IV.

STATUL ROMÂN MODERN: DE LA PROIECT POLITIC LA REALIZAREA

ROMÂNIEI MARI (secolele XVIII - XX)

*„Problema orientala” – cadru pentru emanciparea românilor

 Dupa asediul Vienei (1683), decaderea Imperiului Otoman se accentueaza iar vechea „problema
orientala” dobândeste un nou continut. În secolul al XVII-lea concurenta dintre Habsburgi si Romanovi
pentru mostenirea „omului bolnav” al Europei a generat razboaie care au marcat sud-estul european si au
obligat Imperiul Otoman la importante cedari teritoriale.
 Teatrul acestor razboaie a fost de cele mai multe ori teritoriul Principatelor române, pe care un
contemporan le caracteriza drept „corabii în furtuna”. Desi românii se închinasera turcilor prin tratate „nu ca
învinsi ci ca învingatori”, Principatele au facut parte din proiectele de împartire a Imperiului Otoman.
 Înfrângerile suferite de turci în fata puterilor crestine au avut drept consecinta anexarea unor teritorii
românesti de catre statele crestine din vecinatate precum si cresterea îngrijorarii marilor puteri pentru
echilibrul european, implicit a interesului lor fata de Principate.
 Aceasta conjunctura a oferit elitei românesti posibilitatea sa actioneze pentru modificarea statutului
international al Principatelor, având ca fundal proiectia statului român modern.

I. PROIECTE POLITICE ŞI ÎNCERCĂRI DE MODERNIZARE ÎN SPAŢIUL ROMÂNESC (SEC.

XVIII - ÎNCEP. SEC. XIX)
Prin instaurarea domniilor fanariote (1711 in Moldova si 1716 in Tara Romaneasca -durează până în 1821
la revoluția din Țara Românească, condusă de Tudor Vladimirescu), Principatele Române au pătruns tot mai mult în
lumea Orientului.
Regimul fanariot s-a manifestat prin transformări în plan politic, economic, dar şi plan cultural. Din
punct de vedere politic, autonomia ţărilor este ştirbită, domnitorii fiind numiţi direct de către sultan, din
rândul boierilor din cartierul Fanar al Constantinopolului. Pe plan economic, cresc obligaţiile faţă de Poartă,
este impusă o fiscalitate excesivă şi se instituie monopolul comercial ottoman
Agravarea decadenţei otomane şi seria războaielor ruso-austro-otomane au adus noile soluţii politice anti-
fanariote ale mişcării de emancipare naţională
2. Reformismul domnesc
Constantin Mavrocordat (1730-1769) -ȋn anul 1741 publică un Proiect de constituţie:
- desfiinţarea şerbiei (1746 - în Ţara Românească; 1749 - în Moldova): ţăranii devin clăcaşi (liberi-juridic, dar fară pământ);
claca este dependenţă economică, fiind fixată la 12 zile/an (în Ţara Românească) şi 24 zile/an (în Moldova).
În Transilvania, Maria Tereza prin Ratio Educationis (1777) s-a format o elită intelectuală în Transilvania,
instruită în universităţi catolice (la Roma sau Viena)
Iosif al II-lea prin Edictul de toleranţă (1781), asigura liberul exerciţiu religiilor necatolice, fără să prejudicieze
primatul catolicismului.
3. Reformismul boieresc
a) Internaţionalizarea problemei Principatelor
Boierii au încercat să intenaţionalizeze problema Principatelor transformându-le în state neutre tampon -
sub protecţia Rusiei, Austriei şi Turciei - idee exprimată, de exemplu, în divanul muntean în 1772.
Ei cereau: respectarea drepturilor politice; respectarea autonomiei statale; obţinerea independenţei;
neutralitate; domni pământeni în locul celor fanarioţi etc;

b) Proiecte politice
1
 o Principala preocupare a programelor boiereşti era problema formei de guvernământ a Principatelor
(recâştigarea puterii politice). Între 1716 şi 1821, boierii au cerut de 40 de ori înlocuirea fanarioţilor cu domni pământeni (la
Constantinopol, Petersburg, Viena, Paris);
o în septembrie 1822, Poarta a acceptat înlocuirea fanarioţilor, numindu-l pe Grigore Dimitrie Ghica - domn al
Ţării Româneşti şi pe Ioniţă Sandu Sturdza - domn al Moldovei.
o În 1822, Ionică Tăutu a redactat Constituţia cărvunarilor care conţinea revendicări inspirate din ideile
Revoluţiei franceze:domn pământean; Adunare obştească; autonomie faţă de Poartă; drepturi şi libertăţi.
 Reformele propuse de Eufrosin Poteca urmăreau: instituirea impozitului pe venit; libertalea tiparului; libertatea
ocupării funcţiilor administrative.
 Dinicu Golescu, în lucrarea Însemnare a călătoriei mele (1826) susţinea unirea tuturor provinciilor româneşti sub
forma Daciei Mari.
 Partida naţională din Ţara Românească din jurul lui Ioan Câmpineanu a elaborat în anul 1838 două documente
referitoare la organizarea Ţării Româneşti. Primul, intitulat Act de unire şi independenţă, cerea înlăturarea suzeranităţii
otomane şi a protecloratului ţarist; unirea principatelor într-un regat al Daciei; alegerea unui domn ereditar. Al doilea act,
intitulat Osăbitul act de numire a suveranului românilor, era un proiect de constituţie.
 Societatea secretă Fraţia (1843) alcătuită din tineri intelectuali, fii de boieri, cu studii la universităţi din
Europa, cunoscuţi sub numele de bonjourişti. Printre ei se remarcă: Nicolae Bălcescu, Al.I. Cuza,
Ion Ghica, Mihail Kogălniceanu, Avram Iancu, Andrei Şaguna. Membrii societăţii îşi propun, în
spiritul romantic dominant european al idealului unităţii naţionale şi în absenţa partidelor politice,
organizarea unor revoluţii pentru înlăturarea regimului politic şi unirea românilor.
o Frăția a avut un rol principal în pregătirea şi desfăşurarea Revoluţiei de la 1848 în Ţara Românească - avea
înscrise în program obiective precum:
- unirea Ţării Româneşti cu Moldova şi independenţa lor;
- emanciparea clşcaşilor;
- egalitatea cetăţenilor în faţa legii.
c) Proiecte care vizau aspectul naţional
Episcopul greco-catolic Inochentie Micu, Suplex Libellus – 1744 adresată Curţii de la Viena şi
împărătesei Maria Tereza. -reprezentarea naţiunii în viaţa publică - anularea legilor discriminatorii pentru
români
1791 este redactat Supplex Libellus Valachorum, program politic şi naţional al Şcolii Ardelene, elaborat de
personalităţi de seama: Petru Maior, Gheorghe Şincai, Ioan Molnar Piuiariu, Samuil Micu, Iosif Meheşi, Ioan Budai
Deleanu, Ion Para.- desfiinţarea denumirii jignitoare de ,,toleraţi” pentru români;- egalitate în drepturi cu celelalte
naţiuni;- utilizarea toponimiei româneşti; numirea în funcţii proporţională cu numărul locuitorilor etc.

II. PROIECTUL POLITIC PAŞOPTIST

„Noi vrem sa ne unim cu tara!”

(Marea Adunare Nationala de la Blaj, 3-5 mai 1848)

1. Context.
Anul 1848 („Primăvara popoarelor”) a fost an revoluţionar pentru întreaga Europă. Revoluţia era considerată
calea prin care era rezolvată problema naţională.
Revoluţiile de la 1848 reprezintă reacţia popoarelor europene împotriva sistemului stabilit de monarhiile
absolutiste în urma Congresului de la Viena din 1815, dominat de Sfânta Alianţă..
2. Factorii favorabili declanşării revoluţiei române la 1848.
Intelectualii români cer în Principate şi în Imperiul Habsburgic:
2
- independenţă şi autonomie politică;
- desfiintarea protectoratului Rusiei
- unirea tuturor românilor din Transilvania, Banat, Bucovina într-un singur stat autonom.
Revoluţia de la 1848 din Principatele Române este, în primul rând, opera intelectualilor liberali paşoptişti,
care recunoşteau în Europa Occidentală un model politic şi cultural demn de urmat.
În Ţara Românească s-a format un Comitet revoluţionar însărcinat cu organizarea unei revolte armate.
Principiile exprimate de Comitetul revoluţionar la Islaz (9-21 iunie 1848) îşi au originea în: memorandumurile
boierilor reformatori; proclamaţia dată de Tudor Vladimirescu; aspiraţiile boierilor liberali din adunările
legislative din cele două Principate.
Mişcările revoluţionare au continuat la Bucureşti - ducând la instaurarea unui guvern provizoriu (14-26 iunie
1848) format în majoritate din tineri intelectuali liberali.
Guvernul provizoriu a fost înlocuit cu locotenenţă domnească (Ion Heliade Rădulescu, Nicolae Golescu,
Christian Tell) şi apoi cu un caimacam (=locțiitor de domn -marele boier Constantin Cantacuzino).
intervenţia străină (cooperarea dintre Rusia şi Poarta Otomană).
Ruşii au instituit un control asupra Ţării Româneşti şi Moldovei (din septembrie 1848);
Armata otomană a intrat în Bucureşti (la 13 septembrie 1848), punând capăt revoluţiei din Ţara
Românească.
- Domnitorul Mihail Sturdza a luat măsuri în Moldova împotriva revoluţionarilor de teama unei
intervenţii armate a Rusiei.
3. Programele revoluţiei române de la 1848

Programe Lideri politici Aspecte naţionale Modernizarea statului. Aspecte sociale

revoluţionare Drepturi şi libertăţi
cetăţeneşti
Petiţiunea V. Alecsandri, Al. I. “Sfânta păzire a - desfiinţarea cenzurii; “Grabnica îmbunătăţire a stării
proclamaţie Cuza, Gr. Cuza Regulamentului Organic” - funcţii acordate după merit; locuitorilor
27 martie 1848, Iaşi (de teama unei intervenţii - reforma şcolilor; săteni”
armate a Rusiei) - siguranţă personală;
- desfiinţarea pedepselor
corporale.

Petiţia naţională Simion Bărnuţiu “Naţiunea română răzimată
3-5 mai 1848, pe principiul libertăţii,
Blaj, Transilvania egalităţii şi fraternităţii,
pretinde independenţa sa
naţională”;
- lozinca Adunării de la Blaj:
“Noi vrem să ne unim cu
ţara”;
- respingea anexarea
Transilvaniei la Ungaria.
Prinţipiile noastre C. Negri, Vasile “Unirea Moldovei şi Vlahiei
pentru reformarea Alecsandri într-un singur stat neatârnat
patriei românesc”.
12 mai 1848, Braşov
(revoluţionari
moldoveni)
3
- ,,Naţiunea română cere - desfiinţarea iobăgiei fără nici o
libertatea de a vorbi, de a scrie şi despăgubire.
a tipări fără nici o cenzură”;
- Asigurarea libertăţii personale;
- şcoli româneşti;
- biserica română să fie egală în
drepturi cu celelalte biserici ale
Transilvaniei.
“Întemeierea instituţiilor ţării pe “Împroprietărirea locuitorilor săteni
principiile de libertate şi egalitate făra nici o despăgubire.”
şi fraternitate”;
- desfiinţarea boierescului şi a
oricăror alte dări;
- egalitatea în drepturi civile şi
politice;
- desfiinţarea tuturor privilegiilor.
Proclamaţia de la Ion Heliade “Independenţa
Islaz Rădulescu administrativă şi legislativă a
9 iunie 1 848, Ţării Româneşti, pe temeiul
Ţara Românească tratatelor lui Mircea şi Vlad
Voievod şi neamestec al nici
unei puteri din afară în cele
dinăuntru ale sale.”
- egalitatea drepturilor “Emanciparea
politice; clăcaşilor ce se fac proprietari prin
- adunare generală compusă din despăgubire.”
reprezentanţi ai tuturor - Dezrobirea
stărilor societăţii; ţiganilor.
- domn responsabil, ales pe cinci
ani şi cautat în toate stările
societăţii;
- contribuţie generală, libertatea
absoluta a tiparului;
- desfiinţarea rangurilor;

III. !!! STATUL ROMÂN MODERN – ÎNFĂPTUIRE ŞI MODERNIZARE

„Revolutia viitoare va fi o revolutie nationala.”
(Nicolae Balcescu, 1850)
1. Contextul intern şi internaţional
- Unirea Principatelor Române (Ţara Românească cu Moldova) a devenit ideea centrală, din punct de
vedere politic, a perioadei de după revoluţia de la 1848.
- în aprilie 1849 între Rusia şi Turcia se încheie Convenţia de la Balta-Liman.
Prevederi:
- a restabilit Regulamentele Organice şi dominaţia efectivă a Rusiei şi Porţii;
- domnii erau numiţi pe 7 ani şi consideraţi înalţi funcţionari ai Imperiului otoman, fapt ce afecta grav
autonomia Principatelor. Puterea protectoare şi suzerană le controla activitatea.

2. Principatele între diplomaţie şi interesele Marilor Puteri ale Europei

 pe plan internaţional are loc o nouă etapă a „crizei orientale” manifestată prin desfăşurarea
„războiului Crimeii” (1853-1856) izbucnit între Rusia şi Turcia, ultima susţinută de Anglia şi Franţa, cu
consecinţe asupra situaţiei interne din Principate; Rusia este înfrântă.
 în urma războiului se desfăşoară Congresul de pace de la Paris (martie 1856), cu participarea tuturor
puterilor europene (Anglia, Prusia, Rusia, Franţa, Sardinia - stat italian -, Turcia şi Austria)
 pentru prima dată „problema românească” (adică problema unirii Principatelor) devine „problemă
europeană” (adică este discutată de Marile Puteri europene).
 Tratatul de pace de la Paris conţinea prevederi speciale referitoare la Principate.
 Prevederi:
1. înlăturarea protectoratului rusesc şi înlocuirea lui cu garanţia marilor puteri;
2. menţinerea suzeranităţii otomane;
3. libertatea navigaţiei şi a comerţului;
4. Rusia cedează Moldovei judeţele din sudul Basarbiei (Cahul, Ismail şi Bolgrad);
5. convocarea Adunărilor ad-hoc care aveau dreptul de a se pronunţa în problema unirii.
 în anul 1857 au fost convocate Adunările ad-hoc; ele aveau un caracter reprezentativ şi consultativ.
 Rezoluţiile adoptate prevedeau:
1. respectarea autonomiei Principatelor potrivit capitulaţilor încheiate cu Poarta;
2. unirea Principatelor într-un singur stat cu numele de România;
3. prinţ străin dintr-o familie domnitoare europeană care să-şi crească moştenitorii în religia ţării;
4. neutralitatea şi inviolabilitatea teritoriului noului stat.

 mai 1858 are loc la Conferinţa de la Paris; este adoptată Convenţia de la Paris (1858) care va juca rol
de Constituţie pentru Principate.
4
  acest document oferea o unire trunchiată:
1. erau comune numele - Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti (sub suzeranitatea
otomană şi garanţia colectivă a marilor puteri); se constituia Comisia Centrală (urma să adopte legi
comune pentru Principate) şi Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie (rol judecătoresc), ambele cu sediul
la Focşani;
2. rămâneau separate instituţiile fundamentale ale statului: Domnia, Guvernul şi Adunarea.
3. Domnul era ales pe viaţă prin vot cenzitar;
4. convenţia de la Paris prevedea şi o serie de drepturi şi libertăţi, cum ar fi egalitatea în faţa legii,
desfiinţarea privilegiilor şi rangurilor boiereşti.
3. Înfăptuirea Unirii Principatelor Române
 pentru că marile puteri nu au ţinut cont de dorinţele exprimate de Adunările ad-hoc, românii s-au
organizat pentru a realiza unirea Principatelor, folosindu-se de „tactica faptului împlinit”.
 pentru a realiza unirea românii s-au folosit de o omisiune din Convenţia de la Paris care nu preciza că
aceeaşi persoană nu putea ocupa funcţia de domnitor în ambele Principate.
 după o campanie electorală agitată cele două adunări elective alegeau ca domnitor pe Alexandru Ioan
Cuza, atât în Moldova (5 ian. 1859), cât şi în Ţara Românescă (24 ian. 1859).
 Importanţa – la 24 ian. 1859 se puneau bazele statului naţional român modern.

4. Domnia lui Al. I. Cuza (1859-1866)

După unire, situaţia Principatelor a fost complexă; uniunea personală nu era recunoscută de Marile Puteri;
funcţionau două guverne şi două Adunări; organizarea administrativa - lipsita de unitate.
Principalele obiective ale domnului au fost:
 consolidarea unirii prin recunoaşterea dublei alegeri şi realizarea unirii depline (administrative şi politice).
 plan de reforme care să modernizeze societatea românească după modelul Europei.
 Recunoasterea oficiala a unirii de catre puterile garante s-a realizat în cadrul Conferintei de la
Constantinopol din 22 noiembrie 1861. În dec. 1861 sultanul dă un firman prin care recunoaşte oficial unirea pe
timpul domniei lui Cuza.
 În urma acestei recunoaşteri, îşi deschideau, la Bucureşti (care devine capitala ţării) primul guvern unic al
Principatelor condus de conservatorul Barbu Catargiu (22 ian. 1862) şi prima Adunare (Parlament) unică (24
ianuarie 1862).
 Cuza a încercat rezolvarea marilor probleme ale societăţii româneşti, printre care şi chestiunea rurală, a
împroprietăririi ţăranilor cu pământ.
 In lumea politică românescă se conturau două grupări politice: conservatoare (dominau Adunarea
-Parlamentul) şi liberală.
 Gruparea conservatoare, care îi reprezenta pe marii proprietari funciari, era împotriva divizării marilor
proprietăţi funciare, considerând că ţăranii nu aveau suficiente resurse pentru a lucra pământul.
 Gruparea liberală dorea găsirea unor soluţii, cuprinzându-i pe tinerii burghezi în formare, dar şi
boierimea mică şi mijlocie. Problema se acutizează când primul ministru al primului guvern unic (1862), con-
servatorul Barbu Catargiu, care se împotrivise ideii de împroprietărire, a fost asasinat. în această situaţie
tensionată politic, domnitorul îl numeşte, în 1863, prim-ministru pe liberalul moderat Mihail Kogălniceanu.
 Guvernul condus de M. Kogălniceanu (oct. 1863 – ian. 1865 ) - este considerat cel mai important cabinet
pentru activitatea sa reformatoare.
 martie 1864 - începe în Adunare dezbaterea chestiunii rurale. Conservatorii, care domină parlamentul, se menţin pe
vechile poziţii şi resping proiectul prezentat de Kogălniceanu (emanciparea clacaşilor şi împroprietărirea cu loturi
diferenţiate). Mai mult, ei dau un vot de blam (neîncredere) guvernului.
5
  - Consecinţe - Kogălniceanu îşi prezintă demisia, însă aceasta este respinsă de domn.
 printr-o lovitură de stat, dată la 2 mai 1864, Alexandru I. Cuza dizolva Adunarea, menţine guvernul
Kogălniceanu şi dă o nouă constituţie Statutul Dezvoltator al Convenţiei de la Paris.
 prin noua constituţie se instaura un nou regim: domnia autoritară;
 Atribuţiile Domnului sporesc: iniţiativă legislativă; avea drept de veto; numea pe preşedintele Camerei
(Adunării) şi membrii Senatului.
 Este introdus Parlamentul bicameral prin înfiinţarea Senatului (Corpul Ponderator).
 Legea electorală menţine votul cenzitar, dar măreşte numărul alegătorilor; alegătorii erau împărţiţi în două
categorii: alegători primari şi alegatori direcţi.
 14 august 1864 - Legea rurală.
Prevederi:
a) emanciparea clacaşilor prin despăgubire (platită în 15 ani);
b) ţăranii erau împroprietăriţi în funcţie de numărul de vite (forţa de muncă);
c) pentru pământul primit se plătea o răscumpărare;
d) pământul nu putea fi înstrăinat sau ipotecat timp de 30 de ani.
• Importanţa:
a) au primit pământ (circa 1.800.000 ha), aproximativ 460.000 familii de ţărani;
b) proprietatea ţărănească a ajuns la aproximativ 30% din suprafaţa arabilă şi păşuni;
c) a contribuit la dezvoltarea agriculturii, la uşurarea situaţiei ţărănimii.
d) s-a schimbat statutul ţăranilor;
efectul politic:
1. abolirea şerbiei,
2. eliberarea pământului,
3. libertatea de transmitere a acestor pământuri prin moştenire.
 Alte legi adoptate în perioada domniei lui Cuza:

Domeniu Legislaţie

Juridic - Legea pentru organizarea Curţii de Casaţie. .

- Codul civil (1865) - garanta egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii, apăra proprietatea
privată.
Administrativ - Legea pentru organizarea administrativă.
- Legea comunală.
Economic - Legea pentru secularizarea averilor mănăstireşti (1863) - trecerea pământurilor
mănăstireşti (care reprezentau aproape un sfert din teritoriul ţării) sub controlul statului.
- Introducerea sistemului metric de măsuri şi greutăţi.
Învăţământ - Legea instrucţiunii publice (dec. 1864) - introduce structura modernă a învăţământului (3
trepte) şi învăţământul primar obligatoriu şi gratuit;
- Înfiinţarea universităţilor din Iaşi (I860) şi Bucureşti (1864).
Politica externă - Înfiinţarea Ministerului de Externe.
- Înfiinţarea agenţiilor diplomatice româneşti în străinatate..
 în ian. 1865 - relaţiile dintre Cuza şi Kogălniceanu se deteriorează;
 Primul ministru îşi prezintă demisia, care este acceptată de domnitor;
 ,,Monstruoasa coaliţie” (conservatorii şi liberalii radicali) îşi intensifică activitatea;
 10-11 februarie 1866 - Al.I. Cuza este obligat să abdice şi să părăsească ţara. Fostul domnitor
moare în exil, în străinătate.
6
Importanţa domniei lui Cuza
- In timpul domniei lui Cuza au fost create instituţii statale moderne.
- România se afirma între statele europene ca un stat naţional şi modern.

IV. CONSOLIDAREA STATULUI MODERN SUB CAROL I (1866-1914)

 Încă în programul „partidei naţiona1e” din 1802, fusese formulată ideea aducerii în fruntea ţării a unui prinţ
străin, idee susţinută de contele Walewski în cadrul Congresului din 1856, reluată de Adunările ad-hoc din 1857 şi
acceptată de Al. I. Cuza în legătură cu exprimarea intenţiei sale de a renunţa la tron.
 Prin aceasta, românii sperau să pună capăt luptelor interne şi să-şi asigure un sprijin diplomatic stabil pe
plan extern.
 Autorii loviturii de stat din februarie 1866 au oferit coroana ţării lui Filip de Flandra, iar după refuzul
acestuia, lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, susţinut de Napoleon al III-lea, de regele Prusiei şi de cancelarul
Otto von Bismarck.
 A urmat un voiaj cu peripeţii, apoi Carol a depus jurământul la Bucureşti ca „domn constituţional”, la 10 mai
1866.
 La 1/13 iulie 1866 a fost promulgată o nouă Constituţie. Ea era inspirată după constituţia belgiană din
1831. A fost elaborată fără aprobarea puterilor garante şi a fost considerată drept “un veritabil act de independenţă”,
pentru că nu menţiona suzeranitatea otomană şi garanţia marilor puteri.
 Constituţia avea caracter liberal şi se întemeia pe principii moderne: separarea puterilor, instituţii reprezentative şi
guvernare responsabilă.
 Ea fundamenta monarhia constituţională ereditară şi avea înscrise drepturile şi libertăţile cetăţenilor.
 Domnul avea largi prerogative executive, legislative şi judecătoreşti dar actele sale trebuiau contrasemnate de
miniştri de resort.
 Sistemul electoral prevăzut de constituţie se baza pe votul cenzitar, iar corpul electoral era împărţit pe colegii în
funcţie de avere.
 Articolul 7 lăsa posibilitatea “împământenirii” doar “străinilor de rituri creştine", iar articolul 19 conferea
proprietăţii private "drept sacru şi inviolabil". Deşi prezenta unele limite, Constituţia din 1866 a fost una din cele
mai liberale din zona central şi est europeană şi a deschis calea pluralismului politic.
 Partidele de guvernământ au fost PNL, constituit în 1875 având drept reprezentanţi marcanţi pe: Mihail
Kogălniceanu, Ion C. Brătianu, Ionel Brătianu, C.A. Rosetti, Dimitrie A. Sturdza. şi Partidul Conservator
fondat în 1880, având ca lideri marcanţi pe: Lascăr Catargiu, P.P. Carp, Titu Maiorescu.
 S-au conturat doctrinele liberală ("prin noi înşine") şi conservatoare (,,evoluţia organică" sau ,,paşii
marunţi"), exprimând căile diferite prin care cele două partide vedeau realizat progresul ţării.
 ȋn 1884 este emisă o nouă lege electorală, prin care se lărgeşte baza electorală, astfel încât puteau vota
toţi cei care plăteau un impozit către stat.
 Din 1895 este introdus principiul „rotativei guvernamentale”, ceea ce presupune, după modelul politic
britanic, alternanţa la guvernare a celor două partide politice.
 Instituţia monarhiei în România modernă se consolidează în urma independenţei de stat din 1877-1878
(Razboiul de Independentă), astfel că, în 1878, Carol I primeşte titlul de Alteţă Regală, iar în 1881 titlul de
Rege, iar România devine regat şi se stabileşte succesiunea la tron, prin persoana lui Ferdinand, nepotul de
frate al Regelui.
 In plan politic intern, instituţia monarhiei, prin Carol I, a reprezentat un factor de stabilitate politică,
regele fiind un mediator în viaţa politică românească.
 Proiectul modernizării economice
7
 - 1867 — este adoptată moneda naţională: leul (Lowenthaler - moneda bătută în Ţările de Jos în secolul
al XVI-lea şi care circulase în Principate până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea);
 1868 — legislaţie care pune bazele construcţiei unei reţele moderne de drumuri naţionale şi locale;
 1880 - înfiinţarea Băncii Naţionale a României;
 -1887 — Legea de încurajare a industriei — prevede scutiri de taxe şi tarife vamale, acordă reducere a
costurilor transportului pe calea ferată şi terenuri de construcţie gratuite pentru cetăţenii români sau străini care
înfiinţează întreprinderi cu un capital minim de 50 000 lei sau foloseau cel puţin 25 de muncitori;
 1890 - înfiinţarea Serviciului de Navigaţie Fluvială Română — pentru îmbunătăţirea transportului pe apă
şi crearea unei flote fluviale;
 1908 — legea Casei Rurale — crearea unui fond din care să le permită ţăranilor să cumpere terenuri.
 1892 - reorganizarea Creditului Agricol pentru a asigura o participare mai mare a ţăranilor;
 Din punct de vedere al dezvoltării învăţământului, în 1883 s-a înfiinţat Casa Şcoalelor, s-a reorganizat
Instrucţiunea Publică, creşte numărul şcolilor şi se afirmă profesori universitari valoroşi. In acest sens, se
remarcă activitatea ministrului Instrucţiunii Publice Spiru Haret, care a acordat o atenţie deosebită pregătirii
învăţătorilor de la sate şi ridicării culturale.
 Sunt puse bazele Academiei Române, sub numele de Societatea Literară Academică Română, for care
coagula marile minţi ale culturii şi ştiinţei româneşti.
Armata
o În 1868 a fost elaborata Legea pentru organizarea puterii armate.
o În temeiul acestei legi, armatei permanente si rezervelor ei li se adaugau dorobantii si granicerii,
militiile, garda civila si gloatele.
o Aceasta lege a introdus principiul mobilizarii generale.
o Legea din 1872 a urmarit ridicarea calitativa a nivelului ostirii în ansamblul ei. S-a acordat
atentie si dezvoltarii flotei de razboi.
Biserica
 În 1885, Biserica Ortodoxa si-a proclamat autocefalia în raport cu Patriarhia de la Constantinopol.
 A fost adoptata apoi Legea clerului mirean si a seminariilor care prevedea salarizarea preotilor din
bugetul statului sau al localitatilor.
 În teritoriile aflate sub stapânire straina, Biserica ortodoxa a constituit un pilon în efortul de pastrare a
identitatii nationale si spirituale.

VI. PROIECTUL FAURIRII ROMÂNIEI MARI - 1918

Unirea neconditionata si pentru vecie.”
(Congresul General al Bucovinei, 15/28 noiembrie 1918)

o După obţinerea independenţei, românii din teritoriile aflate sub stăpânire străină considerau eliberarea lor doar
„o chestiune de timp”.
 Ideea unirii politice a Transilvaniei cu Principatele române a apărut încă de la începutul secolului al XlX-lea la
munteanul de origine ardeleană Naum Râmniceanu (1802) şi la transilvaneanul Ion Budai-Deleanu (1804).
 Aceste planuri au fost reluate după 1838 de A.G. Golescu-Albu şi I. Câmpineanu, care au inclus în programele lor
politice unirea celor trei principate.
 La 1848 mulţi fruntaşi revoluţionari considerau ca Imperiul habsburgic se va prăbuşi, făcând posibilă constiuirea
statului naţional român în vatra Vechii Dacii. Chemarea “noi vrem să ne unim cu ţara”, auzita pe Campia
Libertăţii de la Blaj se înscria pe această direcţie.
 După revoluţie, în 1852, Dimitrie Brătianu utiliza pentru prima dată sintagma “România Mare”..

8
 o guvernul de la Bucureşti acorda sprijin ,,naţionaliştilor” ardeleni. Liga culturală fondată în 1891 cuprindea mulţi
cărturari de peste munţi care susţineau cauza naţională.”.
o Anul 1918 reprezinta în istoria poporului român anul triumfului idealului national.
o Primul Razboi Mondial a constituit ocazia formarii României Mari. Nu victoriile militare au stat la temelia
statului national român, ci actul de vointa al natiunii române.
o Factori externi favorabili unirii:
 sfârşitul Primului Război Mondial;
 destrămarea Imperiului Rus odată cu revoluţia bolşevică;
 destrămarea Imperiului Austro-Ungar, stat învins în primul război mondial;
 afirmarea principiului autodeterminării în cadrul „Celor 14 puncte” enunţate la Congresul
de pace de la Paris de către preşedintele S.U.A. Woodrow Wilson.
Etapele unirii
1. autonomia - dreptul de a se conduce singură şi de a avea propriile organe de conducere;
2. independenţa;
3. unirea cu România.
1. Unirea Basarabiei - 27 martie 1918
 autonomia
proclamată de Congresul ostaşilor moldoveni, la Chişinău (octombrie 1917);
constituit organul de conducere: Sfatul Ţării condus Ion Inculeţ;
numele statului: Republica Democratică Moldovenească.
 independenţa
proclamată în contextul pătrunderii armatei româneşti peste Prut, la solicitarea Sfatului Ţării, pentru a
restabili ordinea în condiţiile agitaţiilor create de trupele ruseşi; guvernul rus rupe legăturile diplomatice cu
România.
 Unirea- hotărâtă de Sfatul Ţării la 27 martie 1918.
2. Unirea Bucovinei - 15 noiembrie 1918.
 autonomia
proclamată de Adunarea Naţională a Românilor, la Cernăuţi;
s-a constituit organul de conducere: Consiliul Naţional, cu un birou executiv condus de Iancu Flondor.
 unirea
hotărâtă în contextul ameninţării Ucrainei de a anexa Bucovina;
armata română pătrunde în Bucovina la solicitarea Consiliului Naţional;
- Congresul General al Bucovinei (adunare a tuturor locuitorilor Bucovinei) votează unirea cu România
la 15 noiembrie 1918.
3. Unirea Transilvaniei - 1 Decembrie 1918
 Autonomia-proclamată prin Declaraţia de la Oradea redactată de politicienii români din
Parlamentul de la Budapesta, aceştia solicitând şi independenţa;
s-a constituit organul de conducere: Consiliul Naţional Român, iar la nivel local: consilii locale şi
gărzi naţionale.
 unirea- votată în cadrul Marii Adunări Naţionale de la Alba-Iulia din 1 Decembrie 1918,
convocată de Consiliul Naţional Român..
Unirea înfăptuită în 1918 a fost consfiinţită de Parlamentul român la 22 decembrie 1918 şi prin tratatele
de pace semnate la Conferinţa de la Paris (1919-1920), prin care se recunoaşte internaţional noul stat naţional
unitar român.

9
 In 15 octombrie 1922, la Alba-Iulia s-a desfăşurat încoronarea Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria, ca
regi ai României Mari.
Recunoasterea internationala a Marii Uniri
• Tratatul de la Saint Germain din 10 septembrie 1919, încheiat cu Austria, a recunoscut unirea
Bucovinei cu România.
• Tratatul de la Trianon din 4 iunie 1920, încheiat cu Ungaria, a recunoscut unirea Transilvaniei cu
România.
• Tratatul de la Paris din 28 octombrie 1920, încheiat între România si Turcia, Franta, Italia si Japonia,
a recunoscut unirea Basarabiei cu România.
Tratatul de pace de la Neuilly a fost semnat la data de 27 noiembrie 1919 incheiat cu Bulgaria, a
recunoscut Cradilaterul.
Consecintele unirii
 La 1 Decembrie 1918 s-au pus bazele statului unitar român.
 suprafata 295 049 km2.
 .Conform statisticii din 1930, România Mare avea în acel an o populatie de 18 057 028 locuitori, din
care 71,9% români.
 în 1930 populatia rurala reprezenta 78,9%.
 În 1917 regele Ferdinand a semnat decretul privind reforma agrara (1921) si pe cel referitor la abolirea
sistemului electoral cenzitar si introducerea votului universal.
 Constituţia din 1923
 dispariţia Partidului Conservator şi apariţia celui de-al doilea mare partid de guvernământ al perioadei
interbelice: Partidul Naţional Ţărănesc (1926), ca urmare a reformei agrare din 1921.
 Din punct de vedere economic, ritmul dezvoltării s-a intensificat şi asistăm la înfiinţarea unor mari
conglomerate industriale, printre care Uzinele Malaxa, Industria Aeronautică de la Braşov şi la încurajarea
producţiei şi comerţului naţional prin adoptarea de măsuri protecţioniste.
 Ca urmare a reformei agrare din 1921, s-a consolidat proprietatea mică şi mijlocie, cu un efect favorabil
asupra activităţii din agricultură.
 Criza economică de la începutul anilor '30 a stopat temporar această dezvoltare a economiei româneşti.

10