ana Pauker. Cateva luni mai tarziu, ultimul bastion al legalitatii interbelice, monarhia, era inlaturat -
regele Mihai a fost obligat sa abdice la 30 decembrie 1947 si apoi sa paraseasca Romania. Chiar in seara inlaturarii fortate a regelui a fost data
publicitatii Legea nr. 363, prin care era abolita monarhia si se proclama Republica Populara Romana.
Congresul de absorbtie fortata a PSD(doar acea parte din PSD dispusa sa recunoasca intaietatea PCR) de catre PCR, desfasurat in februarie
1948 si in urma caruia s-a constituit PMR - Partidul Muncitoresc Roman, nu a reprezentat decat un simplu exercitiu de imagine si a confirmat actiunile
comuniste de introducere a modelului sovietic.
Odata incheiata distrugerea vechiului regim politic si a principalelor sale institutii, PCR a continuat sovietizarea Romaniei prin impunerea
statului totalitar si a controlului complet asupra societatii. Constitutiile din 1948 si 1952 au dat putere de lege noului regim politic. Principala
preocupare a noilor autoritati a fost aceea de a reprima orice forma de rezistenta, motiv pentru care, cu sprijinul direct al URSS si cu cadre sovietice,
a fost organizata, in 28-30 august 1948, Directia Generala a Securitatii Poporului, care avea ca principala indatorire "apararea cuceririlor
democratice ale poporului", adica a pozitiilor castigate in anii postbelici de comunisti. In primii ani de existenta a Securitatii,s-a pus accentul pe
numarul informatorilor si nu pe calitatea lor,adesea erau santajati pentru a colabora cu Securitatea(Politia politica). In decembrie 1948, Securitatea
si-a constituit propriile sale trupe, iar in ianuarie 1949 ea se completa cu Directia Generala a Militiei, care inlocuia Politia si Jandarmeria. Aceeasi
misiune a primit-o si justitia, complet subordonata autoritatii partidului si a statului.
Mecanismul terorii a fost folosit si impotriva taranilor pentru a impune colectivizarea si pentru a realiza deportarea in masa a svabilor si
germanilor din Banat.O alta sarcina a Securitatii,in afara de inlaturarea presupusilor dusmani ai poporului, a fost si apararea cuceririlor socialismului
in Romania.Opozantii sau cei care erau banuiti de opozitie impotriva regimului au fost inchisi la Sighet,Aiud si Gherla,sau dusi in lagare de munca
fortata,cum ar fi Canalul Dunare-Marea Neagra.Acesta,vreme de cativa ani,a fost subiectul preferat al unui tip de literatura mobilizatoare,fiind
sugestiva in acest sens lucrarea Drum fara pulbere (1951), scrisa de Petru Dumitriu, in care canalul reprezenta locul unde se poarta batalia finala
intre vechea si noua Romanie.
Stalinizarea s-a extins si in domeniul culturii, unde unicul criteriu acceptat era acela al conformitatii ideologice. Scoaterea din biblioteci a sute
de autori acuzati de "nationalism" sau "cosmopolitism", eliminarea din expozitii a tuturor tablourilor sau sculpturilor socotite decadente si interzicerea
compozitorilor care nu prezentau viata noua a tarii a devenit o norma curenta. Disciplinele socio-umane (filosofia, istoria sau sociologia) au fost
desfigurate, oameni de stiinta unanim recunoscuti fiind indepartati de la catedra, unii dintre ei pierzandu-si chiar viata dupa ani grei de detentie.

1.2. Lupta pentru putere. Imediat dupa preluarea puterii, asistam la o acerba lupta pentru controlul absolut, purtata de Gheorghiu-Dej, in
afara oricarei reguli democratice. Prima victima, in 1946, a constituit-o fostul conducator comunist din anii celui de-al Doilea Razboi Mondial, Stefan
Foris. A urmat fostul ministru de justitie, Lucretiu Patrascanu(demis si arestat in februarie 1948). Ideolog comunist scolit in Occident, acesta putea
deveni oricand un contracandidat pentru Dej, fapt ce nu i-a fost iertat niciodata. Arestat din 1948, a fost tinut in izolare si anchetat dur pentru a
recunoaste acuzatii fanteziste vizand tradarea sa. Dupa moartea lui Stalin, Gheorghiu-Dej decide suprimarea lui Lucretiu Patrascanu, executat in
1954, cu atat mai mult cu cat noul lider sovietic, Nikita Hrusciov, initiase un plan de destalinizare partiala, vizand, pentru inceput, debarcarea vechilor
conducatori din tarile satelizate Moscovei. [ In anii ce vor urma,Gheorghe Gheorghiu Dej va mai indeparta o serie de rivali: in 1952 grupul Ana
Pauker,Vasile Luca,Teohari Georgescu , iar in 1957 pe Miron Constantinescu.]
Regimul stalinist al lui Gehorghe Gheorghiu-Dej.(1948-1965). Odata cu inlaturarea monarhiei,si constituirea,in urma absorbtiei PSD de catre
PCR a PMR (Gheorghiu Dej reales secretar general) Romania a devenit un stat totalitar,cu un sistem politic de tip stalinist,bazat pe concentrarea
puterii in mana unui singur partid : PCR,condus de Gheorghe Gheorghiu Dej.Secretariatul se completa cu Ana Pauker,Vasile Luca si Teohari
Georgescu.
Sovietizarea Romaniei s-a manifestat in toate domeniile.A fost infiintata,in 1948,politia politica Securitatea.In domeniul economic,principalele
masuri ale regimului comunist au fost etatizare (trecerea in proprietatea statului) a intreprinderilor,bancilor,mijloacelor de trasport (iunie 1948) ;
colectivizarea agriculturii (1949-1962) ,prin inscrierea fortata a taranilor in gospodariile colective de tip sovietic; industrializaera fortata a
Romaniei,pe baza planurilor cincinale,fara a se tine cont de nevoile si resursele reale ale tarii (din 1951). In planul vietii social-culturale, s-a trecut la
intreruperea legaturilor cu Occidentul,la reforma invatamantului dupa modelul sovietic (proletcultismul,la cenzura,la controlul politic si ideologic al
creatiei literare si artistice.O mare parte a literaturii a fost interzisa,numerosi oameni de cultura neinregimentati au fost marginalizati,s-a reorganizat
invatamantul (1948) .Biserica greco-catolica a fost interzisa (1948),an in care au fost arestati 600 de preoti uniti)), iar cea ortodoxa a fost subordonata
statului.In 1 decembrie 1948, s-a dat decretul privind unificarea Bisericii Greco-catolice cu cea Ortodoxa.
In 1952, cu sprijinul lui Stalin, Gheorghiu-Dej ii inlaturase pe Ana Pauker, Vasile Luca si Teoharie Georgescu, in fapt o grupare formata la
varful PCR, dupa 1944, care se afla in rivalitate cu liderul atotputernic.
O alta etapa a luptei pentru putere s-a desfasurat in 1957, cand au fost indepartati doi dintre apropiatii lui Dej, Miron Constantinescu si Iosif
Chisinevschi. Demn de remarcat este faptul ca aceste eliminari, soldate cu arestari si executii (Lucretiu Patrascanu) sau condamnari pe viata (Vasile
Luca), au fost urmate de altele, mult mai numeroase, la toate nivelurile vietii de partid.
Revolutia din Ungaria din 1956 a permis conducerii domanesti sa isi demonstreze fidelitatea fata de Uniunea Sovietica.Gheorghe Gheorghiu-
Dej si Emil Bodnaras au insistat pentru o interventie militara ferma impotriva guvernului Imre Nagy,iar trupele sovietice stationate in Romania,au fost
printre primele care au trecut granita ungara.
Moartea lui Stalin, in 1953, si noua orientare a lui Hrusciov determina o schimbare si in Romania. Se incearca o cale proprie de construire a
socialismului, care duce la o relativa distantare fata de Moscova(dupa 1958). In anul 1958 s-a obtinut retragerea trupelor sovietice(care au
reprezentat,pana in acel moment,un instrument la indemana PCR,pentru a mentine noua ordine instaurata) din Romania. In cele din urma, insa, unda
destalinizarii a ajuns si la Bucuresti. Problema lui Gheorghiu-Dej era sa continue programul stalinist, ceea ce a si decis Congresul al III-lea al PMR.
Pentru prima oara, in anii '60 a inceput sa se vorbeasca de autonomie, independenta si neamestec in treburile interne, comunismul fiind asociat cu
valorile nationale. La capatul unor negocieri care s-au purtat de la Bucuresti la Beijing si de aici la Moscova, liderii PMR au dat publicitatiiDeclaratia
din aprilie 1964, prin care se pronuntau impotriva hegemoniei sovietice, pentru independenta si egalitate, pentru neamestec si pentru cooperare in
spiritul avantajului reciproc. Ca sa arate ca noua orientare nu este doar formala, autoritatile comuniste au eliberat mii de detinuti politici si a fost initiat
un vast program de reconsiderare a valorilor nationale, fiind readusi in prim-plan mari oameni de cultura complet ignorati pana atunci. Relativa
relaxare a represiunii, care a atras de partea comunistilor destule adeziuni, n-ar fi trebuit sa induca in eroare pe nimeni, deoarece nimic esential nu se
schimbase in structura politica a sistemului.

1.3. National-comunismul ceausist. Decesul lui Gheorghiu-Dej (1965), revenirea partidului la vechea denumire de PCR si numirea ca
secretar general a lui Nicolae Ceausescu (cu ocazia Congresului al IX-lea al PCR din 1965) nu au oprit actiunile de epurare. Astfel, noul lider de la
Bucuresti i-a inlocuit treptat pe vechii apropiati ai predecesorului cu noii sai fideli (Ilie Verdet, Paul Niculescu-Mizil, Stefan Andrei, Dumitru Popescu
etc.). Momentul Congresului al IX-lea a fost folosit de noul lider de la Bucuresti pentru a se prezenta in ipostaza de mare reformator, afirmand
raspicat independenta (intemeiata insa tot pe industrializare si resurse proprii), omogenizarea sociala si etnica a natiunii, neamestecul in treburile
interne si deci neutralitatea activa in marile dispute ideologice, precum si unitatea de monolit in jurul partidului si a secretarului sau general. In anii
care au urmat, gesturile de insubordonare fata de cerintele Moscovei au fost insotite de o larga deschidere spre Occident.
In aprilie 1968, cu prilejul unei plenare a CC al PCR, noul lider de la Bucuresti, Nicolae Ceausescu (presedinte al Romaniei din 1974), aducea
grave acuzatii lui Gheorghiu-Dej, privind implicarea sa in cazurile Stefan Foris si Lucretiu Patrascanu, precum si in crimele savarsite de Securitate in
timpul sau.A reabilitat numele fostilor comunisti cazuti victime terorii lui dej,Foris si Lucretiu Patrascanu. Aceasta actiune facea parte dintr-o vendeta
politica, menita sa duca la eliminarea lui Alexandru Draghici (fost ministru de interne pe vremea lui Dej), banuit ca vrea sa-i ia locul, si a unor cadre
din conducerea Ministerului de Interne. In ciuda acestui exercitiu de imagine publica realizat de Nicolae Ceausescu, sistemul comunist si-a protejat
vechile cadre, astfel incat cei inlocuiti si pensionati au beneficiat de toate favorurile regimului (pensie de demnitar, case de protocol, aprovizionare de
la magazinele speciale de partid). Prin noua Constitutie din 1965, statul primea denumirea de Republica Socialista Romania (R.S.R.). Pana in 1971,
politica interna s-a caracterizat prin continuarea proceselor de desovietizare si destalinizare incepute de Gheorghe Gheorghiu-Dej dupa 1958;
promovarea unei culturi axate pe evidentierea trasaturilor nationale, care a avut ca scop atragerea de partea regimului a populatiei prin exploatarea
sentimentelor nationale; atenuarea politicii represive a Securitatii, eliberarea detinutilor politici. Toate aceste masuri nu au pus niciodata in discutie
monopolul puterii detinut de P.C.R. si de conducatorul statului.
La toate acestea s-a adaugat si o importanta relaxare in viata culturala, unde dogmele "realismului socialist" au fost pentru moment
abandonate, modelele occidentale reintrand in atentie prin numeroase traduceri de opere fundamentale si prin contacte repetate in domeniul stiintific
si artistic. Viata de fiecare zi s-a schimbat, traiul la limita mijloacelor de subzistenta fiind inlocuit treptat cu o viata ceva mai decenta, in care a devenit
posibila cumpararea unui apartament sau a unui autoturism, petrecerea unei vacante in tara sau in strainatate etc. Bucurestiul a devenit un spatiu
frecventat de liderii lumii: de la presedintele Frantei, Charles de Gaulle, la presedintii americani Nixon si Ford. Ceausescu, la randul lui, a beneficiat
de vizite la cel mai inalt nivel in SUA si Europa Occidentala. La o privire mai atenta asupra lucrurilor, se putea constata ca toate aceste schimbari nu
anulau controlul partidului asupra societatii si nu anuntau pluralismul si democratia. Avea sa fie o scurta deschidere, urmata imediat de intoarcerea la
vechile practici, Ceausescu pronuntandu-se chiar si in momentul sau cel mai fast (condamnarea invadarii Cehoslovaciei de catre trupele Tratatului de
la Varsovia in 1968) doar impotriva dreptului URSS de a-si subordona statele socialiste. Nici socialismul democratic si nici inlocuirea economiei
centralizate cu economia de piata nu s-au bucurat de sustinere din partea sa.
In acelasi timp are loc consolidarea puterii lui Ceausescu, care acumuleaza cele mai inalte functii de partid si de stat: in 1967 devine
presedinte al Consiliului de Stat(ceea ce era o abatere de la statutul PCR,care prevedea separarea functiilor de partid si de stat), iar din 1968
controleaza si Consiliul Apararii.
Din 1971, inspirata din realitatile din China si Coreea de Nord, tari pe care Ceausescu tocmai le vizitase, a inceput "revolutia culturala",
manifestata in special prin exacerbarea propagandei comuniste si a cultului personalitatii lui N. Ceausescu. Directiile principale ale "revolutiei
culturale" au fost cuprinse in "tezele din iulie"(1971), care semnifica, de fapt, reintoarcerea la un regim autoritar, de tip neostalinist si ideologizarea
tuturor sectoarelor vietii sociale. In 1974, cu prilejul Congresului al XI-lea al PCR, a fost lansat Programul partidului ,in optica caruia,Romania urma sa
devina,in 1990,o tara de dezvoltare medie,cu perspectiva impresionanta de a trece la stadiul de tara socialista multilateral dezvoltata.
In economie se revine la controlul total asupra intreprinderilor, investitiile si ritmul de dezvoltare fiind stabilite ca urmare a indicatiilor personale
ale lui Ceausescu. Tot in acest an debuteaza asa-numitul socialism dinastic, la Congresul al XI-lea al PCR(noiembrie 1974) sotia lui Ceausescu,
Elena, devenind al doilea om politic in stat. Paralel cu aceasta evolutie, a fost inlaturata vechea garda din timpul lui Dej si s-a trecut la metoda "rotirii
cadrelor" si la fuziunea dintre responsabilitatile administrative si cele de partid. Astfel, regimul ceausist a putut controla si anihila orice rival sau
nemultumire.Socialismul dinastic se caracteriza prin:
Concentrarea puterii in mainile familiei Ceausescu;
Restrangerea drepturilor cetatenilor;
Accentuarea cenzurii.
Treptat, regimul a devenit tot mai restrictiv si abuziv, ducand, dupa 1980, la saracirea accentuata a populatiei si la deteriorarea fara precedent
a conditiilor de viata ca urmare a efortului de a se plati marile datorii externe ale tarii. Incurajat de modelul asiatic (control ideologic riguros si con-
centrarea puterii), Ceausescu se considera suficient de popular ca sa-si insuseasca si functia de presedinte al Republicii (in 1974), oficializand si prin
persoana sa autoritatea suprema a partidului-stat. La jumatatea anilor '70, regimul lui Ceausescu intrase deja pe o panta descendenta. Obsesia
continua neabatuta a industrializarii fortate, careia ii era repartizat 30% din venitul national, a continuat sa dea nastere unor colosi care produceau in
afara cerintelor pietei si cu enorme consumuri de energie marfuri de slaba calitate, abia inghitite de celelalte tari socialiste, care la randul lor vindeau
marfa asemanatoare Romaniei. Nici agricultura nu se afla intr-o situatie mai buna. Lipsita de forta de munca (ani de zile canalizata spre orasele
industriale), insuficient mecanizata, producea doar atat cat puteau sa stranga de pe camp soldatii, elevii si functionarii publici. Mai multe calamitati
naturale (inundatiile din 1970, 1975, 1977, 1980, 1981, dar mai cu seama cutremurul din 4 martie 1977) au contribuit si ele la aceasta situatie.
In aceasta situatie, datoria externa s-a triplat (in 1977 era de 3,6 miliarde dolari, iar in 1981 ajunsese la 10,2 miliarde) si au fost cerute
reesalonari. In cele din urma, Ceausescu s-a angajat sa restituie integral sumele imprumutate si, la recomandarea Fondului Monetar International, sa
limiteze importurile si sa sporeasca exporturile. Consecintele au devenit imediat evidente. De pe piata au disparut produsele de prima necesitate
(intre timp, in culisele propagandei de partid era pregatit un "program de alimentatie rationala", din care erau aproape excluse chiar alimentele cu
pricina). In cativa ani, penuria a ajuns atat de mare, incat singura solutie a ramas cartelizarea alimentelor de baza si, implicit, rationalizarea lor. A
urmat energia electrica, la randul ei economisita in primul rand in detrimentul consumatorilor casnici si al utilitatilor publice. In iernile grele ale anilor
'80, lipsa luminii si a caldurii se combatea in apartamentele de la bloc cu "o haina in plus", cum recomandase Ceausescu. Daca in Bucuresti nu
vedeai pe unde calci odata cu lasarea intunericului, plecat in provincie cu trenul la orele serii nu te luminau pana acasa decat luna si stelele.
Esecurile anilor '80 nu i-au facut mai intelepti pe conducatorii tarii. Foamea si frigul au continuat sa se asocieze si in acei ani cu lipsa celor mai
elementare libertati cetatenesti, societatea fiind in continuare supravegheata si controlata: Desigur, nu mai era vorba de teroarea anilor '50, dar
Securitatea veghea neclintita. O adevarata plasa cu ochiurile din ce in ce mai stramte prinsese intreaga societate. O armata de informatori (nu putini
atrasi de avantajele acestei situatii ignobile - un post mai bun, o calatorie in strainatate, un salariu preferential) zabovea ceasuri intregi ca sa umple
sute de pagini cu descrierea amanuntita a tot ce faceau zilnic "obiectivele" incredintate. Pe masura ce situatia Romaniei devenea din ce in ce mai
complicata, se dezvolta pana la proportii aberante cultul conducatorului. Chiar daca functionase inca din primii ani ai "epocii Ceausescu", proportiile
cultului persoanei sale au crescut odata cu trecerea timpului, in completa contradictie cu starea tarii si ai locuitorilor ei si cu rolul politic real pe care
Ceausescu il mai juca in lume in anii '80.

2. TRANSFORMAREA SOCIETATII

2.1. Noile realitati social-economice. Politica de industrializare. O data cu inlaturarea monarhiei, Romania a devenit un stat totalitar, cu un
sistem politic de tip stalinist, bazat pe concentrarea puterii in mania unui singur partid: P.C.R., condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Linia economica
impusa fortat de Moscova, cu sprijinul guvernului Groza, s-a bazat pe o intensa propaganda, dublata de popularizarea modelelor sovietice.
Impunerea modelului sovietic (sovietizarea) in economie s-a bazat pe cateva componente importante: inlocuirea proprietatii private cu
proprietatea de stat prin nationalizarea mijloacelor de productie, colectivizarea agriculturii si etatizarea bancara, centralizarea economica si
planificarea cincinala (mai intai s-au impus doua planuri anuale, in 1949 si 1950, iar din 1951 s-au introdus planurile cincinale, principalul instrument
al politicii de dezvoltare centralizata si de control asupra economiei si societatii). Unele realizari au fost abil folosite de propaganda regimului pentru a
stimula munca peste norma. Modalitatile prin care s-a pus in practica aceasta politica au fost santierele tineretului (Bumbesti-Livezeni, Salva-Viseu
etc.) si munca in echipa a brigadierilor, asemenea stahanovismului rusesc. In 1951 s-a instituit distinctia Erou al Muncii Socialiste.
Un prim pas in transformarea economiei I-a reprezentat acordul cu URSS semnat la 8 mai 1945, prin care se infiintau sovromurile.
Intreprinderi mixte romano-sovietice, acestea erau in realitate forme mascate de spoliere a tarii, functionand exclusiv in favoarea Moscovei. Prin
Legea din 11 iunie 1948 privind nationalizarea principalelor mijloace de productie, au fost confiscate, intr-o prima etapa, peste 1.000 de intreprinderi
industriale si miniere, cu capital romanesc sau strain. Practic, de acum inainte, proprietatea privata in industrie era trecuta in administrarea statului,
care schita, prin intermediul planurilor unice si ale Comisiei de Stat pentru Planificare, obiectivele de realizat.
Odata cu racirea treptata a relatiilor romano-sovietice, dupa 1958, accentuata de incercarea Moscovei de impunere a Planului Valev, in 1964,
prin care Romania era menita sa fie doar o furnizoare de produse agrare pentru tarile CAER (organism de cooperare economica a tarilor comuniste
infiintat in 1949, prin care, de fapt, se realiza controlul URSS asupra economiei statelor socialiste), industrializarea devenea o necesitate organica a
regimului. Acest fapt va avea consecinte dramatice dupa 1980, industrializarea avand un caracter voluntarist, care nu tinea cont de nevoile si
resursele reale ale tarii.
Investitiile au inceput sa fie orientate precumpanitor spre industria grea, infrastructura si petrochimie. Nevoia de fonduri pentru aceste investitii
a fost dublata insa de rationalizari drastice ale consumului populatiei, astfel incat asistam lent, dar sigur, la conturarea unui decalaj evident, in ceea ce
priveste nivelul de trai, intre Romania si alte state comuniste. Imprumuturile financiare contractate la diferite organisme internationale au fost
rambursate cu mari eforturi, mai ales datorita ambitiei regimului national-comunist al lui Nicolae Ceausescu de a le finaliza in scurt timp. Desi
Romania anuntase, ca pe o mare victorie, incheierea platii datoriei externe in martie 1989, criza la toate nivelurile se acutiza tot mai rapid, iar regimul
se gasea intr-o izolare diplomatica, chiar in cadrul blocului comunist.

2.2. Colectivizarea si lumea satului. La 23 martie 1945, guvernul Petru Groza legifera noua reforma agrara, prin care erau expropriate
1.468.946 ha (a noua parte din suprafata agricola a tarii), cu care erau improprietarite 917.777 familii de tarani. Fostii proprietari isi puteau pastra,
deocamdata, doar 50 ha de teren. Aceasta masura, cu care erau de acord toate partidele, a urmarit un scop mai curand politic decat economic:
inlaturarea marilor proprietari de pamant, incercandu-se astfel o atragere a taranimii de partea comunistilor.
Plenara CC al PMR din 3-5 martie 1949 a decis transformarea socialista a agriculturii, altfel spus, lichidarea completa a micii proprietati rurale
prin colectivizarea agriculturii dupa model sovietic. In rezolutia acestei plenare se afirma: "politica noastra fata de taranime trebuie sa fie clara: ne
sprijinim pe taranimea saraca, strangem alianta cu taranimea mijlocasa si ducem o lupta neintrerupta impotriva chiaburimii". Colectivizarea a permis
lichidarea ramasitelor fostei clase mosieresti si a chiaburilor,echivalent al termenului sovietic kulak ,definind taranii instariti.Acum au luat nastere,
dupa modelul sovietic al colhozurilor,gospodariile agricole colective,transformate mai tarziu in Cooperativele Agricole de Productie (CAP) si
Gospodariile Agricole de Stat (GAS), care s-au transformat in Intreprinderea Agricola de Stat (IAS) , precum si "intovarasirile", ca forma intermediara,
intre cele doua forme de proprietate. Cu toata campania de amenintari, intimidari si abuzuri comise pentru a convinge micii proprietari rurali sa-si
cedeze pamanturile, rezistenta taranimii la colectivizare a fost mare.
Pentru realizarea colectivizarii, dupa anul 1953, autoritatile comuniste au facut apel la organele de represiune, justitie, administratie si la un
urias aparat de propaganda, in scopul convingerii taranilor de "binefacerile" sistemului comunist in agricultura, metodele dure alternand cu diferite
promisiuni. Aceasta politica, de brutalitate si concesii temporare, a fost dublata de o continua presiune fiscala, in privinta platii cotelor, din ce in ce mai
mari, si de masuri punitive.
La 27 aprilie 1962, Gheorghiu-Dej anunta oficial incheierea procesului de colectivizare a agriculturii, 3.201.000 de familii din mediul rural fiind
incadrate in structuri colectiviste, ceea ce reprezenta circa 96% din suprafata agricola a tarii. Consecintele sociale pe termen lung au fost nefaste,
determinand un adevarat "exod rural" (migratia masiva a taranilor spre orase). In acelasi timp, concentrarea pamantului a creat premise pentru
modernizarea agriculturii.

2.3. Economie si viata cotidiana in statul comunist. A doua jumatate a secolului al XX-lea a insemnat pentru societatea romaneasca
perioada unui experiment esuat: comunismul. Acesta a marcat insa viata a milioane de oameni si a determinat inapoierea economica a tarii,
distrugerea valorilor traditionale, mutatii profunde in plan psihologic si social in general. In economie, instaurarea controlului puterii comuniste a
inceput cu nationalizarea intreprinderilor, bancilor, societatilor de asigurari, magazinelor, cabinetelor medicale si spitalelor, circa 10 000 de obiective
economice fiind expropriate fara despagubire. Locuintele, indeosebi cele apartinand categoriilor medii si instarite nu au facut, de asemenea, exceptie
de la masurile de confiscare. Prin colectivizarea agriculturii, puterea comunista a urmarit vulnerabilizarea taranilor in fata noilor structuri politice,
precum si exploatarea acestui domeniu in vederea asigurarii resurselor necesare sustinerii procesului de industrializare a tarii, Industrializarea fortata
a creat adevarati "colosi" industriali (combinatele de la Galati, Slatina. Calarasi etc.), mari consumatori de materii prime si energie. Dezvoltarea
platformelor industriale si mutatiile din lumea satului au provocat o miscare de amploare de reducere a populatiei rurale in favoarea celei urbane,
ceea ce a afectat insa profund traditiile si valorile satului.
Dupa 1970, continuarea industrializarii fortate in conditiile deteriorarii climatului economic mondial si initierea unor constructii megalomanice,
care solicitau eforturi financiare uriase (Canalul Dunare-Marea Neagra, Transfagarasanul, Hidrocentrala Portile de Fier, Casa Poporului din
Bucuresti), au determinat cresterea fara precedent a datoriei externe a tarii, achitata cu pretul rationalizarii drastice a tuturor produselor ce tineau de
consumul populatiei (alimente, medicamente, energie electrica si termica, gaze naturale) si sacrificarii nivelului de trai al populatiei.

2.4. O societate controlata. Fiecare moment din viata unui locuitor al Romaniei era supravegheat de institutiile statului, iar inregimentarea
politica era instituita de la varste fragede. Astfel copiii din gradinite erau cuprinsi intr-o organizatie politica specifica, numita "Soimii Patriei", prin care
erau educati in spiritul devotamentului fata de partid si conducatorul acestuia. De la varsta de sapte ani, elevii deveneau, fara exceptie, membri ai
Organizatiei Pionierilor, care urmarea aceleasi scopuri de manipulare si control. Costumele obligatorii ale organizatiilor de copii indicau, de
asemenea, tendinta de anihilare a personalitatii si uniformizare a membrilor societatii. La 14 ani, pionierii treceau intr-o noua etapa sociala si politica,
devenind membri ai Uniunii Tineretului Comunist (U.T.C.) pregatindu-se pentru a deveni "oamenii noi" pe care regimul dorea sa ii creeze. Dupa
varsta de 18 ani, adultii puteau fi membri ai Partidului Comunist Roman sau, in functie de locul de munca, erau incadrati in organizatiile sindicale
aflate, de asemenea, sub controlul P.C.R. Viata privata era supravegheata indeaproape, prin masuri care lezau adeseori demnitatea umana, asa cum
au fost cele privind controlul nasterilor. Alimentatia populatiei era stabilita prin masuri "rationale", instituite prin legi speciale. Munca "voluntara" sau
"patriotica" in folosul statului era, de fapt obligatorie, fiind reglementata la un anumit numar de zile pe an. Construirea marilor cartiere de locuinte din
zonele urbane, dincolo de necesitatea de a asigura adapost pentru masele de muncitori, era si o forma de a tine sub supraveghere, in spatii limitate,
un mare numar de persoane, in vreme ce distrugerea unor sate si comasarea fortata a locuitorilor in centre urbane, practicata in anii '80, a urmarit
acelasi scop.
Unele masuri au erodat si traumatizat societatea noastra.Interzicerea avorturilor(1966-1967),masura in urma careia au murit 11.000 de femi si
nasterea unor copii nedoriti,obligativitatea catalogarii bunurilor de patrimoniu,subordonarea vietii intelectuale directivelor de partid,suspiciunea fata de
straini,inchiderea mai tuturor caselor memoriale,restrangerea spatiului de locuit la 8 m patrati de persoana,cu exceptia activistilor si a celor din
aparatul represeiv,rationalizarea progresiva a consumului de electricitate,gaze naturale,inregistrarea caracterelor masinilor de scris (de teama unei
productii subterane de manifeste anticeausiste),erau argumente ca Romania dictatorului devenea tot mai mult rodul fantasmelor sale.

2.5. Cultura. Partidul Comunist si-a fixat scopul de a construi omul nou.Construirea acestuia nu se putea realiza fara distrugerea si rescrierea
valorilor traditionale.Acest lucru s-a realizat printr-o campanie activa de rusificare.Primele masuri ale noului curs au fost scrierea Istoriei Romaniei de
M.Roller din 1947,o completa revizuire a trecutului tarii,a ideii nationale si a conceptului de patriotism.
Modelul stalinist in cultura a trebuit sa se impuna prin forta : legaturile intelectualilor cu Apusul au fost complet intrerupte,Academia Romana a
fost desfiintata in iunie 1948 si inlocuita cu una noua,Academia Republicii Populare Romane,supusa partidului.
Numarul autorilor si a titlurilor puse sub cenzura a crescut foarte mult in primavara lui 1948,peste 8000 de titluri au fost trecute intr-un index al
Publicatiilor interzise.Un numar mare de oameni de stiinta,arta si cultura au ajuns la inchisoare.
Desfiintarea valorilor nationale a mers in paralel cu efortul inocularii unui nou gen de patriotism,socialist si internationalist,care muta accentul
pe iubirea de tara,de traditii,pe dragostea pentru marxism si pentru Uniunea Sovietica.Partidul a declansat o puternica campanie de
rusificare,intemeind editura si libraria Cartea Rusa (1946).
Institutul de Studii Romano-Sovietic (1947),Muzeul Romano-Rus(1948),Institutul de limba rusa Maxim Gorki (1948).Limba rusa devenise din
1948,limba obligatorie in scoli.Numeroase discipline stiintifice:sociologia,economia,statistica,filosofia,istoria,care cunoscusera o mare inflorire in
perioada interbelica,erau aproape desfiintate.
Reorientarea politicii romanesti dupa 1960,a insemnat in planul culturii inceperea unei campanii de derusificare,caer a culminat in 1963,cu
inchiderea tuturor institutiilor create intre 1946-1948.Procesul de liberalizare culturala a continuat si dupa 1965.Invatamantul a cunoscut o perioada
de progres,modernizare si deschidere,de scadere a importantei marxismului si de crestere a ponderii disciplinelor exacte si tehnice.De asemenea,s-a
introdus studiul limbii engleze,iar istoria era rescrisa pe baze nationale.Intelectualii au primit dreptul de a merge in strainatate,la diferite simpozioane
stiintifice.
Instaurarea cultului personalitatii a avut efecte dintre cele mai grave si in planul culturii.Prima manifestare a noului curs politic au fost tezele
din iulie 1971,lansate de Ceausescu la intoarcerea din China,care lanseaza revolutia culturala prin care trebuiau ideologizate toate sectoarele vietii
sociale.Secretarul general al partidului nu se mai aseza acum doar in randul eroilor clase muncitoare,el a inceput sa se vada la capatul unui lung sir
de principi,regi si voievozi,de la care incerca sa isi traga o legitimitate pana tunci ignorata.
A aparut un nou tip de intelectual,activistul de partid,cu diplome,titluri si pretentii,care trata cultura ca pe un domeniu oarecare al vietii
administrative,de planificat,coordonat si dirijat,conform necesitatilor clasei conducatoare.

! La sfarsitul anilor 70,Romania a intrat intr-o criza economica prelungita din cauza mai multor factori:
cresterea pretului petrolului si a materiilor prime importate din strainatate;
serie de calamitati naturale (inundatiile din 1970 si cutremurul din 7 martie 1977);
incapacitatea industriei romanesti de a se adapta schimbarilor produse de itroducerea noilor tehnologii,ceea ce a dus la lipsa de
competitivitate a produselor romanesti;
absenta initiativei si a interesului oamenilor din cauza lipsei de stimulente materiale.
Urmarea a fost cresterea contiuna a datoriei externe a tarii noastre si scaderea accelerata a nivelului de viata al cetatenilor.Criza a fost agravata de
realizarea unor obiective ambitioase si extrem de costisitoare (Canalul Dunare-Marea Neagra, Casa Poporului).
Nici economia rurala(agricultura) nu a inregistrat un progres mai mare.Exista un mare decalaj intre cifrele oficiale si trista realitate.Ca si
industria,nici agricultura nu obtinea productii comparabile cantitativ cu cele ale statelor avansate din Occident.
Mecanismele economiei centralizate nu mai functionau.Acest fapt era pus in evidenta de faptul ca obiectivele planurilor economice nu se
mai realizau.Ambitia lui Ceausescu de a plati cu aticipatie datoria externa a Romaniei (datoria a fost platita in intregime in anul 1989) a avut urmari
dramatice asupra populatiei prin introducerea unei politici de rationalizare a alimentelor,energiei,bunurilor de consum.Scaderea dramatica a nivelului
de viata al populatiei demonstra esecul economic al regimului comunist.La aceasta se adauga incalcarea sistematica a drepturilor si libertatilor
fundamentale ale cetatenilor si izolarea in plan international.Consecinta a fost Revolutia din decembrie 1989 si caderea regimului comunist.

3. REPRESIUNE SI DISIDENTA ANTICOMUNISTA

3.1. Represiunea comunista. Inca din 1945, actiunile P.C.R. indreptate impotriva opozitiei democratice, de intimidare si manipulare a opiniei
publice, anuntau politica represiva ce avea sa fie aplicata odata cu preluarea puterii depline. Ulterior, sub acuzatiile de "colaborationism", "dusmani
de clasa", "dusmani ai poporului", "fascisti", au fost arestati si inchisi membri ai P.N.L. si P.N.T., fosti demnitari din perioada interbelica, bancheri si
industriasi.
Prin Decretul din 30 august 1948 era organizata Directia Generala a Securitatii Poporului (dupa modelul politiei politice sovietice), in cadrul
careia erau plasati in functii-cheie vechii agenti de la Moscova Gheorghe Pintilie, Pantelei Bodnarenko, Alexandru Nicolski si Vladimir Mazuru.
Aceasta structura represiva a instaurat un regim de teroare interna. Ei i se vor adauga, ca instrumente ale represiunii, trupele de securitate ale
Ministerului de Interne (decembrie 1948) si Militia populara (ianuarie 1949). Din randul "dusmanilor poporului", anihilati fizic de catre organele de
represiune comuniste, au facut parte membri marcanti ai partidelor istorice interbelice (Iuliu Maniu, lon Mihalache, C.I.C. Bratianu, Gheorghe I.
Bratianu, Constantin Argetoianu, Ioan Lupas, Mihail Manoilescu, Radu Rosetti etc.), oameni de cultura (Anton Golopentia, Mircea Vulcanescu),
slujitori ai bisericii (monseniorul Vladimir Ghica) si multi altii. Majoritatea celor care au avut o functie publica, in orice domeniu, pana in 1945, au
cunoscut teroarea sistemului comunist al penitenciarelor si coloniilor de munca (constituite prin Decretul din 1950 privind infiintarea coloniilor de
munca si administrate de Ministerul de Interne). S-au aplicat masuri de tortura, executii, sau asa-numita "reeducare" (fenomenul Pitesti). Se poate
vorbi, asadar, de existenta, pana in 1964, a unui adevarat gulag in Romania. Este cazul inchisorilor de la Sighet, Gherla, Galati, Ramnicul Sarat,
Aiud, Pitesti si Miercurea Ciuc, al santierelor de la Canalul Dunare-Marea Neagra, precum si al coloniilor de munca fortata de la Cavnic, Baia Sprie,
Periprava si Salcia. O alta caracteristica a represiunii comuniste in perioada 1945-1964 a reprezentat-o fenomenul deportarii unor comunitati intregi
(germanii din Transilvania, imediat dupa razboi, si sarbii din Banat, incepand cu 1951, pe fondul acutizarii conflictului dintre Stalin si Tito). Deportarile
in zonele aride din Baragan au insemnat distrugerea a numeroase camine, familii si destine. Initial, deportarea in Baragan a vizat aproximativ 40.000
de persoane. Deportatilor li s-a permis sa-si ia doar bunurile pe care le puteau duce singuri, restul avutului lor fiind cumparat de comisii special
constituite, care plateau mult mai putin decat pretul real. Mai mult, intreaga societate a fost trecuta sub un strict control, prin intermediul retelelor de
informatori, pentru a fi preintampinata orice forma de opozitie. Ulterior, s-a trecut la eliberarea detinutilor politici (proces care se incheie in 1964), fara
a se renunta insa la supravegherea populatiei si la reprimarea opozantilor. Dupa 1964, represiunea comunista se adapteaza la noile realitati, utilizand
instrumente mai rafinate de reprimare a opozantilor: impunerea domiciliului obligatoriu, supravegherea fostilor detinuti politici, utilizarea spitalelor de
psihiatrie ca locuri de recluziune, arestarea si anchetarea sub pretextul unor delicte de drept comun etc.
Ultimul obstacol in calea impunerii modelului stalinist a fost Biserica. Prin Legea cultelor din 1948, statul cerea Bisericii sa se alature
industrializarii si colectivizarii si sa promoveze politica sa externa. In 1948, 600 de preoti uniti au fost arestati iar Biserica greco-catolica a fost
desfiintata. Biserica a fost deposedata de toate bunurile sale, devenind dependenta de stat. O victima a regimului comunist a fost si Academia
Romana, transformata in Academia Republicii Populare Romane, in care au fost primite personaje minore ca poetul Dumitru Theodor Neculuta sau
istoricul Mihai Roller. La baza invatamantului au fost puse manualele unice, de inspiratie marxist-leninista, adevarate instrumente de impunere a
monopolului cultural al partidului, iar principiul dosarului si al originii sanatoase din punct de vedere politic a devenit pilonul principal al admiterii intr-o
unitate de invatamant superior.

3.2. Forme de rezistenta anticomunista.


Forme de rezistenta impotriva sovietizarii tarii au aparut din anii `40.Astfel,mai bine de un deceniu,grupuri inarmate din diverse zone ale tarii s-
au opus noului regim,in speranta ca vin americanii; mii de tarani au refuzat colectivizarea agriculturii,80.000 fiind arestati,iar 30.000 dintre acestia
au fost judecati in procese publice. Un rol important l-a avut emigratia,care a folosit forme variate:articole in presa straina,demersuri pe langa puterile
occidentale pentru implementarea Planului Marshall in sud-estul Europei,constituirea in SUA a Comitetului National Roman (1949-1975) considerat
ca un guvern in emigratie s.a.
Miscarea de rezistenta armata impotriva regimului comunist, care a fost expresia unei nemultumiri generale si a avut un caracter national,
constituie un aspect relativ necunoscut al istoriei contemporane romanesti. Istoriografia occidentala nu-l abordeaza decat rar sau il ignora in raport cu
celelalte state din fostul lagar socialist. Partizanii anticomunisti si-au facut aparitia in primavara lui 1944, in momentul in care trupele sovietice
patrundeau in Bucovina si in nordul Moldovei. Dupa 23 august 1944, desi armata sovietica a preluat controlul unei mari parti din teritoriul Romaniei,
miscarea de partizani s-a extins la nivel national. Grupuri compacte de fosti combatanti in Est au constituit nucleul acestei miscari. In noiembrie 1944
erau semnalate astfel de grupari in Gorj, Mehedinti si mai ales in Transilvania muntoasa, in sectorul Brasov-Hunedoara, dar si in Banat. Astfel, primul
grup de partizani antisovietici s-a constituit pe 15 mai 1944, sub conducerea lui Vladimir Macoveiciuc, in Bucovina, zona in care au mai activat Gavril
Vatamaniuc, Cozma Patraucean si Dimitrie Rusu. In mai 1946, organele N.K.V.D. si ale Sigurantei, sub comanda lui Manole Bodnaras, aresteaza
conducerea Sumanelor Negre din Vatra Dornei, in frunte cu Gavrila Olteanu. Aceste prime miscari de rezistenta impotriva comunizarii au actionat
pana in iunie 1946, data la care Ministerul de Interne anunta descoperirea organizatiilor anticomuniste Sumanele Negre, Haiducii lui Avram Iancu,
Graiul Sangelui, Miscarea de Rezistenta Nationala si arestarea principalilor lideri, printre care generalul Aurel Aldea, generalul Gheorghe Mosoiu,
generalul C. Eftimiu, Elena Basarabeanu (secretara lui Ion Antonescu). Gruparile de partizani din Bucovina vor rezista, totusi, pana in ianuarie 1958.
Din acest motiv, in deceniile cinci si sase, trupele de securitate au avut misiunea de a anihila rezistenta puternica de partizani din zonele de munte si
de a pazi lagarele de munca.
Intre 1948-1959, in Muntii Carpati a existat o activa rezistenta anticomunista armata. Gruparile organizate dupa legile conspiratiei, destul de
mici, s-au constituit in zonele de deal si munte si erau alcatuite din fosti ofiteri din armata, legionari, fosti membri ai Partidului National Liberal si
Partidului National Taranesc, tarani, intelectuali etc. Formatiunile cu supravietuire mai mare au fost "Haiducii Muscelului"(infiintat in septembrie 1948),
organizat pe versantul sudic al Muntilor Fagaras de doi fosti ofiteri (Gheorghe Arsenescu, arestat in 1960, si Toma Arnautoiu, arestat in 1958 ;
ambii condamnati la moarte si executati), si cea condusa de Ion Gavrila Ogoreanu, pe versantul nordic al Muntilor Fagaras. In Dobrogea, partizanii
anticomunisti au actionat in padurile Babadagului sau in Delta, remarcandu-se fratii N. si D. Tubulea, fratii Croitoru si Ghita Tomosoiu. In Transilvania
(Muntii Apuseni), actionau partizanii condusi de maiorul Nicolae Dabija, grup lichidat in octombrie 1949. In Muntii Banatului,colonelul Ion U
organizeaza ,de asemenea,un grup de rezistenta anticomunista.Armamentul lor era, in general, cel folosit in al doilea razboi mondial. Toate aceste
grupari au fost sprijinite de locuitorii din zonele respective, dandu-le alimente, imbracaminte si adapost. Ei sperau ca, "in curand" va izbucni un razboi
intre Uniunea Sovietica, pe de o parte, si Statele Unite si Marea Britanie, pe de alta parte, care va avea ca rezultat eliberarea Romaniei. Ideea ca "vin
americanii" anima o buna parte a poporului roman, aflat sub ocupatie sovietica. Interventia sovietica in Ungaria si pasivitatea Occidentului i-au
demoralizat pe partizani, ducand la incetarea miscarii spre sfarsitul deceniului sase (1956-1959). De asemenea, esecul luptei anticomuniste
desfasurate de partizani a fost determinat si de inexistenta unui organism de coordonare a actiunilor diverselor grupari la nivel national, incercarea
generalului Aurel Aldea in acest sens, concretizata in constituirea Miscarii Nationale de Rezistenta, esuand in 1946, prin desfiintarea miscarii si
arestarea generalului. La randul lor, femeile au sustinut miscarea de rezistenta a poporului roman. Sunt cunoscute numele Mariei Pop si al Mariei
Jumbleanu, membre ale grupului Arsenescu - Arnautoiu, ca si cel al Elenei Rizea din Nucsoara (Muscel). Depasite numeric si fara prea multe provizii
si munitii, aceste grupuri au fost decimate de catre puterea comunista. In mediul rural, rezistenta a corespuns cu deosebire perioadei colectivizarii
agriculturii. Conform unor estimari, peste 80.000 de tarani au fost arestati, aproximativ 30.000 dintre ei fiind judecati in procese publice. In 1964, dupa
Declaratia din aprilie, Gheorghiu-Dej se decide sa puna capat calvarului detinutilor politici din penitenciarele romanesti. Prin decretele nr. 176 si nr.
411 au fost eliberati ultimii 10.410 detinuti politici, insa pana la libertatea totala, in cadrul limitelor permise de sistemul comunist, unii au avut de trecut
mai multe etape, cum ar fi domiciliul obligatoriu, lipsa unui loc adecvat de munca, verificarile periodice, dar si incercarile de santaj din partea
organelor de Securitate.
Comunismul national al lui Nicolae Ceausescu se raporteaza la cu totul alte coordonate decat cel al lui Gheorghiu-Dej. In fapt, nu s-au
schimbat decat mijloacele, scopul urmarit ramanand acelasi: mentinerea sistemului comunist la putere si implicit a noului secretar general al PCR.
Fenomenul disidentei in perioada Ceausescu, fara sa fie prea cunoscut sau recunoscut, acopera mai multe etape. Anul 1977 a reprezentat pentru
regim primele opozitii majore, venite din interiorul tarii. In prima parte a anului, scriitorul Paul Goma, fost detinut politic, initiaza o miscare de
solidaritate cu miscarea din Cehoslovacia Charta 77.In 1977,din ianuarie pana in martie s-a desfasurat Miscarea Goma,prin care scriitorul s-a
alaturat miscarii reformatoare din Cehoslovacia,numita Charta 77 , lucru ce starneste reactia dura a autoritatilor.Miscarea a reunit 200 de samnaturi
pe scrisoarea trimisa Conferintei pentru Drepturile Omului de la Belgrad.Aceasta reprezenta prima opozitie majora fata de regimul Ceausescu. In
august 1977, autoritatile comuniste sunt puse in fata revoltei minerilor din Valea Jiului. Peste 10.000 de mineri de la mina Lupeni intrerup lucrul pentru
o saptamana, cerand conditii decente de viata si munca. Minerii nu reiau lucrul decat in urma sosirii lui Nicolae Ceausescu in zona si a promisiunilor
acestuia privind rezolvarea revendicarilor. La scurt timp insa, Securitatea trece la arestarea principalilor lideri ai miscarii.
In 1979,preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa a adresat scrisori deschise conducerii statului in care critica politica sociala si culturala a
regimului.In acelasi an,Constantin Parvulescu,un important comunist,l-a criticat pe Ceausescu.
Dupa 1980 s-a manifestat puternic si disidenta individuala a intelectualilor,care au trimis scrisori extrem de critice catre posturile de radio
occidentale,Europa Libera,BBC,sau Vocea Americii. Disidentii, precum Paul Goma, Doina Cornea, Gheorghe Ursu, Mihai Botez, Vlad Georgescu,
Mircea Dinescu, Ana Blandiana etc. au opus o rezistenta individuala in anii '80. Impotriva lor s-au luat masuri cum ar fi domiciliul fortat, sau au fost
concediati(cazul Doinei Cornea,lector la Univ. din Cluj,demisa in 1983 pentru ca in cursurile sale folosea texte filosofice occidentale).
La 15 noiembrie 1987, asistam la cea mai cunoscuta actiune de protest din timpul lui Nicolae Ceausescu. A inceput ca o manifestatie a
muncitorilor de la Uzina "Steagul Rosu" din Brasov, privind imbunatatirea conditiilor de viata; mii de persoane au traversat orasul, scandand lozinci
anticomuniste si devastand sediul judetean al PCR. Numerosi participanti au fost arestati si judecati (peste 300, din care 88 au fost deportati in alte
zone ale tarii, s-au li s-a instituit domiciliul obligatoriu).
Disidenta impotriva lui Nicolae Ceausescu s-a manifestat si in randul fostilor demnitari comunisti, cu toate ca aceasta nu reprezinta o
caracteristica a sistemului. Reprosurile pe care le-a adus, in cadrul Congresului al XII-lea al PCR, Constantin Parvulescu, ca si "Scrisoarea celor
sase" (semnata de 6 membri ai Comitetului Central Executiv al PCR : Corneliu Manescu, Silviu Brucan, Alexandru Barladeanu, Gheorghe Apostol,
Grigore Raceanu si Constantin Parvulescu) publicata la BBC nu reprezinta altceva decat incercari ale veteranilor ilegalisti de a critica evolutia nefasta
a politicii lui Ceausescu si nicidecum o critica reala a sistemului.

5. CONSTRUCTIA DEMOCRATIEI POSTDECEMBRISTE

5.1. Inlaturarea regimului comunist si revenirea la democratie. In anul 1989, in majoritatea statelor comuniste din Europa populatia a
reusit, in general prin mijloace pasnice, sa inlature regimurile politice comuniste in Ungaria, Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia, Republica Democrata
Germana. Acest proces a fost posibil si datorita politicii de destindere si reforme promovate de liderul sovietic Mihail Gorbaciov, dupa 1985.
Evenimentele desfasurate in fostele state comuniste din Europa au incurajat populatia Romaniei sa se revolte impotriva regimului dictatorial al lui
Nicolae Ceausescu. La 16 decembrie 1989, la Timisoara, au inceput primele actiuni impotriva regimului, continuate, din 21 decembrie, la Bucuresti.
La 22 decembrie 1989, Nicolae Ceausescu a fost inlaturat pe cale violenta(doar la noi s-a intamplat asa). Puterea a fost preluata de un organism
provizoriu, Consiliul Frontului Salvarii Nationale, in fruntea caruia s-a aflat Ion Iliescu. De la inceput, noua structura politica, constituita pe baza
programului in 10 puncte al FSN, si-a propus reinstaurarea unui regim democratic si edificarea statului de drept in Romania, dupa cinci decenii de
regimuri politice autoritare si dictatoriale.Cele mai importante masuri regasite in programul FSN erau: reinstaurarea pluripartidismului , reinstaurarea
separatiei puterilor in stat(executiva,legislativa si judecatoreasca) , organizarea de alegeri libere in cursul lunii aprilie.
Principalele trasaturi ale schimbarii regimului politic in Romania dupa 1989, la fel ca si in alte state europene foste comuniste, au constat in
revenirea la pluripartidismul politic(fapt consfiintit prin decretul-lege nr.8 din 31 decembrie 1989) , organizarea alegerilor libere, structurarea si
manifestarea neingradita a societatii civile. Prin acel decret,s-a facilitat atat reaparitia vechilor grupari politice interbelice (PNT devenit rapid PNT-CD,
PNL si PSD) , cat si aparitia unor noi structuri politice (FSN,PUNR etc.).Decretul prevedea,mai pe larg:
Art.1 In romania e libera constituirea partidelor politice,cu exceptia partidelor fasciste sau care propaga conceptii contrare ordinii de stat si de
drept in Romania
Art.2 Organizarea si functionarea partidelor politice se fac,potrivit statutelor acestora,numai pe baza teritoriala.O persoana nu poate face
parte in acelasi timp din doua sau mai multe partide politice.
In plan economic, reformele au urmarit in principal trecerea de la economia centralizata, de tip comunist, la cea de piata, bazata pe
proprietatea privata si pe libera initiativa. Fundamentul legislativ al noii evolutii postcomuniste a fost reprezentat, in Romania, de Constitutia din anul
1991 (supusa revizuirii in 2003).

5.2. Pluralismul politic si constructia democratiei in Romania, dupa 1989. Inca de la sfarsitul anului 1989, au fost reinfiintate vechile
partide politice (Partidul National Taranesc, Partidul National Liberal, Partidul Social Democrat), iar ulterior s-au constituit partide si formatiuni politice
noi - Frontul Salvarii Nationale, Partidul Unitatii Nationale Romane, Uniunea Democratica a Maghiarilor din Romania etc.
In primele luni ale anului 1990,pana la organizarea primelor alegeri libere (20 mai 1990),castigate de Ion Iliescu si FSN),esichierul politic
romanesc s-a polarizat treptat,fiind marcat de numeroase confruntari publice intre partidele istorice si FSN..Astfel, revenirea la regimul democratic nu
a fost lipsita de momente tensionate .Au avut loc diferite evenimente precum conflictul interetnic de la Targu-Mures(martie 1990),atacarea sediilor
PNT-CD si PNL,distrugerea sediului guvernului (feb 1990,septembrie 1991) si mai ales la mineriada din 13-15 iunie 1990,care punea punct,intr-un
mod extrem de dur,manifestatiei-maraton din Piata Universitatii; De asemenea,am fost martori la scene violente,punctate de repetatele sosiri ale
minerilor din Valea Jiului la Bucuresti (1990, 1991, 1999).
Unul din momentele postdecembriste in jurul caruia s-au iscat ample discutii l-a reprezentat Proclamatia de la Timisoara , din 11 martie
1990.Aparut pe fondul nemultumirilor din momentele imediate ale rasturnarii regimului Ceausescu,Proclamatia a formulat in termeni fara
echivoc,asteptarile moral-politice ale intelectualitatii din Timisoara,asteptari care de altfel se regaseau in toate mediile din tara.Punctul 8 al
pcoclamatiei propunea eliminarea din viata publica,pentru o perioada a fostilor demnitari si ofiteri de Securitate.Cu toate ca nu a avut niciun efect
politic major,Proclamatia si-a atins totusi tinta; cei vizati ,care la momentul respectiv controlau principalele parghii de decizie si informare,au
reactionat prin calomnii,insinuari si amenintari.
Redescoperirea rolului societatii civile,chiar daca fragmentata si ineficienta,intr-o tara iesita din comunism,s-a realizat mult mai dificil decat in
alte state vecine si intr-un timp mult mai indelungat.Aparitia unor organizatii nonguvernamentale,care militau pentru modernizarea societatii si pentru
drepturile omului ( Alianta Civica, Grupul pentru Dialog Social ,Liga pentru Apararea Drepturilor Omului,Societatea Timisoara etc),a facut ca in primii
ani postdecembristi sa asistam la numeroase neintelegeri si frictiuni intre acestea si institutiile statului,pe fondul lipsei exercitiului democratic..

Alegerile parlamentare din 1990 au fost castigate de formatiunea condusa de Ion Iliescu, Frontul Salvarii Nationale, iar cele din 1992 de
aceeasi formatiune(in al doilea tur de scrutin), dar denumita Frontul Democrat al Salvarii Nationale.
Unul dintre momentele fundamentale ale existentei oricarui stat de drept il reprezinta adoptarea legii fundamentale.La 21 noiembrie
1991,Parlamentul Romaniei adopta Constitutia,iar la 8 decembrie avea loc consultarea nationala privind acceptarea sa de catre populatie.Consitutita
era votata de catre 77.3% dintre cetatenii prezenti la referendum,astfel incat,de acum inainte,pe baza acestui act,se trecea la elaborarea unei intregi
legislatii vizand fundamentarea institutiilor statului de drept.
Programele de guvernare realizate pe baza Constitutiei de cabinetele conduse de Theodor Stolojan si Nicoale Vacaroiu (ambii,prim-
ministrii,pe rand) nu s-au materializat in totalitate.Reformarea institutionala si economica,privatizarea,constituirea unei economii de piata viabile si
retrocedarea bunurilor abuziv confiscate de regimul comunist,au constituit mai curand percepte teoretice decat obiective cu aplicabilitate practica si
imediata.
Desigur,au existat si semnale clare,chiar daca putine,privind instaurarea elementelor constituitive ale statului de drept.Unul dintre acestea l-a
reprezentat,fara indoiala,alternanta la guvernare din noiembrie 1966.Prima schimbare pasnica de putere, prin votul exprimat al alegatorilor, a avut loc
dupa alegerile din 1996, castigate de Conventia Democrata din Romania (condusa de Emil Constantinescu).Aceasta schimbare la varf a constituit
inceputul unor modificari legislative majore pe plan intern,dar mai ales o importanta reorientare in politica externa.Daca in planul relatiilor
internationale orientarea Romaniei spre integrarea euroatlantica s-a realizat de o maniera irevocabila,pe plan intern am asistat la un esec partial al
actiunilor reformiste,nefinalizate de niciunul dintre cei trei premieri care s-au succedat la guvernare(Victor Ciorbea,Radu Vasile si Mugur Isarescu).
Alegerile din anul 2000 au consfiitit,pe de o parte,iesirea de pe scena politica a PNT-CD,considerat principalul raspunzator pentru ineficienta
economica,reformele neterminate si pentru coruptia din acei ani,iar pe de alta parte,revenirea in forta Partidul Democratiei Sociale din Romania(
ulterior Partidul Social Democrat) si a lui Ion Iliescu,pe fondul unei deplasari spre stanga a electoratului.
In urma scrutinului din anul 2004, Alianta Dreptate si Adevar (formata din Partidul Democrat si Partidul National Liberal,UDMR si Partidul
Conservator), condusa de Traian Basescu, a preluat conducerea tarii. Solicitat ani de-a randul pentru a regla conturile cu un trecut care inca ne
stapaneste, "procesul comunismului" a avansat lent, mai cu seama dupa 2004.
Constituirea CNSAS, deschiderea arhivelor Securitatii si constituirea mai multor institutii de cercetare, dar si asumarea de catre presedintele
Romaniei a unui raport in acest sens au marcat pasi importanti inainte. Votata de Parlament si aprobata de populatie prin referendum in 1991, legea
fundamentala a statului este conforma cu reglementarile europene actuale si are un caracter democratic. Progresele realizate de Romania in
constructia sistemului democratic au fost recunoscute pe plan international prin admiterea tarii. ca membru al Aliantei Nord-Atlantice (NATO, 2004) si
al Uniunii Europene (2007).

DICTIONAR.

Regim socialist totalitar = regim politic bazat pe incalcarea separatiei puterilor in stat si a drepturilor omului,puterea fiind exercitata de partidul
comunist/muncitoresc,in numele celor ce muncesc.
Greva regala = refuzul regelui Mihai I de a sanctiona actele guvernului si de a participa la evenimentele legate de activitatea acestuia.A fost o forma
fara precedent in istoria monarhiilor europene de a protesta fata de evolutia situatiei din romania (august 1945-ianuari 1946).
Sovrom = societate mixta romano-sovietica creata in principalele sectoare economice ale tarii,prin care URSS controla economia nationala si jefuia
bogatiile solului si subsolului Romaniei.
Nationalizare(etatizare) = trecerea in proprietatea statului a obiectivelor economice aflate in proprietate privata.
Reeducare = metoda represiva prin care ,prin manipulare si tortura,li se anihilau detinutilor personalitatea si simtul valorilor; a fost utilizata intre 1949
1952 la Pitesti,Gherla,Aiud si Canalul Dunare-Marea Neagra.
Proletcultism = atitudine fa de problemele artei i culturii, n fosta URSS, dup Revoluia din Octombrie, vizibil i n restul rilor comuniste, care
respingea ntreaga motenire cultural a trecutului, susinnd c ea nu este util poporului, i promova ideea crerii unei culturi pur proletare.
Disident = un disident face mai mult decat sa gandeasca diferit si sa nu fie de acord,el isi si declara in mod deschis dezacordul si il probeaza intr-
un mod sau altul in fata compatriotilor si statului.
Societatea civila = forma de manifestare libera a cetatenilor,prin intemeierea de organizatii civice,independente politic si
financiar(nonguvernamentale) care urmaresc indeosebi apararea drepturilor omului,dezvoltarea spiritului civic si de initiativa,ajutorarea persoanelor
aflate in nevoie s.a.
(C) Lichidarea tuturor bancilor prin atacuri impotriva PNL,ai carui membri sunt proprietarii celor mai multe dintre ele.
(D) Micile gospodarii taranesti trebuie desfiintate pentru a-i lipsi pe taranii mici proprietari de pamant,de masini si vite.Aceasta va deschide
calea spre absorbirea lor in sistemul colectivist.
(E) Abdicarea Regelui si exilul Familiei Regale.
(F) Suprimarea treptata a firmelor de import-export,care fac afaceri cu SUA,Marea Britanie si indreptarea exportului Romaniei catre Uniunea
Sovietica si tarile de sub dominatia sovietica.
(G) Suprimarea partidelor istorice ,prin arestarea,uciderea si rapirea membrilor lor.
(J) Indreptarea populatiei rurale spre industrie.Dezvoltarea intreprinderilor industriale in Romania
(Planul in 10 puncte de comunizare a tarii,primit de un grup de comunisti romani din partea unui emisar al Moscovei in 7 martie 1945)

Tara noastra e bantuita azi de cea mai grea urgie care s-a abatut asupra ei.Teroarea,minciuna si falsul incearca sa culce la pamant orice
licarire de libertate,orice indemn spre mai bine.Demnitatea si mandria nationala sunt ingenuncheate
Declaratia lui Iuliu Maniu dupa alegerile din 1946.

In obsedantul deceniu al lui Gheorghiu-Dej,sovietizarea s-a realizat dupa modelul stalinist represiune si industrializare.

PERSONALITATI.

Regele Mihai I al Romaniei (1921,Sinaia) e fiul Regelui Carol al II-lea.A fost suveran al Romaniei intre 20 iulie 1927 8 iunie 1930,precum si
intre 6 septembrie 1940 30 decembrie 1947.Stra-stranepot al Reginei Victoria a Marii Britanii si var de gradul 3 al Reginei Elisabeta a II-a,Mihai e
una dintre ultimele figuri publice in viata ale celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Petru Groza (1884-1958) a fost presedinte al Frontului Plugarilor si prim-ministru in primul guvern comunist al Romaniei intre 1945 si 1952.A
fost presedintele Prezidiului MAN a Republicii Populare Romane in perioada 1952-1958.

Gheorghe Gheorghiu-Dej (1901-1965),secretar general PMR din 1948 pana la moartea sa si presedinte al Consiliului de Stat al RPR in
perioada 1961-1965.

Elisabeta Rizea simbol al rezistentei anticomuniste din Nucsoara (Muscel).

Maria Plop si Maria Jumbleanu - membre ale grupului Arsenescu-Arnautoiu.