V.

CONSTITUŢIILE DIN ROMÂNIA

I. Ideea de Constituție

Ideea necesităţii unei Constituţii apare pentru prima data în contextul epocii luminilor, în secolul al
XVIII-lea, fiind enunţată şi dezbătută de Jean Jacques Rousseau, filosof francez şi mare gânditor iluminist.
Acesta consideră necesară încheierea unui „contract social” între suveran şi popor, contract care trebuie
respectat prin introducerea unei legi fundamentale, Constituţia. Rousseau exprimă în termenii următori
„marea problemă a politicii”: ”A se găsi o formă de guvernământ care să pună legea în slujba omului”, având
în vedere că legea este - în concepţia sa — emanaţia poporului, expresia „voinţei generale”.
Necesitatea unei constituţii - ca fundament al organizarii instituţional-politice a apărut în societatea
românească în condiţiile procesului de modernizare a vieţii social-economice, politice si culturale de la sfârşitul
secolului al XVIII-lea începutul secolului al XlX-lea.
N. Iorga referindu-se la ideea de constituţie aprecia că este“cea dintâi necesitate în statele româneşti.”

Documente cu rol constituțional

Constituţia cărvunarilor - elaborată la Iaşi, în 1822 - indica tendinţa introducerii sistemului modern de
guvernare, necesitatea separării puterilor în stat.
Regulamentele Organice - documente cu rol de constituţie - elaborate de boierimea română între anii 1827-
1828 şi finalizate în 1831 (Ţara Românească) şi 1832 (Moldova) au rămas in vigoare până în 1858.
In urma războiului Crimeii (1853-1856) emanciparea de sub dominaţia rusă a avut implicaţii şi asupra
cadrului constituţional al Principatelor Române - structurat în conformitate cu Convenţia de la Paris (1858) -
rezultat al acordului dintre puterea suzerană (Imperiul otoman) şi puterile garante.
Convenţia de la Paris prevedea:
- rol de constituţie pentru Principate
- a stabilit un nou statut politico-juridic al Principatelor
- se constituiau Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei sub suzeranitatea otomană şi garanţia
colectivă a Marilor Puteri.
- era instaurat pentru prima dată statul de drept - marcându-se o ruptură radicală faţă de guvernarea
autoritaristă specifică epocilor de dominaţie otomană şi rusească
- separarea puterilor în stat: .
 puterea executivă: domn, guvern (separat pentru fiecare ţară);
 puterea legislativă: domn, Adunare legislativă (separat pentru fiecare ţară);
 puterea judecătorească: Inalta Curte de Justiţie şi Casaţie de la Focşani (institutie comună)
Prin lovitura de stat din 1864 – Al. I. Cuza a impus un nou act constituţional - Statutul Dezvoltator al
Conventiei de la Paris - îmbina democraţia (era menţinut principiul separării puterilor în stat) cu domnia
personala (prerogative importante reveneau domnitorului):
- Domnul - ales pe viaţă prin vot cenzitar
- atribuţii: numea miniştrii, sancţiona legile, dizolva Adunarea.

Evolutia constitutionala a României, de la Unirea Principatelor din 1859 pâna la revolutia româna din
1989, a cunoscut patru etape distincte:
1. o etapa de asezare a institutiilor constitutionale (24 ianuarie 1859 – 1 iulie 1866);
2. o etapa de continuitate a institutiilor constitutionale (1 iulie 1866 – 20 februarie 1938);
3. o etapa de instabilitate constitutionala (20 februarie 1938 – 30 decembrie 1947);
4. etapa dictaturii comuniste (30 decembrie 1947 – decembrie 1989).

II. CONSTITUŢIILE ROMÂNIEI CARE AU PROMOVAT PRINCIPII DEMOCRATICE

1
 Inlăturarea lui Al. I. Cuza şi aducerea prinţului străin - a urgentat elaborarea unei noi legi fundameniale a
statului.

1. CONSTITUȚIA din 1866

A avut ca model Constituţia belgiană din 1831 - considerată atunci cea mai liberală din Europa, adaptată
condiţiilor româneşti. Adunarea Constituantă (aleasa în aprilie 1866) - adoptă noua Constituţie (8 titluri şi 133
articole), care este promulgate de domn la 1 iulie 1866.
A stat la baza funcţionăm statului român modern până în 1923. _
Constituţia din 1866 a suferit trei modificări importante. Prima revizuire a Constituţiei a vizat
articolul 7, o condiţie a recunoaştem independentei României de către Marile Puteri, în 1878, fiind
eliminarea acestuia din Constitutie. Articolul 7 a fost modificat.
O altă revizuire este în 1884 şi se refera la: introducerea în Constituţie a titlului de Regatul României
şi modificarea legii electorale, m sensul că a fost redus numărul colegiilor electorale şi s-a extins dreptul de
vot prin scăderea censului şi înlăturarea lui pentru cei care absolvisera clasele primare.
A treia modificare a fost în 1917, cand se votează: lărgirea dreptului de vot şi înfăptuirea reformei
agrare, prin modificarea articolului privind proprietatea, în sensul că statul va avea dreptul de expropriere în
scopul realizam reformei agrare promisă de regele Ferdinand I ostaşilor de pe frontul din Moldova, în 1917
 Caracteristicile Constitutiei:
- prima constitutie internă românească;
- promulgată fără aprobarea Marilor Puteri;
- este un act de factură liberală.
 Principii:
- suveranitatea naţională;
- guvernarea reprezentativă şi responsabilă; Exista şi principiul potrivit căruia „regele domneşte, dar nu
guvernează”. In acest sens, persoana regelui era neviolabilă. Miniştri lui sunt răspunzători şi „niciun
act al regelui nu poate avea tărie dacă nu va fi contrasemnat de un ministru, care, prin aceasta, chiar
devine răspunzător de acel act”.
- separarea puterilor în stat;
- responsabilitate ministerială;
- monarhia ereditară;
- libertăţi şi drepturi cetăţeneşti:
 libertatea conştiinţei
 libertatea învăţământului
 libertatea presei
 libertatea întrunirilor şi asocierilor.
 Articolul 7 din Constituţie preciza că cetăţenia română se acordă doar
celor de religie creştină, excluzând astfel persoanele care nu aparţineau
acesteia (evreii, musulmanii); a fost modificat.

 Principiul separării puterilor în stat:

a. Puterea executivă: exercitată de domn şi guvern.
- Domn – atribuţii: - numeşte şi revocă miniştri;
- drept de amnistie politică;
- numeşte si confirmă în toate funcţiile politice;
- drept de a bate moneda;
- conduce armata;
- drept de a dizolva Parlamentul;
- iniţiativă legislativă;
- acordă distincţii şi decoraţii;
- drept de veto absolut.
- Guvernul : - exercită alături de domn puterea executivă;
- prezintă proiecte de legi.
b. Puterea legislativă: exercitată de domn şi Parlament.
Parlamentul (bicameral): - atribuţii: - drept de iniţiativă şi sancţiune a legilor;
2
 - drept de interpelare;
- acordă sau retrage încrederea sa guvernului;
- Adunarea Deputaţilor discută şi votează bugetul.
Domnul: avea drept de iniţiativă legislativă, sancţiona şi promulga legile şi avea drept de veto.
c. Puterea judecatorească: - exercitată prin: - Curţi de judecată
- Tribunale
- instanţa supremă: Inalta Curte de Justiţie şi Casaţie
 Sistemul electoral - bazat pe vot cenzitar. Erau consideraţi alegători toţi cei care desfăşurau o activitate utilă
societăţii, realizau un venit şi contribuiau astfel la bugetul ţării (vot censitar). Profesiunile libere, ofiţerii în
retragere (rezervă), profesorii, pensionarii, cei care aveau o diplomă de licenţă (inginerii, arhitecţii, medicii,
magistraţii) erau scutiţi de la cens.
 Ţăranii îşi exprimau votul în colegiul a patrulea, dar nu direct, ci prin delegaţi (1 la 50; Prin modificarea din
1884 a sistemului electoral se reduce la trei numărul colegiilor pentru Adunarea Deputaţilor. Nu puteau avea
drepturi de alegător servitorii, cerşetorii, cei condamnai pentru anumite delicte, cei care nu aveau instrucţie
minimă (4 clase primare) şi cei car nu desfăşurau o activitate folositoare societăţății dovedită printr-o
contribuţie, oricât de mică, la bugetul statului
- pentru Adunarea Deputatilor: 4 colegii
 Colegiul I si II –> conservatorilor = marilor proprietari funciari care aveau un venit de peste 300 galbeni (colegiul I) sau
între 100-300 galbeni (colegiul II). Votul era direct.
 colegiul III – apartinea burgheziei, liber-profesionistilor si ofiterilor în retragere, care plateau un impozit de cel putin 80
de galbeni. Votul era direct.
 Colegiul IV – apartinea taranimii care platea un impozit cât de mic. Votul era indirect = prin delegati = 1 delegat la 50 iar
toti delegatii dintr-un judet alegeau un deputat.
 deputatii – erau alesi pentru un mandat de 4 ani; trebuiau sa fi împlinit vârsta de 25 de ani.
Senatul ales de 2 colegii – unul al proprietarilor funciari, unul al proprietarilor de imobile (burgheziei)
 senatorii – se alegeau pe 8 ani, dar pentru jumatate din locurile de senatori se efectuau prin tragere la sorti, noi alegeri la 4
ani; trebuiau sa fi împlinit vârsta de 40 de ani.
 Importanţa: .
Constitutia din 1866:
• a creat cadrul necesar functionării instituţilor moderne;
• a reglementat statutul monarhiei în România;
• a fost perceputa pe plan extern ca o manifestare a independenţei;
• prevedea ereditatea domniei şi atribuţiile unui domn suveran, depăşind statutul de autonomie, recunoscut
prin tratatele internaţionale;
• nu amintea nimic de suzeranitatea otomană şi de garanţia colectivă a puterilor europene.

2.CONSTITUȚIA din 1923

Infăptuirea statului naţional unitar român în 1918 reclama unificarea organizării de stat si a legislaţiei
menite să favorizeze progresul întregii naţiuni.
Proiectul acestei constituţii a aparţinut Partidului Naţional Liberal ȋn frunte cu I.C. Brătianu şi a fost promulgată
la 28 martie 1923.
 Principii:
1. principiul suveranităţii naţionale (Regatul României era declarat stat naţional unitar şi indivizibil,
teritoriul sau fiind inalienabil (art. 1 şi 2); puterea în statul român aparţine naţiunii).
2. proprietatea are funcţie socială (funcţia socială a proprietăţii este exprimată prin faptul că se
admite pentru cauze de utilitate publică. Deci, interesele generale ale comunităţi sunt prioritare în
faţa celor individuale, dar dreptul de proprietate este garantat (art. 17).
3. conform Constituţiei din 1923 - regimul politic consacrat era un regim democratic.
4. separaţia puterilor în stat:

Puterea legislativă Puterea executivă Puterea judecătorească

Regele şi Parlamentul
- drept de legiferare;
- Parlamentul:
- ales prin vot universal;
- minorităţile sunt
reprezentate de drept în
Regele si Guvernul Curtea de Casaţie si Justiţie
-conduc activităţile curente ale - instituţia supremă de judecată;
statului. - se pronunţa cu privire la
Regele: , constituţionalitatea legilor;
- numeşte şeful guvernului; - judecătorii sunt
- are dreptul de a elabora regulamente inamovibili
3
 Parlament;
- pentru intrarea in vigoare
a legilor este nevoie de
acordul ambelor instituţii.
pentru aplicarea legilor; - asigură independenţa
- este seful armatei; judecătorilor.
- are drept de a bate moneda;
- conferă decoraţii si grade militare;
- are drept de amnistie si graţiere;
- orice act al regelui trebuie
contrasemnat de un ministru care-şi
asumă astfel răspunderea.

5. Constitutia din 1923 - înscria şi o serie de drepturi si libertăţi democratice:

• introducea votul universal, egal şi direct (pt bărbaţii de peste 21 de ani);
• egalitatea tuturor în faţa legii;
• desfiinţarea privilegiilor de clasă;
• libertatea muncii;
• libertatea conştiinţei şi a învăţământului;
• libertatea presei;
• garanta libertăţi individuale.
Importanţa:
• cea mai înaintată constitutie din istoria de până atunci a României;
• una dintre cele mai avansate constiţutii din Europa;
• a asigurat funcţionarea regimului democratic din România.

3. CONSTITUȚIA din 1991

Prabuşirea regimului comunist în România şi revenirea la un regim democratic după 1989 a impus
necesitatea elaborării unei noi Constituţii - Constitutia din 1991 - adoptată de Adunarea Constituantă la 21
noiembrie 1991 şi revizuită în 2003 ȋnainte de acceptarea ȋn NATO.
Noua Constituţie a ţării - îmbina tradiţia democratică a României cu noile principii constituţionale europene:
 Referitor la drepturile românilor:
• dreptul la viaţă şi dreptul la integritate fizică şi psihică sunt garantate, pedeapsa cu moartea, tortura sunt
interzise;
• libertatea individuală si siguranţa persoanei sunt inviolabile;
• dreptul la liberă circulaţie în ţară şi străinătate;
• secretul corespondenţei;
• libertatea de exprimare;
• dreptul la informatie;
• dreptul la învăţătură; se garantează gratuitatea învăţământului de stat în condiţiile legii;
• dreptul la vot de la vârsta de 18 ani împliniţi până în ziua alegerilor, inclusiv;
• dreptul de a fi ales;
• libertatea întrunirilor, libertatea de opinie;
• dreptul de proprietate este inviolabil;
• dreptul de a fi ales în Parlamentul European.
 Referitor la teritoriul Romaniei:
• România este un stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. Forma de guvernământ este
republica;
• voinţa statului român de a întreţine şi dezvolta relaţii paşnice cu toate statele şi în acest cadru relaţii de bună
vecinatate;
• suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative si prin
referendum.
 Referitor la puterile statului;
• are la baza principiul separaţiei puterilor în stat;
• Parlamentul bicameral este organul reprezentativ al poporului român si unica autoritate legiuitoare a ţării;
• dreptul ce se acordă minorităţilor naţionale ale caror organizaţii nu întrunesc numărul de voturi pentru a avea cel
puţin un loc în forul legislativ al ţării de a fi reprezentaţi în Parlamentul României;
• iniţiativa legislativă aparţine Guvernului, deputaţilor, senatorilor;
4
• legile adoptate de Parlament se trimit spre promulgare preşedintelui României;
• Preşedintele României veghează la respectarea Constitutiei si la buna funcţionare a autorităţilor publice. In acest
scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum si între stat si societate;
• Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament asigură realizarea politicii interne si
externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice;
• Puterea judecătorească este exercitată de către instanţele judecătoreşti. Acestea includ Curtea Supremă de
Justiţie, care are un statut constituţional, celelalte instanţe urmând a fi stabilite prin lege.
 în 2009, prin referendum, s-a votat introducerea Parlamentului unicameral cu maximum 300 de
parlamentari, fără ca modificarea să fie introdusă deocamdată în Constituţie

III. CONSTITUŢII BAZATE PE CONCEPŢII AUTORITARE ŞI TOTALITARE

1.CONSTITUȚIA din 1938

 În urma crizei aparute în urma alegerilor din 1937, în care niciun partid politic nu reusise sa-si asigure
majoritatea, si în conditiile în care regele Carol II dorea sa instituie un regim de guvernare personala, la 20
februarie 1938, o noua Constitutie (elaborata de Istrate Micescu, reputat jurist al perioadei interbelice) este
„înfatisata” poporului de catre rege printr-o proclamatie (Înaltul Decret Regal nr.900, publicat în „Monitorul
Oficial”, nr.42).
 „Învoirea” poporului a fost exprimata printr-un plebiscit, în care votul s-a facut prin declaratie
verbala, consemnata pe liste separate cu cei care votau pentru si cei care votau contra.
 Noua Constitutie reprezenta un abuz, nu mai emana de la natiune, ci de la puterea executiva si nu
fusese adoptata potrivit procedurilor de revizuire a actului fundamental.
 Constitutia a intrat în vigoare la 27 februarie 1938, adica la data sanctionarii ei.
 Principiile noii Constitutii încetasera a mai fi liberale, asa cum se observa din Titlul II, care, tratând
drepturile omului, vorbeste mai întâi „Despre datoriile românilor”, si de-abia apoi „Despre drepturile
românilor”.
 Prin Constitutia din 1938 era desfiintata separarea puterilor în stat si se producea o concentrare a
puterii în mâinile regelui, care devenea „capul statului” (art.30).
 Puterea legislativa se exercita de catre rege prin Reprezentanta Nationala, iar puterea executiva
este încredintata tot regelui, care o exercita prin guvernul sau. Regele detinea initiativa legislativa,
Parlamentul fiind mult limitat în domeniu. De asemenea, putea convoca, închide, dizolva ambele adunari sau
numai una si le putea amâna lucrarile.
 Parlamentul, chiar redus la un rol oarecum decorativ, era controlat si prin numirea de catre rege a unui
mare numar de senatori. În fapt, exercitiul puterilor constitutionale trecea în mâinile regelui.
 România devenea o monarhie autoritara, în care regele nu numai ca domnea, dar si guverna.
 Se aduceau importante modificari legislatiei electorale. Dreptul de vot pentru Adunarea Deputatilor
era ridicat la 30 de ani si era numai pentru stiutorii de carte. Pe de alta parte, se acorda pentru prima data în
România drept de vot femeilor, nefiind însa eligibile. Prin toate aceste modificari scadea numarul alegatorilor
de la 4,6 milioane în anul 1937, la 2 milioane în anul 1939.
 Principiul pluripartidismului este înlocuit cu monopartidismul prin crearea Frontului Renaşterii
Naţionale, numit din 1940 Partidul Naţiunii

2.CONSTITUȚIA din 1948

Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, în conditiile ocuparii tarii de catre sovietici, a cuceririi puterii
politice de catre comunisti si a înlaturarii monarhiei, s-a pus problema adoptarii unei noi Constitutii.
În martie 1948, dupa autodizolvarea fostului parlament, au fost organizate alegeri pentru noul organ
reprezentativ, numit de acum Marea Adunare Nationala. Noua Constitutie era adoptata în unanimitate la 13

5
aprilie 1948.
Se consfintea noua titulatura a statului, de Republica Populara Româna si se preciza caracterul sau
de „stat popular, unitar, independent si suveran”, care „a luat fiinta prin lupta dusa de popor, în frunte cu
clasa muncitoare, împotriva fascismului, reactiunii si imperialismului”.
Aparent, legea fundamentala consfintea principii democratice, precum suveranitatea poporului, votul
universal: „întreaga putere de stat emana de la popor si apartine poporului”, care „îsi exercita puterea prin
organe reprezentative, alese prin vot universal, egal, direct si secret”.
De asemenea, statua egalitatea în fata legii pentru toti cetatenii Republicii Populare Române, fara
deosebire de sex, nationalitate, rasa, religie sau grad de cultura. Acestia puteau fi alesi (la 23 de ani) si puteau
alege (participau la vot de la 18 ani) toate organele de stat.
Pentru drepturile cetatenesti afirmate în Constitutie se aflau dreptul la munca, la odihna, la
învatatura. Se stipula ca femeia avea drepturi egale cu barbatul, minoritatile nationale se bucurau de toate
drepturile; sanatatea publica era organizata de stat, se afirma protectia de catre stat a familiei.
Teoretic, prin Constitutie erau afirmate libertatea constiintei si libertatea religioasa; libertatea
individuala a cetateanului; libertatea presei, a cuvântului, a întrunirilor, mitingurilor, cortegiilor si
manifestatiilor. Practic însa, toate afirmatiile aparent democratice nu erau acoperite de garantarea acestor
drepturi, care au fost, în majoritatea lor, încalcate sistematic în timpul regimului comunist.
Constitutia din 1948 nu mai prevedea principiul separarii puterilor în stat, întrucât MAN devenea
„organul suprem al puterii de stat al RPR”, deci legislativul si executivul se confundau.
Prerogativele MAN erau:
• alegerea Prezidiului MAN;
• formarea guvernului RPR;
• modificarea Constitutiei;
• stabilirea numarului, atributiilor si denumirilor ministerelor si desfiintarea, contopirea sau
redenumirea celor existente;
• votarea bugetului, fixarea impozitelor si a modului de percepere a lor;
• deciderea consultarii poporului prin referendum;
• acordarea amnistiei.
Primul presedinte al Prezidiului MAN a fost profesorul Constantin I. Parhon, care oficial era seful
statului român.
Prezidiul:
• convoca MAN în sesiuni ordinare si extraordinare;
• emitea decrete;
• interpreta legile votate de MAN;
• exercita dreptul de gratiere si comuta pedepsele;
• conferea decoratiile si medaliile RPR;
• reprezenta RPR în relatiile internationale;
• acredita si rechema, la propunerea guvernului, pe reprezentantii diplomatici ai RPR;
• în intervalul dintre sesiunile MAN, numea si convoca ministri la propunerea presedintelui
Consiliului de Ministri;
• stabilea gradele militare, rangurile diplomatice, la propunerea guvernului;
• în caz de agresiune, declara stare de necesitate (în intervalul dintre sesiunile MAN);
• ratifica sau denunta tratatele internationale.

Puterea executiva (în fapt singura putere reala în stat) apartinea Consiliului de Ministri, compus din
presedintele Consiliului de Ministri, din unul sau mai multi vicepresedinti si din ministri.
Organele locale ale puterii de stat erau consiliile populare locale.
Puterea judecatoreasca era reprezentata de instantele de judecata si de Curtea Suprema, dar
6
independenta justitiei era practic desfiintata prin interventia factorului politic.
Desi Constitutia sustinea garantarea proprietatii private „agonisita prin munca si economisire”,
aceasta anunta si măsurile de cooperativizare, care aveau sa fie puse în practica mai târziu.
Prevederile economice prevalau asupra celor politice, fiind instrumentul legal prin care se pregatea
trecerea întregii economii sub controlul statului. Astfel, la art.11 prevedea ca mijloacele de productie,
bancile si societatile de asigurare pot deveni proprietatea statului când interesul general o cere, iar articolul
14 prevedea ca atât comertul intern cât si cel extern trec sub controlul statului, iar art.15 prevedea
planificarea economiei nationale.
Legea fundamentala din 1948 nu prevedea în mod expres ca rolul conducator revenea PMR, dar
organele de stat erau subordonate acestuia. În 1952, în conditiile unor epurari în rândurile partidului, a fost
promulgata si o noua constitutie, care nu aducea însa modificari esentiale celei din 1948.

3.CONSTITUTIA DIN 1952

Constitutia Republicii Populare Române din 24 septembrie 1952 este constitutia prin care se
consfinteste aservirea totala a României fata de URSS. În aceasta se vorbeste pentru prima data despre
proprietatea socialista (art.6), care a constituit mijlocul economic de aservire a cetateanului, precum si de
„rolul conducator al partidului” (art.86), mijlocul politic de aservire a lui.
Constitutia din 1952 definea baza politica a statului „democrat-popular”, fundamentata pe dictatura
proletariatului, stipulând expres caror clase sociale le apartinea puterea de stat si indicând modalitatea de
exercitare a acestei puteri prin „realizarea aliantei dintre clasa muncitoare si taranimea muncitoare, în care
rolul conducator îl detine clasa muncitoare”.
Principiile fundamentale ale acestei Constitutii sunt suveranitatea poporului, unitatea puterii de stat si
exercitarea acesteia prin organe reprezentative, centralismul democratic, planificarea nationala, legalitatea
populara, activismul social si politic al cetatenilor. Statul român este definit ca un „stat democrat-popular”,
unitar, suveran si independent, dar nefacându-se nicio referire la caracterul sau indivizibil sau inalienabil.
În Capitolul I – „Orânduirea sociala”, sunt cuprinse urmatoarele reglementari: „Republica Populara
Româna este stat al oamenilor muncii de la orase si de la sate” (art.1);
„Baza puterii în Republica Populara Româna este alianta clasei muncitoare cu taranimea muncitoare,
în care rolul conducator apartine clasei muncitoare” (art.2);
„Republica Populara Româna s-a nascut si s-a întarit ca rezultat al eliberarii tarii de catre fortele
armate ale Uniunii Sovietice, de sub jugul fascismului si de sub dominatia imperialismului, ca rezultat al
doborârii puterii mosierilor si capitalistilor de catre masele populare de la orase si de la sate în frunte cu clasa
muncitoare, sub conducerea Partidului Comunist Român”(art.3).
Forma politica prin care se exercita puterea era reprezentata de organele statului, sistem ce avea o
constructie piramidala, ierarhizata si centralizata, în fruntea acesteia situându-se MAN, ca organ suprem al
puterii în stat. Articolul 6 exprima esenta orânduirii social-economice astfel: „Fundamentul formatiunii
socialeconomice socialiste este proprietatea socialista asupra mijloacelor de productie, care are fie forma
proprietatii de stat (bun comun al poporului), fie forma proprietatii cooperatist-colectiviste (proprietatea
gospodariilor colective sau a organizatiilor colectiviste)”.

4.CONSTITUTIA DIN 1965

În conditiile în care începuse procesul de destalinizare si venise la conducerea partidului unic Nicolae
Ceausescu, odata cu schimbarea denumirii tarii în Republica Socialista România, la 21 august 1965, a fost
adoptata o noua constitutie,. Aceasta prevedea în mod explicit ca forta conducatoare a întregii societati este
Partidul Comunist Român si ca scopul tuturor „oamenilor muncii” (nu se vorbea prea mult de natiune) este
construirea societatii socialiste si asigurarea conditiilor pentru trecerea la comunism.
Constitutia din 1965 nu aducea modificari importante în ceea ce priveste atributiile MAN, care
reprezenta în continuare „organul suprem al puterii de stat, unicul organ legiuitor al Republicii Socialiste
7
România” (art.42).
Guvernul îsi pastra denumirea de Consiliul de Ministri si era definit ca organul suprem al
administratiei de stat. Tribunalele si procuratura ramâneau subordonate factorului politic reprezentat de PCR.
Constitutia consfintea caracterul socialist (si cooperatist) al proprietatii si al economiei. Statul era
proprietarul bogatiilor de orice natura ale subsolului, minele, terenurile din fondul funciar de stat, padurile,
apele, izvoarele de energie naturala, fabricile si uzinele, întreprinderile agricole de stat, statiunile pentru
mecanizarea agriculturii, caile de comunicatie, mijloacele de transport, telecomunicatiile de stat, fondul de
cladiri si locuinte, baza materiala a institutiilor social-culturale de stat.
Prima modificare importanta adusa Constitutiei din 1965 dateaza din februarie 1968, când a avut loc
reorganizarea administrativa a teritoriului. Se revenea la judete ca forme de administrare locala, în locul
regiunilor si raioanelor de inspiratie sovietica, se introducea calitatea de municipii pentru orasele mari.
Pe masura ce puterea personala a lui Ceausescu crestea, a devenit necesara si consfintirea acestui
proces prin modificari constitutionale. Dupa ce a devenit secretar general al PCR, ales de Congresul
partidului, fara a mai depinde de Comitetul Central, urmatorul pas pe calea consolidarii sale a fost înfiintarea
functiei de presedinte, la 28 martie 1974, prin modificarea Constitutiei din 1965.
Prerogativele presedintelui, ales de MAN, erau foarte largi:
• prezida Consiliul de Stat;
• reprezenta puterea de stat în relatiile interne si internationale;
• era comandantul suprem al fortelor armate si presedintele Consiliului Apararii RSR;
• prezida sedintele Consiliului de Ministri, atunci când era necesar;
• stabilea masurile de importanta deosebita ce priveau interesele supreme ale tarii, care urmau sa
fie supuse de catre MAN spre consultarea poporului, prin referendum;
• numea si revoca, la propunerea primului-ministru, viceprim-ministrii, ministrii si presedintii altor
organe centrale ale administratiei de stat;
• numea si revoca presedintele si membrii Tribunalului Suprem;
• conferea decoratii;
• încheia tratate internationale în numele RSR;
• stabilea rangurile misiunilor diplomatice;
• proclama starea de necesitate în caz de urgenta;
• acorda gratierea;
• acorda dreptul de azil;
• emitea decrete prezidentiale si decizii.

Semnificaţia Constituţiilor comuniste

Constituţiile adoptate în 1948, 1952, 1965 consacră noua formă de guvernământ - republica -, cât şi
noul regim politic - regimul comunist - şi astfel intrarea statului român în rândul statelor nedemocratice
comuniste.
Constituţia din 1948 a avut un caracter provizoriu, în care prevederile economice aveau întâietate
asupra celor politice, şi a reprezentat instrumentul legal prin care se pregătea trecerea întregii economii sub
controlul statului.
O consecinţă a Constituţiei este naţionalizarea, în 1948, a principalelor întreprinderi industriale,
miniere, bancare, de asigurări şi de transport; au fost naţionalizate o mare parte a clădirilor şi locuinţelor; se
elaborează o nouă reformă monetară (sunt confiscate ultimele rezerve în numerar) şi se hotărăşte transfor -
marea socialistă a agriculturii.
Constituţia din 1952, chiar din capitolul introductiv, pune la baza existenţei statului român
dependenţa faţă de Uniunea Sovietică. Prietenia cu U.R.S.S. constituie „baza politicii noastre externe”. Statul
„democrat popular” este o formă a dictaturii proletariatului exercitată de Partidul Comunist.

8
 Intre 1947 şi 1989, P.C.R. a fost singurul partid politic oficial din România. în articolul 3 al
Constituţiei României din 1965, P.C.R. era numit „forţa politică conducătoare a întregii societăţi din
Republica Socialistă România”. Sub regimurile în care Partidul Comunist Român a fost principala forţă
politică, în economie s-a instituit dirijismul, societatea civilă a fost practic distrusă de principiile
dictatoriale ale doctrinei bolşevice împărtăşită de P.C.R., iar cenzura a sufocat libertatea de gândire,
accentuând decalajul în termeni de mentalităţi şi valori dintre poporul român şi popoarele occidentale.
Constituţiile din 1948,1952 şi 1965 au legalizat grave abateri de la principiile democratice, sistemul
constituţional având următoarele trăsături:
 renunţarea la principiul separării puterilor în stat şi înlocuirea acestuia cu principiul partidului-stat;
 înlocuirea pluralismului politic cu monopolul unui singur partid;
 subordonarea întregului aparat de stat partidului unic;
 concentrarea puterii de decizie statală — legislativă şi executivă - în mâinile unei elite restrânse şi
influenţarea de către aceasta a puterii judecătoreşti;
 restrângerea unor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti şi subordonarea individului de către stat;
 absolutizarea luptei de clasă şi extinderea acesteia la toţi oponenţii clasei muncitoare, de fapt ai
partidului unic;
 prezentarea intereselor de grup ca interese ale întregii societăţi şi dirijarea eforturilor tuturor spre
realizarea acestora, dar în beneficiul grupului politic minoritar;
 instituţionalizarea intervenţiei şi controlului statului asupra întregii vieţi economice şi social-
politice;
 crearea unui nou tip de „democraţie”, considerat în mod demagogic superior democraţiei
parlamentare occidentale şi atragerea formală a cetăţenilor la actul de conducere politică la nivel central
şi local.
Cele trei constituţii sunt importante din perspectiva faptului că, prin formă şi conţinut, au favorizat
instituirea şi perpetuarea sistemului totalitar comunist în România. In contextul unei legislaţii neclare, ce
avea la bază o constituţie cu caracter ambiguu şi chiar contradictoriu, se puteau ascunde mai uşor abuzurile
regimului sub o perfidă aparenţă democratică.