Constitutiile din Romania

Pana la primele Constitutii, in sensul modern al cuvantului (lege fundamentala), actele cu

caracter constitutional s-au concretizat in documente care au ramas la stadiul de:
- declaratii de principii (Cererile norodului romanesc in 1821)
- declaratii de drepturi (Proclamatia de la Islaz in 1848)
- proiecte de reforma (Constitutia carvunarilor, Osabitul act de numirea suveranului
romanilor din 1838)
- programe interne (rezolutiile Adunarilor Ad-hoc din Moldova si Tara Romaneasca)
Evolutia constitutionala a Romaniei, de la Unirea Principatelor pana la revolutia
din decembrie 1989, a cunoscut patru etape distincte:
1. o etapa de asezare a institutiilor constitutionale (24 ian. 1859 – 1 iul. 1866)
2. o etapa de continuitate a institutiilor constitutionale (1 iul. 1866 – 20 febr. 1938)
3. o etapa de instabilitate constitutionala (20 febr. 1938 - 30 decembrie 1947)
4. etapa dictaturii comuniste (30 decembrie 1947 – decembrie 1989)
Regulametele Organice – in 1828 Principatele au intrat sub ocupatia militara rusa pana in
1834. Asa cum s-a stabilit prin Tratatul de la Adrianopol in Principate urmau sa fie
introduse regulamente privind organizarea interna. Textul lor a fost dezbatut la
Petersburg, supus aprobarii Adunarilor Obstesti de la Bucuresti si Iasi si ratificat de
Poarta. Aceste prime acte constitutionale, puse in aplicare la 1 iulie 1831 in Tara
Romaneasca si 1 ianuarie 1832 in Moldova, au pus bazele parlamentarismului in
Principate si au prevazut necesitatea unirii.
Conventia de la Paris adoptata de Marile puteri garante in 1858 a pus la baza
organizarii Principatelor principiul separatiei puterilor in stat, concretizat pentru prima
oara in Regulamentele Organice. Principatele erau organizate sub forma unei uniuni sub
numele de Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei. Singurele puteri constituite
comune erau puterea Domnului, impus de Adunarile Elective, Comisia Centrala si Inalta
Curte de Justitie si Casatie, cu sediul la Focsani. Domnitorul Al. I. Cuza a reusit sa
transforme uniunea personala intr-o uniune reala, sa formeze primul guvern unic si
primul Parlament unicameral.
Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris adoptat in 1864 dupa lovitura de
stat a lui Cuza a mentinut principiul separatiei puterilor in stat, dar a prevazut modificari
esentiale in organizarea legislativului. Cuza a introdus al doilea Corp legislativ, Senatul,
punand bazele sistemului bicameral.
Constitutia din 1866 este prima Constitutie interna romaneasca, elaborate de
reprezentantii natiunii romane alesi prin vot direct si secret. Sub raportul formularilor
constitutionale modelul urmat a fost Constitutia belgiana din 1831.
Constitutia nu mentiona raporturile cu Poarta si cu Puterile garante. Astfel, art. 1
prevedea ca ’’Principatele Unite Romane constituie un stat indivizibil sub numele de
Romania’’, iar art. 2 arata ca ’’Teritoriul Romaniei este inalienabil’’. Ca forma de
guvernamant, Romania era o monarhie constitutionala ereditara, iar prerogativele
domnului erau stabilite prin articolele 93-95.
Puterile statului erau organizate pe baza a trei principii:
1. principiul suveranitatii nationale; 2. principiul separatiei puterilor in stat;3. principiul
guvernarii reprezentative.
Titlul al doilea (Despre drepturile romanilor) prevedea drepturi si libertati cetatenesti.
Constitutia din 1866 a fost promulgata de domnul Carol I la 30 iunie 1866 si a intrat in
vigoare la 1 iulie 1866. Ea a creat cadrul necesar functionarii institutiilor interne si a
ramas in vigoare pana in 1923, cu unele modificari.
Constitutia din 1923 a fost promulgata prin Decretul din 28 martie. Spre
deosebire de Constitutia din 1866 in care se accentua caracterul indivizibil al statului,
acum se insista asupra caracterului national al statului roman: art. 1 prevedea ca ’’Regatul
Romaniei este un stat national, unitar si indivizibil.”
Constitutia din 1923 a reprezentat o sinteza intre vechea Constitutie si reformele votate la
Iasi in 1917 (largirea dreptului de vot si infaptuirea reformei agrare).
Parlamentul ales pe baza votului universal avea rolul principal, ’’Membrii Adunarilor
reprezentand natiunea.’’
Regele exercita prin intermediul guvernului, puterea executiva, prerogativele sale
ramanand cele stabilite prin Constitutia din 1866.
Constitutia din 1923 introducea controlul preventiv al constitutionalitatii legilor prin
Consiliul Legislativ cat si controlul represiv prin Curtea de Casatie si Justitie. De
asemenea a fost introdusa inamovibilitatea judecatorilor.
Constitutia din 1923 a perfectionat sistemul de control al respectarii libertatilor
cetatenesti si al regimului politic in stat si a consacrat in plan juridic Marea Unire din
1918.
Constitutia din 1938 a fost promulgata in februarie de catre regele Carol al II-lea.
Separatia puterilor in stat era in fapt desfiintata si se producea o concentrare masiva a
puterii in mainile regelui. Puterea legislativa se exercita de Rege prin Reprezentanta
Nationala, iar puterea executiva era detinuta de rege care o exercita prin guvernul sau.
Initiativa legislativa are tot de competenta Regelui, initiativa parlamentara era limitata
numai la legile de interes obstesc.
Regele putea convoca, inchide, dizolva ambele camere ale Adunarii sau numai una dintre
ele si le putea amana lucrarile.
Puterile constitutionale apartin regelui. Constitutia din 1938 a fost temeiul juridic al
monarhiei autoritare si a pus capat continuitatii constitutionale.
 Constitutiile comuniste – in perioada regimului comunist au existat trei
constitutii:
1. Constitutia Republicii Populare Romane din 13 aprilie 1948;
2. Constitutia Republicii Populare Romane din 24 septembrie 1952;
3. Constitutia Republicii Socialiste Romania din 21 august 1965.
In Constitutia din 1948, prevederile economice prevalau asupra celor politice, fiind
instrumentul legal prin care se pregatea trecerea intregii economii sub controlul
statului. Astfel, art. 11 prevedea ca mijloacele de productie, bancile si societatile de
asigurari pot deveni proprietatea statului cand interesul general o cere, iar art. 14
prevedea ca atat comertul intern cat si cel extern trec sub controlul statului, iar art.15
prevede planificarea economiei nationale. A mentinut formal votul universal, direct si
secret.
Constitutia din 1952 este cea prin care se consfinteste totala aservire a Romaniei
fata de URSS. In aceasta Constitutie se vorbeste pentru prima oara despre
proprietatea socialista, care a constituit mijlocul economic de aservire a cetateanului
precum si de ’’rolul conducator al partidului’’ (art. 86, alin.4), mijlocul politic de
aservire a lui.
Constitutia din 1965 proclama tara noastra Republica Socialista Romania,
considerand ca s-a ajuns la un inalt stadiu de dezvoltare in drumul ei spre comunism,
cu o economie socialista, cu o proprietate socialista, ca baza a oricarei proprietati si
cu monopol asupra comertului exterior. Rolul conducator al partidului comunist este
acum mai pregnant, in art. 3 aratandu-se ca ’’In Republica Socialista Romania, forta
politica conducatoare a intregii societati este P.C.R.’’
Constitutiile comuniste au reprezentat vointa unui singur partid, P.C.R.,
manifestata prin monopolul asupra puterii.
Constitutia din 1991 a fost adoptata de catre Adunarea Constituanta la 21
noiembrie 1991, iar la 8 decembrie 1991 romanii au fost consultati prin referendum cu
privire la noua Constitutie adoptata. Forma de guvernamant introdusa este republica, iar
pluralismul devine in societatea romaneasca o conditie si o garantie a democratiei.
Principalele institutii ale republicii sunt:
 Parlamentul, organ reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate
legiuitoare a tarii;
 Presedintele, care reprezinta statul roman si este garantul independentei nationale,
al unitatii si al integritatii teritoriale.
 Guvernul care exercita conducerea generala a administratiei publice.
Aceasta Constitutie a fost revizuita in 2003 pentru a pune legea fundamentala in
concordanta cu noile realitati impuse de viitoarea aderare a Romaniei la Uniunea
Europeana. Articolele revizuite ale Constitutiei din 1991 au fost supuse aprobarii natiunii
prin referendum (18 octombrie 2003).