ROMANITATEA ROMNILOR N VIZIUNEA ISTORICILOR STRINI 1. Context Romanitatea romnilor cuprinde n ansamblul ei: . . . . . .

ideea despre descendenta romana a romnilor, staruinta elementului roman n Dacia postaureliana, unitatea de neam a romnilor, latinitatea limbii romne, esenta romana a .unor obiceiuri si datini populare, . constiinta romnilor despre originea lor romana.

n contextul migratiei slavilor n sudul Dunarii - romanitatea orientala se identifica cu poporul romn; 2. Romnii vazuti de catre istoricii orientali Cronicile bizantine din acea epoca acorda atentie teritoriilor locuite de romni datorita: politicii imperiului la Dunarea de Jos; repetatelor incursiuni ale populatiilor migratoare peste Dunare. mparatul bizantin Vasile al II-lea Macedoneanul(976-1025) - aminteste de poporul romn folosind termenul "vlahi." . La originea denumirii de vlah se afla: numele unui trib celt {volcae) amintit de Caesar n De bello Gallico;

n germana veche erau desemnati vecinii din sud si apus (yalh roman si gal romanizat); n germana, termenul a suferit o restrngere, referindu-se numai la locuitorii din Peninsula Italica (walcher); biograful apostolului slavilor - Metodie a aplicat denumirea de wlach italienilor - deci, vlah - strain, un neslav de limba romanica. Termenul de vlah a cunoscut diferite variante: vlah - la bizantini si la slavii sudici; voloh - la slavii rasariteni; valachus - la latino-catolicii apuseni; blach - la unguri, unde s-a transformat n olh etc. 2

Aparitia acestui nume dat de catre straini romnilor n evul mediu: marcheaza sfrsitul etnogenezei romne, exprima caracterul sau romanic, cu continut etnic.

Sec. VII= "Strategicon", mentioneaza cu termenul de "romani" populatia de la N. de Dunare; Sec.IX= "Geografia armeana" a lui Moise Chorenati aminteste o tara necunoscuta "Balak"[Valahia]. Sec. IX="Oguzname" aminteste tara valahilor"Ulak-ili". Sec.X= Constantin al VIII-lea Porfirogenetul scrie "Despre administrarea imperiului" in care mentioneaza" acestia se mai numesc si romani pentru ca au venit din Roma si poarta acest nume pina in ziua de azi". Sec.XI= "Sfaturile si povestirile lui Kekaumenos" amintesc romanii care traiau in apropierea Dunarii si pe Sava. Sec. XI= Gardizi in "Podoaba Istoriilor " ii consemneaza pe romani intre Dunare si un munte mare[probabil Carpati]. Sec XII= Ioan Kynamos, referindu-se la romanii nord-dunareni scria" se zice ca sunt veniti demult din Italia".

Sec. XIII= romanii sunt amintiti in corespondenta dintre Ionita cel Frumos( Kaloianul) si Papa F. Imp mparatul bizantin Constantin al VII-lea Porfrogenetul (912-959) - afirma originea romana a poporului si limbii romne (denumeste populatia romneasca straveche - romani, iar pe bizantini - romei). 3. Romnii vazuti de istoricii occidentali Despre romanitatea romnilor se afirma n: . . . corespondenta papei Inocentiu al III-lea si Ionita Caloianes (Cel Frumos); cronicile maghiarilor Anonymus si Simon de Keza (anterioare ntemeierii arilor Romne) - sunt lipsite de ostilitate fata de romni, cnd romnii din Transilvania nu erau exclusi de la drepturi de statul ungar; umanistii secolului al XV-lea, cnd romnii aveau deja un cadru politic propriu (ara Romneasca si Moldova - ncepnd cu secolul al XlV-lea). Preocuparea lor fata de romni exista din doua motive: preocuparea occidentalilor de a stavili ofensiva otomana;

preocuparea pentru antichitatea clasica, pentru vestigii materiale sau populatii si limbi de origine antica. Primul umanist italian - Poggio Bracciolini - afirma continuitatea elementului romn n arile Romne locuite de o populatie romana de la Traian ncoace si latinitatea

limbii romne (pentru prima data argumentat cu probe culese direct din spatiul romnesc). Flavio Biondo. secretar apostolic si erudit umanist italian - afirma originea limbii romne. Enea Silvio Piccolomini. care ntre 1458-1464 a fost papa sub numele de Pius al IIlea a raspndit teoria despre originea romana a poporului romn. Antonio Bonfini - "romnii sunt urmasii coloniei si ai legiunilor romane din Dacia; acest adevar e dovedit de limba lor romana, pentru care romnii s-au luptat, tinnd la ea mai mult dect la propria lor fiinta". 4. Politizarea ideilor romanitatii romnilor n secolul al XVI-lea ideea de romanitate s-a mbogatit cu doua elemente: . . nceputul scrisului n limba romna; nceputul politizarii ideii originii latine a poporului romn.

Domnia lui Mihai Viteazul: . a marcat o epoca n istoria romnilor si n cea a ideii romanitatii; . i-a facut cunoscuti pe romni n ntreaga Europa datorita victoriilor sale asupra turcilor si tatarilor; . a atras ostilitatea nobilimii maghiare; cronicarii maghiari, dupa moartea lui au contestat originea romana a romnilor si l-au judecat aspru pe domnitor ("Nero verus"). n a doua jumatate a secolului al XVII-lea rivalitatea austro-otomana se reflecta si n marturiile despre romni: . Ioan Lucius (Lucie) n cronica sa din 1666, umarind istoria Croatiei si Dalmatiei, face consideratii si asupra vecinilor - un capitol despre originea romana a poporului romn: nu a negat continuitatea elementului roman n Dacia traiana dar a sustinut ca el a fost sporit printr-o imigrare provocata de catre bulgari:de la sud, la nord de Dunare.

. Istoricul austriac I. Ghr. Engel elimina din teoria lui Lucius afirmarea continuitatii elementului roman n Dacia; adauga la teoria sa nuanta peiorativa din "teoria exilatilor-si raufacatorilor" lansata de istoriografia umanista poloneza .

F.I. Sulzer, ofiter de justitie al armatei austriece: sustinea ca romnii nu se trageau din colonistii romani;

poporul romn s-ar fi format la S. Dunarii, de unde au imigrat n secolul al XII-lea- asa a aparut teoria imigrationist - sistematizata n secolul al XIX-lea de Robert Roesler - teoria roesleriana.

. Teoria lui R.Roesler a aparut dupa realizarea dualismului austro-ungar; a avut un caracter interesat si nestiintific; a ncercat sa demonstreze ca stapnirea austroungara n Transilvania se baza pe argumentele dreptului istoric. Teoria roesleriana aducea argumente ca: dacii ar fi fost exterminati ca popor n timpul razboaielor cu romanii;. romanizarea nu ar fi fost posibila n numai 165 de ani; toti locuitorii ar fi parasit Dacia n timpul retragerii aureliene;

poporul romn s-ar fi format la S. Dunarii unde-au primit influenta slava si au devenit ortodocsi; n-ar exista izvoare istorice care sa ateste prezenta romnilor la N Dunarii nainte de secolul al XlII-lea, deci romnii ar fi venit dupa maghiari n Transilvania.

. Teoria imigrationist a fost combatuta de: istoricii romni, ncepnd cu scoala Ardeleana si pna astazi; istoricii straini ca: E. Gibbon, Th. Momsen, J. Jungetc.

Lucrarea lui Robert Roesler - Studii romnestii Cercetari cu privire la istoria veche a .Romniei (1871, Leipzig) a fost combatuta de istoricul romn A.D.Xenopol n Studii asupra staruintei romnilor n Dacia Traiana( 1884,.Iasi).a aparut ntr-o epoca de intense dispute politice si nationale n legatura cu.drepturile romnilor din.Transilvania. . Lucrarea lui A.I). Xenopol: a sistematizat dovezile continuitatii romnilor la nordul Dunarii folosind argumente: istorice, lingvistice si logice

Ideile esentiale referitoare la etnogeneza. romnilor n conceptia lui A.D.Xenopol: Elementul tracic reprezinta baza etnica a poporului romn; Peste aceasta baza se suprapune elementul roman;
1

Migratiile barbarilor au mpins populatia daco-romana spre munti.1 Prezenta termenilor crestini de origine latina se explica prin permanentele legaturi ntre populatia romanizata din dreapta Dunarii cu ceea din stnga ei. 5

- Arheologia, toponimia, hidrdnimia aduc dovezi incontestabile ale continuitatii dacilor si daco-romanilor. - Dintre.migratori, -slavii -au avut .o influenta mai puternica asupra poporului romn si a limbii romne. Poporul romn este o mbinare a elementelor tracic roman si slav din care cel roman este predominant si fundamental si "da poporului nostru caracterul unei nationalitati, romanice'' (A.D: Xenopol).

.Istoricul Lucian Boia: "negarea continuitatii romnesti si aducerea romnilor la sud de Dunare a corespuns evident obiectivelor austro- ungare n secolele al XVIII- lea si al XIXlea continund sa fie un p u n c t de dogma n istoriografia maghiara de astazi, cu scopul de a asigura maghiarilor primatul cronologic n Transilvania" (Istorie si mit n constiinta romneasca" D. ROMANITATEA ROMANILOR N VIZIUNEA ISTORICILOR DIN SPAIUL ROMNESC 1. Cronicarii medievali Cronicarii romni - misionari nationali ai romanitatii romnilor - au realizat nuantat si gradat o sinteza referitoare la elucidarea acestei probleme, actionnd n doua directii: n snul propriului neam, urmarind, informarea conationalilor si n afara cadrului politico-geografic romnesc, urmarind combaterea teoriilor gresite aparute n strainatate. Nicolaus Olahus (1493 -1568) a fost primul romn care a sustinut unitatea de neam, limba, obiceiuri si religie a romanilor.Una din cele mai importante lucrari scrise este lucrarea Hungaria. ' Grigore Ureche (c 1590-1647) a fost primul cronicar umanist moldovean din secolul XVII care n Letopisetul arii Moldovei a afirmat si demonstrat romanitatea romnilor, latinitatea limbii romne. Miron Costin (1633-1691) - cronicar moldovean acordat o atentie deosebita originii romnilor, a scris primul tratat savant consacrat originii neamului - "De neamul moldovenilor" n care afirma ca: . . istoria romnilor ncepea cu cea a dacilor antici, cuceriti de romanii lui Traian considerat descalecatorul cel dinti. dupa retragerea romanilor din Dacia a ramas pe loc multa populatie care a rezistat navalirilor barbare si din aceste elemente s-a format poporul romn;

. originea poporului romn era atestata de: numele pe care ei si strainii l-au dat populatiei care locuia n toate tinuturile romne; latinitatea limbii romne; urmele lasate de romani n Dacia. 6

Stolnicul Constantin Cantacuzino (c 1640-1716) - din ara Romneasca n lucrarea Istoria arii Romnesti: . sustine ca romnii au credinta ca sunt urmasii romanilor si se mndresc cu descendenta lor. Dimitrie Cantemir (1673-1723) - scrie Hronicul romano-moldo-vlahilor,cea mai ntinsa lucrare istorica de analiza a originii romnilor, care inaugureaza efortul istoriografiei romne de a determina si fixa locul romnilor n istoria universala: descendenta pur romana din Traian {"saditorul si rasaditorul nostru");

staruinta nentrerupta si unitatea romano-moldo-vlahilor n spatiul carpato-dunarean; 2. dainuirea elementului roman n Dacia si dupa retragerea aureliana

Cronicarii sasi din Transilvania

n a doua jumatate a secolului al XVII-lea cronicarii sasi au adoptat o teorie umanista germana: - cu scopul de a demonstra presupusa lor origine daca; - confuzia lor a provenit de la identificarea dacilor cu gotii; Teoria lor a fost desfiintata de comiele sasilor, Valentin Frank von Frankenstein. n secolul al XVII-lea si a disparut definitiv n secolul al XVIII-lea. Ei au continuat sa afirme n lucrarile lor originea latina a romnilor: - istoricul brasovean Martin Schmeitzel - a contribuit la raspndirea teoriei originii romane a romnilor n strainatate. n lucrari secuiesti de la nceputul secolului al XVIII-lea se afirma ca toti romnii din cele trei tari romne sunt urmasii romanilor. 3. Ideea romanitatii romnilor n epoca moderna si contemporana Ideea romanitatii n epoca moderna a devenit oarma politica n revendicari nationale. . n a doua jumatate a secolului al XVIII-leaea este prezenta n Transilvania - la urmasii lui Ioan Inochentie Micu; n ara Romneasca si Moldova - n memoriile unor boieri.

. n secolul al XlX-lea - scoala Ardeleana are o contributie deosebita n afirmarea ideii romanitatii romnilor: lupta pentru emanciparea romnilor transilvaneni, tinuti n inferioritate de elita conducatoare maghiara, lupta la care s-au angajat urmasii lui Ioan Inochentie Micu (care invocau exterminarea si

alungarea dacilor din noua provincie, inexistenta casatoriilor mixate etc); militeaza pentru drepturi politice si culturale; . n Principate, istoricii greci stabiliti aici (Daniel Philiphide, Dionisie Fotino), si romni (Ienachit Vacrescu. Naum Rmniceanu) - abordeaza ca pe un fenomen natural fuziunea daco-romana. . n secolul al XlX-lea, n Principate, scoala Latinista avea ca reprezentant pe August Treboniu Laurian: considera ca istoria romnilor ncepe de la fondarea Romei; urmarea "purificarea" limbii romne pentru a o apropia ct mai mult de limba latina originara (ntre 1871-1876 scoate Dictionarul limbii romne, n care sunt eliminate elementele nelatine) - tentativa de a crea o limba artificiala, care a discreditat scoala latinista. . Reprezentantii romantismului au evidentiat curajul si spiritul de sacrificiu al dacilor. . Odata cu formarea statului national romn si dobndirea independentei teza originii pur latine a poporului romn a nceput sa fie considerata o eroare: B.P. Hasdeu a scris o serie de lucrari: Pierit-au dacii ? (1860) - n care demonstra ca scoala Ardeleana si urmasii ei au facut o interpretare fortata a izvoarelor antice referitoare la exterminarea neamului dac si la colonizarea Daciei cu romani puri. Dacii nu au pierit, iar colonizarea s-a facut cu romani de diverse origini. Deci poporul romn s-a format din cteva elemente din care nici unul nu a fost predominant. demonstreaza ca substratul dacic al poporului romn nu poate fi contestat; a formulat teoria circulatiei cuvintelor, aratnd ca structura unei limbi este data de circulatia cuvintelor, nu de numarul lor. . Istorici care sustineau ca dacii au avut o pondere limitata n sinteza romneasca: Grigore Tocilescu. Dimitrie Onciul si chiar A.D. Xenopol si N. Iorga.

Arheologul Vasile Prvan a reusit sa fixeze sinteza daco-romana ntr-un echilibru perfect - romnii sunt n cel mai nalt grad si daci si romani. C.C. Giurescu (n 1935) sustinea ca majoritatea locuitorilor Daciei romane au constituito dacii si ca "romnismul a biruit n Dacia fiindca el a cstigat pe autohtoni". Evidentierea rolului dacilor a cunoscut si forme exagerate: Nicolae Densusianu - n Dacia preistorica (1913) - Dacia nainte de cucerirea romana a fost centrul unei mari civilizatii, care s-a revarsat asupra ntregii lumi. n etapa prosovietica a comunismului n Romnia - a fost exagerata influenta slava, nefiind negata romanitatea romnilor (Mihai Roller). Istoriografia dupa 1989 a readus echilibrul n problema romanitatii (istoricul Lucian Boia n lucrarea Istorie si mit n constiinta romneasca): singura raportare incontestabila la origini este oferita de limba; esenta romanica a limbii romne, la care se adauga si numele de romn nclina balanta spre romani. 8

Istoricii, despre romanitatea romnilor

Romnii n sursele medievale timpurii. 1. Documentele istorice scrise din primul mileniu al erei cretine, care i menioneaz pe romni, sunt relativ puine, dar sunt suplinite de numeroasele descoperiri arheologice efectuate pe teritoriul actual al Romniei. 2. Dintre acestea se remarc cele datnd din perioada secolelor al VII-lea al XIlea, din cadrul culturilor arheologice Ipoteti-Cndeti i Dridu, diverse vase, unelte, podoabe, arme i alte obiecte aparinnd comunitilor autohtone fiind descoperite n aezri precum Brateiu (judeul Sibiu), Poian (judeul Covasna), Alba Iulia sau Izvoru (judeul Giurgiu). Acestea dovedesc continuitatea de locuire a romnilor pe teritoriul pe care ei s-au format. 3. ncepnd din secolul al VII-lea, autohtonii ncep s fie menionai n izvoarele documentare ale vremii ca un popor romanic distinct constituit. 4. Printre acestea s-au numrat tratatul militar Strategikon, scris de mpratul bizantin Mauricius n secolul al VII-lea, lucrarea Despre administrarea imperiului, a mpratului bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenetul (secolul al X-lea), corespondena mpratului bizantinVasile al II-lea Macedoneanul (secolele al X-lea al XI-lea). Ali autori bizantini, armeni, arabi, germani etc. au scris despre prezena romnilor pe acest teritoriu.

5. Din secolele al XI-lea al XII-lea, dovezile scrise despre strmoii notri sunt din ce n ce mai numeroase, ei fiind numii n documentele vremii vlahi, blachi, valahi sau romni . Preocupri ale cronicarilor i nvailor din secolele al XV-lea al XVIII-lea privind originea romnilor. 1. Din secolul al XV-lea, o serie de scriitori umaniti din Europa, cltori strini sau cronicari romni, au manifestat un interes deosebit fa de trecutul poporului romn. Nicolaus Olahus sau Grigore Ureche, n secolul al XVI-lea, Miron Costin, un secol mai trziu, au afirmat originea latin a romnilor i unitatea lor de neam. 2. n secolul al XVIII-lea i la nceputul secolului al XIX-lea, crturari precum Dimitrie Cantemir sau membrii colii Ardelene (Samuil Micu, Petru Maior, Gheorghe incai, Ioan Budai Deleanu), au pus n eviden originea latin a limbii romne i continuitatea romnilor n spaiul nord-dunrean.

Romanitatea romnilor n viziunea istoricilor din secolele al XVIII-lea al XX-lea.

o

La sfritul secolului al XVIII-lea i n secolul al XIX-lea au fost formulate o serie de teorii istoriografice referitoare la procesul 9

etnogenezei romneti, care porneau de la contestarea continuitii de locuire a populaiei autohtone la nordul Dunrii. Disputa n jurul continuitii romnilor s-a desfurat din motive politice, ntr-o perioad n care romnii transilvneni i-au intensificat lupta pentru obinerea de drepturi naionale, att n epoca stpnirii habsburgice, ct i n timpul regimului dualist austro-ungar (dup 1867). Teoria imigraionist, care i prezenta pe romni ca fiind un popor format la sud de Dunre, de unde ar fi imigrat la nord de fluviu abia prin secolul al XIII-lea, a fost susinut, spre sfritul secolului al XVIII-lea, de Franz Josef Sulzer, Christian Engel sau de I. C. Eder. Aceasta a fost combtut de fruntaii colii Ardelene, care, n dorina lor de a demonstra vechimea i continuitatea de locuire a romnilor, au pus accent pe caracterul exclusiv latin al romnilor. n secolul al XIX-lea, Robert Roesler, a dezvoltat teoria imigraionist, n lucrarea intitulat Studii romneti (Viena, 1871).De aceea, teoria imigraionist se mai numete i teorie roeslerian. Fa de teoria roeslerian au luat poziie, ntre alii, istoricii B. P. Hasdeu i A. D. Xenopol, n secolul al XIX-lea, conturndu-se, pe baze tiinifice, teoria continuitii romnilor n spaiul carpato-danubiano-pontic. n secolul al XX-lea, ca i n cele precedente, au fost elaborate lucrri tiinifice, care au demonstrat vechimea i continuitatea romnilor pe teritoriul de la nord i de la sud de Dunre. Dintre acestea, se remarc lucrarea istoricului Gheorghe I. Brtianu, O enigm i un miracol istoric: poporul romn.

10

Sintagma romanitatea romanilor se refera la descendenta romana a romanilor din colonistii adusi de romani in Dacia Traiana, latinitatea limbii romane, unitatea de neam a romanilor din intreg teritoriul locuit de ei, pastrarea esentei romane in datini si obiceiuri. Romanitatea este sintetizata de etnonimul roman care face trimitere la originea neamului Romania. Romanitatea este legata de continuitatea geto-dacilor sub stapanire romana si continuitatea daco-romana la Nord de Dunare dupa retragerea aureliana (271-274/275). Dovezile acestei continuitati sunt de ordin logic, arheologic, lingvistic, etnografic, istoric. Romanitatea orientala este o realitate ce nu poate fi pusa in discutie si ea se identifica cu poporul roman, care este de altfel singurul mostenitor direct al romanitatii orientale. Romanitatea romanilor a retinut atentia cronicarilor, filozofilor, etnografilor, geografilor, literatilor, dar cei care s-au ocupat cel mai mult de aceasta tema au fost istoricii. Ei au staruit sa demonstreze continuitatea romana in Dacia dupa retragerea aureliana, originea latina a limbii romane, formarea constiintei de neam, a originii romane a romanilor. Romanitatea romanilor a determinat multe controverse, polemici,teorii contradictorii sau total gresite, unele urmarind alte scopuri decat cele stiintifice. Romanitatea romanilor in constiinta europeana in secolele VII-XIII:In secolul VII, se exercita influenta Imperiului bizantin, care stapanea teritorii la Dunarea de Jos. Acestia au fost primii care au adus informatii cu privire la originea romana a poporului roman. In izvoarele bizantine, locuitorii de la Nordul Dunarii apar sub denumirea de romani. Acest lucru se poate vedea in tratatul militar bizantin, Strategikon, scris in timpul domniei imparatului Mauricius. Alte informatii ne ofera calatorii straini, printre care armeni si persanii. O alta sursa o reprezintaCronica rusa de la Kiev/ Cea mai veche cronica rusa,din secolul XI. Graitoare in acest sens sunt si izvoarele maghiare, precum Gesta hungarorum, scrisa in secolul XII, in timpul regelui Bella al IV-lea. O alta lucrare este cea a lui Simon de Kezo,Gesta Hunorum et Hungarorum, din secolul XIII.In ceea ce priveste etnonimele folosite de diverse izvoare pentru a desemna locuitorii de la Nordul Dunarii, acestia apar la cumpana dintre primul si cel de-al doilea mileniu al erei crestine sub numele de vlahi(volohi, valahi), termen care desemneaza un neslav, un popor de origine romanica. Numele de vlahi, volohi, dat de catre straini romanilor marcheaza sfarsitul etnogenezei poprului roman si exprima caracterul sau romanic. Alte denumiri folosite sunt blachi, olohi (ultimul folosit demaghiari). Toate aceste etnonime au semnificatia de latinofoni ( vorbitori de lb.latina).Inaintand cronologic pe firul istoric, in secolul al VIII-lea, informatiile se inmultesc.Apare insemnarea de la Castamonitu(o manastire situate in Sudul Greciei), in care apar mentionati vlaho-rinchinii de pe raul Rinkos. Totodata, in lucrarea Cronographia, Theophanes Confesor face referire la prima forma pastrata din limba protoromaneasca, si anume indemnul rostit de un soldat :Torna, torna fratre!.In secolul al IX-lea, reprezentive sunt Cronica armeanului Moise 11

Chorenati, in care se vorbeste despre tara Balak si cronica turca Oguzname, in care se mentioneaza locuitorii din spatiul carpato-dunareano-pontic cu numele de uluk-ili.Secolul al X-lea se afirma prin trataul bizantin De administration imperiae,redactat de Constantin al VII-lea Porfirogenetul, imparatul bizantin. El denumeste populatia neslava din balcani, in contextul asezarii slavilor, cu numele de romani, in opozitie cu bizantinii, care sunt denumiti romei.Vlahii mai sunt mentionati si in corespondenta Imparatului bizantin Vasile al II-lea Macedoneanul, din secolul al XI-lea. Tot atunci, se mentioneaza si rascoala vlahilor si bulgarilor de catre K. Kynnamos.In secolul al XII-lea sursele se diversifica. Apare lucrarea maghiara Gesta hungarorum, care aminteste de blachii ac pastorem Romanorum si de voievodatele conduse de Menumorut, Glad si Gelu, quidam Blachus(un oarecare roman), facand referire deci la etnie.In secolul al XIII-lea, avem corespondenta lui Ionita Kalloian cu Papa Inocentiu al III-lea, in care se pune in evidenta originea romana a vlahilor. Tot atunci apare si lucrarea lui Simon de Kezo, Gesta Hunorum et Hungarorum, in care locuitorii din Panonia apar sub sub numele de vlahi.Toate aceste izvoare narrative sustin idea unei constiinte europene privind romanitatea romanilor. Romanitatea romanilor in Epoca Renasterii in secolele XIV-XVI:In aceasta perioada, interesul pentru acesta realitate creste, datorat pe de o parte cresterii interesului pentru Antichitatea greco-romana. In acelasi timp, originea latina a limbii si a poporului roman, precum si prezenta neintrerupta a romanilor in teritoriile nord-dunarene, au fost pentru multe secole un fapt de constiinta istorica europeana, in conditiile aparitiei si dezvoltarii pericolului otoman/ implicarea Tarilor Romane in luptele tarzii/cruciada tarzie. Reprezentantii acestei perioade au fost umanistii italieni: Poggio Braciolini, Flavio Biondo, Enea Silvio Piccolomini cu cea mai cunoscuta lucrare Cosmographia, Johannes Leunclavius, Antonio Bonfinius,Francesco della Valle. Toti acestia sustin idea romanitatii romanilor, afirmand ca romanii sunt urmasii colonistilor romani adusi de Traian in Dacia. Ca marturie sta limba latina, cea mai pura limba neolatina vorbita in Epoca Renasterii. Denumirea de romani vine de la termenul Romanus. In secolele XVII-XVIII, idea descendentei romanilor din coloniile romane ale lui Traian a prins si mai mult contur, iar marturiile asupra originii romanilor sunt tot mai numeorase si atestate pe tot continentul european. In afirmarea autohtoniei romanilor in tinuturile carpato-dunarene un rol important l-au jucat carturarii sasi din Transilvania, aflati direct in contact cu romanii. Unul dintre cei care au abordat latinitatea poporului roman a fost Hermann David, care arata ca atat cei de dincolo de Carpati, cat si cei din Transilvania, isi trag originea si numele, ba chiar si limba romana, din colonistii adusi de Traian. Un altul este Martin Opiz . Insa sunt si unii carturari maghiari care isi exprima neincrederea fata de teoria originii romane a romanilor si a autohtoniei lor, ca Istvan Szamoskoszy (primele contestatii apar inca dela sfarsitul veacului al XVI-lea, inceputul veacului al XVII-lea). Nu 12

lipsesc insa nici cei ce sustin teoria descendentei romanilor din romani, ca Andrei Huszti, la mijlocul veacului al XVIII-lea. Insa in general istoriografia extrerna sustine in aceste secole problema romanitatii romanilor. Dintre reprezentantii straini, amintim si pe Andrei Huszty, Martin Lebrecht si E. Gibboon. Istoriografia interna se remarca prin lucrareaHungaria a lui Nicolae Olahus, personalitate de anvergura europeana, umanist,care considera ca romanii din Moldova, Tara Romaneasca si Transilvania sunt descendentii colonistilor romani, ceea ce explica limba lor latina. In secolul al XVII-lea, se afirma cronicarii Grigore Ureche, Miron Costin(De neamul moldovenilor),Nicolae Costin. Pe langa acestia, se remarca si Constantin Cantacuzino si Dimitrie Cantemir, care exprima in scrierile lor, bazate pe traditiile locale si scrierile umanistilor straini autohtonia si romanitatea romanilor. Lucrarea de seama pentru Cantacuzino este Istoria Tarii Romanesti. Dimitrie Cantemir, domn al Tarii Romanesti intre 17101711, scrie o lucrare sub influenta iluminismului Descriptio Moldaviae. Invatatul domn mai scrie in lucrarea sa reprezentativa Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor ca :Acestia dara () vestiti romani () sunt mosii, stramosii nostri, a moldovenilor, muntenilor, ardelenilor ().Secolul al XVIIIlea aduce politizarea problemei, pe fondul afrimarii miscarii de emancipare nationala din Transilvania. Evenimentele derulate isi au punctul deplecare in 1699, cand Transilvania a intrat oficial sub stapanirea Imperiul Habsburgic, prin pacea de la Karlowitz. In 1698 s-a intrunit Sinodul de la Alba Iulia,format din 38 de protopopi romani ortodocsi care aceepta unirea cu Biserica Romei si astfel ia fiinta Biserica Greco-Catolica. In 1699, Imparatul da niste diplome prin care recunoaste drepturile protopopilor iar in 1701 le extinde aceste patente asupra celorlalti romani greco-catolici. Maghiarii se opun aplicarii acestor norme. In 1728,Ioan Inochentie Micu, innobilat cu particula klein, episcope greco-catolic, alcatuieste memorii, supplex libellus. In 1744, I.I.Micu trimite aceste memorii imparatesei Maria Tereza, la Viena si le fundamenteaza cu argumente istorice, filozofice si umanitare. I.I.Micu convoaca apoi la Blaj un sinod, format din cele doua biserici.Maria Tereza il exileaza la Roma, unde va muri in 1768. Ideile sale sunt preluate si dezvoltate de preoti, patrund in mediile intelectuale, in randul negustorimii,functionarilor romani care se aflau in administratia Imperiului.In 1784, are locrascoala lui Horia, Closca si Crisan. In 1791, se alcatuieste primul program politicromanesc, Supplex Libellus Valachorum. Ca reactie in plan cultural, textul este adnotat critic de Franz Joseph Sulzer, care neaga romanitatea si autohtonia romanilor in transilvania, sustine ca retragerea aureliana a fost totala si ca poporul roman s-a format in Peninsula Balcanica la Sud de Dunare, de unde a emigrat la Nord deDunare in secolul XIII. Este deci un popor de pastori nomazi, de aceea nu se cuvine sa aiba drepturi. Se naste astfel Teoria imigrationista, care le neaga romanilor dreptul dea se fi constituit in spatiul carpatodanubiano-pontic. Maghiarii sustin aceasta idee, ca Josef Karl Eder, Johann Christian von Engel si Bella Marton. Combaterea se face pe fondul unei polemici violente de catre reprezentantii Scolii 13

Ardelene, miscare culturalasi ideological ilumnista a intelectualitatii romanesti din Transilvania de la sfarsitul secolului XVIII si inceputul secolului XIX : Petru Maior, Gheorghe Sincai, Samuel Micu si Ion Budai-Deleanu. Ei scriu lucrari cu character istoric si folologic,demonstrand latinitatea limbii romane, vechimea si continuitatea romanilor,descendenta romana. Insa,in focul dezbaterilor, ei comit si o eroare si anume admir exterminarea dacilor, sustinand originea pur romana a poporului roman. Ideea purismului latin va fi reluata in prima jumatate a secolului al XIX-lea, de o grupare care sustine purismul latin, in frunte cu Augustin Lecurian scrierea etimologica a cuvintelor. Istoriografia externa nu acorda atentie teoriei lui Sulzer. Autohtonia romanilor este sustinuta in continuare.Secolul al XIX-lea aduce in prim plan politizarea problemei. Dupa reprimarea revolutiei de la 1848-1849(expresia luptei pentru emancipare nationala), imperiul cauta solutii pentru adaptare. Pe fondul situatiei politice, pe baza Pronunicamentului de la Blaj, din 1868 si constituirii partidelor nationale PNR din Transilvaniapassivism si PNR din Banat- activism= PNR Sibiu-1881. Pe fondul acestei miscari, se reactiveaza Teoria imigrationista. In 1871, Robert Roesler publica la Leipzig Scrieri romanesti. Cercetari de istorie veche a romanilor. El incearca sa dea contur stiintific teoriei imigrationiste. De acum incolo aceasta se va numi Teoria Roesleriana, dupa numele celui care a fondat-o.Idei de baza:1). Dacii au fost exterminati in urma razboaielor cu Traian- dovada:disparitia toponimelor. Acest argument este fals, intrucat dovezile narative, istorice arata ca orasele continua sa aiba nume vechi dacice, precum Napoca, Apulum,Potaisa, Drobeta. Porolisum.2).Romanizarea nu s-a putut face in 165 de ani cat a durat ocupatia efectiva romana.In realitate, romanizarea a fost un proces total si ireversibil.3.) Aurelian a retras intreaga populatie din Dacia- izvoare medievale timpurii, care au ca text de plecare Eutropius si creeaza impresia evacuarii intregii Dacii. Argumente aduse in favoarea acestei afirmatii:-lipsa elementelor germane in limba romana- nu lipsesc total;-prezenta cuvintelor sud-slave in lb. romana;-dialectele sud-dunarene ale lb. romane;-cuvintele comune cu albaneza;-romanii s-au crestinat in Peninsula Balcanica, de aceea folosesc in biserica limba slavona si alfabetul chirilic. (cultura medievala romaneasca pana in secolul XVI).Se sustine ca poporul roman s-a format in vestul Pensinsulei Balcanice, ca popor nomad si a imigrat la Nordul Dunarii in secolul al XIII-lea, dupa venirea maghiarilor.Pe plan extern, teoria nu prezinta ecou deosebit.Pe plan intern, se afirma Bogdan Petriceicu Hasdeu cu un studiu Pierit-au dacii in care sustine supravietuirea elemntului autohton geto-dac in urma cuceririi Daciei.Istoria critica a romanilor, Etimologicum magnum romanea-dictionar care arata ca 60% din lexic este latin si ca 80% din fondul principal de cuvinte este latin. O alta lucrare este Cuvinte den betrani, in care alege textul unei doine din Dobrogea, care are cuvinte de origine latina.Este urmat de A.D.Xenopol, care a dat cea mai sistematica si viguroasa replica imigrationistilor bazandu-se pe argumente solide. A scris Teoria lui Roesler. Studiu asupra staruintei romanilor in Dacia Traiana, Componentele fundamentale ale 14

etnogenezei sunt dacii si romanii. Sustine continuitatea, unitatea pe timpul migratiilor si latinitatea limbii romane. Alta lucrare este Istoria romanilor din Dacia Traiana. Altii au fost A. Philippide, D. Onciul, D. Philippide, D. Photino, M. Kogalniceanu, care sustin ca arie a formarii a romanitatii orientale atat la nordul cat si la sudul Dunarii.Din exterior, Paul Schapharik, vorbeste despre linia Jirecek, care delimita romanitatea orientala. In dialectele sud-dunarene ale limbii romane el vede ramasitele limbii protoromanesti. Altii din istoriografia externa au fost Theodor Mommsen, Paul MacHandrick, Johann Jung, Carl parch latinitatea, romanitatea, autohtonia.In secolul al XX-lea, perioada interbelica, se afirma Nicolae Iorga prin monumentala lucrare in 10 volume Istoria romanilor- constituirea poporului romanin contextul istoriei europene. Altul este Vasile Parvan, primul mare arheolog, totodata mare istoric, care demonstreaza cu argumente arheologice romanitatea poporului roman in lucrarile Istoria romanilor de la gurile Dunarii si Getica. Un raspuns bine argumentat cu privire la continuitatea si romanitatea romanilor l-a dat istoricul Gheorghe Bratianu in lucrarea O enigma si un miracol istoric: poporul roman(1937)in care demonstreaza fara drept de apel, in context european, ca romanitatea si continuitatea romanilor sunt procese reale si nu miracole.In perioada comunista, in prima etapa a lui Gheorghe Gheorghiu Dej(1907-1965),istoriografia se substituie tendintelor de sovietizare.In 1947, Roller scrie Istoria romanilor si incearca prin aceasta lucrare sa anuleze rolul romanilor in formarea poporului roman, punand accent pe elementul slav. In a doua etapa, a lui Ceausescu,se remarca tendinte de exagerare a influentei elementului dac in formarea poporului roman=dacomanie. Dupa prabusirea comunsimului din 1989, are loc o demitizare a istoriei romanilor. Spre exemplu, Lucian Boia spune ca ideea de romanitate trimite la limba latina si la denumire.Realitatea istorica este existenta poporului roman, continuator al romanitatii orientale si fauritorul unei civilizatii de factura romana, parte componenta a civilizatiei europene. Romanii au avut constiinta originii comune, a unitatii de neam,a vechimii, continuitatii si originii latine in tot cursul secolelor trecute, ceea ce a stat la baza formarii constiintei nationale si fauririi statului roman modern.

15