VII

CONSTITUŢIILE DIN ROMÂNIA

Proiecte de constituţii alcătuite în perioada prepaşoptistă:

-În Moldova Constituţia cărvunarilor propusă de o grupare de mici boieri moldoveni
condusă de Ionică Tăutu.
-În Ţara Românească Osăbitul act de numire a suveranului românilor propus de boierii
reformatori munteni conduşi de Ion Câmpineanu.

Primele documente cu rol de constituţie din istoria românilor:

-Regulamentele Organice adoptate în 1831-1832, după instaurarea protectoratului rusesc
asupra Ţării Româneşti şi Moldovei.
-Convenţia de la Paris din 1858 care a permis unirea parţială a Principatelor Române.
-Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris prin care Al. I. Cuza a instaurat monarhia
autoritară.

CONSTITUŢIA DIN 1866

Intrarea lui Carol în Bucureşti (10 mai 1866)

A fost prima constituţie a României moderne şi a permis instaurarea monarhiei

constituţionale ereditare a lui Carol I de Hohezollern-Sigmaringen. A avut ca model
Constituţia Belgiei din 1831. A fost o constituţie democratică bazată pe principiile
suveranităţii naţionale, separării puterilor în stat, guvernării reprezentative şi
pluripartidismului, dar și pe garantarea drepturilor și libertăților cetățenești.

Cele trei puteri erau deţinute de următoarele instituţii:

-Puterea legislativă deţinută de un Parlament bicameral (Senat şi Camera deputaţilor).
Iniţiază, dezbate şi adoptă legile; acordă sau retrage încrederea guvernului.
-Puterea executivă deţinută de guvern condus de un prim-ministru numit de principe
(rege). Trebuie să beneficieze de votul de încredere al Parlamenului. Pune în aplicare
legile votate de Parlament.
-Puterea judecătorească deţinută de instanţele de judecată, cea mai importantă fiind
Înalta Curte de Casaţie și Justiție.

Atribuţiile principelui (regelui):

-atribuţii legislative: iniţiativa legislativă, promulgarea legilor, dreptul de veto şi dreptul
de a dizolva Parlamentul
-atribuţii executive: numirea şi revocarea miniştrilor
-atribuţii militare: comandant suprem al armatei
-bate monedă, conferă decoraţii,acordă amnistie (graţiere) politică.
În concluzie monarhul asigură stabilitatea întregului sistem constituţional şi moderează
echilibrul dintre cele trei puteri.
Constituţia din 1866 garanta principalele drepturi şi libertăţi cetăţeneşti: egalitatea
în fața legii, dreptul la educaţie, libertatea cuvântului, libertatea întrunirilor,
inviolabilitatea domiciliului etc. Dreptul la proprietate era declarat sacru şi inviolabil.
Sistemul electoral se baza pe votul cenzitar (în funcţie de avere).

În 1879 a fost modificat articolul 7 din Constituţie pentru a se acorda cetăţenia

română şi celor de alte religii decât cea creştină (evrei şi musulmani). Această modificare
a fost o condiţie impusă la Congresul de pace de la Berlin din anul 1878 pentru
recunoaşterea internaţională a independenţei României.

CONSTITUŢIA DIN 1923

Supranumită şi Constituţia României Mari deoarece a fost adoptată în contextul

câştigurilor teritoriale obţinute în anul 1918. Erau menţinute aceleaşi principii
democratice prevăzute și în Constituţia din 1866: suveranitatea naţională, separarea
puterilor în stat, guvernarea reprezentativă, pluripartidismul și garantarea
drepturilor și libertăților cetățenești.

Această nouă constituţie a asigurat funcţionarea democraţiei româneşti în perioada

interbelică și a întărit cadrul legal pentru două mari reforme (agrară și electorală)
aplicate anterior:
-proprietatea era garantată, dar avea o utilitate socială şi publică, pentru a permite
împroprietărirea țăranilor cu terenuri agricole deținute anterior de mari proprietari de
pământ. Această prevedere consolida reforma agrară din 1921 în urma căreia au fost
împroprietărite cu pământ aprox. 2 000 000 de familii tărănești.
-votul cenzitar era înlocuit cu votul universal pentru bărbaţii care împliniseră 21 de ani.
Această prevedere permitea implicarea tăranilor (categoria socială majoritară) în viața
politică. Nu aveau dreptul să voteze femeile, ofițerii și magistrații.

Alte modificări:
-menţionarea explicită a egalităţii în drepturi a minorităţilor naţionale cu populaţia
majoritară.
-bogăţiile subsolului deveneau proprietate de stat

Prima pagină a Constituţiei din 1923

CONSTITUŢIA DIN 1938

A fost o constituţie nedemocratică care a permis instaurarea monarhiei

autoritare a lui Carol al II-lea în cadrul căreia puterile regelui erau mult sporite:
-principiile democratice au fost desfiinţate şi înlocuite cu principiul supremaţiei regelui.
De exemplu, nu mai este respectat principiul separării puterilor în stat, regele obținând
dreptul să elaboreze şi să adopte decrete cu putere de lege. Autoritatea judecătorilor este
limitată, aceștia putând fi sancționați prin decret regal.
-au fost limitate drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, de exemplu libertatea de exprimare și de
asociere, iar vărsta de vot a fost ridicată la 30 de ani. Limitarea dreptului de asociere a
dus la desfiinţarea partidele politice şi înlocuirea lor cu partid unic intitulat Frontul
Renaşterii Naţionale, format din susţinători ai regelui.
În condiţiile pierderilor teritoriale din anul 1940, Carol al II-lea a abdicat în favoarea
fiului său Mihai.

Regele Carol al II-lea şi fiul său, viitorul rege Mihai

CONSTITUŢIILE PERIOADEI COMUNISTE

 În perioada comunistă cea mai multă putere revenea celui care ocupa funcţia de
secretar general al Partidului Comunist Român (poziţie deţinută de Gheorghiu Dej şi apoi
de Nicolae Ceauşescu). În timpul regimului comunist fost adoptate trei constituţii,
inspirate după model sovietic, două in perioada lui Gheorghiu Dej (1948, 1952), una în
perioada lui Nicolaie Ceauşescu (1965). În aceste constituții majoritatea principiilor şi
drepturilor democratice au fost prevăzute în mod formal, dar fără să fie respectate în
realitate.

Prevederile specifice ale acestor constituţii:

-Constituţia din 1948 marchează desfiinţarea vechiului regim democratic şi preluarea
puterii de către comunişti. Denumirea oficială a statului devine Republica Populară
Română. Dreptul de proprietate nu mai este garantat şi se specifică faptul ca la baza
dezvoltării economice a României se află proprietatea de stat. Această prevedere a permis
naţionalizarea industriei şi colectivizarea agriculturii. Principala instituţie era considerată
Marea Adunare Naţională (cu rol de putere legislativă). Votul era universal, atât pentru
femei cât şi pentru barbați, vârsta de vot fiind stabilită la 18 ani.
-Constituţia din 1952 proclama că Partidul Muncitoresc Român (denumirea dată
Partidului Comunist Român în timpul lui Dej) reprezenta forţa conducătoare a instituțiilor
statului. Se introducea sistemul planificat al economiei și monopolul statului asupra
comerțului. Această constituție nu mai cuprindea prevederile obişnuite despre
independenţa si suveranitatea statului, fiind proclamată în schimb ,,prietenia” cu
U.R.S.S. Se permitea astfel amestecul Uniunii Sovietice în politica internă si externă a
României. După model sovietic, teritoriul era împărțit în unități administrative numite
regiuni și raioane.
-Constituţia din 1965 marchează preluarea puterii de către Nicolae Ceauşescu şi
proclamarea Republicii Socialiste România. Spre deosebire de Constituția din 1952,
România este din nou proclamată stat independent si suveran. Pentru a marca distanțarea
față de dominația Moscovei, a fost introdus și principiul ,,neamestecului în treburile
interne”. Teritoriul țării era împărțit în unități administrative numite județe, municipii,
orașe și comune. Din 1974 Nicolae Ceauşescu, urmărind sporirea puterii sale dictatoriale,
introduce în Constituţie şi funcţia de preşedinte al Republicii Socialiste România.

CONSTITUŢIA DIN 1991

 A fost adoptată după Revoluţia anticomunistă din decembrie 1989. S-a inspirat din
Constituţia franceză din 1958. După adoptarea de către Parlament, a fost aprobată de
popor prin referendum. Principalele prevederi:
-a marcat revenirea la democraţie, bazându-se din nou pe principiile suveranităţii
naţionale, reprezentativităţii, separării puterilor în stat şi pluripartidismului.
-forma de guvernare este republica semiprezidențială.
-garanta respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti (de exemplu inviolabilitatea
dreptului de proprietate, egalitatea în faţa legii, dreptul la vot de la 18 ani, dreptul la
liberă circulaţie în ţară şi în străinătate, libertatea de exprimare etc).

Cele trei puteri ale statului:

-puterea legislativă deținută de un Parlament bicameral (Senat și Camera deputaților)
-puterea executivă deținută de guvern care trebuie să beneficieze de votul de încredere al
Parlamenului.
-Puterea judecătorească deţinută de instanţele de judecată, cea mai importantă fiind
Înalta Curte de Casaţie și Justiție.

Atribuţiile preşedintelui:
-promulgă legile votate de Parlament și numește prim-ministru
-veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a instituţiilor statului.
-exercită funcţia de mediator între puterile statului, precum şi între stat şi societate
-încheie tratate internaţionale care sunt apoi ratificate de Parlament.

Pentru a pregăti aderarea la N.A.T.O. şi U.E., Constituţia a suferit unele

modificări aprobate prin referendum în 2003.

COMENTARII, APRECIERI ŞI CONCLUZII EXTINSE

Constituţia din 1866 reprezintă instrumentul prin care, timp de peste o jumătate de
secol, s-a realizat guvernarea României moderne. Această constituţie a avut un rol
hotărâtor în crearea unor instituţii democratice de guvernare a statului român aflat la
începuturile existenţei sale.
Constituţia din 1923 a avut un rol determinant în consolidarea statului unitar român
şi a consfinţit perpetuarea monarhiei constituţionale, apreciată în epocă drept factor al
stabilităţii statului.
Deşi prin Constituţia din 1938 Carol al II-lea a reuşit instaurarea regimului
nedemocratic de autoritate monarhică, el s-a dovedit incapabil să împiedice destrămarea
României Mari în anul 1940.
Constituţiile din anii 1948, 1952 şi 1965 au favorizat instaurarea şi perpetuarea
regimului totalitar comunist în ţara noastră. Sub perfida aparenţă democratică
(promovarea aşa numitei ,,democraţii populare”), aceste constituţii au permis uriaşe
abuzuri din partea statului totalitar asupra propriilor cetăţeni.
Constituţia din 1991 marchează revenirea ţării noastre la o formă de guvernare
democratică.