MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETARII

UNIVERSITATEA ”STEFAN CEL MARE ”

SUCEAVA
FACULTATEA DE DREPT SI STIINTE
ADMINISTRATIVE
PROFIL: ADMINISTRATIE PUBLICA

Referat

DISCIPLINA: Istoria administratiei publice

TEMA: Constitutia din 1923

PROFESOR COORDONATOR:
STUDENT :
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT:
ANUL I
 Cuprins

1.Constituțiile României......................................................................3
1.1 Constitutii bazate pe conceptii autoritare si totalitare…………...3
1.2. Constituţii bazate pe concepţii autoritare şi totalitare..................5
2. Constituția din 1923.....................................................................6
2.1. Principiile si continutul Constitutiei.........................................8
3. Sfarsitul Constitutiei din 1923................................................10
4.Bibliografie..........................................................................11

2
 1.Constituțiile României

Ca lege fundamentală a unui stat, Constituţia - conform unei sumare

definiţii larg răspândite - reflectă stadiul de dezvoltare socială, economică și politică a
acestuia la un moment dat, stabilind forma de guvernământ și organizarea statală,
precum și drepturile și obligaţiile cetăţenilor.
Efortul intens de modernizare declanşat în prima jumătate a sec. al XIX-lea, ce
viza integrarea politică, economică și culturală a României într-o Europă a aspiraţiilor
naţionale, trebuia să-şi găsească împlinirea pornind, mai întâi, de la crearea unor
forme noi politico-juridice de organizare a structurii statului. În acest sens, legii și
îndeosebi Constituţiei îi revenea un rol esenţial și românii au manifestat de la început
un mare interes pentru elaborarea unor proiecte de Constituţie, care să le ofere
temelia politico-juridică, stabilitate și trăinicie, pentru instituţia statală și, în acelaşi
timp, să-i asigure dezvoltarea în concordanţă cu cerinţele vremii.
Proiectele constituţionale care au precedat elaborarea și adoptarea
aşezământului fundamental din 1866, reflectă cu prisosinţă rădăcinile și tradiţiile
adânci ale unui sistem constituţional cu forme caracteristice regimurilor parlamentare
europene, care au căpătat în mod treptat un conţinut propriu, specific realităţilor din
societatea românească.

Primele Constituții ale statului modern român au fost precedate de acte cu

caracter constituțional:
1. Declarații de principii (“Cererile norodului românesc”, redactate în 1821, în
timpul revoluției conduse de Tudor Vladimirescu)
2. Declarații de drepturi (“Proclamația de la Islaz”, ca de altfel și celelalte
programe revoluționare de la 1848)
3. Proiecte de reformă (“Constituția cărvunarilor” redactată de Ionică Tăutu în
1822 și “Osăbitul act de numire a suveranului românilor” redactat de Ion
Câmpineanu în 1838)
4. Rezoluțiile Adunărilor ad-hoc din Moldova și Țara Românească din 1857

Inlăturarea lui Al. I. Cuza şi aducerea prinţului străin - a urgentat elaborarea

unei noi legi fundameniale a statului.

1.1. CONSTITUŢIILE ROMÂNIEI CARE AU

PROMOVAT PRINCIPII DEMOCRATICE
1. Constituţia din 1866

A avut ca model Constituţia belgiană din 1831 - considerată atunci cea mai

3
liberală din Europa, adaptată condiţiilor româneşti. Adunarea Constituantă (aleasa în
aprilie 1866) - adoptă noua Constituţie (8 titluri şi 133 articole), care este promulgate
de domn la 1 iulie 1866.
Principii:
- suveranitatea naţională;
- guvernarea reprezentativă şi responsabilă;
- separarea puterilor în stat;
- responsabilitate ministerială;
- monarhia ereditară;
- libertăţi şi drepturi cetăţeneşti (libertatea conştiinţei, libertatea
învăţământului, libertatea presei, libertatea întrunirilor şi asocierilor).

2. Constituţia din 1923

Infăptuirea statului naţional unitar român în 1918 reclama unificarea organizării

de stat si a legislaţiei menite să favorizeze progresul întregii naţiuni. Proiectul acestei
constituţii a aparţinut Partidului Naţional Liberal şi a fost promulgată la 28 martie
1923.
Principii:
1. principiul suveranităţii naţionale (Regatul României era declarat stat naţional unitar
şi indivizibil, teritoriul sau fiind inalienabil (art. 1 şi 2); puterea în statul român
aparţine naţiunii).
2. proprietatea are funcţie socială (funcţia socială a proprietăţii este exprimată prin
faptul că se admite pentru cauze de utilitate publică. Deci, interesele generale ale
comunităţi sunt prioritare în faţa celor individuale, dar dreptul de proprietate este
garantat (art. 17).
3. conform Constituţiei din 1923 - regimul politic consacrat era un regim democratic.
4. separaţia puterilor în stat: legislativă, executivă, judecătorească
3. Constitutia din 1991

Prabuşirea regimului comunist în România şi revenirea la un regim democratic

după 1989 a impus necesitatea elaborării unei noi Constituţii Constitutia din 1991 -
adoptată de Adunarea Constituantă la 21 noiembrie 1991 şi revizuită în 2003.

1.2. CONSTITUŢII BAZATE PE CONCEPŢII

AUTORITARE ŞI TOTALITARE
1.Constitutia din 1938

Elaborată în timpul domniei lui Carol al II-lea:

4
• consacra principiul supremaţiei regelui, majoritatea puterilor sunt concentrate în
mâna regelui.
• suprima separaţia puterilor în stat:
- puterea legislativă o exercita regele prin intermediul Parlamentului bicameral,
limitat numai la legiferare şi având un caracter corporativ;
- puterea executivă o exercita tot regele, prin guvern, numit şi revocat tot de rege, fără
răspundere politică faţă de parlament.
• libertăţile şi drepturile democratice erau restrânse.
2. Constitutia din 1948

Instaurarea regimului comunist în România impune şi elaborarea unei noi

Constituţii, care să consfiinţească ideologia comunistă.
Alcătuită după modelul Constituţiei sovietice în vigoare:
• în R.P.R. organul suprem al puterii de stat este Marea Adunare Naţională (M.A.N.),
unicul organ legislativ al ţării;
• Guvernul este organul executiv şi administrativ al R.P.R. Este responsabil de
activitatea sa şi dă seama de ea în faţa Marii Adunări Naţionale şi a Prezidiului
M.A.N. În perioada dintre sesiuni guvernul are în sarcina sa conducerea
administrativă a statului.

• instanţele judecătoreşti sunt Curtea Supremă, tribunalele şi judecătoriile populare.

3. Constitutia din 1952

Copiază constituţia stalinistă din 1936:

• sublinia rolul conducător al partidului unic în stat;
• principiul de bază al puterii de stat: dictatura proletariatului;
• regimul de stat al României este ,,regimul democratiei populare” care reprezintă
puterea oamenilor muncii, iar statul democrat popular este o forma a dictaturii
proletariatului exercitată de Partidul Comunist.
4. Constitutia din 1965

• Partidul Muncitoresc Român redevine Partidul Comunist Român; numele ţării se

schimbă din R.P.R. în R.S.R.
• PCR era considerat „forţa conducătoare” a întregii societăţi
• statul era socotit proprietarul întregii bogăţii a ţării
• organul suprem al puterii de stat a Republicii Socialiste este Marea Adunare
Naţională, unicul organ legiuitor.
• Consiliul de Stat (creat în 1961, înlocuia Prezidiul MAN) era organ al puterii de stat
subordonat M.A.N.
• Prin legea nr. 1 din 1974, care modifica Constituţia, a fost instituită funcţia de
preşedinte al R.S.R. atribuţiile exercitate pană atunci de Consiliul de Stat au revenit
şefului statului.
5
 2. Constituția din 1923
Constituția de la 1923 a fost cel mai important act legislativ care a stat la baza
edificiului politic si institutional al Romaniei după Marea Unire. A fost un act
fundamental cu un puternic character democratic care a stat la baza dezvoltarii tarii in
perioada interbelica.
În 19 iulie 1917, in împrejurările excepționale ale Primului Război Mondial, s-
a realizat o revizuire a constituției care însă era incompletă.
După unirea cu Vechiul Regat a provinciilor românești- Basarabia, Bucovina și
Transilvania (1918)- se punea problema unei noi constituții pentru a reflecta noile
condiții politice, economico-sociale, entice și instituționale. Devenise și mai
complexă problema minoritaților naționale, precum și a confesiunilor, care anterior
nu erau foarte importante din punct de vedere numericin Vechiul Regat( Greco-
catolică, protestantă, catolică). Prin Tratatele de pace (1919-1920), România era
obligate ca și în 1878, să le garanteze drepturile.
Proiectul de constitutie a fost elaborat de Partidul National Liberal (condus de
Ion I.C. Bratianu), partid majoritar in Camere. Partidele de opozitie, in special
Partidul National Roman (condus de Iuliu Maniu) si Partidul Taranesc (condus de Ion
Mihalache) au declarat ca nu recunosc caracterul de Constituanta al Parlamentului si
considera nul si neavenit proiectul Constitutiei, datorita incalcarilor procedurilor
constitutionale de revizuire stabilite de Constitutia din 1866.
Constitutia a fost adoptata de Adunarea Nationala Constituanta a Deputatilor in
sedinta din 26 martie 1923 cu majoritate de 247 voturi pentru, 8 contra si 2 abtineri
din totalul de 369 de deputati, situatie certificata de Presedintele Adunarii
Deputatilor, M.G. Orleanu, si de secretarul I.G. Duca si de Adunarea Nationala
Constituanta a Senatului in sedinta din 27 martie 1923 cu majoritate de 137 de voturi
pentru, 2 contra si 2 abtineri din totalul de 194 de senatori, situatie certificata de
Presedintele Senatului si de secretarul acestuia.
Constitutia a fost sanctionata de Regele Ferdinand I cu Decretul Regal
nr.1360 din 28 martie 1923, contrasemnat de Presedintele Consiliului de Ministri, Ion
I.C.Bratianu, si de 14 ministri, si a fost publicata in “Monitorul Oficial” nr.282 din 29
martie 1923.
Constitutia a fost sanctionata de Regele Ferdinand I cu Decretul Regal nr.1360
din 28 martie 1923, contrasemnat de Presedintele Consiliului de Ministri, Ion
I.C.Bratianu, si de 14 ministri, si a fost publicata in “Monitorul Oficial” nr.282 din 29
martie 1923.
In acelasi numar din “Monitorul Oficial” au fost publicate:
a). Raportul nr.934 din 28 martie 1923 al Guvernului, prezentat M.S.Regelui
Ferdinand I pentru aprobarea si sanctionarea Constitutiei votate de Adunarile
Nationale, semnat de Presedintele Consiliului de Ministri, Ion I.C.Bratianu, si de 14
ministri;

6
 b). Cuvantul M.S. Regelui Ferdinand I din ziua de 28 martie 1923 la primirea
Raportului pentru sanctionarea Constitutiei votate de Adunarile Nationale
Constituante.
Constitutia a intrat in vigoare la data sanctionarii, adica 28 martie 1923.
Ea abroga implicit Constitutia din 1866 cu modificarile ulterioare, cu exceptia
Decretelor-Lege nr.3902/1918, 2085/1919 si 3464/1919, care modificasera implicit
fosta Constitutie si care sunt ratificate de noua Constitutie.
In redactarea initiala, Constitutia din 1923 avea 138 de articole, grupate
in 8 titluri.
Constitutia din 1923 a fost abrogata expres la data de 30 decembrie 1947,
prin Legea nr.363 din 30 decembrie 1947 pentru constituirea Statului Roman in
Republica Populara Romana, promulgata prin Decretul nr.2299 din 30 decembrie
1947, semnat de Petru Groza, Presedintele Consiliului de Ministri, si publicata in
“Monitorul Oficial” nr.300 bis din 30 decembrie 1947.
Potrivit Constitutiei din 1923, Romania era o monarhie constitutionala, stat
national, unitar, indivizibil, cu teritoriul inalienabil. Constitutia unificarii, cum mai e
numita, consfinteste realizarea Romaniei Mari si are la baza constitutia din 1866,
dovada fiind faptul ca din cele 138 de articole, 78 s-au pastrat din cea de la 1866.
Regele Ferdinand I (1914-1927) reprezinta elementul cheie al vietii politice. El
exercita puterea executiva, numea si revoca ministrii, sanctiona si promulga legile,
era seful Armatei, avea drept de veto, putea bate moneda, conferea decoratii, avea
drept de amnistie si gratiere, convoca si dizolva Parlamentul, incheia tratate (acestea
devenind valabile dupa ce erau aprobate de Parlament).
Regele avea dreptul de a convoca parlamentul in sesiuni extraordinare, de a
dizolva una ori ambele camere, de a numi un nou guvern, de a numi si revoca
ministri. In domeniul executiv regele avea o serie de atributii: numirea ori
confirmarea in functiile publice, putea crea noi functii in stat, era seful armatei, avea
dreptul de a bate moneda, conferea decoratii.

2.1. Principiile si continutul Constitutiei

Constitutia din 1923 era o constitutie noua si totodata in fond, fiind constitutia
veche amplu revizuita, sau dupa aprecierea lui Stefan Zeletin, indica transformarea
liberalismului in forma sa opusa: aceea a neoliberalismului.
Constitutia a introdus principiile moderne de guvernare parlamentara,
fundamentale in doctrina neoliberala a vremii si anume: interventia puterii de stat in
viata sociala; limitarea proprietatii individuale in interesul societatii; drepturile
cetatenesti concepute ca functii sociale. Includerea acestora in Constitutie a fost
benefica si reprezenta de fapt, singura alternativa viabila de organizare constitutionala
7
a unui stat de drept intr-o epoca si intr-o regiune geopolitica amenintata de
totalitarime de esenta fascista sau marxista.
Romania avea nevoie de un stat puternic care pastrand principiile
democratiei parlamentare si garantand efectiv drepturi si libertati vitale, sa poata
deveni o tara cu eficienta sociala, sa o controleze si sa-si asume raspunderi concrete
pentru infaptuirea intereselor generale ale tarii.
Constitutia a introdus principii noi:

 consacrarea statului national unitar (art.1);

 inscrierea votului universal si adancirea democratiei parlamentare

(art.64);

 instituirea senatorilor de drept (art.61);

 introducerea conceptului de proprietate ca functie sociala (art.17);

 angajamentul statului pentru protectia sociala (art.21);

Principiul legalitatii si “domnia legii” ca fundament al statului, realizat

prin:

 a). institutionalizarea controlului judecatoresc al constitutionalitatii

legilor (art.103);

 b). institutionalizarea contenciosului administrativ;

 c). declararea de ordin constitutional a dreptului de recurs in casare

(art.103 alin.3);

 d). inamovibilitatea judecatorilor (art.104).

Tocmai aceste noi principii constitutionale deosebeau esential Asezamantul

fundamental din 1923 de cel din 1866 si ii confereau continutul si importanta unei
Cnstitutii noi.

Principiul legalitatii si suprematiei Constitutiei este exprimat mult mai clar

decat in 1866: „numai Curtea de Casatie in sectiuni unite are dreptul de a judeca
constitutionalitatea legilor si de a declara inaplicabile pe acelea care sunt contra
Constitutiei”1
1
Zaberca V.M., „Din istoria statului si dreptului”, Romania, Resita, 1997, pg.215
8
 Parlamentul constituia puterea legislativa in cadrul regimului democratic.
Constitutia prevedea un parlament bicameral, din care Camera Deputatilor se alegea
prin vot univeral, iar Senatul era compus din membri alesi din diferite grupari
(Camera de Comert, cadrele didactice etc.) si din senatori de drept: reprezentanti ai
cultelor, presedintele Academiei Romane, fosti presedinti ai fiecarei camere
legislative, fosti senatori si deputati care fusesera alesi cel putin in zece sesiuni, fosti
ministri care au detinut cel putin sase ani fotoliul ministerial, fosti presedinti ai Inaltei
Curti de Casatie si Justitie si alti demnitari.
Puterea executiva era exercitata in numele regelui de catre guvern, format din
ministri, care constituiau impreuna Consiliul de Ministrii, avandu-l ca presedinte pe
cel insarcinat de rege cu formarea guvernului. Persoana regelui era inviolabila, iar
ministrii erau raspunzatori pentru actele semnate ori contrasemnate. Armata facea
parte din puterea executiva
Aceasta Constituție cuprinde prevederi privitoare la elementele constitutive
ale statului, organizarea si functionarea puterilor statului; alcatuirea si functionarea
sistemului electoral, organizarea financiara, armata, administrativa s.a. Principiul
legalitatii si suprematiei Constitutiei este exprimat mult mai clar decat in 1866:
„numai Curtea de Casatie in sectiuni unite are dreptul de a judeca constitutionalitatea
legilor si de a declara inaplicabile pe acelea care sunt contra Constitutiei”
Principiul suveranitatii nationale a fost formulat mai precis declarand
Romania stat national unitar si indivizibil, al carei teritoriu este indienabil si care nu
poate fi colonizat cu populatii ori grupuri etnice straine. Constitutia din 1923 admite
exproprierea pentru cauza de utilitate publica, redefinea si includea notiunile de
„domeniu public” si „bunuri publice”. Totodata, zacamintele miniere si bogatiile de
orice natura deveneau proprietatea statului. Constitutia mai prevedea cenzurarea
legalitatii actelor administrative de catre instantele judecatoresti si, de asemenea, in
acest caz de pericol de stat se poate introduce starea de asediu general sau partial.
In titlul consacrat drepturilor romanilor erau introduse o serie de principii
specifice functionarii democratiei: garantarea drepturilor si libertatilor romanilor, fara
deosebire etnica, limba sau religie, egalitatea cetatenilor in societate si inaintea legilor,
libertatea constiintei si intrunirilor, dreptul de asociere, secretul corespondentei,
inviolabilitatea domiciliului s.a. era proclamat votul universal, egal, direct obligatoriu si
secret. Femeile si militarii nu erau admisi sa-si exprime optiunea politica.
In cel de al treilea titlu al asezamantului din 1923 se consacra principiul
separatiei puterilor in stat; cele trei puteri erau independente una de alta, existand
posibilitatea sa se limiteze reciproc in atributii. Activitatea legislativa urma sa fie
exercitata de rege si reprezentanta nationala, cea executiva de rege si guvern, iar cea
judiciara de catre instantele judecatoresti.

9
 Constitutia din anul 1923 a consfintit monarhia si continuitatea ei, apreciata in
epoca factor al stabilitatii statului, al pastrarii intereselor tuturor categoriilor sociale,
al mentinerii unitatii statale depline.

In completarea acestei Constituții, pentru a fi una cat mai democratica, in

urmatorii ani, s-au elaborat mai multe legi in diferite domenii:

o in 1924 s-a elaborat Legea Invatamantului care stipula gratuitatea si

obligativitatea invatamantului elementar care avea o durata de 7 ani;

o legea administrativa din 1925 imparțea țara in județe, plase, orase, comune și
sate. Județele erau conduse de un prefect numit de Guvern, plasele de catre un pretor,
iar orasele si comunele de catre un primar ales de consiliile locale. Aceasta lege
punea in aplicare si principiul descentralizarii - transferarea unor prerogative ale
organelor centrale (Guvern), autoritatilor locale.

o Legea electorala din 1926 introducea principiul primei electorale: partidul care
obținea la alegerile parlamentare cel putin 40 % din locurile parlamentului primea o
prima electorala care sa-i poate permite sa obțina majoritatea. Aceasta masura a
asigurat o stabilitate a guvernelor in perioada interbelica.

3. Sfarsitul Constitutiei din 1923

Constitutia din 1923 a functionat in perfecta ordine pana in februarie 1938,

cand regele Carol al II-lea a initiat o Constitutie noua, care intarea puterea regala si
limita libertatile democratice.

In principiu, aceasta a fost valabila pana in 1947, desi dupa abdicarea regelui s-
au aplicat cutume in afara legii fundamentale, iar dupa 23 august 1944 a fost partial
amendata si revizuita in 1946.

Abandonata definitiv odata cu abdicarea fortata a regelui Mihai I, la 30

decembrie 1947, Constitutia a fost inlocuita ulterior cu una dupa modelul sovietic.

10
 4.Bibliografie
1. Support de curs –Istoria Administratiei publice
2. Manual Istorie pentru clasa a XII a – Zoe Petre , Corint
3. Manual Istorie pentru clasa a XIIa – Editura Gimnasium

11