Constituțiile României

Necesitatea unei constituții ca fundament al organizării instituțional-politice, s-a

conturat în societatea românească în condițiile procesului de modernizare a întregii vieți
social- economice, politice și culturale de la sfârșitul secolului al XVIII lea și începutul
secolului al XIX lea, în contextul pătrunderii și difuzării ideilor Revoluției Franceze.
Conform lui Nicolae Iorga constituția desemna „cea dintâi necesitate a societății românești”

Un prim proiect de Constituție, Constituția cărvunarilor, elaborată la Iași în 1822,

indica tendința societății românești de a introduce un sistem modern de guvernare, bazat pe
separarea puterilor în stat.

Ulterior, proiectele boierimii române din 1827-1828 s-au finalizat prin introducerea
în 1831- Țara Românească și 1832 în Moldova a Regulamentelor Organice. Acestea erau
aproape identice și asigurau modernizarea în anumite limite a Principatelor. (vezi
Regulamentele Organice pentru prevederi).

Emanciparea țărilor române de sub dominația politică a Rusiei în urma războiului

din Crimeea a avut implicații profunde și aspura cadrului constituțional. Devenită problemă
europeană, problema românească a fost dezbătută de Marile Puteri în 1858. Acestea au
redactat Convenția de la Paris, cu rol de constituție pentru țările române, care prevedea o
unire parțială, o confederație sub numele de Principatele Unite. (vezi Convenția de la Paris pt
prevederi).

După lovitura de stat din 2 mai 1864, Cuza a organizat un plebiscit, prin care este
aprobat un nou act cu valoare de constituție numit Statutul dezvoltător al Convenției de la
Paris, ce menține principiul separării puterilor în stat, dar a sporit atribuțiile domnitorului.
(Vezi Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris pt prevederi).

Înlăturarea domnitorului Al. I. Cuza și aducerea prințului străin în 1866 au impus

adoptarea primei constituții scrise din România.

Astfel la 1 iulie 1866 este adoptată o nouă constituție care era considerată cea mai
liberală din Europa, dar adaptată necesităților românești. În cele 8 titluri și 133 de articole
consacra făurirea statului român modern, proclama monarhia constituțională pe temeiul
separării puterilor, precum și drepturi și libertăți cetățenești. Carol I elaboreaza prima
constitutie scrisa care sa puna bazele monarhiei constitutionale.
 A fost inspirata din Institutia Bulgariei din 1831, fiind promulgata de printul Carol I
fara acordul Puterilor Garante.

Era cea mai liberala constitutie din SE Europei, avand la baza o serie de principii
moderne precum: separarea puterilor in stat, monarhia constitutionala, suzeranitatea nationala,
guvernarea reprezentativa, drepturi si libertati cetatenesti:

Prin urmare, principalele prevederi erau: Proclama in mod oficial numele de

Romania, Monarhia ereditara (constitutionala) pe linie masculina in favoarea pirntului Carol ,
Votul censitar (pe baza de impozit) pentru barbatii de 21 de ani, Principiul separarii puterilor
in stat , Domnitorul avea drept de VETO (ma opun) absolut, Articolul 7 prevedea ca dreptul la
cetatenie romana il au doar cetatenii de religie ortodoxa

Realizarea statului național unitar român în 1918 se punea problema adoptării unei
noi constituții, pentru a reflecta noile condiții politice, economico-sociale, etnice și
instituționale. Devenise mai complexă problema minorităților naționale, apăruseră noi
confesiuni, iar prin tratatele depace România era obligată să le garanteze drepturile.
Constituția din 1923 a fost promulgată pe 28 martie 1923, iar proiectul acesteia a aparținut
Partidului Național Liberal .

Astfel, 28 martie 1923 – elab. o noua constit. in timpul guvernarii guvern. PNL
condus de I.C.Bratianu. Aceasta constitutie punea bazele democr. interb. ro., fiind alcat. din
138 de articole, 76 preluate din constit. 1866. Cele mai imp. prevederi:

 Ro. era declar. stat national, unitar si indivizibil, terit. fiind inalienabil;

 forma de org. – monarhia constit. ereditara pe linie masculina, in favoarea mosten.

directi;

 separarea puterilor in stat;

 votul universal pt. barbatii de peste 21 de ani;

 anula dr. de veto al regelui

 suveranit. nationala prin interm. careia puterea in cadrul statului apartinea poporului,
execit. prin reprezentantii alesi pe baza votului universal, pluripartid., egalit. in fata
legii, lib. cuvantului, a intrunirilor, presei si a persoanei, garantarea propriet. private.