Sunteți pe pagina 1din 32

AUTONOMII LOCALE SI

INSTITUTII CENTRALE IN
SPATIUL ROMANESC
(SECOLELE IX-XVIII)
A. AUTONOMII LOCALE IN SPATIUL
ROMANESC (SECOLELE IX-XIII)
1. Context
In secolele IX-XIII are loc destramarea dominaiei slavilor la N i S.
Dunarii.
Romanii au fost semnalai nu numai ca entitate etnica, dar i in
cadrul organizaiilor lor autonome, cu structurile lor politice,
militare, ecleziastice cuprinse in vaste conglomerate plurietnice din
Europa Centrala, Rasariteana i Sud-Estica.
Autonomiile romaneti erau asaltate i in pericol sa fie anihilate
de:
Imperiul Bizantin la sfaritul secolului al Xll-lea;
Ungurii instalati in Panonia.
Ele au evoluat, in final, spre formula statului independent. Evolutia
lor a fost accelerata in cursul secolelor XIII-XIV de:
politica Regatului ungar de inlaturare a autonomiilor romaneti din
Transilvania i tendinelor Regatului ungar de dominaie la S i E de
Carpai.
Rezultatul a fost constituirea Tarii Romanesti si Moldovei ca state
independente.
2. Forme incipiente de autonomii romanesti
Populaia autohtona atestata pe teritoriul vechii Dacii la
sfarsitul mileniului 1 era organizata in structuri
teritoriale de diferite tipuri, in funcie de:
evoluia societatii,
criteriul economic si social-politic.
In societatea de la N. Dunarii predominau structurile
teritoriale tradiionale: obtile steti comunitati de
oameni cu o organizare social - economica proprie si
un teritoriu bine delimitat. Acestea indeplineau funcii
social-economice politice religioase i culturale.
Instalarea ungurilor in Campia Panonica, cuceririle lor in
E. si S-E Europei dupa crestinarea Regatului Ungar,
precum si ofensivele incununate de succes ale
imparatilor bizantini Ioan Tzimiskes (969-976) si Vasile
al II-lea Bulgaroctonul (976-1025), care au anihilat
primul Tarat bulgar, mai intai in E si apoi in V.
Peninsulei Balcanice au fost amplu prezentate in
izvoarele istorice. Acestea menioneaz romanitatea
rasariteana si autonomiile ei regionale.
In secolele XI-XIII acestea erau raspandite din S.
Peninsulei Balcanice pana in N. arcului carpatic.
Erau denumite Vlahia, Vlahia de Sus, Vlahia de Jos,
Terra Blacorum, denumiri ce exprimau caracterul
lor romanic, existena lor autonoma in cadrul unor
mari complexe plurietnice: Imperiul Bizantin,
Regatul Ungar, imperiile stepelor" (peceneg,
cuman, tatar).
Obstile teritoriale se grupeaza in uniuni de obsti (N.
lorga le denumea ,,romanii populare din care se
formeaza formatiuni politice mentionate in izvoarele
externe si interne sub numele de : ari romanesti",
codri, campuri ocoale, cnezate, voievodate,
n general erau dependente de un centru de putere
strain, direct sau indirect, prin intermediul unei
capetenii militare, voievod sau duce.
Formarea statelor medievale romanesti a fost :
rezultatul evoluiei societatii romanesti din
primele secole ale mileniului 1;
un reflex de aparare fata de pericolul extern.
3. Autonomii romanesti in relatie cu centrele de
putere vecine
In secolele VIII - IX romanii convieuiau cu slavii in zona
Tisei si in Transilvania.
Populatia majoritara a Transilvaniei era formata din
romani.
In expansiunea lor spre rasarit, ungurii, instalai in Campia
Panonica s-au lovit de rezistenta armata a populatiilor
slave, turanice si romanesti din launtrul si din afara
arcului carpatic si a organizatiilor lor politice.
Cel mai important izvor care transmite aceste informatii
este Gesta Hungarorum (Anonymus), care arata ca
maghiarii
s-au lovit de trei voievodate:
- in Crisana voevodatul lui Menumorut - ducele", cu
centrul la Biharea;
- in Banat voevodatul lui Glad cu centrul la Cuvin;
- in S-V Transilvaniei voevodatul lui Gelu - denumit
..duce". ,,un anumit romn" - cu centrul la Dabaca.
Anonymus : relateaza despre interesul manifestat de
ducele Arpad fata de aceste teritorii extrem de
bogate. n urma confruntarilor militare cu maghiarii,
formatiunile existente in secolele IX-X sunt anihilate,
voievodatul lui Gelu este cucerit de Tuhutum care
preia conducerea tarii pentru sine si urmasii sai.
La inceputul secolului al Xl-lea un urmas. al lui
Tuhutum - ducele Geula cel Tanar (Gyula, Gylas) intra
in conflict cu tefan cel Sfant, regele Ungariei.
Cel mai important izvor, hagiografic - Viata Sfantului
Gerard relateaza despre formatiunile din
Transilvania ,,tara intinsa i prosper si Banat.
In Transilvania - Geula cel Tanar, refuza crestinarea
in rit catholic este atacat, invins i dus in Ungaria iar
ara sa este ocupat (1002 - 1003) de unguri.
n Banat Ahtum, conducatorul voievodatului, intr in
conflict cu regalitatea maghiara pe care refuza sa
recunoasca suzeranitatea maghiara si percepe vama
pentru sarea ce trecea prin teritoriul sau spre
Ungaria. Este ns ucis si teritoriul ocupat.
Etapa cuceririi efective si sistematice a Transilvaniei
de catre maghiari are loc dupa 1050 i dureaza
pana la inceputul secolului al XIII-lea .
Mijloacele folosite de catre maghiari pentru
aceasta au fost att militare ct i politice.
Crestinarea ungurilor dupa anul 1000 a insemnat
preluarea formelor de organizare politica i
ecleziastica ale lumiii apusene i a dat
expansiunii ungare un caracter organizat si
eficace.
Ungurii au trecut treptat la preluarea conducerii
directe asupra popoarelor cucerite, la anihilarea
structurilor lor politice si la asimilarea etnica si
confesionala prin metode administrative,
religioase i entice ( colonizarea unor populatii in
perioada secolelor al Xll-lea - al XIII-lea).
Pentru a-i impune stapanirea asupra Transilvaniei
maghiarii au colonizat teritoriul cu alte etnii:
Secuii : au servit drept avangarda pentru penetratia maghiara in
Transilvania.
Au fost aezati in Bihor, Zona Tarnavelor, Subcarpatii Rasariteni;
- aveau obligatii militare;
- in schimb se bucurau de privilegii.

Sasii : au venit in Transilvania in mai multe valuri, datorita


transformarilor social-economice din lumea germana;
- au jucat in primul rand un rol economic;
- au primit privilegii recunoscute in Bula de aur a sailor
(Andreanum);
- ii gasim la sate si in lumea urbana;
- sasii au fost principalii autori ai civilizatiei urbane, nu numai in
Transilvania, ci i in intreaga Ungarie.

Cavalerii teutoni (1211 - 1225)


- adusi de regele Andrei al II-lea in Tara Barsei;
- scop - formarea unui front al cruciadei in regiunile carpato-
dunarcne;
- sunt izgoniti in 1225 pentru ca au incalcat intelegerile stabilite.
- Cavalerii teutoni - au lichidat dominatia cumana;
- au asigurat regilor maghiari drumul spre Dunarea de Jos.
Dupa cucerirea Transilvaniei, reaalitatea maghiara a
manifestat un interes sporit pentru teritoriile de la S si E de
Carpati.
Informatii despre formatiunile politice de la sud de Carpati le
ofer Diploma cavalerilor ioaniti (1247, data de Bela
al IV-lea):
Banatul de Severin, voevodatul lui Litovoi n dreapta
Oltului, voevodatul lui Seneslau n stnga Oltului, cnezatele
lui Ioan i Farca cuprinse ntre Jiu i Olt.
Cu exceptia voievodatului lui Seneslau celelalte formaiuni
se aflau sub suzeranitatea regelui Ungariei exerccitata prin
intermediul banului de Severin.
In deceniul opt al secolului al XIII-lea voievodul Litovoi si
fratele sau Barbat incearca sa inlature suzeranitatea
maghiara, dar incercarea esueaza (Litovoi este ucis in
lupta, iar Barbat se rscumpr i este obligat sa
recunoasca suzeranitatea maghiara).
Presiunea triburilor turce nomade si tendinele agresive ale
statelor vecine, in special cnezatele rusesti (Kiev i
Halici), Regatul Ungar si Hoarda de Aur in teritoriul de la
est de Carpati - au determinat necesitatea structurarii
autonomiilor romanesti pentru asigurarea apararii
comunitatilor.
In secolul al Xlll-lea teritoriul danubiano-pontic a trecut
sub stapanirea vrcmelnica a Asanestilor si apoi a
conducatorilor celui de-al doilea Tarat Bulgar. Izvoarele
mentioneaza pe la 1230 in teritoriul dintre Mangalia si
Vara, ,,Tara Cavarnei", nucleul in jurul caruia se va
intemeia in secolul al XlV-lea un principat independent
condus de Balica.

4. Semnificatii si perspective ale autonomiilor


romanesti
Tarile romanesti din secolele XIII-XIV nu mai sunt
simple unitati geografice, ci entitati politice si de drept
corespunzatoare unui teritoriu.
Componentele principale ale acestor tari erau:
teritoriul,
poporul care locuia in el,
structurile politice, militare i ecleziastice.
Tarile romanesti erau organisme care gravitau in
sfera de influen a marilor puteri vecine sau instalate in
spaiul carpato-dunarean in secolele XII si XIII: Imperiul
cumanilor, Regatul ungar, Statul vlaho-bulgar.
Autonomiile romaneti din N. Peninsulei Balcanice si din
spaiul carpato-dunarean au fost supuse unui puternic
asalt cu tendine de anihilare in secolele XI-XIII:
din partea Imperiului Bizantin in S si
din partea Regatului Ungar in N.
Ameninate cu dispariia, ele au reacionat marcand
in efortul lor de aparare, trecerea de la tara - cadrul
politic traditional - la stat.

CONSTITUIREA STATELOR MEDIEVALE ROMANETI


Factorii externi care au favorizat formarea
statelor medievale romanesti:

Cumanii si tatarii (marea invazie din 1241-1242) au


stopat expansiunea Ungariei la E si S de Carpati.
Ungaria si Polonia urmareau eliminarea Hoardei de
Aur.
Stingerea dinastiei Arpadienilor i criza dinastica
din Ungaria.
Factorii interni care au favorizat formarea
statelor medievale romaneti:
Cresterea demografica substantiala.
Viata economica prospera.
Dezvoltarea drumurilor comerciale ce strabateau
spatiul romanesc (unul lega Marea Neagra de Europa
Centrala, pe valea Dunarii, al doilea era ,,drumul
moldovenesc").
Accentuarea procesului de diferenfiere sociala in
cadrul comunitatilor si desprinderea
elementelor conducatoare.

2. Traditia descalecatului
In legatura cu formarea Tarii Romanesti, traditia
istorica atribuie aceasta actiune voievodului din
Fagaras, Radu Negru Voda, care ,,a descalecat" la
Campulung i la Arge in 1290, in contextul in care
regalitatea maghiara incerca sa-i impuna autoritatea
in Transilvania i la sud de Carpati.
Teoria descalecatului" - nu este sustinuta de izvoare.
In cazul Moldovei, ..teoria descalecatului" poate fi
demonstrata :

Prima etapa a intemeierii Moldovei a fost legata de ,,descalecatul


lui Dragos":
Cu ocazia expeditiilor maghiare antitataresti (1345 - 1354) este
organizata in N. Moldovei o marca militara de granita, cu centrul la
Baia, condusa de Dragos - cneaz roman din Maramures;
aceasta formatiune se afla sub suzeranitatea maghiara si sub
urmasii lui Dragos - Sas si Balc.
Bogdan din Cuhea - voievod al Maramuresului, care se alatura
miscarii din Moldova, intra in conflict cu regalitatea maghiara, care
incearca sa lichideze autonomiile romanesti si sa le inlocuiasca cu
institutia comitatului:
se revolta, trece in Moldova (descalecatul lui Bogdan din
1359) si cu sprijinul boierimii moldovene il inlatura pe un urmas al
lui Dragos, pe nume Balc.
pune bazele unui stat independent la est de Carpati (Cronica
lui Ioan de Tirnave).
3. Unificarea teritoriala prin lupta impotriva unui factor
extern.
Prima etapa in formarea statelor medievale romanesti a constituit-
o unificarea formatiunilor politice sub o autoritate centrala.
Primul stat creat de catre romanitatea rasariteana a
apartinut vlahilor din Peninsula Balcanica.
In secolul al XII-lea vlahii din aceasta zona erau
amenintati de dinastia bizantina Anghelos care
a impus o fiscalitate excesiva si in acesata situatie,
in 1185, vlahii din Balcani s-au rasculat sub
conducerea fratilor Petru si Asan. Ei au fost
sprijiniti de vlahii din N. Dunarii, si de cumani.
Victoria vlahilor a a avut drept consecinta formarea
statului vlaho-bulgar - stat care a recunoscut, in
timpul lui Ionita cel Frumos (1197-1207),
autoritatea spirituala a Romei in schimbul titlului
dat de Papa lnocentiu al III-lea de ,,rege al vlahilor
si bulgarilor",
Sub Ioan Asan al II-lea (1218-1241), statul vlaho-
bulgar a atins apogeul puterii sale, a rupt legatura
cu Roma si a revenit la confesiunea rasariteana,
restabilind legatura cu Patriarhia bizantina.
Elementul bulgar devine cu timpul predominant, iar
cel vlah se estompeaza.
Intemeietorul statului Tara Romaneasca a fost Basarab I (? -
1352)

Basarab era un urmas al lui Seneslau, fiind amintit in 1324 ca vasal al


regelui Ungariei pentru Banatul de Severin ,,voievodul nostru
trunsalpin"'.
In 1330 regele Ungariei, Carol Robert de Anjou organizeaza o
expedite la sud de Carpati avind ca scop supunerea tarii condusa de
Basarab I;
Are loc Batalia de la Posada (9-12 noiembrie 1330) unicul izvor
referitor la acest eveniment fiind Cronica pictata de la Viena
Victoria lui Basarab I semnifica obtinerea independentei fata de
Ungaria.
Tara Romaneasca cuprindea : Banatul de Severin, Oltenia, Muntenia,
Basarabia.
Semnificatia acestui nou statut al tarii si mai ales a voievodului consta in
titlul voievodal de unic stapanitor si apoi de domn si mare voievod.
In secolul al Xlll-lea - teritoriul danubiano-pontic trece sub stapanirea
vremelnica a Asanestilor, apoi a conducatorilor celui de-al doilea Tarat
Bulgar continua si existenta unor structuri politice locale n 1230 fiind
atestat ,,Tara Cavarnei" (teritoriul dintre Varna si Caliacra).
La inceputul secolului al XlV-lea - teritoriul cu nucleul ,,Tara
Cavarnei" se constituie intr-un principat independent condus de Balica
si apoi de Dobrotita.
Dobrotita (Dobrotici) (cca. 1354 - 1386) era urmasul lui Balica.
Dobrotici este recunoscut mai intai strateg si apoi
,,despot" de catre Imperiul bizantin, unifica ,,tarile"
dintre Dunare si Mare si mentine legaturi cu voievozii
Tarii Romanesti.
Dobrogea este inclusa in statul condus de Mircea cel
Batran dupa ce acesta infrange ostile turcesti; astfel
Mircea cel Batran unifica intreg spatiul romanesc, de
la ,,Marea cea Mare" la Severin.

4. Consolidarea statelor si formarea institutiilor


medievale
Intentia maghiarilor de a ncorpora administrativ si
juridic Transilvania se poate constata si din ncercarea
de nlocuire a formelor autohtone de organizare politica
cu forme specifice feudalismului apusean -
voievodatul cu principatul
1111 - izvoarele il menfioneaza pe Mercurius
princeps Ultrasi/vamis;
n 1164 este menionat un comite de Dbca,
Leustachius iar 1176 este mentionat Leustachius
voievod (nu principe).
Deci incercarea maghiarilor de a nlocui principatul cu
voievodatul, a esuat,
Astfel, voievodatul se mentine pana in secolul al XVI-
lea iar voievodul Transilvaniei era vasal regelui
Ungariei fa de care avea atributii, in special
militare.
In perioada de criza a regalitaii maghiare
(secolele XIII-XIV) - voievozii Transilvaniei -
Roland Borsa si Ladislau Kan isi asumau chiar
prerogative politice regale dar incercarea lor
esueaza.
Peste eforturile de incorporare desfurate de
Ungaria, Transilvania si-a mentinut
individualitatea pe parcursul Evului Mediu: in
plan economic, in structurile sociale, in organizarea
politico-administrativa (voievodatul, districtele si
,,tarile" romanesti), in situaia confesionala
(ortodoxismul), chiar daca regele Ludovic I a
conditiona, prin diplomele din 1366 calitatea de
nobil cu apartenenta la religia catolica.
Consolidarea Valahiei nord-dunarene (Tara
Romaneasca):

S-a realizat in timpul domniei lui Nicolae Alexandru (1352-


1364) - fiul lui Basarab I, asociat de acesta la domnie:
Nicolae Alexandru i-a luat titlul de domn autocrat (de sine
stapanitor) in 1359 i intemeiaza Mitropolia Ungro - Vlahiei
la Curtea de Arges (1359) - prima Mitropolie a Tarii
Romanesti, in dependenta faa de Patriarhia de la
Constantinopol care va constitui un puternic sprijin al
domniei in politica interna, cat i in afirmarea pozitiei de
independenta a arii.
Dupa ce Nicolae Alexandru isi asuma titlul de domn autocrat,
Tara Romaneasca s-a inzestrat cu instituii supreme ale
statului de sine statator, puterea laica autocrata si puterea
ecleziastica fiind direct legata de Constantinopol.
Astfel, n timpul lui Nicolae Alexandru s-a desavarsit din
punct de vedere teritorial si institutional crearea Tarii
Romanesti ca stat de sine statator
Vladislav Vlaicu (1364 - 1376)

A creat a a doua mitropolie ortodoxa in 1370 (la


Severin);
creaza cancelaria domneasca;
bate primii bani de argint.

In cazul Moldovei, Petru I a creat o Mitropolie ortodoxa cu


sediul la Suceava, unde si-a stabilit si resedinta domneasca.
Consolidarea Moldovei:

Latcu (1369-1377) a continuat politica de independenta a


statului, intrand in legatura cu papalitatea, care ii recunoaste
titlul de duce al Moldovei - parte a natiunii romane.
Domnia lui Petru Musat (1376-1391) - a marcat un pas
important in directia afirmarii internationale si a organizarii
statale.
Politica externa :
S-a orientat spre Polonia pentru a face face presiunilor
Ungariei depunind in 1387 - juramant de vasalitate
regelui Poloniei, Vladislav Iagello.

Sub domnia lui Roman I (1391 - 1394) Moldova a


devenit stat riveran Marii Negre prin unificarea teritoriilor
dintre Carpati, Nistru, Dunare si Mare aparind
,,Moldova mare", prin inlaturarea ultimelor resturi ale
dominatiei tatare.
Evolutia lumii romanesti spre o structura statala autocrata
reprezinta un fenomen general in spatiul carpato -
dunarean.

In Transilvania si Dobrogea, procesul este stopat prin


cucerirea Transilvaniei de Regatul maghiar si a Dobrogei
de Imperiul Otoman.

Tara Romaneasca (Ungro - Vlahia) si Moldova se constituie


in doua domnii autocrate;
C. INSTITUTII CENTRALE IN SPATIUL ROMANESC

Context
Dupa formarea Tarii Romanesti si a Moldovei. regimul lor
politic evolueaza spre formula monarhica in tiparele
generale ale monarhiei feudale, dar cu trasaturi proprii,
determinate de specificul societatii romanesti. Constituirea
statelor medievale a insemnat si un transfer de putere
politica din partea cnezilor si voievozilor locali in favoarea
conducatorului ales care si-a asumat titlul de mare
voievod care exprima functia militara a conducatorului, dar
si intaietatea sa in raport cu ceilalti voievozi care au
disparut din societatea romaneasca extracarpatica.
Domnia
Reprezinta institutia centrala in Tara Romaneasca si Moldova.
Succesiunea la conducerea tarii s-a facut pe cale:
ereditara (in familia Basarabilor - in Tara Romaneasca si a
Musatinilor in Moldova);
electiva - prin alegerea domnului de catre marea boierime
din randul membrilor familiei domnitoare.
Pentru a limita amestecul marii boierimi in succesiune, domnii isi
asociau inca din timpul vietii fiul la domnie.
Domnul si-a asumat titlul de mare voievod (comandant suprem al
armatei), care exprima functia primordiala, militara a
conducatorului, dar si intaietatea sa in raport cu ceilalti voievozi.
Domnia s-a justificat prin originea sa divina.
Titulatura domnului reflecta puterea acestuia, intreaga autoritate
de care se bucura:
De exemplu: ,Jo Vladislav, mare voievod, domn si singur
stapinitor a toata Ungrovlahia ".
Originea divina a puterii domnesti se reflecta si in introducerea:
- cuvantului lo (prescurtare a lui loannes - ,,cel ales de Dumnezeu")
si a titlului de domn (care a conservat in limba romana
semnificatia de dominus stapan - atribuit imparatilor romani).
Seful statului era uns de mitropolit in cadrul si incoronat in cadrul
unei ceremonii religioase. Aceasta ceremonie si formulele
mentionate din titulatura transfera domnului harul divin.
Formula ,,singur stapanitor" (sau ,,de sine statator", sau
,,autocrator") reprezinta o afirmare de suveranitate externa, in
raport cu puterile vecine, dar si interna fata de toti supusii,
inclusiv patura boierimii.
Atributele domniei vizeaza toate domeniile importante:
de politica interna si externa (declara razboi si
incheia pace, semna tratate cu tarile vecine);
militare: comandant suprem al armatei (,,mare
voievod"); in aceasta calitate percepea birul, dare in
general destinata acoperirii cheltuielilor de aparare sau
rascumparare a pacii prin tributul impus de puterile
straine)
administrative: conduce intreaga administrate;
funciare: - teoretic era proprietarul intregului
pamant pe langa domeniul propriu (domnesc), domnul
stapanea intinse teritorii si confirma proprietatile.
bate moneda;instituie sistemul de impozite;
judecatoresti: este instanta suprema de judecata.

Atributiile domniei au fost insa limitate de:


drepturile si privilegiile marii boierimi, care-1 asista pe
domn la guvernarea tarii,
,,obiceiul" sau legea tarii".
Dupa instaurarea dominatiei otomane:
numirea domnilor se facea direct de catre Poarta, fara
consultarea boierimii;
domnia a inceput sa nu mai fie un atribut exclusiv al vointei
divine, deoarece depindea de vointa sultanului;
domnul a devenit un inalt dregator al Portii, ocupand chiar un
anumit grad in ierarhia administrativa otomana.

Transilvania

Vechea institute a voievodatului (care s-a mentinut pana in secolul


al XVI-lea) - simboliza autonomia tarii
voievozii aveau atributii militare, judiciare s,i administrative;
voievodul isi exercita autoritatea asupra comitatelor.

In secolul XVI-lea au avut loc importante transformari pe plan


institutional.
Transilvania a devenit un principatului autonom, aflat sub
suzeranitate otomana, ca urmare a prabusirii Ungariei dupa
lupta de la Mohacs (1526).
Din 1541 tara era condusa de un principe ales de dieta (acest
drept acordat de Sultan dietei a fost legiferat de catre Dieta
intrunita la Cluj in 1543).
Principele detinea prerogative insemnate in politica interna,
asemanatoare celor exercitate de domnii Tarii Romanesti si ai
Moldovei.
In secolul al XVII-lea domnii si principii sunt:
alesi de Starile privilegiate in momente de mare libertate
de miscare
numiti direct de Poarta si confirmati de puterea suzerana.

Odata cu instaurarea regimului habsburgic in Transilvania


(1691) si a regimului fanariot in Tarile Romane -1711 (in
Moldova) si 1716 (in Tara Romaneasca):
Domnitorii, greci sau romani, eru numiti direct de catre Poarta
fara asentimentul tarii;
domniile sunt scurte;
domnii sunt functionari ai Porjii, schimbafi dintr-o ara in alta.
Limitarile puterii centrale si presiunea otomana nu au
anulat autonomia Tarilor Romane.

Transilvania, potrivit Diplomei leopoldine (decembrie


1691) - a devenit provincie a Imperiului Habsburgic.
Ea era condusa de imparat prin intermediul unui guvernator
ales de catre Dieta si confirmat de catre Curtea de la Viena.
3. Sfatul domnesc
Era organul central al guvernarii. El poarta amprenta
bizantino-slava civilizatie in care s-a format i dezvoltat;
initial era alcatuit din marii boieri, apoi din dregatori:
vornic (seful Curii domnesti - consolidarea prerogativelor
judecatoresti ale domniei);
logofat (eful Cancelariei domnesti - centralizarea puterii);
vistiernic (seful finanelor - gestiona veniturile domniei
adunate in vistierie);
spatar (purtatorul de spada);
postelnic (activitatea diplomatica, primirea solilor straini).
Sfatului domesc:

Era organ consultativ si cu atribuii juridice:

asista pe domn la scaunul de judecata,


participa la incheierea tratatelor cu puterile vecine
isi dadea consimtamantul in aprobarea principalelor acte
ale domniei.
funcii importante : ban al Olteniei (in Tara Romaneasca) i
portarul Sucevei (in Moldova).
La sfarsitul secolului al XVI-lea Sfatul domnesc se numea
Divan.
In Transilvania, in timpul dominatiei habsburgice, Guberniul -
instituia administrativa organizata in 1693 - a creat o
reprezentanta la Viena - care se constituia in Cancelaria aulica a
Transilvaniei. condusa de un cancelar aulic si sase consilieri,
indeplinind atributiile unui guvern.
4. Adunrile de Stari
Reprezinta o institutie semnalata inca din secolul al XV-lea purtand
denumirea de Marea Adunare a Tarii. In Tara Romaneasca si
Moldova adunarea starilor privilegiate era formata din:
- marii boieri;
- clerul inalt;
- boierimea mica i mijlocie,
- curteni;
Marea Adunare a Trii nu avea caracter permanent in Moldova si
Tara Romaneasca, era convocata in cazuri speciale:
alegerea domnului, declaraii de razboi, incheierea pacii.
Adunarea Starilor si-a definit atributiile in mai mare masura in
vremea lui Matei Basarab, cand se contureaza deosebirile dintre:
Sfat - Sfatul sau Divanul domnesc al marilor boieri;
Soborul - feele bisericesti;
Adunarea a toata ara - cuprindea reprezentantii luturor
starilor privilcgiate indreptaple sa participe.
Ultima alegere a unui domn de catre Adunarea tarii a avut
loc in 1730. iar ultima sa reuniune. dedicate desfiintarii
serbiei. a avut loc in 1749. Sub o forma modernizat,
instituia va renaste ntre 1831 si 1848 sub numele de
Adunarea Obsteasc.

In Transilvania, statutul politic al romanilor s-a degradat.


consolidandu-se poziia categoriilor privilegiate ale
nobilimii maghiare, sasilor si secuilor. Cele trei autonomii
ale privilegiailor au devenit factor de co-guvernare a
voievodatului cu ajutorul organului de reprezentare -
Congregatia general a tarii:
romanii erau inlturai din acest for;
convocat initial din initiativa voievozilor, pentru a
dezbate probleme in special de ordin juridic, ulterior, a
devenit adunare de stari nobiliare (in secolul al XV-lea);
incepand cu secolul al XVI-lea, problemele importante de
politic externa se discutau in Dieta tarii, care se
intrunea periodic, avea atributii permanente si un statut
bine precizat.
5. Armata

Progresele centralizarii s-au manifestat si in organizarea militara:


oastea cea mic" - format din membri ai claselor privilegiate,era
armata permanenta;
oastea cea mare" - formata din intreaga populaie apta de serviciu
militar era convocata numai in caz de primejdie, pentru apararea
arii.

Dupa instaurarea dominapei otomane, oastea cea mare" nu a mai


fost chemata sub arme.
Un rol important in sistemul de aparare a Trii Romnesti si Moldovei
1-au avut cetatile de la hotare si din interiorul tarii.

6. Administratia

Unitatile administrative erau:


In Transilvania - comitatul regal (unitate administrativ i
militara)
in 1111 - primul comitat - Bihorul,
in 1164 - comitatele Crasna si Dbca,
in 1175 - comitatele Clujul, Alba si Timisul,
iar in secolul al Xlll-lea - Aradul, Zarandul i Tarnava.
Teritoriul secuiesc era imprit in scaune - unitati judiciar-
administrative in fruntea carora se aflau un capitan si un jude;
Teritoriul sasilor era impartit in districte - conduse de juzi.
Organizatiile ssesti - s-au emancipat de sub autoritatea regala si s-au
constituit intr-o universitate a sasilor a carei autonomie a fost
confirmata la starsitul secolului al XV-lea.
In Tara Romaneasc, judetele erau subunitile administrative
In Moldova tinuturile erau subunitile administrative.
Acestea erau conduse de dregatori locali cu atributii
administrative, fiscale, judecatoresli
BISERICA
Reprezinta puterea suprema pe plan spiritual, in ce priveste
organizarea bisericeasca, romanii au urmat modelul bizantin, adaptat
nevoilor romanesti.
Aparitia unei ierarhii ecleziastice are loc aproape concomitent cu
formarea statelor medievale :
in Tara Romaneasca, Mitropolia :
este creata din initiativa domnitorului Nicolae Alexandru (1359);
are sediul la Curtea de Arges;
este recunoscuta de Patriarhia din Constantinopol care acorda
Mitropolitului Tarii Romanesti titlul de ,,exarh al plaiurilor" ceea ce
nsemna c autoritatea spiritual se extindea si asupra
ortodocilor din Transilvania).
in Moldova, Mitropolia :
este creata din initiativa lui Petru Musat;
are sediul la Suceava ;
este recunoscuta de Patriarhia de la Constantinopol (in
perioada domniei lui Alexandru cel Bun).
In Transilvania a predominat ortodoxismul, religia majoritatii
populatiei formata din romani. Regalitatea maghiara incearca
sa impuna catolicismul in 1366:
Ludovic cel Mare - prin nDiplomelc regale" din 1366 -
conditiona calitatea de nobil de apartenenta la catolicism.

Biserica ortodoxa din Transilvania a fost sustinuta de domnii


Tarilor romane.
Domnitorii au ctitorit biserici in Transilvania si au acordat danii
generoase pentru bisericile ortodoxe.

Biserica ortodoxa :
A jucat un rol important pe plan cultural, in domeniul justiei i
a meninut unitatea spiritual a tuturor romanilor.
Ea a combatut prozelitismul catolic si islamismul.
Mitropolitul (seful Bisericii Ortodoxe):
i consacra pe episcopii numii de domn;
l incorona si ungea cu mir pe domn,
conferindu-i o autoritate sacra;
participa la alegerea domnului si la actele
de justice ale acestuia etc,
Evul Mediu crestin a transformat instituia
ecleziastica (Biserica) si autoritatea laic
(Domnia) in elementele eseniale ale
construciei politico - statale,
Biserica si Domnia reprezinta o unitate
indisolubila in statele medievale
romanesti. Intre Biserica si Domnie a
existat o stransa colaborare pe
parcursul Evului Mediu