Capitolul V

Statul român modern :

de la proiect politic la realizarea României Mari (sec. XVIII-XX)

I. Proiecte politice în sec. XVIII si prima jumatate a sec. XIX

Condițiile ce au dus la nașterea României moderne sunt legate de transformările din sec.
XVIII și prima jumătate a secolului următor, cât și de conjunctura internațională politică în care
„problema orientală” s-a transformat într-un factor de echilibru european.
Proiectul statului roman modern a început să se contureze în sec. XVIII, într-o primă
etapă boierii sunt cei care vor elabora o serie de proiecte politice, ulterior reformismul fiind
preluat de autoritatea centrală, tineri intelectuali sau chiar de către Marile Puteri.
Proiectele au fost concretizate sub forma memoriilor boieresti, a proiectelor de constituții,
programelor revoluționare a legislației elaborate de domnitori sau Marile Puteri. În Transilvania
proiectele politice au parcurs același traseu de la Supplex Libbelus (1744) la Petitia Natională
(1848).
Reformele în timpul domniilor fanariote (1711-1821)
A. Reformismul domnesc
La începutul secolului al XVIII-lea, Imperiul Otoman a recurs la soluţia domniilor
fanariote, pentru a-şi consolida controlul asupra Principatelor. Inaugurate în 1711 în Moldova şi
1716 în Ţara Românească, acestea sunt considerate momentul de apogeu al dominaţiei otomane
la nordul Dunării. În ambele Principate, regimul a luat sfârşit în 1821 şi a avut trăsături
caracteristice similare:
 grecizarea instituţiilor politice în defavoarea boierimii autohtone;
 grecizarea Bisericii, a culturii şi a învăţământului;
 restrângerea autonomiei;
 accentuarea presiunii otomane asupra Principatelor;
 desfiinţarea armatei, redusă la o gardă domnească;
 fiscalitatea excesivă;
 sporirea obligaţiilor faţă de Imperiul Otoman.
Cu toate aceste neajunsuri, unii dintre domnitorii fanarioti au realizat o serie de reforme
sub influența Iluminismului, ceea ce a reprezentat un aspect pozitiv al regimului fanariot.
Constantin Mavrocordat (1730-1769) - a domnit alternativ în Moldova şi Ţara
Românească și cu aprobarea Porţii aplicat un program de reorganizare
administrative, fiscal, juridică:
- Sistemul fiscal: a introdus un impozit unic pe cap de locuitor plătit în
patru rate anuale;
- Administratie: județele sunt conduse de ispravnici – funcționari publici
plătiți

1
 - Sociale: desființează șerbia în Țara Românească (1746) și în Moldova,
țăranii devin clăcași, având zile de clacă pe an -12 în Țara Românească, 24
în Moldova.

Alexandru Ipsilanti a luat măsuri

- în domeniul educației: reorganizează Academia Domnească de la Sfântul
Sava, înființează o școală de preoți și un orfelinat;
- se îngrijește de starea edilitară a Bucureștiului,
- dă un cod de legi - Pravilniceasca Condică 1780 – privind reorganizarea
justiției.
Alți domni fanarioți care au emis coduri de legi au fost:
în 1817 este realizat Codul Callimachi de Scarlat Callimachi,
în 1818 este dată Legiuirea Caragea de Ghe. Caragea.
În Transilvania, măsurile reformatoare adoptate de Maria Teresa și Iosif II în Imperiul
Habsburgic, au avut efecte și asupra spațiului intracarpatic:
- 1783 a fost desființată iobăgia în Transilvania;
- 1781 prin Edictul de Toleranță se acordă libertate religioasă și necatolicilor
credincioși.

B. Reformismul boieresc (Proiecte politice boieresti)

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, o parte a boierilor români şi-a dat seama
că societatea românească are nevoie de reforme pentru a-şi putea continua existenţa. Boierii au
început să redacteze proiecte de reformă pe care le-au înaintat domnitorilor, dar mai ales marilor
puteri străine: Turciei, Austriei, Rusiei şi la începutul secolului al XIX-lea şi Franţei.
Boierii reformişti au alcătuit gruparea numită „partida naţională” deoarece se opunea
domniilor străine, dar şi boierilor greci care pătrunseseră în Ţările Române în număr mare în
timpul domniilor fanariote.
Elita autohtonă, formată în partida națională viza:
 modernizarea societății românești;
 modificarea statutului politico-juridic internațional al Principatelor;
 în Transilvania, lupta românilor avea ca obiectiv emanciparea națională.
Meritul elaborării unui proiect politic a aparținut boierimii mari și mijlocii, aceștia fiind
ostili absolutismului fanariot, recâștigarea puterii politice fiind obiectivul principal al
programului politic până în 1821.
Obiectivele mișcării reformatoare în Țara Românească și Moldova:
1. Modificarea statutului politico-juridic internațional al Principatelor.
Boierii doreau internaționalizarea problemei Principatelor și propuneau transformarea lor în
state neutre. Au avut acțiuni în acest sens:
- 1772 - o delegație de munteni și moldoveni adresează un memoriu Marilor Puteri,
prezente la tratativele de la Focsani (război ruso-turc), prin care se solicita:
 revenirea la domniile pământene;
2
  respectarea autonomiei;
 unirea Moldovei cu Țara Românească, într-un singur stat sub garanția
Rusiei, Austrei, Prusiei.
- 1791- cu prilejul tratativelor de la Șistov, Divanul Tării Românești se adresează
delegaților ruși și autrieci printr-un memoriu cerându-se:
 autonomia și neutralitatea țării sub garanția Austriei și Rusiei;
 desființarea obligatiilor către Poartă, cu excepția tributului;
 desființarea raialelor;
 domn pământean.
Între 1716-1821, boierimea a cerut de mai multe ori (40 de ori) înlocuirea fanarioților cu
domni aleși de țară.
 forma de guvernământ:
 majoritatea proiectelor optau pentru o domnie constituțională. Astfel, în
proiectele de reformă pe care le-a scris în 1817-1818, boierul Iordache
Rosetti Rosnovanu, propunea un regim politic în care Adunarea
Obștească (legislativul) și Divanul (executivul), controlate de boierime, să
dețină un rol important în stat, iar instituția domniei să dețin un rol minor.
 proiectul „Planul de oblăduire aristo-democraticească” elaborat de
Dumitrache Sturdza în 1802, propunea o republică de nunanță
aristocratică.
 modernizarea societății
 Se preconiza reorganizarea administrativă, desființarea cumpărării
funcțiilor, dezvoltarea învățământului, instituirea unui sistem modern de
retribuire a dregătorilor, egalitatea în fața legii.

Proiecte naționale în Transilvania

 În Supplex Libbellus (1744) – memoriu adresat Vienei, episcopul greco-
catolic Inochentie Micu cerea declararea națiunii române ca a patra
națiune receptă și reprezentarea ei în sistemul de Stări și instituții
provinciale.
 1791 - Supplex Libbelus Valachorum – era un memoriu elaborat de
intelectualii transilvăneni (Samuil Micu, Ghe. Șincai, Petru Maior), în
numele națiunii române se solicita ștergerea numirilor odioase și jignitoare
de tolerați, drepturi pentru români, reprezentarea proporțională în Dietă și
în funcții.

C. Proiecte politice în prima jumătate a sec. al XIX-lea (1821-1848)

Tudor Vladimirescu și domniile pământene
În 1821, în contextul mișcării revoluționare a lui Tudor Vladimirescu, cu scopul
înlăturării regimului fanariot, sunt emise documente considerate proiecte politice.

3
 Proiectul de la 1821, reprezintă o continuare a programului boierilor pământeni,
diferența consta în faptul ca ideea de realizare a programului politic era pe cale
revoluționară și nu legală așa cum încercaseră boierii înainte.
Documentul „Cererile norodului românesc”- reprezintă o combinație de program politic
și act cu valoare constituțională, preconiza:
- instituirea principiului suveranității poporului, exercitat prin Adunarea norodului;
- desființarea privilegiilor boierești;
- promovarea în funcții după merit;
- reforma fiscală prin introducerea unui impozit unic, plătit în patru rate;
- desființarea categoriilor privilegiate;
- înființarea unei armate naționale (alcătuită din 4000 de panduri și 200 de arnăuți);
- înlăturarea vămilor interne, pentru unificarea pietei.
Consecința imediată a mișcării conduse de Tudor Vladimirescu a fost desființarea
regimului fanariot. Astfel, în 1822 Imperiul Otoman a acceptat restaurarea domniilor
pământene, act ce ar putea fi reinterpretat ca o schimbare de regim politic (Ioniță Sandu Sturdza
în Moldova și Grigorie Dimitrie Ghica în Țara Românească.

Mișcarea reformatoare între 1821-1848

Obiectivele mișcării din 1821 au fost reluate în noi memorii și proiecte de reformă:
Constituția cărvunarilor, proiect întocmit de Ionică Tăutu în 1822 în Moldova, prin
care cerea:
 domn pământean;
 formarea unei adunări reprezentative „Sfatul Obștesc”;
 drepturi și libertăți;
 egalitatea în fața legii;
 preconiza necesitatea separării puterilor în stat (nu s-a aplicat).

Ion Câmpineanu, conducătorul boierimii liberale în Țara Românească, a elaborat două

documente: „Act de unire și independență” și „Osebitul act de numire a suveranului
românilor” (1838) prin care cerea:
 înlăturarea suzeranității otomane și a protectoratului rusesc;
 unirea Principatelor într-un Regat al Daciei și monarhie ereditară;
 egalitatea în fața legii, libertatea individuală.
Regulamentele Organice și domniile regulamentare
Nevoia de reorganizare administrativă internă a Principatelor a fost recunoscută și în
actele internaționale (Convenția de la Akkerman -1826 pune în aplicare o serie de solicitări ale
proiectelor politice românești: alegerea domnilor dintre boierii pământeni confirmați de Poartă,
libertatea comerțului, cu condiția asigurării consumului intern de Poartă. Tratatul de la
Adrianopol – 1829 instituie oficial protectoratul rusesc, eliminarea monopolului turcesc asupra
comerțului, restituirea raialelor de pe malul stâng al Dunării).

4
 O parte dintre ideile expuse în programele politice elaborate la sfârşitul secolului al
XVIII-lea şi în primul sfert al secolului al XIX-lea s-au regăsit în Regulamentele Organice.
La 1 iulie 1831 (Țara Românească), și 1 ianuarie 1832 (Moldova) au fost introduse
Regulamentele Organice, documente cu valoare de constituție. Au reprezentat un progres
aducând elemente de noutate și modernizare:
 separarea puterilor în stat - pot fi astfel considerate „actul de naștere al
parlamentarismului românesc” deoarece au instituit Adunări Obștești alese;
 reorganizează justiția, armata, sistemul fiscal (darea unică - capitația);
 introduce principiul bugetului;
 Au avut și aspecte negative fiind menținute privilegiile boierești, considerate de
pașoptiști o frână în calea dezvoltării societății românești.
 De asemenea, ele erau un simbol al protectoratului rusesc şi al suzeranităţii
otomane.
Domnitorii care au condus Principatele după aceste Regulamente, din 1834 până la 1848,
s-au numit domni regulamentari. Ei au fost Alexandru Ghica şi Gheorghe Bibescu în Ţara
Românească şi Mihail Sturdza în Moldova.
Deşi ei au făcut unele reforme administrative şi culturale, au avut conflicte cu Adunarea
obştească și cu boierii datorită guvernării lor autoritare.

În 1843 a luat ființă societatea secretă Frația, formată din tineri intelectuali (Nicolae
Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, Avram Iancu). Se propunea: unirea Țării Românești cu
Moldova, independența, emanciparea clăcașilor, egalitatea în fața legii (prin organizarea unor
revoluții pentru înlăturarea regimului politic existent.)

Proiectul politic pașoptist

Izbunirea revoluției general europene în anul 1848 (Primăvara popoarelor) a determinat
manifestarea și în spațiul românesc a mișcărilor revoluționare, inițial îmbrăcând forma
petiționară, apoi prin confruntări directe.
Documentele revoluțiilor de la 1848 din spațiul românesc reprezintă o continuare a
proiectelor politice elaborate până în acest moment, dar și punctul culminant, cuprinzând
revendicările românilor de până atunci.
Proiectul politic pașoptist s-a desfășurat în concordanță cu evenimentele din plan
european, aceste programe au fost elaborate de intelectuali și mica boierime având ca obiective:
 obiective naționale, statutul politico-juridic
 modernizarea statului, drepturi și libertăți cetățenești
 obiective sociale

Programe revoluționare
1. Petițiunea proclamațiune (27 martie 1848), Iași, Moldova,
 program redactat de Vasile Alecsandri;

5
  Obiective naționale: au adoptat o atitudine moderată, cereau „Sfânta păzire a
Regulamentului Organic în tot cuprinsul său fără nici o răstălmăcire”
 Măsuri sociale : desființarea cenzurii, funcții acordate după merit, reforma
școlilor;
 Obiective sociale: atitudine moderată: „Grabnica îmbunătățire a stării
locuitorilor săteni”

2. Petiția Națională (3-5 mai 1848), Blaj, Transilvania

 redactată de Simion Bărnuțiu, caracter radical;
 O.n. - independența națiunii române, egalitatea în drepturi cu națiunile
conlocuitoare ”Noi vrem să ne unim cu țara” – respinge anexarea la Ungaria;
 O.s.– desființarea iobăgiei fără despăgubire;
 M.s. - libertatea tiparului, a exprimării oficiale în limba română, școli românești,
recunoașterea religiilor românești, asigurarea libertății personale, libertatea
industriei și a comerțului.

3. Prințipurile noastre pentru reformarea patriei (12 mai 1848), Brașov, Transilvania
 redactat de Costache Negri și Vasile Alecsandri; caracter radical
 O.n. - unirea Moldovei și Valahiei într-un stat neatârnat, românesc;
 O.s. – împroprietărirea locuitorilor săteni fără nicio despăgubire;
 M.s. - întemeierea instituțiilor țării pe principiile “libertate, egalitate, fraternitate”,
desființarea privilegiilor, egalitatea tuturor în fața legii.

4. Proclamația de la Islaz (9 iunie 1848), Țara Românească

 redactată de Ion Heliade Rădulescu; caracter moderat
 O.n. – respectarea autonomiei „Independența administrativă și legislativă a Țării
Românești”, eliminarea amestecului Rusiei și I.O. în treburile interne ale țării;
 O. s. – desființarea clăcașilor și împroprietărirea lor prin despăgubire;
 M.s. - descentralizare administrativă, domn responsabil pe 5 ani, emiterea unei
constituții (pe temeiul celor 21 de articole), libertatea învățământului.

Consecințe:
Proiectul politic pașoptist a avut un puternic impact asupra populației românești și a
contribuit la strângerea legăturilor dintre români, concretizată prin trecerea revoluționarilor dintr-
o parte în alta a Carpaților, în corespondența dintre aceștia mai ales obiectivele unificatoare
afirmate. Autorii proiectului pașoptist au fost făuritorii României moderne.

Semnificația proiectelor politice românești

În sec. XVIII și începutul celui urmator, în spațiul românesc se accentuează dorința de
reformare a societății românești și conștiința națională. Boierii, apoi intelectualii au elaborat

6
proiecte politice ce cuprindeau aceste deziderate, urmând să fie puse în practică în a doua
jumătate a sec. XIX. Principalele obiective erau: unirea și independența.
Deși în prima parte a sec.XIX proiectele politice nu și-au atins obiectivele propuse, totuși în
deceniile următoare s-a trecut la o etapă acțională, revoluția demonstrând că pentru modernizarea
societății românești este nevoie de unitate statală.

7
 II. Constituirea statului român modern

Unirea Principatelor. Domnia lui A.I. Cuza. Lupta pentru unire după 1848

Context

Unirea Principatelor s-a înfăptuit într-un context intern și internațional complex și în

general favorabil. Emigrația românească a făcut cunoscută opiniei publice europene problema
românească care a devenit una europeană. Marile puteri, interesate în oprirea expansiunii ruse
spre sud-estul Europei, devin preocupate de situația românilor. La acestea se adaugă și mișcarea
unionistă, care a avut rolul hotărâtor și care alături de factorii externi, a contribuit la înfăptuirea
unirii Principatelor.
Lupta pentru unire: După înfrângerea Rusiei în Războiul Crimeii (1853-1856), cele 7
Mari Puteri (Anglia, Prusia, Rusia, Franta, Sardinia, Turcia, Austria) organizează Congresul de
pace de la Paris (1856), în cadrul căruia a fost dezbătută, din inițiativa reprezentantului Frantei,
problema Principatelor. Tratatul de pace de la Paris (1856) avea importante prevederi referitoare
la Principatele Române:
 desființarea Protectoratului rusesc;
 Principatele erau puse sub garanția colectivă a celor 7 Mari Puteri;
 menținerea suzeranității otomane;
 Rusia retroceda Moldovei judetele Cahul, Ismail, Bolgrad din sudul Basarabiei;
 convocarea unor Adunări ad-hoc, cu rol consultativ care aveau dreptul de a se
pronunța în privința unirii.
Pentru a se asigura consultarea românilor în ceea ce priveşte viitoarea organizare a
Principatelor au fost organizate alegeri pentru Adunările ad-hoc. Astfel, în 1857, Ambele
adunări, alcătuite din reprezentanți din toate categoriile sociale, și-au desfășurat activitatea în
Moldova și Țara Românească și au elaborat rezoluții pe care le vor înainta Marilor Puteri.
Aceste rezoluții cuprindeau:
 Unirea Moldovei cu Țara Românească, într-un singur stat cu numele de România;
 Statul să fie condus de un prinț străin, dintr-o familie domnitoare din Europa, care
să-și crească moștenitorii în religia țării;
 respectarea autonomiei sub garanția colectivă a Marilor Puteri;
 Adunare lesgislativă și guvern constituțional reprezentative, sub garanția Marilor
Puteri;
 neutralitatea și inviolabilitatea teritoriului noului stat.
În urma dorintelor exprimate de români în 1858 în cadrul Conferinței de la Paris, Marile
Puteri au emis Convenția de la Paris 7/19 august 1858, cu valoare de constituție pentru
Principate până în 1864. Convenția nu satisfacea decât în parte dorința de unire:

8
  unirea Principatelor cu numele de Principatele Unite ale Moldovei și
Valahiei sub suzeranitatea otomană și garanția colectivă a Marilor Puteri;
 existau două instituții comune: Comisia Centrală de la Focșani și Înalta
Curte de Justiție și Casație de la Focșani;
 puterea executivă (separat pentru fiecare țară): domn, guvern
 puterea legislativă (separat pentru fiecare țară): domn, Adunare, Comisia
Centrala de la Focșani (instituție comună);
 domnul ales pe viață prin vot cenzitar, numea miniștri, sancționa legile,
dizolva Adunarea;
 drepturi și libertăți: egalitatea tuturor în fața legilor, impozitelor și a
promovării în funcții publice, desființarea privilegiilor și rangurilor
boierești, revizuirea relațiilor dintre proprietari și țărani.
Deși stabilea o unire incompletă, Convenția a deschis, totuși, calea către unirea
Principatelor. În Convenție nu se menționa că persoana care candida la funcția de domn în
ambele principate era nevoie să fie diferită, iar românii l-au ales pe A.I. Cuza, domnitor unic.
Astfel , la 5 ianuarie 1859, Adunarea electivă a Moldovei l-a ales ca domn pe A. I. Cuza
iar la 24 ianuarie 1859, Adunarea electivă a Țării Românești l-a ales ca domn tot pe A.I.Cuza.
Așadar, Unirea s-a realizat prin dubla alegere a lui Cuza, profitând de un context
internațional favorabil, urmând calea plebiscitar diplomatică și impunând Marilor Puteri
politica “faptului împlinit”.
Consecințe:
Unirea din 1859 a fost rezultatul acțiunii elitei româneşti care a profitat de contextul
international favorabil şi a pus marile puteri în fața faptului împlinit. Înfăptuirea unirii a avut
consecințe favorabile creând condiții pentru înfăptuirea altor obiective din proiectul politic
— modernizarea societății într-un stat independent.
Consolidarea statului român modern. Adoptarea reformelor
Un prim obiectiv al proiectelor politice, acela al constituirii unui stat român a fost realizat
odata cu dubla alegere a lui A.I.Cuza în 1859. Urmau provocări precum: consolidarea statului
prin punerea în practică a dezideratelor românilor, reforme pentru modernizare, instituirea unei
monarhii ereditare, cu aducerea în țară a unui prinț străin, o constituție modernă, obținerea
independenței și realizarea marelui țel - unirea tuturor românilor într-un stat național
unitar român. Obiectivele vor fi atinse în a doua jumatate a sec.XIX și primele decenii ale sec.
XX.
A) Consolidarea statului român modern sub A.I.Cuza (1859-1866)
Domnia lui Cuza a avut 3 etape:

9
 1) 1859-1862 – recunoașterea externă a dublei alegeri și a unirii, măsuri de unificare
interne;
2) 1862-1864 – încercări de realizare a reformelor;
3) 1864-1866 – perioada marilor reforme, domnia autoritară.

1. 1859-1862
Această etapă se caracterizează prin efortul depus pe plan internațional pentru a obține
recunoasterea extenă a dublei alegeri și a unirii și pe plan intern prin eforturi în vederea
unificării legislative și administrative.
În 1861, în cadrul Conferinței de la Constantinopol, Marile Puteri au convins sultanul să
emită un firman prin care să recunoască oficial unirea pe timpul domniei lui Cuza.
În plan intern Cuza a urmărit unificarea legislativă și administrativă astfel:
 au fost unificate serviciile vamale, serviciul telegrafului și al poștelor,
 a desființat granița dintre Moldova și Țara Românească, iar Bucureștiul a devenit
capitala;
 la 22 ianuarie 1862 era format primul Guvern unic condus de Barbu Catargiu,
 iar la 24 ianuarie 1862 se formeaaza o singură Adunare legislativă; Principatele vor
lua denumirea oficială de România în documentele interne.

2. 1862-1864
În a doua etapă, Cuza a încercat să rezolve marile probleme ale societății românești
printre care și chestiunea rurală, a împroprietăririi țăranilor cu pământ. S-au confruntat cele două
grupări consevatorii (contra) și liberarii (pro). Dupa asasinarea lui Barbu Catargiu, Cuza îl
numește prim ministru pe Mihail Kogălniceanu (liberal) în 1863.
Primul pas pentru realizarea reformei agrare a fost legea secularizării averilor
mănăstirești (25 decembrie 1863) – revenea în stăpânirea statului 25% din teritoriul țării,
formându-se un fond funciar la dispoziția țării.
La solicitarea domnitorului, Kogălniceanu elaborează proiectul de reformă agrară respins
de Adunarea Legislativă, dominată de conservatori. Cuza refuză demisia lui Kogălniceanu și dă
o lovitură de stat, dizolvând Adunarea Legislativă (Cuza a a preferat să mențină cabinetul și să
dizolve forul legislativ).
3. 1864 – 1866
Lovitura de stat de la 2 mai 1864 a fost urmată de elaborarea unui nou act constituțional
– Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris. Acesta sporește atribuțiile domnitorului,
limitându-le pe cele ale exevutivului; se instaura regimul domniei autoritare a lui Cuza care a
permis elaborarea și aplicarea marilor reforme.

10
 Tot la 2 mai 1864 este adoptată și Legea electorală care creștea nr alegătorilor prin scăderea
censului; erau alegători primari -votau prin delegați (1 la 100 și plătitori de impozite de 48 de lei
la sate și 80-100 lei la orașe și alegătorii directi erau cei care plăteau impozit de 4 galbeni,
pensionari și intelectuali.
La 14 august 1864 Cuza a sancționat și promulgat Legea rurală prin care se înfăptuia
reforma agrară, prima din istoria României. Se desfiinta claca şi se făcea împroprietărirea foştilor
clăcaşi în funcție de numărul de vite deținute:pământul nu putea fi înstrăinat timp de 30 de ani și
urma să fie plătit timp de 15 ani.
La 7 decembrie 1864 este emisă Legea instrucțiunii publice prin care învățământul
primar devenea gratuit și obligatoriu; liceul avea 7 clase cu o pondere mai mare pentru
dișciplinele umaniste; în timpul domniei lui Cuza s-au pus bazele învățământului superior în
Romania: în 1860 ia ființă Universitatea de la Iași și în 1864 Universitatea de la București. Se
pun, astfel, bazele sistemului de învățământ românesc.
Alte măsuri:
-este adoptat Codul Civil si Codul Penal
-se procalma autocelafia Bisericii ortodoxe

Guvernarea autoritară a lui Cuza a dus la constituirea unei alianțe politice îndreptată
împotriva sa – Monstruoasa coaliție - formată din conservatori și liberali radicali care avea drept
scop să-1 înlăture pe Cuza şi să aducă pe tronul ţării principele străin, obiectiv enuntat de
Adundrile ad-hoc.
În acest context în noaptea dinspre 10 spre 11 februarie 1866, Cuza a fost obligat să
abdice, în locul său fiind numită o Locoteneță domnească ce va conduce țara până la găsirea
unui prinț străin care să preia conducerea statului.
Domnia lui Cuza realizează trecerea spre regimul politic modern, parlamentar și
constituțional, a pus bazele statului român modern, pregătindu-l pentru etapa monarhiei ereditare.
Importanța domniei lui Cuza:
Alexandru loan Cuza a intrat în conştiința românilor ca domnul unirii şi cel care i-a
împroprietărit pe tărani. Reformele înfăptuite de Cuza au determinat schimbări în structura
societății, în viața economică stimulând dezvoltarea burgheziei, modernizarea căilor de
transport etc. Unirea şi reformele înfăptuite în timpul domniei lui Cuza au dat o organizare
unitară statului pregătindu-1 pentru o nouă etapă a proiectului politic, independenta.

11
B. Consolidarea statului în timpul domniei lui Carol I (1866-1914)

12
13
14
15