Constituţiile din România

CONSTITUȚIA DIN 1866

1 iulie 1866 a fost adoptată Constituţia prin care România devenea monarhie
constituţională.
Constituția din 1866 este prima constituție propriu-zisă a României, adoptată
după modelul Constituției Belgiei din 1831.
Constituția a fost adoptată în timpul regelui Carol I , fiind cea mai longevivă
constituție (1866-1923) și cea mai importantă realizare a regimului lui Carol I.
Potrivit acestei constituţii succesiunea la tron era reglementată pe baza
principiului transmiterii ereditare, pe linie direct bărbătească , cu excluderea
femeilor.
Moştenitorii tronului trebuiau crescuţi în religia ortodoxă a ţării.
Constituţia avea la bază principiul separării puterilor în stat

Puterea executivă era reprezentată de domn , împreună cu guvernul.

Domnul avea prerogative largi:
Numește şi revoca miniştrii ;
Are dreptul de a dizolva Adunarea Deputaţilor şi Senatul ;
era şeful suprem al armatei ;
Are drept de veto ;
Poate declara război şi încheia tratate;
Are dreptul de a bate monedă ;
Are dreptul de a acorda graţiere și amnistie politică , însă acesta nu se aplică în
cazul miniștrilor;
Acordă distincții și decorații;
Numește și confirmă în toate funcțiile publice.
Guvernul , condus de un prim-ministru care era acceptat de Parlament.
Puterea legislativă reprezentată de domn şi Parlament.
Parlamentul era ales prin vot cenzitar , format din două camere : Adunarea
Deputaţilor şi Senatul, avea rolul de a iniţia şi sancţiona legile , discuta şi aproba
bugetul.
Domnul sancţiona şi promulga legi, avea drept de veto.
Puterea judecătorească este exercitată prin Curți de judecată , Tribunale și prin
instanța supremă: Înalta Curte de Justiție si Casație.
Hotărârile și sentințele lor se pronunță în virtutea legii și se execută în numele
domnului.
Constituţia consacră:
 drepturile şi libertăţile cetăţeneşti ;
 dreptul la proprietate;
 libertatea cuvântului , a conştiinţei , a presei , a întrunirilor;
 egalitatea în faţa legilor.

1
 A fost adoptată o nouă lege electorală care menţinea sistemul de vot censitar,
alegătorii fiind împărţiţi în 4 colegii după avere.
Promulgarea Constituţiei de către domn fără a mai aştepta acordul puterilor
europene , era o dovadă a aspiraţiei românilor către independenţă .
Această lege fundamentală , rămasă în vigoare până în 1923 , a contribuit la
consolidarea şi modernizarea statului român.

CONSTITUȚIA DIN 1923

 Numită şi Constituţia Unificării a fost adoptată la 28 martie 1923 , în
timpul regelui Ferdinand şi a guvernării PNL. A intrat în vigoare la 29
martie 1923.
 Conţinutul Constituţiei din 1923 includea 8 titluri şi 138 art. spre
deosebire de cea din 1866 care avea 128 art.
 Au fost înlocuite sau modificate radical 21articole , fiind incluse 24
articole noi .
 De asemenea au fost reformulate sau au primit adausuri 25 articole , în
timp ce 76 articole ale vechii Constituţii au rămas neschimbate.
 Potrivit noii Constituţii , România era o monarhie constituţională, un stat
național unitar , indivizibil cu teritoriul inalienabil. 
 Principiile fundamentale erau separarea puterilor în stat şi garantarea
drepturilor şi libertăţilor individuale

 Constituţia din 1923 conţinea numeroase prevederi democratice printre

care :
 egalitatea în faţa legii ;
 votul universal ( bărbați peste 21 de ani ) ;
 libertatea presei,;
 drepturi egale cu ale românilor pentru naţionalităţile conlocuitoare
( indiferent de origine etnică , religie, limbă sau sex );
 învăţământ primar obligatoriu.
 Ea introducea astfel principiile unei democraţii reale . Dar în condiţiile în
care în Europa au început să se instaureze regimuri autoritare, totalitare ,
 Constituţia din 1923 făcea o notă discordantă consolidând democraţia şi
statul unitar românesc.
 Înlocuită în 1938 prin lovitura de stat carlistă ea va fi pusă în vigoare în
1944 şi apoi abrogată definitiv la 30 decembrie 1947 cu constituirea
Republicii Populare Române.

2
Puterea executivă era încredinţată regelui care o exercita prin intermediul
guvernului, actele monarhului având valabilitate dacă erau contrasemnate de un
ministru.
Printre atribuţiile regelui se numără dreptul de a dizolva Parlamentul ,
sancţionarea şi promulgarea legilor , numirea şi revocarea miniştrilor.
Puterea legislativă este exercitată colectiv de rege și de Parlamentul bicameral
ales pe 4 ani format din Adunarea Deputaţilor şi Senat avea dreptul de a controla
activitatea guvernului.
Puterea judecătoreacă deţinută de instanţe şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Constituția din 1938

-a fost promulgată la 27 februarie 1938 în timpul domniei lui Carol al II-lea

-consfinţeşte regimul de dictatură regală
- noua constituţie era una autoritară deoarece creştea puterile regelui şi slăbea
instituţiile Parlamentului şi guvernului
- prin constituţie erau desfiinţate partidele politice înlocuite cu un singur partid
condus de regele Carol II şi numit Frontul Renaşterii Naţionale ( 1939 )
- Parlamentul era controlat de rege deoarece îi numea pe senatori iar legile erau
adoptate de rege
- regele numea primul-ministrul şi semna toate actele guvernului
- teritoriul României era împărţit în 10 regiuni conduse de ofiţeri ce aveau titlul
de delegaţi regali
- prin constituţie se instituia Starea de asediu sau legea marţială , adică erau
interzise adunările , trebuiau raportate schimbările de domiciliu iar noaptea se
circula cu aprobare specială
- Constituţia rămâne în vigoare până în 1940 când regele Carol II a renunţat la
tron ( 6 septembrie 1940 ) iar puterea este preluată de generalul Ion
Antonescu ,rege devenind Mihai I
- Constituţia a fosr anulată , Antonescu conducând cu decrete de legi.

Constituția din 1948

 13 aprilie 1948 a fost adoptată Constituţia R.P.R Comunistă după modelul
celei sovietice din 1936.
 A fost instituit regimul democraţiei populare .Consfinţea sistemul
monopartinic , întreaga putere aparţinând P.M.R. A fost desfiinţat
principiul separării puterilor în stat.
 Prin desfiinţarea Parlamentului , organul legislativ suprem devenea Marea
Adunare Naţională ( M.A.N ) ai cărei membrii erau desemnaţi de către
membrii partidului unic . Organele de conducere a statului erau : Prezidiul
Marii Adunări Naţionale ( preşedinte a fost numit C.I Parhon ) şi
3
 Consiliul de Miniştrii condus de dr.Petru Groza , Ghe. Gheorghiu Dej
îndeplinind funcţia de vicepreşedinte al Consiliului . Pentru impunerea
noului regim politic comuniştii s-au sprijinit pe poliţia politică :
Securitatea înfiinţată la 30 august 1948.Au fost desfiinţate partidele
politice .
 Foştii oameni politici sunt exterminaţi în lagăre de muncă , închisori.
( Gherla , Sighet )
 La Piteşti se practica „ reeducarea ” prin torturi fizice şi presiuni
psihologice a elevilor şi studenţilor. În cultură s-a încercat modificarea
culturii naţionale şi a fost folosit modelul sovietic „ proletcultismul ”.
 În 1948 a fost adoptată Legea învăţământului ,modificată după modelul
celei sovietice. Religia ca obiect de studiu a fost înlocuită cu istoria
Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, cu geografia URSS.
 A fost introdusă cenzura şi au fost desfiinţate publicaţiile necomuniste. A
fost promovat ateismul ştiinţific şi a început prigoana împotriva bisericii.
 Biserica a fost subordonată autorităţilor statului totalitar. Biserica Greco-
Catolică a fost silită să se unească cu cea Ortodoxă.

Constituția din 1952

 24 septembrie 1952 a fost adoptată a doua constituţie comunistă.

 Consacra modelul stalinist în organizarea statului român.
 Este întărit rolul conducător al partidului comunist .
 Prezidiul Marii Adunări Naţionale a fost desfiinţat .
 A fost creat Consiliul de stat ca organ suprem , aflat sub controlul M.A.N.
Preşedintele consiliului a devenit Gh. Gheorghiu Dej.
 Constituția prevedea: dreptul la muncă , dreptul la odihnă , dreptul la
pensie , dreptul la învățătură, egalitate în fața legii , drepturile
minorităților, egalitatea în drepturi a sexelor , libertatea de conștiință.
O modificare minoră a Constituției din 24 septembrie 1952 s-a făcut prin
legea din 29 ianuarie 1953 pentru organizarea unor ministere și includerea
președintelui Comitetului de Miniștrii al Republicii Populare Române. Se
modifică art.45 și 50 din Constituția Republicii Populare Române.

Constituția din 1965 a fost una dintre constituțiile României, fiind adoptată

la 21 august 1965. În cadrul acesteia, organul suprem al puterii de stat
a Republicii Socialiste România este, în continuare, Marea Adunare Națională,
unicul organ legiuitor. Prin legea nr.1 din 1974, care modifica constituția, a fost
instituită funcția de președinte al R.S.R. Atribuțiile exercitate până atunci
de Consiliul de Stat al României au revenit șefului statului. Constituția a fost

4
modificată masiv în urma Revoluției din 1989 și a ieșit din vigoare în mod
complet în anul 1991.

CARACTERISTICILE CONSTITUȚIEI DIN 1965

•
Prevede că forța conducătoare politica a întregii societăți este Partidul
Comunist Român și că scopul tuturor oamenilor muncii este construirea
societății socialiste.
•
Guvernul își păstra numele de Consiliu de miniștri - organ suprem al
administrației statului
•
Tribunalele și procuratura rămâneau subordonate Partidului Comunist
•
consfințea caracterul socialist și cooperatist al proprietății și al economiei
•
Poporul roman, prin intermediul Statului, era proprietarul bogățiilor de
orice natură ale subsolului, minelor, terenurilor, apelor, pădurilor,
izvoarelor, fabricilor și uzinelor, intreprinderilor agricole și stațiunilor
pentru mecanizare agricolă, a căilor de comunicație și mijloacelor de
transport, al telecomunicațiilor și al fondului de clădiri și locuințe, al bazei
instituțiilor social-culturale de stat.
•
terenurile cooperativelor agricole de productie, animalele, uneltele,
instalatiile si constructiile ce le apartin erau proprietate cooperatista.[3]
•
reorganizarea teritorială și revenirea la județe, ca forme de administrație
locală în loc de raioanele și regiunile de inspirație sovietică
•
se introduce calitatea de municipii pentru orașele mari
•
a fost înființată funcția de președinte, la 28 martie 1974.
•
alegatorii puteau revoca oricand din functie deputatii din Marea Adunare
Nationala, potrivit procedurii stabilite prin lege.

PREROGATIVELE PREȘEDINTELUI
• Prezida Consiliul de Stat
• Reprezenta puterea de stat în relațiile interne și internaționale
• Era comandantul suprem al armatei și președintele Consiliului Apărării
RSR
• prezida ședințele Consiliului de Miniștri
• stabilea măsurile de mare importanță ce priveau interesele țării, care
urmau să fie supuse de către Marea Adunare Națională, spre consultarea
poporului prin referendum
• numea și revoca la propunerea premierului, viceprim-miniștri, miniștri și
președinții altor organe centrale ale administrației
• numea și revoca președinții și membrii Tribunalului Suprem
• conferea decorații
• încheia tratate internaționale
• stabilea rangurile misiunilor diplomatice
• proclama starea de război și de urgență

5
 • emitea decrete prezidențiale și decizii.

CONSTITUȚIA DIN 1991

 După evenimentele din decembrie 1989, noua constituţie a fost adoptată
de către Adunarea Constituantă la 21 noiembrie 1991, iar la 8 decembrie
1991 românii au fost consultaţi prin referendum cu privire la noua
constituţie adoptată.
 Forma guvernământ introdusă este Republica.
 Constituţia a reflectat reinstaurarea statului de drept, a regimului
democratic, a separării puterilor în stat şi a revenirii la pluripartidism .
Legea fundamentală a ţării cuprinde 7 titluri şi 152 articole.
În Titlul I statul român este definit ca un stat suveran , naţional, unitar şi
indivizibil ( art.1) şi ca un stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea
omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii
umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul
tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din
decembrie 1989, şi sunt garantate. (art. 3)
Titlul II cuprinde toate drepturile şi libertăţile care consfinţea despărţirea de
trecutul totalitar: libertatea de gândire , de mişcare , a presei.
Titlul III consacră separarea puterilor în stat şi defineşte Parlamentul drept cea
mai importantă autoritate publică , cu o structură bicamerală ( Senat şi Adunarea
Deputaţilor ).
Preşedintele poate avea 2 mandate a câte 4 ani , ales prin vot direct.
Regimul politic în România este un regim semiprezidenţial în care preşedintele
este ales prin vot direct şi universal dar Parlamentul are rolul foarte important de
a vota guvernul şi legile propuse de acesta. Articolul 124 arată că judecătorii
sunt inamovibili, ceea ce reprezintă garanţia independenţei justiţiei faţă de
factorul politic.
Titlul IV defineşte economia României ca economie de piaţă.
Titlul V introduce instituţia Curţii Constituţionale menită să asigure supremaţia
Constituţiei în sistemul juridic normativ.

Principalele instituții
1. PARLAMENTUL
2. PREȘEDINTELE
3. GUVERNUL
4. ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ
5. AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ
6. AVOCATUL POPORULUI
7. CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

6
Parlamentul
 Reprezintă puterea legislativă.
 Are o structură bicamerală ( Senat și Adunarea Deputaților ) aleasă prin
vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat pe o perioadă de 4 ani.
 Principala atribuţie este aceea de a adopta legi.
 Parlamentul trebuie să apere interesele cetăţenilor ca organ reprezentativ
al acestora.
 Alte atribuţii: adoptarea bugetului, stabilirea sistemului taxelor şi
impozitelor , organizarea armatei , organizarea administrativ-teritorială,
aprobarea programului guvernului.

Preşedintele , ales prin vot direct, egal, secret , pe o perioadă de 4 ani.

 Reprezintă statul şi este garantul independenţei naţionale , al unităţii şi
integrităţii.
 Veghează la respectarea Constituţiei.
 Este mediator între puterile statului.
 Numeşte primul ministru şi Guvernul.
 Conferă decoraţii, acordă amnistii şi graţieri .
 Conduce Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.
 Acordă gradele de general, mareşal, amiral.
 Încheierea de tratate internaţionale şi supunerea acestora spre ratificarea
Parlamentului.
 Acreditează reprezentanţii diplomatici ai ţării la propunerea Guvernului.

Guvernul
 Instituţia care se ocupă de punerea în aplicare a legilor având libertatea să
folosească şi mijloace opresive. Este alcătuit din primul ministru ,
miniştrii , miniştrii secretari de stat.
 Primul ministru este propus de preşedinte şi are sarcina de a cere
Parlamentului votul de încredere după prezentarea componenţei
guvernului şi a programului de guvernare.
 Are sarcina de a conduce administraţia publică .Poate emite hotărâri de
guvern şi ordonanţe.

Administrația publică
 Este structurată la nivel central şi local .
 La nivel central are următoarele atribuţii : organizarea ministerelor , a
armatei , a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.
 La nivel local este realizată de primării şi consilii locale.

7
  În fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti guvernul desemnează câte un
prefect pentru conducerea serviciilor publice.

Autoritatea judecătorească
 Reprezintă cea de-a treia putere în stat.
 Este independentă faţă de puterea legislativă şi cea executivă;
 Veghează la respectarea legilor.
Este reprezentată prin tribunale şi prin Curtea Supremă de Justiţie .Judecătorii
sunt independenţi şi se supun numai legii.

Avocatul poporului
Numit de către Senat pentru apărarea drepturilor şi libertăţile cetăţenilor.

Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor