PREZENTARE

Mutaţiile intervenite în domeniul vieţii constituţionale s-au desfășurat pe fondul unor

evenimente istorice cum ar fi Războiul de Independență din 1877, Primul Război Mondial,
realizarea României Mari, Al Doilea Război Mondial, instaurarea comunismului și înlăturarea
acestuia prin Revoluția română din Decembrie 1989.
Constituţia unui stat reprezintă actul său juridic şi politic fundamental, care
reglementează aspecte referitoare la forma de guvernământ, structurile şi atribuţiile puterilor
în stat şi la drepturile fundamentale ale cetăţenilor.
În istoria ţării noastre, Constituţia a fost modificată de nu mai puţin de opt ori.
Primele proiecte de tip constituţional din ţara noastră au fost cele din anii 1822 –
Constituţia cărvunarilor – redactată de Ionică Tăutu,apoi au urmat Regulamentele Organice
(în Tara Româneasca în 1831 și în Moldova în 1832). Ele au fost înlocuite în 1858 de
Convenția de la Paris, care a fost urmată, în 1864, de Statutul Dezvoltator al Convenției de la
Paris, o constituție autoritară a domnitorului Al. I. Cuza.
Pe 1 iulie 1866 a fost adoptată prima Constituţie a României,o constituție modernă,
liberală, iar după Marea Unire de la 1 decembrie 1918, a fost necesară o nouă Constituţie,
adoptată pe 29 martie 1923.
Au urmat modificări ale actului fundamental al României, în anul 1938, în timpul
dictaturii regale, apoi în perioada comunistă, în anii 1948, 1952 şi 1965, iar după decembrie
1989, Constituţia a fost din nou modificată în anul 1991, forma actuală fiind adoptată în anul
2003.
O sa fac o scurta prezentare a tuturor constituțiilor după care o sa prezint o comparatie
succinta a câtorva constituții
Primul act fundamental al ţării noastre intrat în vigoare, care însă nu a purtat numele de
Constituţie, a fost Statutul Dezvoltator al Convenției de la Paris, cunoscut în istorie drept
„Statutul lui Cuza”, act cu caracter constituțional adoptat în anul 1864 la inițiativa
domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
► La 1 iulie 1866 a fost promulgată, de către Carol I, prima constituție propriu-zisă a
României, adoptată după modelul actului fundamental al Belgiei din anul 1831, aceasta fiind
cea mai longevivă Constituție din istoria ţării noastre – fiind în vigoare timp de 67 de ani.
– este un act normativ de factură liberală care proclama suveranitatea națională
1
 – se menţiona pentru prima dată principiul separării puterilor în stat, guvernarea fiind
reprezentativă și responsabilă iar forma de guvernământ era monarhia, titlu care se transmite
ereditar, pe linie bărbătească, moștenitorii tronului urmând să fie crescuți în religia
ortodoxă. De asemenea, puterea executivă era împărţită între Guvern – condus de un prim-
ministru – şi monarh
– introducea un nou sistem electoral, precum şi votul cenzitar
– Parlamentul reprezenta puterea legislativă, fiind format din Senat și Camera
(Adunarea) Deputaților structura ce fusese introdusă pentru prima oară în „Statutul lui
Cuza”
► Constituția din 29 martie 1923 apărea în Monitorul Oficial nr. 282 textul unei noi
Constituţii a României. Printre principalele prevederi: ţara noastră era monarhie
constituțională, România era stat național, unitar, indivizibil, cu teritoriul inalienabil.
Constituția consfințește realizarea României Mari și are la bază în linii mari prevederile
Constituției din anul 1866, 78 din cele 138 de articole ale noii Constituţii fiind neschimbate.
Alte prevederi arată că Regele Ferdinand I exercita puterea executivă, numea și revoca
miniștrii, sancționa și promulga legile, era șeful Armatei, avea drept de veto, avea drept de
amnistie și grațiere, convoca și dizolva Parlamentul, încheia tratate, sub rezerva aprobării de
către Parlament. Parlamentul îşi păstra structura bicamerală având rolul de a vota legile, de a
le abroga precum şi drept de control asupra activității Guvernului.
►Constituția din 27 februarie 1938, acesta fiind actul fundamental al ţării pe perioada
dictaturii regale a lui Carol al II-lea. Constituţia anului 1938 a eliminat regimul democratic
liberal instaurat prin actele fundamentale precedente, fiind instituit un regim al
autoritarismului instituţionalizat prin puterile absolute acordate şefului statului.
Actul fundamental a transformat principiul separării puterilor în stat în concentrarea
puterilor, conferind regelui dreptul de a deţine atât puterea executivă, cât şi pe cea
legislativă, iar miniştrii aveau răspundere doar în faţa monarhului.
Alte prevederi introduse de Constituţia anului 1938 erau instaurarea stării de asediu,
suspendarea partidelor politice, prin care pluripartidismul şi parlamentarismul au fost
desfiinţate, cenzurarea presei, iar interzicerea dreptului de a manifesta şi a întrunirilor au
fost încredinţate autorităţilor militare.

2
 Constituţia din anul 1938 a fost înlocuită parţial, în perioada septembrie 1944 – 30
decembrie 1947 (la proclamarea republicii) de vechea Constituţie din anul
1923, principala modificare fiind introdusă printr-un Decretul-Regal
► Constituţia adoptată la 13 aprilie 1948, prima Constituţie a Republicii Populare
Române, este prima constituţie a ţării care avea ca bază ideologia marxist – leninistă, fiind
inspirată de modelul constituţiei sovietice din anul 1936 şi a fost instaurată în condiţiile
încheierii celui de-al Doilea Război Mondial, a ocupării ţării de către sovietici, a cuceririi
puterii politice de către comunişti şi a înlăturării monarhiei.
Astfel, Constituţia consacră pentru prima dată în istoria României forma de
guvernământ republicană. O altă prevedere precizează că deşi se instituie şi se recunoaşte
existenţa mai multor forme de proprietate se menţionează necesitatea etatizării principalelor
mijloace de producţie aflate în proprietatea privată.
De asemenea se introduce exercitarea puterii legislative de către Marea Adunare
Naţională, în care cetăţenii puteau fi aleşi începând cu vârsta de 23 de ani.
► Constituţia adoptată la data de 24 septembrie 1952, de către Marea Adunare
Naţională, a fost denumită de unii istorici ca fiind „Constituţia construirii socialismului”.
Aceasta reflecta rolul statului şi al partidului unic în viaţa politică şi socială a ţării.
Constituţia începea cu un capitol introductiv în care s-a pus baza existenţei statului român,
dependent de URSS, având în cuprins referiri la proprietatea socialistă care a constituit
mijlocul economic de aservire a cetăţeanului şi rolul conducător al partidului.
Principiul de bază al puterii de stat este dictatura proletariatului, regimul de stat al
României este regimul democraţiei populare, care reprezintă interesele celor ce muncesc, iar
statul democrat popular este o formă a dictaturii proletariatului exercitată de Partidul
Comunist.
De asemenea, organul executiv suprem al R.P.R. este Consiliul de Miniştri, justiţia este
realizată de către Tribunalul Suprem al R.P.R., tribunalele regionale şi tribunalele populare,
şi de către tribunalele judecătoreşti, înfiinţate prin lege.
Unicul organ legiuitor este Marea Adunare Naţională, aleasă pe o perioadă de 4 ani, iar
M.A.N. alege Tribunalul Suprem pe o perioadă de 5 ani.
Constituţia a suferit în 13 ani mai multe modificări.

3
 ► Constituţia adoptată de Marea Adunare Naţională la data de 21 august 1965, a fost
ultima modificare esenţială a actului fundamental naţional în perioada comunistă, survenind
imediat după moartea primului secretar Gheorghe Gheorghiu – Dej (la 19 martie 1965) şi în
condiţiile în care cooperativizarea forţată a agriculturii se încheiase în anul 1962 iar
proprietatea privată fusese practic lichidată.
Constituţia din anul 1965 a schimbat denumirea ţării din Republica Populară Română
în Republica Socialistă România, fiind astfel subînţeleasă finalizarea construcţiei
fundamentului socialist în România.
Constituţia din 1965 a creat condiţiile pentru apariţia Legii nr. 2 din anul 1968 privind
organizarea teritorial – administrativă, prin care se înfiinţau comune, oraşe, municipii,
municipii reşedinţă de judeţ şi judeţe,
► Imediat după evenimentele din decembrie 1989 a apărut necesitatea adoptării unei
noi Constituţii, în concordanţă cu evenimentele care au transformat radical evoluţia statală a
ţării.
La 11 iunie 1990, a fost desemnată Comisia Constituţională pentru elaborarea
proiectului de Constituţie, Elaborarea, dezbaterea şi adoptarea noii Constituţii a României au
durat un an şi jumătate.
Abia la 21 noiembrie 1991 a fost adoptată, de către Adunarea Constituantă, o nouă
Constituţie, aprobată în 8 decembrie 1991 prin referendum naţional.
Principalele prevederi sunt: România este un stat naţional, suveran şi independent,
unitar şi indivizibil, forma de guvernământ este republica semiprezidenţială, iar
suveranitatea naţională aparţine poporului român.
Constituţia menţionează separarea puterilor în stat, sistemului parlamentar bicameral şi
drepturi şi libertăţi democratice.
În privinţa drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, Constituţia din 1991 prevedea libertatea
individuală, de exprimare, dreptul la învăţătură, dreptul de vot care începe la împlinirea
vârstei de 18 ani, dreptul de a fi ales, proprietatea este ocrotită, dreptul la libera circulaţie în
ţară şi străinătate, libertatea de asociere şi de întrunire şi, nu în ultimul rând, interzicerea
pedepsei cu moartea.
► Constituţia adoptată în 1991 a fost modificată şi completată prin Legea de revizuire
a Constituţiei României nr. 429/2003, aprobată prin referendumul naţional din 18 – 19
4
octombrie 2003 şi intrată în vigoare la data de 29 octombrie 2003, Mai mult de jumătate din
articole au suferit modificări, iar cele mai importante sunt:
– mandatul președintelui este de 5 ani
– învățământul de stat nu mai este garantat necondiționat, ci conform unor condiţii
legale
– proprietatea privată este garantată și ocrotită de lege.
– imunitatea parlamentară este limitată
– cetăţenii aparţinând minorităților naționale au dreptul de a folosi limba maternă în
administrație și justiție
– aderarea la NATO şi Uniunea Europeană nu va fi votată prin referendum, ci de către
Parlament
De asemenea, Titlul V al Constituţiei conţine referiri la Curtea Constituţională