II.

Constituţionalismul Romanesc

Acte cu valoare de constituţie adoptate în sec. al XIX-lea

1. Regulamentele organice
2. Convenţia de la Paris din August 1858
3. Statutul dezvoltator al Convenţiei de la Paris 1864

Constituţiile României
1. Constituţia României Moderne 1866
2. Constituţia României Mari 1923
3. Constituţia autoritară din 1938
4. Constituţia Republicii Române din 1948
5. Constituţia Republicii Populare Române din 1952
6. Constituţia Republicii Sociale Române din 1965
7. Constituţia statului de drept 1991

Legea fundamentală a unui stat reprezintă constituţia, în sensul modern şi are valoare
oficială într-un stat. Până in 1866 în România nu au existat constituţii, dar au fost adoptate acte
cu valoare de lege ce au stat la baza legislaţiei româneşti.
Constituţia reprezintă ansamblul normelor juridice ale unui stat şi stabileşte:
1. organizarea organelor supreme ale statului;
2. structura organelor supreme ale statului;
3. competenţa organelor supreme ale statului;
4. funcţiile organelor supreme ale statului;

1. Acte cu valoare de constituţie adoptate în secolul al XIX-lea

Principalele acte cu valoare de lege din epoca modernă sunt:

1.1. Regulamentele Organice:

În 1826 are loc convenţia ruso-turcă care prevedea alcătuirea unor regulamente de
organizare internă a Principatelor Române.
 Între anii 1828-1834 Principatele Române intră sub ocupaţie militară rusească, iar în
urma tratatului de la Adrianopol din 1829 se ia decizia adoptării Regulamentelor Organice.
Aceste Regulamente Organice au fost adoptate în Moldova şi Ţara Românească în 1831 şi 1832
sub control rusesc şi redactate sub conducerea lui Pavel Kiseleff, şeful ocupaţiei în Principate.
Regulamentele organice au fost redactate de două comisii de boieri munteni şi
moldoveni conduşi de consulul general rus Minciaki.
Textul acestor regulamente a fost dezbătut la Petersburg şi supus aprobării Adunărilor
Obşteşti de la Bucureşti şi Iaşi şi ratificat de Imperiul Otoman.
Aceste prime acte constituţionale intră în vigoare la1 iulie 1831 în Ţara Românească şi
la 1ianuarie 1832 în Moldova şi pun bazele parlamentarismului în principate; aceste acte limitau
puterea şefului statului în favoarea puterii legislative.
Principalele prevederi ale regulamentelor organice sunt:
a) puterea executivă este deţinută de Domnitor ales pe viaţă din rândul marilor boieri.
Domnitorul avea drept de iniţiativă legislativă şi de a sancţiona legile în conducerea ţării fiind
sprijinit de sfatul administrativ compus din şase miniştrii (membrii).
b) puterea legislativă este deţinută de Adunarea Obştească compusă in majoritate din
boieri şi înalţi funcţionari şi avea îndatorirea de a dezbate şi adopta, supuse apoi sancţiunii
domnitorului.
c) puterea judecătorească era formată din organele de judecată, iar Înaltul Divan
Domnesc reprezenta instituţia supremă de judecată.
Regulamentele Organice au adoptat şi o serie de legi ce privesc modernizarea sistemului
instituţional.
a)sistemul fiscal:
- impozitele modificate, adoptându-se un singur impozit pe cap de locuitor numit
capitaţie.
- burghezia plătea o taxă calculată pe venit.
- erau desfiinţate vămile interne şi era adoptat principiul bugetului.
Regulamentele Organice iau o serie de măsuri precum:
- introducerea învăţământului public;
- reînfiinţarea armatei naţionale;
- îmbunătăţirea unor servicii publice: starea civilă, sistemul sanitar, poşta şi pompierii;
- înfiinţarea arhivelor statului ;
- păstrarea vechilor privilegii
- scutirea de impozite şi clerul în ansamblu
- nerezolvarea problemei agrare (claca era menţinută şi era introdus nartul)
Aceste regulamente au reprezentat un pas spre unire, dar din nefericire fixau
Protectoratul Rusiei asupra Principatelor pe lângă suzeranitate otomană. Regulamentele
Organice au reprezentat, cu îngrădirile lor, un pas spre modernitate prin reformele sociale,
economice şi politice.
Protectoratul rus, întărit prin regulamente, va ajunge să fie detestat de clasa politică
românească, iar la revoluţia din 1848 unul din obiective va fi înlăturarea protectoratului rus.
 1.2. Convenţia de la Paris din august 1858
Marile Puteri europene s-au întrunit în cadrul Congresului de la Paris din 1858 şi au
adoptat o Convenţie pentru organizarea definitivă a Principatelor Române. În cadrul acesteia s-a
stabilit modalitatea de organizare a unirii şi forma de guvernare.
Această Convenţie stabilea pentru Principatele Române următoarele:
1) unirea sub numele de Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei sub suzeranitate
otomană şi garanţia colectivă a marilor puteri.
2) unirea se făcea nerealist deoarece se cerea ca Principatele Unite să aibă: doi domni,
două guverne, două adunări, două armate, două capitale; singurele instituţii comune fiind Înalta
Curte de Justiţie şi Casaţie şi Comisia Centrală care avea obligaţia de a impune legi pentru
ambele principate şi avea sediul la Focşani.
- cele două armate se întruneau în caz de pericol la Focşani.
- puterea era deţinută de guvernul fiecăruia dintre principate, iar domnitorul era ales prin
vot cenzitar de adunarea electivă a fiecăruia dintre principate:
- puterea legislativă aparţinea domnitorului şi adunării fiecăreia dintre ţări.
- puterea judecătorească era deţinută de Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie, cu sediul la
Focşani.
Au fost adoptate şi o serie de drepturi şi libertăţi precum:
- egalitatea cetăţenilor în faţa legii;
- desfiinţarea privilegiilor şi a rangurilor boiereşti;

1.3. Statutul Dezvoltator al Convenţiei de la Paris 1864

La 2 mai 1864 Alexandru Ioan Cuza dă lovitura de stat Parlamentului deoarece membrii
majoritari conservatori nu doreau adoptarea reformei agrare prin împroprietărire.
În 2 mai 1864 Cuza organizează un plebiscit prin care supune aprobării un nou act
constituţional şi o nouă lege electorală.
Noul act constituţional este introdus cu acordul Porţii şi a Puterilor Garante şi menţine
separarea puterilor în stat, dar prevede modificări esenţiale în domeniul legislativ.
Alexandru Ioan Cuza a introdus Corpul legislativ şi anume, Senatul şi Corpul
ponderator; ia astfel naştere sistemul bicameral format din Senat şi Camera Deputaţilor.
La scurt timp este aprobat prin plebiscit Statutul Dezvoltator al Convenţiei de la Paris şi
Proiectul Legii Electorale.
În iunie 1864 Marile Puteri recunosc modificarea Convenţiei şi dreptul Principatelor de
a schimba legile ce priveau organizarea internă a ţării.
Prin lovitura de stat din 2 mai 1864 se pun bazele unui nou regim politic şi anume
Domnia Autoritară iar în baza acestui regim sporesc atributele domnitorului care avea drept
de a se opune unei legi, iar preşedintele Adunării este numit Domnitor.
2. Constituţiile României
Constituţia reprezintă legea fundamentală a unui stat şi cuprinde cele mai importante
prevederi şi legi, forme de guvernământ, separarea puterilor în stat, drepturile şi libertăţile
cetăţeneşti.

2.1. Constituţia din 1866

Este prima constituţie autohtonă realizată de români fără implicarea Marilor Puteri,
realizându-se în condiţiile loviturii de stat de la 11 februarie 1866 când a fost detronat
Alexandru Ioan Cuza.
A fost adoptată la 1 iulie 1866 şi a avut ca model Constituţia belgiană, fiind astfel
una dintre cele mai moderne constituţii democratice. Această constituţie se baza pe
principiile esenţiale ale liberalismului burghez şi avea la bază:
1) Principiul suveranităţii naţionale (dreptul poporului de a decide).
2) Drepturi şi libertăţi cetăţeneşti preluate din „Declaraţia Drepturilor omului şi ale
cetăţeanului’ adoptate în Franţa.
3) Se stabilea regimul monarhiei constituţionale prin care monarhia era ereditară pe linie
masculină, moştenitorii fiind crescuţi în religia ţării (ortodoxă).
4) Principiul separării puterilor în stat (executiv, legislativ, judecătoresc), cele trei puteri
desfăşurându-se independent.
a. Puterea executivă era deţinută de domnitori şi miniştri (guvern).Atribuţiile
domnitorului:
- numeşte şi demite miniştri ;

- convoacă, amână şi dizolvă Adunarea Deputaţilor şi Senatului

- acordă decoraţii;
- şeful suprem al armatei;
- şeful diplomaţiei (al politicii externe);
- bate moneda;
- drept de veto absolut (de a se opune unei legi);
- singurul care are dreptul de a declara război şi de a încheia pacea;
- dreptul la graţiere;
Nici un act al domnitorului nu are valoare de lege dacă nu este contrasemnat de
ministrul de resort. Guvernul are iniţiativă legislativă, propunând Parlamentului legi care pot
fi elaborate sau nu.
b. Puterea legislativă este deţinută de Parlament şi Domnitor. Parlamentul este
bicameral (Camera Deputaţilor şi Senatul). Parlamentul avea următoarele
atribuţii :
- elaborează şi votează legi;
- dezbate şi adoptă bugetul;
- interpelează miniştrii (trage la răspundere ministerul);
- modifică sau abrogă legile;
- poate demite guvernul acordându-i vot de blam (de neîncredere);
- Senatul este ales prin vot censitar de două colegii electorale alese din rândul oamenilor
bogaţi şi cu vârsta înaintată.
 - Camera Deputaţilor era aleasă prin vot censitar de patru colegii electorale, ea fiind
singura care avea drept de interpelare guvernamentală şi de a vota bugetul.
c. Puterea judecătoreasca este deţinuta de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de
instanţele judecătoreşti locale:
- judecătorii erau inamovibili (nu puteau fi schimbaţi din funcţie);
- sentinţele judecătorilor se dădeau în numele Domnitorului;

Pe lângă aceste principii de drept prevăzute în Constituţie mai existau şi o serie de

drepturi şi libertăţi cetăţeneşti şi anume :
- Articolul 7 din Constituţie care prevedea dreptul la cetăţenie română (lovind astfel in
evrei; limită a constituţiei);
- Articolul 19 care prevedea că proprietatea este sacră, inviolabilă;
- altă limită a Constituţiei este votul cenzitar;
- Alte drepturi şi libertăţi cetăţeneşti au fost libertatea de asociere, inviolabilitatea
domiciliului, libertatea conştiinţei şi cuvântului, gratuitatea învăţământului primar
(obligatoriu);
Constituţia din 1866 rămâne în vigoare până în 1923, dar i se aduc o serie de schimbări
şi anume:
1) În 1879 se modifică Articolul 7 din constituţie prin care se anulează interdicţia obţinerii
cetăţeniei române tuturor cetăţenii, indiferent de religie. Modificarea acestui articol este o
condiţie impusă în cadrul Congresului de Pace de la Berlin din 1878 pentru a se recunoaşte
independenţa.
2) La 4 martie 1881 România devine regat şi astfel în 1884 Constituţia se modifică pentru a
fi introdusă titulatura nouă a României şi anume Regatul, tot acum reducându-se numărul
colegiilor de la 4 la 3 şi reducându-se censul (valoarea banilor), crescând numărul
alegătorilor.
3) In 1917 Constituţia se modifică cu scopul de a modifica votul, trecându-se de la votul
censitar la cel universal şi pentru a adopta Legea Agrară.

2.2. Constituţia din 1923

În iulie 1917, în contextul primului Război Mondial, Constituţia din 1866 se modifică
în scopul de a introduce conceptul de vot universal promis României încă dinainte de război.
După realizarea Marii Uniri din decembrie 1918, România intră într-o nouă realitate geografică,
economică, social-politică prin faptul că teritoriul său se lărgeşte. În acest context era necesară şi
obligatorie adoptarea unei noi constituţii.
Au fost prezentate in discuţie publică două proiecte constituţionale, unul al liberalilor şi
unul al ţărăniştilor. Ţărăniştii vor protesta fată de Constituţia din 1923 adoptată de liberali,
considerând-o o oportunitate a liberalilor care nu corespunde cu realitatea în care se afla
România.
Noua Constituţie va fi adoptată pe 29 martie 1923 sub guvernare liberală, guvernare
care a transformat Parlamentul în Adunare Constituţională şi a iscat un mare scandal politic
deoarece ţărăniştii nu o adoptau. Constituţia a fost promulgată de rege în aceiaşi lună şi
reprezintă o revizuire a Constituţiei din 1866 cu unele noutăţi (se păstrează 76 de articole):
 Articolul 1 din Constituţie prevedea faptul că România este un stat unitar, naţional şi
indivizibil, iar teritoriul său este înclinabil.
 Dreptul de vot este universal, egal, direct, secret şi obligatoriu pentru toţi românii de sex
masculin cu vârsta minimă de 21 de ani.
 Monarhia Constituţională (parlamentară) transmisibilă pe linie masculină, moştenitorii
fiind crescuţi în religia ţării, regele reprezentând un simbol al statului (regele domneşte,
dar nu guvernează)
 În ceea ce priveşte proprietatea, aceasta nu mai era considerată absolută şi anume
bogăţiile subsolului sunt considerate ale statului (cărbune, petrol, etc.)
 Căile de comunicaţie şi navigaţie erau introduse în domeniul public.
 Biserica Ortodoxă devine biserica dominata în stat, dar Biserica Greco - Catolică este
privilegiată faţă de celelalte biserici.
 Un plus al Constituţiei din 1923 este acela că sunt acordate drepturi şi libertăţi
cetăţenilor, indiferent de religie, orientare politică sau etnie.
 Toţi cetăţenii au dreptul la scoală în propria limbă, la ziare, partid propriu (partidul
maghiar, al evreilor)
 A fost înfiinţat consiliul legislativ cu vot consultativ care verifica legile acordate în
Parlament.
 Se menţine principiul separării puterilor în stat prevăzut în Constituţia din 1866.
 Puterea legislativă are drept de control asupra puterii executive prin înfiinţarea
Contenciosului administrativ care judeca conflictele dintre individ şi stat.
 Prin Constituţie statul intervine în relaţia dintre patron şi muncitor declarând că ambii
factori se bucură de egală ocrotire, totodată de asigurări sociale în caz de accident.
 Senatul avea rol de echilibru şi moderaţie fiind constituit din două colegii, dar şi doi
senatori de drept.
 Un senator era ales cu condiţia să aibă minim 40 de ani(excepţie fac senatorii de drept),
deputaţii minim 25 de ani.
 În 1926, prin noua lege electorală, votul universal primeşte o lovitură în sensul că este
adoptată prima electorală.
 Valorile Constituţionalismului românesc sunt:
1) suveranitatea naţiunii (art. 33), puterea emana de la naţiune.
2) Separarea puterilor in stat
3) Monarhia ereditară
4) Supremaţia Constituţiei

2.3. Constituţia din 1938

Este adoptată în timpul regelui Carol al II-lea şi a fost elaborată de Istrate Micescu.
Constituţia Carlistă întrerupe cursul democratic al României, organizând ţara pe baze
corporatiste după modelul italian. Prin această constituţie se pun bazele monarhiei autoritare.
Este adoptată la 20 februarie 1938 şi promulgată la 27 februarie 1938. Reprezintă un
abuz împotriva democraţiei, vorbind mai întâi de obligaţiile cetăţenilor şi apoi de drepturile
acestora.
 Constituţia este aprobată printr-un plebiscit în care votul s-a făcut verbal, pe liste separate. În
baza constituţiei regele devine „Capul Statului”, deţinând întreaga putere în statul român,
exercita puterea executivă (numea întregul guvern), puterea legislativă prin intermediul
Reprezentaţiunii Naţionale, avea iniţiativa legislativă, iar Parlamentul care se menţinea avea
doar rol formal putând iniţia doar legi de interes obştesc. Regele putea amâna sau dizolva
Parlamentul; putea numi un număr mai mare de susţinători. Prin instaurarea monarhiei
autoritare, regele domneşte şi guvernează, se implică activ în luarea deciziilor.
 Creşte vârsta de vot la 30 de ani cu condiţia să fie ştiutor de carte şi dă dreptul femeilor
de a alege (astfel scade numărul alegătorilor). Putem spune că regele Carol al II-lea
deţinea întreaga putere în stat (executivă, legislativă, judecătoreasca) şi toate hotărârile
judecătoreşti se dădeau în numele legii, dar erau executate în numele regelui.
În martie 1938, Carol al II-lea interzice toate partidele politice, formând un singur
partid politic - FRONTUL RENAŞTERII NAŢIONALE- transformat în 1940 in
PARTIDUL MUNCII.

2.4. Constituţia din 1948

Este prima constituţie comunistă şi a fost necesară pentru a reprezenta noul regim
totalitar instaurat în România prin înlăturarea monarhiei şi prin proclamarea Republicii Populare
Române la 30 decembrie 1947.
În martie 1948 Parlamentul, dominat de comunişti (ales la 19 noiembrie 1946), se va
proclama Adunarea Constituţională şi, la 13 aprilie 1948, votează aprobarea unei noi constituţii.
Noua constituţie proclama forma noului stat şi anume stat popular independent şi suveran în care
puterea o deţine poporul (oamenii muncii), iar numele noului stat este Republica Populară
Română.
Dreptul de vot era universal (bărbaţi și femei) cu vârsta minimă de 18 ani, iar vârsta
minimă de a fi ales era de minim 23 de ani.
Într-un capitol special, structurat social-economic, era prevăzută ideea că mijloacele de
producţie aparţineau statului ca bunuri ale întregului popor. Deşi nu prevedea în mod explicit
rolul conducător al Partidului Unic (Partidul Muncitoresc Român)
 Partidul Muncitoresc Român a luat naştere în februarie 1948 din Partidul Comunist
Român şi Partidul Social Democrat. M.A.N era organul suprem al puterii şi singura
organizaţie legislativă care lucra în sesiuni având următoarele atribuţii :
1) modifica constituţia,
2) stabilea numărul atribuţiilor şi denumea ministerele,
3) vota bugetul,
4) consulta poporul prin referendum,
Prezidiul M.A.N lucra în sesiuni, iar primul preşedinte al prezidiului M.A.N a fost Constantin
I Parhon (a avut oficial funcţia de şef al statului român).
Puterea executivă aparţine Consiliului de miniştri format din preşedinte, vice - preşedinte şi
membrii. Organele de stat erau reprezentate de Consiliile Populare Locale.
 Constituţia din 1948 a creat contextul favorabil lichidării proprietăţii private şi a declanşat
procesul de naţionalizare şi colectivizare.
Este prima constituţie a regimului comunist şi o copiază pe cea din 1936, sovietică. La baza
constituţiei stă principiul „suveranităţii populare, în schimbul celei naţionale”.

2.5. Constituţia din 1952

Este o constituţie de inspiraţie stalinistă şi a fost necesară pentru că avea la bază principiul
dictaturii proletare. În această constituţie se prevede rolul conducător al Partidului Unic. Toate
instituţiile statului (M.A.N, consiliile populare şi guvernul) sunt subordonate Partidului
Muncitoresc Român. Prin constituţie statul român era numit Stat Democrat Popular.
Această constituţie reprezintă momentul maxim de stalinizare a României :
* 1952- 1958, doctorul Petru Groza este preşedinte M.A.N, iar între 1961-
1965 preşedinte M.A.N este Gheorghe Gheorghiu Dej.

2.6. Constituţia din 1965

Este adoptată în timpul lui Nicolae Ceauşescu la Congresul al IX-lea al Partidului Comunist
Român şi revine la denumirea partidului: PMR devine PCR. La 21 august 1965 se adoptă
Constituţia Republicii Socialiste Române. Constituţia marca transformarea regimului de la
popular la socialist şi caracterul unitar al statului. Ea menţionează :
 Suveranitatea poporului în stat şi a întregii puteri.
 Proprietatea socialistă asupra mijloacelor de produs.
 Rolul conducător al Partidului Comunist Român.
 Rolul conducător al clasei muncitoare (proletare) în viaţa întregii societăţi.
Atribuţiile MAN rămân neschimbate, la fel ca şi cele ale guvernului şi consiliilor locale. Se
menţiona egalitatea deplină a tuturor cetăţenilor ţării fără deosebiri de naţionalitate, folosirea
limbii materne în învăţământ, publicaţie sau administraţie.
În 1967, instituţia supremă în stat nu mai este deţinută de prezidiul M.A.N, ci de consiliul de
stat. In 1974 este introdusă funcţia de Preşedinte al Republicii Socialiste Române şi la 28 martie
este ales ca președinte Nicolae Ceauşescu.
Funcţiile preşedintelui (atribuţiile) :
- Prezidă consiliul de stat;
- Conferă medalii;
- Numea si revoca miniştrii;
- Prezidă şedinţele consiliului de miniştrii;
- Reprezentantul puterii de stat în relaţiile interne şi internaţionale;
 2.7. Constituţia din 1991
Este prima constituţie democratică de după 1989. La 31 decembrie 1989 s-a dat
decretul de reinstaurare a pluralismului politic, revenindu-se la constituţia din 1923.
Parlamentul român a elaborat în 1991 o nouă constituţie care a fost aprobată pe 21
noiembrie 1991. La 8 decembrie 1991 a fost supusă unui referendum în urma căruia intră în
vigoare drept Constituţie a României. În baza constituţiei, România este un stat naţional, unitar
şi independent, iar forma de guvernământ este Republica condusă de un preşedinte ales pe 4 ani.
Puterea legislativă este deţinută de Parlamentul bicameral (organ reprezentativ şi unica
putere legiuitoare).
Puterea executivă este deţinută de preşedinte și Guvern.
Atribuţii:
 Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării;
 Adoptă hotărâri şi ordonanţe.

Președintele are următoarele atribuţii :

- reprezintă statul;
- este garantul constituţiei;
- are dreptul la 2 mandate;
- desemnează primul ministru;
- poate dizolva Parlamentul;
- şeful armatei;
- încheie tratate;
- acordă graţiere ;
- instituie stare de asediu;
În 2003 a avut loc o modificare a constituţiei prin care preşedintele este ales la 5 ani, iar
serviciul militar nu mai este obligatoriu (aceste modificări au fost făcute cu scopul integrării
României în Uniunea Europeană).
Puterea judecătorească este deţinută de Forurile Judecătoreşti în vigoare. Judecătorii sunt
independenţi, iar funcţia lor este incompatibilă cu orice altă funcţie în afară de cea didactică.
Curtea Constituţională se pronunţa asupra constituţionalităţii legilor. Avocatul
poporului este numit de Senat pe o perioada de 4 ani cu scopul de apăra drepturile şi libertăţile
cetăţeneşti.
Constituţia are la bază o serie de drepturi şi libertăţi cetăţeneşti precum dreptul la viaţă,
libertatea individuală, interzicerea pedepsei cu moartea, libertatea conştiinţei, libertatea de
exprimare, libertatea de întrunire, dreptul la învăţătura.
 Asemănări și deosebiri între Constituții

I. Actele cu valoare de Constituții:

 Asemănare:
Toate au la bază principiul separării puterilor în stat.
 Deosebiri:
Convenția de la Paris din 1858 are la bază Parlamentul unicameral.
Statul Dezvoltator al Convenției de la Paris din 1864 are la bază Parlamentul bicameral.

Asemănări și deosebiri între Constituțiile democratice

 Asemănări:
Constituția din 1866, 1923,1991:
Regim de monarhie constituțională; ( 1866, 1923, 1938)
Principiul separării puterilor în stat;
Drepturile și libertățile cetățenilor;
Regim democratic.

Constituția din 1923, 1938:

Monarhie ereditară;
Proprietate garantată;
Principiul suveranității naționale.

 Deosebiri:
Între Constituția dintre 1866 și cea din 1923:
1866:
1.Vot cenzurat;
2.Drepturi politice doar pentru creștini;
3.Proprietate sacră și individuală.
1923:
1.Vot universal;
2.Drepturi politice pentru toți cetățenii României;
3.Proprietatea este garantată, dar are caracter utilitar.

Deosebiri între Constituția din 1923 și cea din 1991:

1923: Monarhie constituțională;
1991: Republică semiprezidențială.

Deosebiri între Constituția de la 1923 și cea din 1938:

Constituția din 1923:
1. Monarhie constituțională;
2. Principiul separării puterilor în stat;
3. Pluralism politic.
Constituția din 1938:
1.Monarhie autoritară;
2.Desființarea principiului separării puterilor în stat;
3.Partid unic.

Asemănări și deosebiri între Constituțiile totalitare

Asemănări:
Constituția din 1948, 1952, 1965:
 Au încălcat drepturi și libertățile cetățenilor;
 Au desființat pluralismul politic și au introdus partidul unic;
 Au subordonat aparatul de stat,partidul unic;
 Au desființat principiul separării puterilor în stat;
 Au introdus principiul partid/stat;
 Controlul stat asupra vieții economice și în special poporul român.
Deosebiri:
Constituția din 1948 / 1952
- Regim stalinist;
- Subordonează politica externă a României față de politica URSS;
- Denumirea statului Republica Populară România;
- Partidul unic – PMR;
Constituția din 1965
- Regim național comunist;
- Proclamă independența României față de URSS;
- Denumirea statului Republica Socialistă România;
- Partidul unic – PCR;
- Politică de dictatură personală;