CONSTITUȚIILE ROMÂNILOR

I. Reglementări cu caracter constituțional

1. Regulamentele Organice •1831-Tara Românească/ 1832-Moldova (dec IV)

2. Convenția de la Paris din 1858 (dec VI)

3.Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris -1864 (de VII)

II. Constituțiile României

1. Constituția din 1866 (dec VII)-caracter democrat

2. Constituția din 1923 (dec III)-caracter democrat

3. Constituția din 1938 (dec IV)-caracter nedemocrat

4. Constituția din 1948 (dec V)-caracter nedemocrat (perioada stalinistă)

5. Constituția din 1952 (dec VI)-caracter nedemocrat (perioada stalinistă)

6. Constituția din 1965 (dec VII)-caracter nedemocrat (perioada național -comunistă)

7. Constituția din 1991 (dec X)-caracter democrat

Constituțiile sau Legile Fundamentale sunt cele care stabilesc principiile pe baza cărora funcționează principalele instituții ale
statelor. Ele sunt cele care stau la baza regimurilor politice din Statele lumii, reglementând care sunt drepturile de care se bucură
cetățenii.

I. Reglementări cu caracter constituțional

1.Regulamentele Organice

Contextul în care au fost adoptate acestea:

În 1828-1829 pe fondul Problemei Orientale a avut loc un război între Rusia și Turcia. În urma acestuia s-a redactat „Tratatul de la
Adrianopol” din 1829 care prevedea și redactarea unor regulamente administrative pentru Moldova și Țara Românească. Spațiul
extra-carpatic s-a aflat și după război sub ocupația rusească, de aceea, guvernatorul Pavel Kisselef a inițiat redactarea acestora sub
forma Regulamentelor Organice. Acestea au intrat în vigoare în 1831 în Țara Românească și 1832 în Moldova.

Prevederile Regulamentelor Organice:

-se forma bugetul de stat

-se forma corpul de avocați și procuratura

-erau desființat vămile interne astfel că, în spațiul românesc comerțul devenea liber

-era înființată miliția pământeană care a constituit nucleul armatei naționale

-era prezent principiul separării puterilor în stat întrucât se menționa modul în care funcționau puterea executivă, legislativă și
judecătorească.

Puterea executivă era exercitată de către domnitor și Sfatul Administrativ

Puterea legislativă era exercitată de către domnitor și Adunarea Obștească

Puterea judecătorească era exercitată de instituțiile de specialitate dintre care cea mai importantă era Înaltul Divan Domnesc.

Importanța Regulamentelor Organice:

Regulamentele Organice sunt considerate primele constituții sau legi fundamentale din spațiul românesc. Ele reprezintă acutul de
naștere pentru parlamentarismul românesc, existând ideea de alegeri pe baza votului cenzitar dar și ideea limitării puterii
domnitorului.

2.Conventia de la Paris din 1858

Contextul adoptării ei:

Pe fondul Problemei Orientale a avut loc Războiul Crimeei (1853-1856). Rusia l-a declanșat atacând Turcia, dar în ajutorul
acesteia au venit alte puteri europene. Rusia a fost învinsă. După război s-a organizat „Congresul de Pace de la Paris” din 1856 în
cadrul căruia s-a încheiat „Tratatul de Pace de la Paris” din 1856 care prevedea și consultarea moldovenilor și muntenilor în
problema unirii. Adunările Ad-Hoc din Moldova și Țara Românească au cerut unirea celor două principate. De aceea, în 1858
Marile Puteri au organizat „Conferința de la Paris” în cadrul căreia s-a adoptat documentul numit „Convenția de la Paris” care va
avea rol de constituție sau lege fundamentală.

Prevederile Convenției de la Paris:

-se menținea suzeranitatea Turciei asupra principatelor române

-se menținea garanția colectivă a celor 7 mari puteri asupra principatelor române

-se formau Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei. În Principatele Unite monarhia era electivă urmând să fie ales câte un
domn în Moldova și Țara Românească. De asemenea, în fiecare principat avea să existe câte o Adunare Legislativă și câte un
Guvern.

-existau două instituții comune la Focșani: Comisia Centrală și Curtea de Casație și Justiție

-era prezent și principiul separării puterilor în stat.

Puterea executivă era exercitată de domnitor și de guvern în fiecare principat

Puterea legislativă era exercitată de domnitor și de Adunarea Electivă în fiecare principat. Însă Comisia Centrală de la Focșani
urma să discute legile de interes comun pentru cele două principate.

Puterea judecătorească era exercitată de instituții proprii fiecărui principat, însă exista și o instituție comună la Focșani adică
Curtea de Casație și Justiție. Erau prevăzute și drepturi și libertăți precum: libertatea individuală, garantarea proprietății, egalitatea
în fața legilor, dreptul de a alege( votul fiind cenzitar)

Importanța Convenției de la Paris:

Este o lege fundamentală realizată după modelul apusean impusă de Marile Puteri prin care Principatele Unite deveneau o
democrație parlamentară din primul moment al existenței lor.

3. Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris-1864

Cauza:

Necesitatea adoptării unei legi agrare (sau rurale), de aceea Alexandru Ioan Cuza inițiază modificarea Convenției de la Paris
arătând reprezentanților marilor puteri că realitatea din spațiu românesc nu mai corespundea cu prevederile vechii legi
fundamentale. În acest context a primit permisiunea de a modifica „Convenția de la Paris”. Cuza a acționat pentru creșterea puterii
domnitorului și a guvernului în raport cu parlamentul. Crescând puterea domnului se impune o domnie autoritară.

Puterea executivă era exercitată de domn împreună cu Guvernul format din miniștrii numiți de el.

Puterea legislativă era exercitată în comun de domnitor și Parlamentul care devine Bicameral. Pe lângă Adunarea Electivă este
înființată în 1864 a doua cameră numită Corp Ponderator sau Senat. Domnitorul avea dreptul de a numi un număr important de
senatori. Domnitorul era singurul care avea drept de inițiativă legislativă.

Consecința adoptării Statutului Dezvoltător al Convenției de la Paris:

În 1864 s-a putut elabora legea rurală sau agrară prin care un număr important de familii de țărani primesc pământ.

• Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris este considerat de unii istorici ca o nouă lege fundamentală chiar ca o primă
constituție a României. Alți istorici consideră că era doar un act adițional al „Convenției de la Paris”.

Asemănări și deosebiri între Reglementările cu caracter constituțional din secolul al IX-lea:

Asemănări:

-atât în Regulamentele Organice cât și în „Convenția de la Paris” forma de guvernământ era monarhia.

-atât în Regulamentele Organice cât și în „Convenția de la Paris” exista votul de tip cenzitar

-atât în Regulamentele Organice cât și în „Convenția de la Paris” puterea suzerană pentru spațiul românesc era Turcia.

Deosebiri:

-în 1831 Regulamentul Organic al Țării Românești prevedea existența unui Parlament Unicameral spre deosebire de Statutul
Dezvoltător al Convenției de la Paris unde Parlamentul era Bicameral.
-în Regulamentul Organic al Țării Românești din 1831 pe lângă puterea suzerană există și o putere protectoare Rusia, spre
deosebire de „Convenția de la Paris” unde pe lângă puterea suzerană avem 7 puteri garante.

-în „Convenția de la Paris” domnitorul are o putere mai mică decât în Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris.

II. Constituțiile României

1.Constituția din 1866 (dec VII)-caracter democrat

Contextul adoptării ei:

În 1866, Monstruoasa Coaliție l-a obligat pe Alexandru Ioan Cuza să abdice. În locul lui domnitor a devenit Carol de
Hohenzollern Sigmaringen.

Cauzele care determină adoptarea:

-necesitatea adoptării unei legi fundamentale de origine internă fără amestecul puterilor străine.

-dorința politicienilor români de a organiza un stat modern cu un cadru instituțional solid cu un regim politic democrat, cu o
monarhie constituțională

-am dorit să arătăm marilor puteri că noi, românii, dorim să rămânem uniți și să fim conduși de un prinț străin care să pună bazele
unei monarhii ereditare. Unirea deplină a principatelor fusese recunoscută doar pe durata domniei lui Alexandru Ioan Cuza.
Acesta fusese obligat de monstruoasa coaliție să abdice în februarie 1866. De aceea, unele dintre marile puteri ceruseră desfacerea
unirii. O lege fundamentală ar fi arătat în mod clar marilor puteri că românii doresc păstrarea unirii și stabilitate politică prin
intermediul unei monarhii ereditare.

Proiectul de Constituție a fost elaborat de Consiliul de Stat și discutat de către Adunarea Constituenți, apoi domnitorul Carol l a
sancționat (adică a fost de acord cu textul constituției) și apoi a promulgat (adică i-a dat un caracter executoriu aducând-o la
cunoștiința publicului) Constituția. Ea a fost publicată la 1/13 iulie 1866. Constituția nu amintea nici de puterea suzerană și nici de
puterile garante, arătând în mod clar că românii își doreau independență. De aceea, nici nu au fost consultate marile puteri atunci
când a fost redactată Constituția.

Modelul pe care românii l-au folosit a fost Constituția belgiană din 1831, care era cea mai liberală lege fundamentală din spațiul
european în acel moment.

Prevederile constituției:

Prevederi referitoare la stat și instituții

-Principatele Unite Române constituie un singur stat indivizibil cu numele de România. (de aici rezultă în mod clar dorința
românilor de a rămâne uniți) De asemenea se prevedea că teritoriul era nealienabil.

-Constituția prevedea că România era o monarhie constituțională și ereditară. Era constituțională întrucât monarhul putea exercita
doar atribuțiile prevăzute în constituție. Era o monarhie ereditară întrucât tronul se moștenea în linie directă masculină de către fiul
cel mai mare al familiei domnitoare cu excluderea perpetuă a femeilor și a urmașilor lor.

-Biserica Ortodoxă era cea dominantă însă sunt recunoscute și celelalte culte.

Prevederile referitoare la drepturi și libertăți cetățenești

-libertatea conștiinței (adică dreptul de a avea propriile idei și de a adera la o anumită religie)

-libertatea presei (era interzisă cenzura existând responsabilitatea celui care semna articolul)

-libertatea învățământului ( învățământul primar era gratuit și obligatoriu)

-libertatea de asociere (dreptul de a alcătui organizații cu caracter cultural, sindicate, organizații cu caracter politic- partide)

-libertatea persoanei (nimeni nu poate fi urmărit sau arestat decât în condițiile prevăzute de legi)

-libertatea întrunirilor (dreptul de a organiza adunări publice)

-egalitatea în fața legii neexistând nici o deosebire de clasă

-secretul corespondenței (făcea referire la scrisori și telegrame)

-inviolabilitatea domiciliului și a proprietății

-proprietatea era sacră și inviolabilă (însă se puteau face exproprieri de către stat pentru utilitate publică dacă trebuiau realizate
lucrări de apărare a statului, lucrări pentru salubritatea publică, lucrări pentru realizarea comunicațiilor) Exproprierile se făceau cu
despăgubire.

-exista și dreptul de a alege, votul fiind cenzitar. Cetățenii votau în funcție de venituri și de Statutul social pe colegii electorale
(doua colegii electorale pentru Senat și patru colegii electorale pentru Adunarea Deputaților)

-exista însă și un articol discriminatoriu art. 7 care prevedea că pot deveni cetățeni români doar cei care erau creștini

Prevederi referitoare la principii

-principiul suveranității națiunii => din prevederea că toate puterile statului emană de la națiune

-principiul reprezentativității => din prevederea că parlamentarii aleși reprezintă întreaga națiune.

-principiul responsabilității ministeriale => este prezent întrucât miniștrii răspund politic în fața parlamentului care le poate retrage
încrederea, de asemenea miniștrii pot răspunde și penal în fața justiției

-principiul separării puterilor în stat => din prevederile referitoare la principalele instituții ale statului.

Astfel, puterea executivă era încredințată domnului care o exercita prin intermediul miniștrilor care formau guvernul. Însă, orice
act semnat de domn trebuia să fie contra-semnat de un ministru care își asuma responsabilitatea întrucât persoana monarhului era
inviolabilă.

Puterea legislativă era exercitată în comun de domn și Parlamentul Bicameral care purta denumirea de Representațiunea
Națională. Parlamentul era format din Adunarea Deputaților cu membrii aleși pe o perioadă de 4 ani și Senat cu membrii aleși pe o
perioadă de 8 ani. Parlamentul putea iniția, discuta și vota legile. Parlamentul avea dreptul de a interpela membrii
guvernului( miniștrii primeau întrebări și ei trebuiau să justifice acțiunile). Parlamentul avea și dreptul de retrage încrederea
guvernului, caz în care miniștrii trebuiau să demisioneze. Adunarea Deputaților avea dreptul de a vota bugetul.

Puterea judecătorească era exercitată de instituții de specialitate așa cum erau curțile și tribunalele. Cea mai importantă dintre
acestea era Înalta Curte de Casație și Justiție (numită în textul constituției Curtea de Casațiune). Hotărârile și sentințele erau
pronunțate în virtutea legii și erau executate în numele domnului.

☆ Domnitorul are atât atribuții executive cât și atribuții legislative.

Atribuții executive:

-numește și revocă miniștrii

-numește și confirmă în toate funcțiile publice

-este comandantul suprem al armatei

-acordă gradele militare

-oferă decorații

-are dreptul de a iniția baterea monedelor

-are drept de amnistie politică

-are dreptul de a ierta sau micșora pedepsele cu caracter penal

Atribuții legislative:

-avea dreptul de a iniția legi

-avea dreptul de a sancționa și promulga legile

-are drept de veto (adică poate refuza să sancționeze legile)

-convoacă, amână și dizolvă parlamentul

Consecințele adoptării Constituției din 1866:

-a promovat democrația în spațiul românesc întrucât din textul legii fundamentale rezultă prezența principiului separării puterilor
în stat, dar și garantarea drepturilor și libertăților cetățenești

-pornind de la libertatea de asociere menționată în constituție în spațiul românesc pot exista partide politice. Astfel, s-a format în
1875 Partidul Național Liberal, iar în 1880 s-a format Partidul Conservator.
-a reglementat statutul monarhiei, ea devenind una ereditară întrucât tronul se moștenea în linie directă masculină de către fiul cel
mai mare al familiei domnitoare cu excluderea perpetuă a femeilor. În cazul în care, familia domnitoare nu avea un fiu, atunci
moștenitor devenea un frate sau un nepot. Carol I nu a avut fii, de aceea moștenitorul tronului a devenit prințul Ferdinand care era
nepot din partea unui frate.

-Constituția din 1866 a stat la baza modernizării instituționale a statului român

Revizuirile (Modificări) are Constituției din 1866:

-în 1879 a fost modificată Constituția din 1866 deoarece Marile Puteri condiționaseră independența României de schimbarea
articolului 7. Datorită acestei condiționări din Tratatul de Pace de la Berlin din 1878 în anul următor în 1879 pot deveni cetățeni
români și cei care nu erau creștini.

-altă revizuire este cea din 1884 când s-a extins dreptul de vot întrucât a scăzut censul. Tot în 1884, se consemnează în constituție
un fapt care exista încă din 1881, adică transformarea României în regat.

-o altă modificare are loc în 1917 în timpul primului război mondial, regele Ferdinand I promisese celor de pe front o reformă
agrară, dar pentru a se putea face această reformă trebuia să se modifice articolul din Constituție care declara proprietatea sacră și
inviolabilă.

2.Constituția din 1923 (dec III)-caracter democratic

=> mai este numită și Constituția României Mari

Cauze:

-era necesară redactarea unei noi legi fundamentale, datorită schimbărilor economice, sociale, culturale, politice determinate de
formarea României Mari. Toți cetățenii României indiferent de origine etnică sau de apartenența religioasă trebuiau să se simtă
protejați de legea fundamentală. De asemenea, România semnase în cadrul Conferinței de Pace de la Paris din 1919-1920,
Tratatul Minorităților prin care se obliga în fața marilor puteri să protejeze minoritățile naționale și confesionale.

Proiectul Constituției din 1923 a fost elaborat în timpul guvernării liberale al lui Ionel Brătianu. Textul constituției a fost discutat
de Adunarea Națională Constituantă și apoi a fost constituția sancționată și promulgată de regele Ferdinand I la 28 martie 1923.
La 29 martie a fost publicată în monitorul oficial și din acel moment constituția intra în vigoare. Noua lege fundamentală
păstrează multe dintre articolele Constituției din 1866, de aceea considerăm că între cele două legi fundamentale există
continuitate.

Prevederile Constituției din 1923

Prevederi referitoare la stat și instituții:

-la fel ca în 1866 și în 1923 România era o monarhie constituțională și ereditară. Este constituțională întrucât regele poate exercita
doar atribuțiile prevăzute în legea fundamentală. Este o monarhie ereditară întrucât funcția de rege se moștenește în linie directă
masculină de către fiul cel mai mare al familiei domnitoare cu excluderea perpetuă a femeilor și a urmașilor lor .

-România era stat național, unitar indivizibil cu teritoriu nealienabil. (O NOUTATE: Este formularea Stat Național și Unitar)

-la fel ca și în 1866 și în 1923 se preciza că Biserica Ortodoxă este dominantă însă apare O NOUTATE aceea că Biserica Greco-
Catolică are întâietate în fața celorlalte culte.

Prevederi referitoare la drepturile și libertățile cetățenești

-la fel ca în 1866 și în 1923 exista libertatea conștiinței, libertatea presei, libertatea învățământului, libertatea de asociere,
libertatea persoanei, libertatea întrunirilor, secretul corespondenței (pe lângă secretul scrisorilor și telegramelor care exista în 1866
se adaugă în 1923 secretul convorbirilor telefonice), inviolabilitatea domiciliului, inviolabilitatea proprietății.

-în privința dreptului la proprietate apar NOUTĂȚI: dacă în 1866 proprietatea era sacră și inviolabilă ,în 1923 proprietatea era
doar garantată de stat. Se puteau face exproprieri pentru motivele menționate în 1866 la care însă se adaugă și situațiile impuse de
interesul statului => consecința este aceea că se pot face reforme cu caracter agrar.

-TOT O NOUTATE este precizarea că românii indiferent de originea etnică, de limbă sau religie se bucură de drepturi și libertăți,
de egalitate în fața legii, neexistând nici o deosebire de clasă în România.

-există și schimbări în privința sistemului electoral: dacă în 1866 votul era cenzitar, în 1923 votul era universal egal , direct, secret
și obligatoriu pentru bărbații care împliniseră deja 21 de ani. Erau excluse de la vot femeile dar erau excluși și magistrații și
ofițerii. (Votul universal exista în România încă din 1918 fiind doar consemnat în Constituția din 1923)

Principiile care rezultă din textul Constituției din 1923 sunt la fel ca în 1866. (ATENȚIE: în 1923 folosim titlul de rege pentru
monarh și precizăm că senatorii erau aleși pe o perioadă de 4 ani și nu de 8 ani ca în 1866).
-regele are atât atribuții executive, cât și legislative la fel ca în 1866.

-O ALTĂ NOUATATE este introducerea Consiliului Legislativ care trebuia să avizeze legile. Acesta era însă doar un organ
consultativ.

Consecințele Constituției din 1923:

-s-a asigurat consolidare democrației întrucât votul era universal, egal, direct, secret și obligatoriu pentru bărbații care împliniseră
deja 21 de ani. Votul fiind obligatoriu participă la viața politică prin intermediul alegerilor electorale un număr mare de români

-pornind de la libertatea de asociere în spațiul românesc pot funcționa partide politice precum PNL, PNȚ, Partidul Poporului,
Partidul Evreilor...

-pornind de la libertatea de exprimare și libertatea presei în perioada interbelică s-au publicat ziare, reviste, cărți care reflectă
diversitatea culturală din această perioadă. Diversitatea politică rezultă și din prezența ziarelor principalelor partide. Ziarul
Liberalilor era „Viitorul” ,iar ziarul țărăniștilor era „Dreptatea”.

-s-a putut unifica legislația la nivelul întregii țări fiind unitară atât în vechiul regat cât și în provinciile unite în 1918

Revizuiri ale constituției din 1923:

-în 1926 a fost votată legea primei electorale prin care Partidul care obținea cel puțin 40% din voturile electoratului era considerat
câștigător. El lua jumătate din locurile din parlament. Cealaltă jumătate era împărțită în mod proporțional în funcție de procentajul
obținut de toate partidele care trecuseră pragul electoral inclusiv de cel declarat câștigător.

3.Constituția din 1938 (dec IV)-caracter nedemocrat

-este una dintre constituțiile României Mari

Cauzele adoptării acestei constituții:

-dorința regelui Carol al II lea de a domni in mod autoritar, ceea ce presupunea mărirea puterilor monarhului.

-lupta dintre partidele politice, dar și lipsa de experiență politică a unei mari părți a electoratului au determinat scăderea încrederii
populației în sistemul bazat pe pluralismul politic. Alegerile parlamentare din 1937, sunt ultimele alegeri libere din prima jumătate
a sec al XX lea. Niciun partid politic nu a obținut peste 40% din voturile electoratului, astfel încât să poată beneficia de legea
primei electorale. De aceea, regele Carol al II lea a putut accelera procedurile de impunere a unui regim personal.

Carol al II lea a luat inițiativa redactării unei noi constituții care sa ofere o bază juridică regimului autoritar pe care îl dorea. De
aceea, l-a desemnat pe juristul Istrate Micescu sa redacteze Constituția din 1938. Textul constituției a fost făcut public de către
rege, printr-o proclamație și apoi s-a organizat un plebiscit ( consultarea populației prin vot deschis). Consultarea populației nu s-a
făcut prin vot secret, ci prin vot deschis cu liste separate pentru cei care votau pentru adoptarea constituției și pentru cei care votau
împotriva constituției. Populația a fost astfel intimidată, întrucât anterior acestei consultări fusese deja declarată Starea de Asediu.
In acest context, votul a ieșit pozitiv, părând că populația dorește aceasta constituție.

Carol al II lea a promulgat constituția printr-un decret regal la 27 februarie 1938. Noua constituție reprezenta un abuz, ea nu mai
emana de la națiune, ci de la puterea executivă și nu fusese adoptată potrivit procedurilor de revizuire a actului fundamental al
unui stat.

Prevederile Constituției din 1938

Prevederi referitoare la stat și instituții

-era o monarhie ereditară, întrucât tronul se moștenea in linie directă masculină de către fiul cel mai mare al familiei domnitoare
cu excluderea perpetuă a femeilor și urmașilor lor ( la fel fusese și în 1866 și în 1923).

-România era stat național, unitar indivizibil iar teritoriul nealienabil ( la fel ca in 1923)

-Biserica ortodoxă este dominantă, însă beneficiază de un statut special, biserica greco-catolică care are întâietate in fața celorlalte
culte ( la fel ca 1923.

Prevederi referitoare la drepturile și libertățile românilor

-în această constituție, mai întâi erau precizate obligațiile sau datoriile românilor și abia ulterior, drepturile și libertățile acestora.
De aceea, nu putem considera că această constituție era una liberală

-în această constituție avea ca noutate introducerea unui capitol nou cu datoriile românilor dintre acestea amintim: jertfirea lor
pentru apărarea patriei dar și obligația de a contribui prin munca lor la dezvoltarea patriei.
-Constituția are și prevederi referitoare la drepturile si libertățile cetățenești. Libertatea conștiinței, libertatea învățământului,
libertatea întrunirilor, secretul corespondenței, dreptul la proprietate.

-O NOUTATE prezentă în această constituție este interzicerea răspândirii prin viu grai sau în scris a ideilor de schimbare a formei
de guvernământ, de împărțire a averilor altora sau de promovare a ideii de luptă de clasă. (Din acest art. 7 => o limitare a libertății
presei întrucât exista teama răspândirii ideilor comuniste care ar fi putut duce chiar la dorința de schimbare a formei de
guvernământ)

-O ALTĂ NOUTATE este introducerea pedepsei cu moartea în timp de pace pentru atentate împotriva regelui, a familiei regale, a
șefilor altor state, pentru asasinate politice, dar și în cazul tâlhăriilor cu omor.

-O ALTĂ NOUTATE este schimbarea în privința sistemului electoral. Votul era în continuare universal, secret și obligatoriu, însă
se schimbă vârstă celor care au drept de vot. În sensul că beneficiază de acest drept cei care împliniseră deja 30 de ani și practicau
o îndeletnicire. De asemenea, primesc drept de vot și femeile (ele pot vota candidații dar nu pot fi alese).

Din textul acestei Constituții rezultă prezenta unor Principii:

-principiul responsabilității ministeriale => miniștrii erau responsabili pentru faptele lor în fața regelui, dar trebuiau să răspundă la
interpelările parlamentului chiar dacă acesta nu le mai putea retrage încrederea.

-principiul separării puterilor în stat nu mai rezulta din textul constituției, istoricii considerând că a fost înlocuit cu principiul
supremației regale întrucât la articolul 30 se menționa că regele este capul statului.

Constituția prevedea că puterea executivă este încredințată regelui care o exercită prin intermediul Guvernului, miniștrii fiind
numiți de rege fără să consulte parlamentul, iar acești miniștrii nu mai au o răspundere politică față de parlament, acesta neputând
să le retragă încrederea.

Puterea legislativă era exercitată de rege prin intermediul parlamentului (Representatiunea Națională). Această formulare este o
noutate întrucât în 1923 se prevedea că puterea legislativă e exercitată în comun de rege și parlament. Regele putea iniția orice tip
de lege spre deosebire de parlament care putea iniția doar legi de interes obștesc. Regele avea dreptul de a numi un număr mare de
senatori ceea ce îi dă posibilitatea să îi și controleze pe aceștia.

Puterea judecătorească era exercitată de organele de specialitate așa cum sunt curțile și tribunalele. Cea mai importantă dintre
acestea este curtea de Casație și Justiție.

Consecințele Constituției din 1938:

-pornind de la prevederile Constituției ajungem la concluzia că a crescut puterea regelui în raport cu Guvernul și parlamentul. De
aceea, considerăm că o urmare a adoptării acestei constituții este impunerea monarhiei autoritare. În acest tip de regim politic nu
se mai aplică principiul specific monahiilor constituționale conform căreia regele domnește dar nu guvernează. Carol al II-lea și
domnește și guvernează devenind un factor activ pe scena politică românească.

-o altă consecință este aceea că regele a iniția în martie 1938 desființarea partidelor politice înființând în decembrie 1938 primul
partid unic din istoria noastră numit Frontul Renașterii Naționale care va deveni ulterior Partidul Națiunii. Șeful acestui partid
devine regele. Membrii acestui partid provin din partidele desființate anterior. Pentru a ocupa o funcție publică trebuia să fi
membru al acestui partid. De aceea în noul partid intră mulți oameni politici. La ceremonii și activități oficiale membrii acestui
partid erau obligați să poarte o uniformă albastră.

-o altă consecință a impunerii monarhiei autoritare a fost înființare în decembrie 1938 a Străjii Țării care cuprindea băieții între 7
și 18 ani și fetele între 7 și 21 de ani. Regele era comandantul acestei organizații purtând titlul de Marele Străjer. Membrii
organizației trebuiau să I jure credință regelui. Străjerii erau implicați în activități de muncă colectivă și participau la defilări cu
caracter propagandistic. În 1940 această organizație avea 4 milioane de Membrii.

-o altă consecință a impunerii monarhiei autoritare a fost deschiderea căii de încălcare a drepturilor și libertăților cetățenești.
Regele a impus cenzura ceea ce determină controlul presei din partea acestuia.

4.Constituția din 1948 (dec V)-caracter nedemocrat (perioada stalinistă)

-este o lege fundamentală cu caracter nedemocrat care pune bazele regimului totalitar de tip comunist din România.

-a fost adoptată în timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej deci este o lege fundamentală din perioada stalinistă

Cauzele care determina adoptarea constituției:

-cel de Al Doilea Război Mondial a creat un cadru favorabil pentru ca Partidul Comunist Român sa preia puterea. Cu sprijinul
consilierilor sovietici și al Armatei Roșii prezente pe teritoriul nostru comuniștii au reușit sa preia treptat puterea falsificând
rezultatele alegerilor din 1946 scoțând în afara legii Partidul Național Țărănesc intimidând Partidul Național Liberal care s-a
autodizolvat. La 30 decembrie 1947, regele Mihai a fost obligat să abdice, comuniștii preluând în totalitate puterea. Tot la 30
decembrie 1947 comuniștii au anunțat renunțarea la monarhie și proclamarea republicii. Așadar, renunțarea la monarhie și trecerea
la republică dar și instaurarea regimului comunist reprezintă principalele cauze care au determinat redactarea Constituției din
1948.

-după autodizolvarea parlamentului, în martie 1948 au fost organizate alegeri pentru formarea Mării Adunări Naționale, forul
legislativ Unicameral din perioada comunistă. Marea Adunare Națională a adoptat cu unanimitate de voturi Constituția din 1948 al
cărui proiect fusese propus de guvernul condus de Petru Groza. Modelul folosit pentru această lege fundamentală a fost constituția
URSS-ului din 1936.

Prevederile Constituției din 1948:

Prevederi referitoare la stat și instituții

-numele statului era Republica Populară Română. România era un stat popular, unitar, independent, suveran. Biserica Ortodoxă
era autocefală.

-din textul constituției => existența unor drepturi și libertăți cetățenești: dreptul la muncă, dreptul la odihnă, dreptul la educație,
libertatea conștiinței, libertatea întrunirilor, secretul corespondenței (aceste drepturi și libertăți prezente în constituție nu au fost
respectate de regimul totalitar).

-de asemenea, Constituția prevedea că toți cetățenii României fără deosebire de sex, naționalitate, rasă, religie, grad de cultură
sunt egali în fața legii.

-există și drepturi și libertăți limitate de constituție. De exemplu: libertatea de asociere putea fi exercitată doar dacă scopul urmărit
nu era îndreptat împotriva ordinea democrate stabilite prin Constituție (art. 32). În afară de NOUTATEA limitării dreptului de
asociere, O ALTĂ NOUTATE este aceea că femeia avea drepturi egale cu bărbatul în toate domeniile.

-în privința dreptului la proprietate, Constituția prevedea că statul garanta acea proprietate privată „agonisită prin muncă și
economisire”.

-Tot Constituția are prevederi clare care au în vedere schimbarea formei de proprietate. Legea fundamentală menționa că
mijloacele de producție, băncile, societățile de asigurări pot deveni proprietatea statului dacă interesele generale o cer. Acest
articol 11 va determina în vara anului 1948 adoptarea legii naționalizării. Un alt articol care poate face posibilă schimbarea formei
de proprietate este articolul 9 care menționa că pământul aparține celor care îl muncesc. De aceea, s-a putut începe colectivizarea
în 1949.

-În Constituția din 1948 prevederile cu caracter economic sunt mai numeroase decât acelea cu caracter politic întrucât se dorea
trecerea întregii economii sub controlul statului.

-există prevederi referitoare la sistemul electoral , votul fiind universal, egal, direct, secret pentru cei care împliniseră deja 18 ani.
Existau și restricții de la vot pentru persoanele care erau lipsite de drepturi civile și politice.

Din textul constituției poate rezulta prezența/absența unor principii:

-principiul suveranității poporului => din prevederea că întreaga putere în stat emană de la popor și aparține poporului

-principiul responsabilității ministeriale => din prevederea că miniștrii sunt responsabili pentru faptele lor în fața Marii Adunări
Naționale

-principiul centralismului și planificării Naționale => din prevederea conform căreia guvernul dirijează și planifică economia
națională

- principiul separării puterilor în stat nu mai rezultă din prevederile Constituției care fac referire la modul de funcționare a
principalelor instituții și la relațiile existente între ele. Constituția prevede că puterea în stat este exercitată în mod ierarhizat,
Marea Adunare Națională, adică parlamentul Unicameral fiind organul suprem al puterii în stat. MAN se forma prin alegerea
Deputaților de către populația României. Însă, în practică candidații pentru parlament provenea din Partidul Unic. Deci, PMR
controla MAN. MAN avea dreptul de a forma Guvernul în practică însă miniștrii erau numiți dintre membrii partidului unic. Deci,
rezultă că în fond, în practică Partidul unic era cel care controla atât parlamentul cât și Guvernul. Partidul unic însă nu era
menționat în această constituție.

MAN era unicul organ legislativ care vota legile, vota bugetul, numea Guvernul, stabilea numărul și atribuțiile ministerelor, hotăra
desființarea sau contopirea ministerelor, interpela miniștrii, alegea Prezidiul Mării Adunări Naționale. Din atribuțiile pe care le are
se observă că MAN avea atât atribuții legislative cât și executive. Prezidiul Mării Adunări Naționale avea atribuții pe care le are
de obicei un șef al statului, adică atât atribuții cu caracter legislativ cât și atribuții cu caracter executiv: emitea decrete, sancționa și
promulga legile, oferea decorații și medalii, reprezenta statul în relațiile internaționale, exercita dreptul de grațiere și de comutare
a pedepselor.
Consiliul De Miniștrii, adică Guvernul era organul executiv care reprezenta conducerea administrativă a statului. Guvernul era
numit de MAN si răspundea politic în fața MAN-ului.

Puterea judecătorească era deținută de curți, tribunate, judecătorii. Foarte importantă era Curtea Supremă. Judecătorii însă nu mai
erau inamovibili de aceea puteau fi supuși partidului politic.

Consecințele adoptării Constituției din 1948:

-pornind de la art. 11, al Constituției din 1948, se ajunge în vara aceluiași an, la adoptarea Legii Naționalizării, prin care
întreprinderile industriale, miniere, băncile, societățile de asigurări, cele de transport, au trecut din proprietate particulara in
proprietatea statului.

-articolul 9 al Constituției din 1948, prevedea că pământul le aparține celor care îl muncesc. De aceea, in 1949 a început procesul
de colectivizare care s-a încheiat 1962. Colectivizarea a însemnat trecerea pământului și a mijloacelor cu ajutorul cărora acesta era
lucrat din proprietate individuală în proprietate colectivă, dar și în proprietatea statului.

-O alta consecință, este trecerea economiei sub controlul statului. Romania urma să aibă o economie centralizată și planificată de
către guvern. Inițial se vor realiza planuri anuale, și apoi, planuri cincinale. Primul plan cincinal, s-a desfășurat în perioada 1951-
1955.

-O alta consecință, a fost egalizarea economică a populației la standarde scăzute.

5.Constituția din 1952 (dec VI)-caracter nedemocrat (perioada stalinistă)

-este o constituție din perioada stalinistă (România a fost condusă de Gheorghe -Gheorghiu-Dej)

Cauzele adoptării noii constituții:

-în 1949 începuse procesul de colectivizare care se desfășura lent datorită împotrivirii țăranilor (trebuiau luate masuri pentru
accelerarea acestui proces)

-URSS-ul se amesteca intens în treburile interne ale statului român

Textul Constituției din 1952 a fost votat de Marea Adunare Națională și arăta aservirea României față de URSS. Exista o parte
introductive a acestei constituții în care se preciza rolul jucat de URSS în eliberarea României, dar și prietenia și alianța noastră cu
URSS, dar și cu celelalte democrații populare. (State cu regimuri comuniste) Este unica Constituție a României în care există o
parte introductive care face referire la alt stat.

Din textul constituției rezultă prevederi:

Prevederi referitoare la stat și instituții

-numele statului era Republica Populară Română (la fel ca în 1948)

-forma de guvernământ era Republica (la fel ca în 1948)

-România era un stat unitar suveran, independent, iar regimul politic era o democrație populară. (formularea de democrație
populară este o noutate față de 1948)

-drepturile si libertățile cetățenești sunt în mare parte la fel ca în 1948: dreptul la muncă, dreptul la odihnă, dreptul la educație,
libertatea conștiinței, secretul corespondenței, libertatea cuvântului, libertatea presei (deși ele sunt menționate în legea
fundamentală, nu sunt respectate de regimul politic încălcându-se secretul corespondenței și libertatea presei)

-în constituție este prezent și dreptul la proprietate, însă O NOUTATE este menționare proprietății Socialiste asupra mijloacelor
de producție, aceasta putând să fie de stat sau cooperatist-colectivistă.

-TOT O NOUTATE este aceea că prin articolul 11 se preciza că statul duce o politică de îngrădire și eliminare a elementelor
capitaliste. (Aici intrau gospodăriile chiaburești, micile întreprinderi, societățile comerciale). Pornind de la acest articol se poate
accelera procesul de colectivizare luându-se măsuri împotriva țăranilor bogați ( chiaburilor)

-dreptul de vot este la fel ca în 1948, votul fiind universal, direct, secret pentru cei care au împlinit 18 ani.

-se păstrau și restricțiile din 1948 adică nu aveau drept de vor persoanele lipsite de drepturi civile și politice.

Din textul constituției rezultă și existenta unor principii:

-principiul puterii populare => din formularea că puterea aparține muncitorilor și țăranilor

-principiul responsabilității ministeriale => din prevederea că miniștrii răspundeau politic în fața Marii Adunări Naționale

-principiul centralismului și planificării naționale => din prevederea că Guvernul dirijează și planifică economia națională
-principiul partidului unic => din prevederea că PMR, era forța conducătoare atât a organizațiilor cât și a instituțiilor de stat

-principiul separării puterilor în stat nu mai rezultă din prevederile Constituției ,unii istorici consideră că el a fost înlocuit cu
principiul partidului-stat întrucât acesta controla în fapt puterea legislativă și executivă. Constituția prevedea că puterea în stat era
exercitată în mod ierarhizat, Marea Adunare Națională fiind organul suprem al puterii în stat.

Deși legea fundamentală precizează că Marea Adunare Națională este unicul organ legislativ, când analizăm atribuțiile acesteia
vedem că ele sunt amestecate având atât atribuții executive cât și atribuții legislative. MAN-ul vota bugetul, vota legile, alegea
prezidiul Marii Adunări Naționale, avea dreptul de a interpela miniștrii, avea dreptul de a numi Guvernul. Prezidiul Marii
Adunări Naționale avea atribuții pe care de regulă le exercita șeful unui stat fiind atât cu caracter executiv cât și cu caracter
legislativ. Prezidiul emitea decrete, oferea decorații și medalii, reprezenta statul în relațiile internaționale, sancționa și promulga
legile, avea dreptul de a grația și de a comuta pedepsele.

Puterea executivă era exercitată de Consiliului de Miniștrii adică de guvern. Guvernul era format de către MAN si era responsabil
politic în fața MAN-ULUI.

Puterea judecătorească era exercitată de tribunale dintre care cel mai important era Tribunalul Suprem. Judecătorii nu mai erau
inamovibili, de aceea pot fi supuși unor presiuni politice.

-pornind de la prevederile Constituției vedem că MAN se forma prin alegerea Deputaților de către populația României prin
intermediul votului universal, însă cei care candidau erau membrii Partidului Unic ,de aceea MAN era format din Deputați
comuniști. MAN-ul numea Guvernul, miniștrii provenind tot din rândul membrilor Partidului Unic.

 De aceea, putem considera că partidul Unic prin membrii săi controla atât puterea executivă cât și cea legislativă. De
aceea, pornind de la prevederile Constituției ajungem la concluzia că în România principiul separării puterilor în stat a
fost înlocuit cu principiul partidului-stat.

Consecințele adoptării Constituției din 1952:

-pornind de la articolul 11, care prevedea că statul duce o politică de îngrădire și eliminare a elementelor capitaliste s-au luat
masuri împotriva țăranilor bogați continuându-se procesul de colectivizare care a fost finalizat în 1962 când aproximativ 96% din
suprafața arabilă a Țării ajunsese în acest sistem.

-altă consecință pornește de la prevederea că guvernul planifică și coordonează economia națională. De aceea, pot exista planuri
cincinale și se poate începe o industrializare forțată.

6.Constituția din 1965 (dec VII)-caracter nedemocrat (perioada național -comunistă)

-lege fundamentală cu caracter nedemocrat, din perioada național-comunistă când România a fost condus de Nicolae Ceaușescu

Cauzele adoptării:

-în 1965 a devenit secretarul general al partidului unic, Nicolae Ceaușescu. Noul conducător afirmă în mod deschis independența
României în raport cu URSS promovând național-comunismul. Acest regim este numit național-comunista, deoarece promova
ideea unei căi specific românești de dezvoltare a socialismului. Că urmare, a promovării acestei tipuri de politică, în România
începe procesul de destalinizare, de aceea nu mai puteam avea o constituție în care, in partea introductivă sa fie amintit URSS.

-o altă cauză, este încheierea procesului de colectivizare în 1962, iar schimbările generate de acest proces trebuiau consemnate în
legea fundamentală. Constituția din 1965 a fost discutată și votată de Marea Adunare Națională. Spre deosebire de Constituția din
1952, în legea fundamentală din 1965, nu mai exista nicio menționare referitoare la URSS dovada a politicii național-comunista
duse de România.

Din textul constituției rezultă și prevederi:

Prevederi referitoare la stat și instituții:

-numele statutului era Republica Socialistă România ( era o schimbare față de 1948 și 1952, când numele statului era Republica
Populară Română).

-forma de guvernământ era republica, statul era unitar, suveran, independent, însă apare o noutate menționându-se că teritoriul
României era inalienabil și indivizibil.

-Și în Constituția din 1965, sunt consemnate drepturi și libertăți cetățenești precum: dreptul la muncă, la odihnă, la educație, la
asociere, secretul corespondenței și a convorbirilor telefonice ( o parte dintre aceste drepturi și libertăți menționate în legea
fundamentală sunt încălcate de regimul politic).

-există însă unele drepturi și libertăți care sunt limitate chiar de către Constituție, astfel la art. 28 se menționa libertatea cuvântului,
presei, întrunirilor, mitingurilor, demonstrațiilor, însă la art. 29 se preciza că aceste libertăți nu pot folosite împotriva orânduirii
socialiste existente în România.
-de asemenea, în Constituția din 1965 erau prevederi referitoare la sistemul electoral: votul era universal, egal, direct, secret pentru
cei care împliniseră deja 18 ani. Spre deosebire de, Constituțiile din 1948 și 1952, nu mai existau mențiuni referitoare la restricțiile
legate de exercitarea dreptului de a vota.

În 1965, exista și prevederi referitoare la proprietate:

•La fel ca în 1952, era și în 1965 precizată proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producție care putea sa fie proprietate de
stat sau proprietate cooperatist-colectivista.

Din textul Constituției din 1965, rezultă existența unor principii:

-principiul puterii populare=> din precizarea că putere aparține muncitorilor și țăranilor.

-principiul responsabilității ministeriale=> din prevederea, că miniștrii erau responsabili politic în fața Marii Adunări Naționale.

-principiul centralismului și planificării naționale=> din precizarea că, guvernul dirijează și planifică economia națională.

-principiului partidului unic=> din precizarea, că forța conducătoare a întregii societăți este Partidul Comunist Român, acesta
îndruma activitatea organizațiilor obștești, dar și a organelor de stat. Din aceste precizări existente în constituție, rezultă și
caracterul totalitar al regimului politic care promova monopartidismul.

-și în această Constituție nu mai este prezent principiul separării puterilor în stat, unii istorici considerând că el a fost înlocuit cu
principiului partidului-stat.

Marea Adunare Națională, adică parlamentul unicameral, era organul suprem al puterii in stat. La art. 4, se prevedea că sub
conducerea și controlul Marii Adunări Naționale își desfășurau activitatea toate celelalte organe ale statului. MAN era unicul
organ legislativ format din deputați aleși pe o perioadă de 5 ani( spre deosebire de 1948 și 1952 când erau aleși pe o perioadă de 4
ani). MAN forma guvernul, stabilea numărul și numele ministerelor, vota legile, acorda amnistie , controla activitatea Consiliului
de Miniștri având drept de interpelare, asculta rapoartele cu privire la activitatea tribunalului suprem și controla activitatea
procuraturii. Așadar, deși se precizează că MAN este puterea legislativă, observăm că are și unele atribuții executive.

Puterea executivă era exercitată de către guvern.

Puterea judecătorească era exercitată de către tribunale, tribunalul suprem fiind format din judecători numiți de către MAN.
Judecătorii însă, nu beneficiau de inamovibilitatea, de aceea erau vulnerabili în fața presiunilor partidului unic.

Consecințele adoptării Constituției din 1965:

-art. 28 și 29 determina încălcarea unor drepturi și libertăți ( de exemplu, la art. 28 se preciza libertatea presei, dar la art. 29 , se
menționa că aceasta poate fi folosită doar dacă nu este îndreptată împotriva orânduirii socialiste. De aceea, in România există
cenzura presei).

-o altă consecință este funcționarea instituțiilor statului, pe baza ,unor principii totalitare, întrucât Constituția prevedea rolul
conducător al PCR și existența unei economii planificate de către guvern.

-o altă consecință este industrializarea forțată a României, întrucât guvernul poate hotărî care ramuri industriale se pot dezvolta.

Revizuiri ale Constituției din 1965:

-în 1968, se desființează raioanele și se revine la județe, context în care se va desființa și Regiunea Autonomă Maghiară.

-în1974, are loc o nouă revizuire a Constituției, înființându-se funcția de președinte a Republicii socialiste România. Președintele
era ales de Marea Adunare Națională, parlamentul unicameral urmând să-i controleze activitatea președintelui. Președintele numea
și revoca miniștrii, numea și revoca membrii tribunalului suprem, acorda gradele de general, amiral, mareșal, încheia tratate
internaționale în numele României.

7.Constituția din 1991 (dec X)-caracter democrat

-este o constituție cu caracter democrat din perioada post-decembristă (adică după Revoluția anticomunistă din decembrie 1989)

Cauzele adoptării Constituției:

-în dec. 1989 a avut loc Revoluția în urma căreia a căzut regimul comunist și s-a reinstaurat regimul democrat. Schimbarea
regimului politic face necesară adoptarea unei noi legi fundamentale în România. Legea fundamentală a fost votată de către
Adunarea Constituantă în noiembrie 1991 și apoi a fost aprobată de către populație prin intermediul referendumului din 8
decembrie 1991.

Prevederile Constituției:

-România era stat național, suveran, independent, unitar, indivizibil, cu teritoriu nealienabil
-forma de guvernământ era Republica

-Constituția garantează drepturile și libertățile cetățenești dintre care amintim: dreptul la viață, dreptul la integritate fizică și
psihică, tortura fiind interzisă, pedeapsa cu moartea este interzisă, este garantată libertatea conștiinței, libertatea de exprimare,
libertatea presei, cenzura fiind interzisă, libertatea întrunirilor, dreptul la educație, se garantează secretul corespondenței (adică
scrisori, telegrame, convorbiri telefonice și alte mijloace legate de comunicare)

-există și NOUTĂȚI în privința drepturilor și a libertăților cetățenești:

• cetățenii români se bucură în străinătate de protecția statului român

• românii se bucură de dreptul la liberă circulație în țară și în străinătate

• economia României este o economie de piață

• apărarea drepturilor și a libertăților cetățenești se face de către avocatul poporului numit de către Senat pe o perioadă de 4 ani

-în Constituția din 1991 este prezent și dreptului la proprietate care este garantat de stat. Proprietatea poate să fie publică sau
privată. În proprietatea publică intră bogățiile subsolului.

-în această Constituție este prezent și dreptul de a alege, votul fiind universal, egal, direct, secret și liber exprimat de către cei care
au împlinit deja 18 ani (spre deosebire de Constituția din 1923, în cea din 1991 votul nu mai este obligatoriu)

În această lege fundamentală sunt prezente principii precum:

-principiul suveranității națiunii

-principiul reprezentativității

-principiul responsabilității ministeriale

-principiul separării puterilor în stat și pluralismul politic

•Principiul pluralismului politic este clar exprimat în Constituția din 1991 care prevede că existența partidelor politice este o
garanție a democrației, cetățenii putând să se asocieze liber în partide politice. (art.8 și art.37)

•De asemenea, este foarte clar exprimat și principiul separării puterilor în stat. La art.1, alin.4 se precizează că statul se
organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor, existând putere legislativă, putere executivă, putere
judecătorească.

Puterea executivă era deținută de Guvern care asigura realizarea politicii interne și externe a statului. Guvernul reprezintă
administrația publică centrală. Membrii guvernului răspund politic în fața parlamentului care le poate retrage încrederea.
Președintele are și el atribuții executive întrucât desemnează premierul și numește Guvernul pe baza votului de încredere acordat
de parlament. Președintele este comandantul forțelor armate, acordă gradele de mare șal, general, amiral, acordă grațierea
individuală.

Putere legislativă este exercitată de Parlamentul Bicameral (Camera Deputaților și Senatul) . Parlamentul este unica autoritate
legiuitoare, are drept de inițiativă legislativă adoptând legi Organice și legi ordinare. Parlamentarii sunt aleși prin vor universal pe
o perioadă de 4 ani. Însă și Președintele are atribuții legislative întrucât promulgă legile. El poate să ceară o singură dată
reexaminarea unei legi de către Parlament.

Puterea judecătorească este deținută de instituții de specialitate așa cum sunt tribunalele și curțile. Cea mai importantă dintre
acestea era Curtea Supremă de Justiție care în 2003 a devenit Înalta Curte de Casație și Justiție. Judecătorii sunt independenți și
inamovibili.

Consecințele Constituției din 1991:

-legea fundamentală din 1991 a readus statul de drept în România și a consolidat democrația întrucât prevede în mod clar existența
pluralismului politic, a principiului separării puterilor în stat și garantează drepturile și libertățile cetățenești. De aceea, cetățenii
participă la alegeri libere (așa cum au fost cele din 1992, 1996, 2000)

-întrucât Constituția prevede în mod clar libertatea conștiinței, a cuvântului, a presei, în România s-au putut publica ziare, reviste,
cărți care reflectă diversitatea politică, religioasă, culturală.

Modificări are Constituției din 1991:

-în 2003, Constituția s-a modificat, astfel că mandatul președintelui s-a mărit de la 4 la 5 ani