Autonomii locale

SUBIECTUL I – 30 Puncte

Citiţi cu atenţie sursele de mai jos:

A. „Expansiunea spre răsărit a ungurilor, instalaţi în Câmpia Panonică la sfârşitul secolului

al IX-lea, s-a lovit de rezistenţa armată a populaţiilor slave, turanice şi româneşti dinăuntrul şi
dinafara arcului carpatic şi a organizaţiilor lor politice, în cadrul cărora elementul slav şi turanic s-a
asimilat progresiv în masa numeric superioară a românilor. În nordul Transilvaniei, dominaţia
triburilor ungare s-a instalat, potrivit primei scrieri istorice ungureşti, Gesta Hungarorum, după
înfrângerea unei căpetenii româneşti locale, dux, anume Gelou quidam Blachus. […]
Cucerirea, subordonarea şi integrarea formaţiunilor politice româneşti a continuat şi s-a
accentuat în secolele XI-XIII şi a luat forme tot mai sistematice pe măsura înaintării ungurilor spre
centrul şi sudul Transilvaniei. Adoptarea de către regalitatea ungară, după anul 1000, a formelor de
organizare politică şi ecleziastică ale lumii apusene a dat şi expansiunii ungare un caracter mult mai
organizat şi eficace. […]
Extinderea stăpânirii regatului ungar spre centrul şi sudul Transilvaniei, până la limita
Carpaţilor Meridionali şi Orientali, s-a înfăptuit cu concursul secuilor, popor de origine
controversată astăzi încă, şi al coloniştilor germani, instalaţi în zonă de regii Ungariei din a doua
jumătate a secolului al XII-lea pe baza unor largi privilegii.” (M. Bărbulescu, D. Deletant, K.
Hitchins, Ş. Papacostea, P. Teodor, Istoria României)

B. „Sudul Transilvaniei a fost adus sub controlul efectiv al regatului ungar cu concursul elementului
germanic. Sosiţi în grupuri mici, sub conducerea unor comites, coloniştii germani,
cunoscuţi în general sub denumirea de saşi (Saxones), s-au instalat în principal în regiunea
Orăştiei, a Sibiului, a Târnavelor şi în Ţara Bârsei, în sud-estul Transilvaniei. Alt grup de colonişti
germani s-a aşezat în nordul ţării, în regiunea Bistriţa-Năsăud.
Exponenţi principali ai influenţei occidentale în Transilvania, saşii au întemeiat sate
prospere şi au avut o contribuţie de primă însemnătate la dezvoltarea comerţului, a meşteşugurilor şi
a mineritului. Viaţa urbană a Transilvaniei a cunoscut un puternic impuls datorită activităţii lor.
Oraşe ca Sibiu (Hermannstadt), Braşov (Kronstadt), Sighişoara (Schässburg), Mediaş (Mediasch),
Bistriţa (Bistritz) şi altele au cunoscut o excepţională dezvoltare ca autonomii urbane săseşti, cu
instituţii de autoguvernare proprii.
În 1211, regele Andrei al II-lea a instalat în Ţara Bârsei Ordinul Cavalerilor Teutoni, cu
misiunea de a opri invaziile cumanilor din Câmpia Dunării în Transilvania şi pentru a deschide
calea expansiunii regatului ungar la sud şi la răsărit de Carpaţi.” (M. Bărbulescu, D. Deletant, K.
Hitchins, Ş. Papacostea, P. Teodor, Istoria României)

Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Numiţi conducătorul de origine română precizat în sursa A. 2 puncte
2. Precizaţi, din sursa B, o informaţie referitoare la scopurile colonizării Cavalerilor
Teutoni. 2 puncte
3. Numiţi cele două state menţionate în sursa A, respectiv în sursa B. 6 puncte
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că populaţia
de origine germanică a avut o contribuţie esenţială la urbanizarea teritoriului intracarpatic.
3 puncte
5. Scrieţi, din sursa A, două informaţii care se află într-o relaţie cauză-efect, precizând
rolul fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). 7 puncte
6. Prezentaţi două instituţii ale statului medieval în spaţiul extracarpatic. 6 puncte
7. Menţionaţi o caracteristică a autonomiilor locale din spaţiul românesc. 4 puncte
SUBIECTUL al II-lea (30 puncte)
Citiţi cu atenţie sursa de mai jos:
„Cele două libertăţi româneşti, cum a numit Nicolae Iorga Ţara Românească şi Moldova,
au avut de făcut faţă în primele decenii de existenţă efortului recuperator desfăşurat de regele
Ludovic I al Ungariei, mai ales în faza finală a domniei lui (1370-1382).
Expansiunea teritorială şi prozelitismul catolic au fost semnele noii ofensive a regalităţii
ungare dincolo de Carpaţi. Ultimele decenii ale secolului al XIV-lea constituie perioada de
consolidare a Ţării Româneşti şi Moldovei, în condiţiile revenirii în forţă a Regatului ungar pe linia
Carpaţilor. Victoria de la Posada a lui Basarab I şi cea nelocalizată a lui Bogdan I eliminaseră doar
temporar primejdia lichidării structurilor politico-teritoriale de la sud şi est de Carpaţi. Fusese
câştigată o bătălie, dar nu fusese câştigat războiul. Ireversibilitatea celor două creaţii politice
româneşti a fost confirmată şi consolidată în cursul domniilor lui Nicolae Alexandru şi Vladislav-
Vlaicu în Ţara Românească şi Laţcu, precum şi Petru Muşat în Moldova. […]
Rezistenţa Ţării Româneşti şi a Moldovei faţă de ofensiva politico-militară şi confesională a
lui Ludovic I a beneficiat de sprijinul Patriarhiei din Constantinopol, care, pe măsura declinului
Imperiului Bizantin, a preluat, în plan spiritual, autoritatea bazileilor pentru a se manifesta ca
exponentă a formulei imperiale şi universale bizantine. Întemeierea mitropoliilor Ţării Româneşti
(1359) şi Moldovei (circa 1386) a fost expresia replicii date de patriarhia ortodoxă ecumenică
ofensivei ungaro-catolice. Crearea celor două mitropolii româneşti a îndeplinit o dublă funcţie:
consolidarea ortodoxiei în spaţiul extracarpatic şi legitimarea ecleziastică a celor două state
româneşti.” (Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român)
Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:
1. Numiţi suveranul, precizat în sursa dată, care a încercat o acţiune de ofensivă politico-
militară şi confesională la sud şi la est de Carpaţi. 2 puncte
2. Precizaţi secolul înfiinţării celor două mitropolii româneşti menţionate în sursa dată.2 puncte
3. Menţionaţi cele două state româneşti la care se referă sursa dată. 6 puncte
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la importanţa creării instituţiilor
ecleziastice în Ţările Române extracarpatice. 6 puncte
5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la modalitatea implicării Patriarhiei
din Constantinopol în politica de rezistenţă a domnilor români faţă de expansiunea
regatului maghiar, susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă. 10 puncte
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia autonomiile locale au
contribuit la formarea statelor medievale române;ti. (Se punctează coerenţa şi pertinenţa
argumentării elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv a conectorilor care
exprimă cauzalitatea şi concluzia.) 4 puncte

SUBIECTUL al III-lea (30 puncte)

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre formarea statelor medievale româneşti
extracarpatice, având în vedere:

– menţionarea a două formaţiuni prestatale româneşti situate la sud şi/sau la est de Carpaţi atestate
în secolele XI-XIII şi precizarea a două izvoare istorice care le atestă;
– menţionarea a două premise interne/externe în procesul de constituire a statelor medievale
româneşti extracarpatice şi a unui fapt istoric referitor la contribuţia românilor din Transilvania la
întemeierea Ţării Româneşti şi Moldovei;
– prezentarea câte unui fapt istoric desfăşurat în procesul de constituire a Ţării Româneşti, respectiv
a Moldovei şi menţionarea unei deosebiri în procesul de constituire a celor două state româneşti;
– formularea unui punct de vedere referitor la importanţa constituirii statelor medievale
româneşti extracarpatice şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

Notă. Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidenţierea

relaţiei cauză-efect, susţinerea unui punct de vedere cu argumente istorice (coerenţa şi pertinenţa
argumentării elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv a conectorilor care
exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii cronologice/ logice a faptelor istorice şi
încadrarea eseului în limita de spaţiu precizată. Se acordă 10 puncte din oficiu.