CONSTITUTIILE ROMANESTI
 Declarații de principii (“Cererile norodului românesc”,  au fost redactate în 1821, în
timpul revoluției conduse de Tudor Vladimirescu)
 Declarații de drepturi (“Proclamația de la Islaz”, ca de altfel și celelalte programe
revoluționare de la 1848)
 Proiecte de reformă (“Constituția cărvunarilor” precum cel care a fost redactat de
Ionică Tăutu în 1822 și “Osăbitul act de numire a suveranului românilor” redactat de
Ion Câmpineanu în 1838)
 Rezoluțiile Adunărilor ad-hoc din Moldova și Țara Românească din 1857

Istoria Constituțională a României între 1859 și 1991 a cunoscut mai multe

perioade:

1. Etapa de implementare a instituțiilor constituționale (24ianuarie 1859 – 1 iulie 1866)

2. Etapa de continuitate a acestor instituții (1 iulie 1866 – 20 februarie 1938)
3. Etapa de instabilitate constituțională (20 februarie 1938 – 30 decembrie 1947)
4. Etapa dictaturii comuniste (30 decembrie 1947 – decembrie 1989)
5. Etapa revenirii la sistemul democratic, fapt statuat prin adoptarea Constituției din
1991

Constituțiile statului român au fost reprezentate de:

1. Regulamentele Organice
 primele documente cu caracter constituțional din istoria modernă românească
 au fost redactate în timpul ocupației rusești a Principatelor (1828-1834)
 au fost aplicate în perioada 1831-1858 (Țara Românească) și 1832-1858 (Moldova)
 pentru prima oară, cele două Principate erau organizate după legi asemănătoare
2. Convenția de la Paris
 A fost elaborată de marile puteri
 Prevederile ei au fost puse în aplicare în Principate între 1858-1864
 Stabilea crearea Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei, dar cu doi domni, două
adunări, două guverne, așadar o unire formală
 Deschidea calea spre formarea statului român modern

3. Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris

 A fost adoptat de domnul Al. I. Cuza, în urma loviturii de stat din 2 mai 1864
 Prevedea atribuții lărgite pentru domn, precum și înființarea Corpului Ponderator, al
doilea Corp legislativ (viitorul Senat)
4. Constituția din 1866
 Prima constituție românească în adevăratul sens al termenului
 A avut ca model Constituția Belgiei din 1831
 Nu a fost supusă aprobării marilor puteri europene
 A fost promulgată de domnul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen pe 1 iulie 1866
 Structurată pe 8 titluri
 Impunea numele oficial al statului român – România
 Forma de organizare statală era cea de monarhie constituțională ereditară
 Menționa principiul suveranității naționale
 Impunea principiul separării puterilor în stat
 Drepturile și libertățile cetățenești prevăzute: dreptul la liberă asociere, libertatea
persoanei, inviolabilitatea domiciliului și a proprietății, libertatea cuvântului și a
presei, dreptul la educație

Puterea era împărțită în trei:

a) Puterea executivă – deținută de domn și de guvern
Domnul avea prerogative largi: numea și revoca miniștrii; avea drept de amnistie
politică; era șeful armatei; acorda distincții și decorații; avea dreptul de a bate
monedă; putea declara război și încheia tratate
Guvernul era condus de un prim-ministru ales de domn; prim-ministrul alegea
Cabinetul (echipa de miniștri) care trebuia aprobat de monarh
b) Puterea legislativă – deținută de Domn și de Parlament
Domnul: avea inițiativă legislativă; sancționa și promulga legile; avea drept de veto
Parlamentul: ales prin vot cenzitar; era bicameral (format din Senat și Adunarea
Deputaților); iniția, dezbătea și aproba legile
c) puterea judecătorească – deținută de Înalta Curte de Justiție și Casație
Constituția a fost modificată în mai multe rânduri:

 1879 – este modificat art. 7, prin care este anulată interdicția obținerii cetățeniei
române de către cei care nu erau creștini (evreii și musulmanii)
 1884 – se introduce noua titulatură a statului care devine Regat, iar Carol și soția sa,
Elisabeta de Wied, primii regi ai României

                – se reduce numărul colegiilor electorale de la 4 la 3 prin scăderea censului

(se mărește numărul celor cu drept de vot)

 1917 – sunt votate proiectele de revizuire privind adoptarea votului universal și

realizarea reformei agrare
5. Constituția din 1923
 A legitimat noua realitate politică de după Primul Război Mondial (realizarea
României Mari prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu România)
 A fost promulgată de regele Ferdinand I pe 28 martie 1923
 Relua, în cea mai mare parte, conținutul Constituției din 1866, fiind o sinteză între
aceasta și proiectele constituționale votate în 1917
 Era structurată pe 8 titluri
 Insista asupra caracterului național unitar al statului
 Introducea votul universal, egal și direct (acordat doar bărbaților de peste 21 de ani)
 Prevedea separarea puterilor în stat după cum urmează:
1. Puterea executivă – era deținută de rege și de guvern
2. Puterea legislativă – era deținută de rege și de Parlament
3. Puterea judecătorească – era deținută de tribunale, curți de justiție și de Înalta Curte de
Justiție și Casație
 A afirmat respectarea drepturilor și libertăților cetățenești, inclusiv pentru minorități
 Introducea controlul preventiv al constituționalității legilor, care revenea Consiliului
legislativ
 A introdus un regim politic democratic
 A rămas în vigoare până în 1938, repusă ulterior în aplicare în 1944
6. Constituția din 1938
 A fost promulgată de regele Carol al II-lea pe 27 februarie 1938
 A fost supusă unui plebiscite (consultare populară).
 Impunea monarhia autoritară, în care atribuțiile regelui erau mult lărgite
 Desființa separarea puterilor în stat
 Regele devenea “capul statului”, în mâinile lui concentrându-se puterea executivă și
cea legislativă (Parlamentul – numit Reprezentanța Națională – avea un rol decorativ
și era mult limitat în privința inițiativei legislative)
 Regele numea un număr mare de senatori
 Regele putea convoca, închide sau dizolva una sau ambele Camere ale Parlamentului
 A rămas în vigoare până la instaurarea dictaturii antonesciene

Ulterior promulgării, s-a înființat Frontul Renașterii Naționale ca partid unic.

7. Constituțiile comuniste

Au fost în număr de trei

 cea din 1948

 cea din 1952
 cea din 1965
 Erau asemănătoare din punct de vedere al prevederilor
 Au fost inspirate de constituția sovietică din 1936
 Consfințeau adoptarea republicii ca formă de organizare a statului (Constituția din
1948 și cea din 1952 proclamau România ca Republică Populară, în timp ce
Constituția din 1965 proclama țara noastră ca republică socialistă)
 Prevedeau drepturi și libertăți cetățenești, precum și principii democratice (votul
universal, suveranitatea poporului), care în practică au fost grav încălcate
 Desființau separarea puterilor în stat

Prin Constituția din 1948 s-au hotărât următoarele :

 Executivul (cea mai mare parte) și legislativul erau exercitate de Marea Adunare
Națională, un parlament unicameral considerat organul suprem al puterii
 Marea Adunare Națională alegea Prezidiul Marii Adunări Naționale; forma guvernul;
modifica textul Constituției; vota legile; vota bugetul

Prezidiul Marii Adunări Naționale emitea decrete, convoca Adunarea, numea și

revoca miniștrii, încheia tratate internaționale.

 Puterea executivă aparținea și Consiliului de Miniștri (guvernul), care avea în frunte

un președinte
 Puterea judecătorească era exercitată de instanțele de judecată și de Curtea Supremă,
însă acestea erau subordonate factorului politic, reprezentat de Partidul Muncitoresc
Român

Prin Constituția din 1952

 Nu se aduceau modificări esențiale celei din 1948

 Prevedea rolul conducător al P.M.R.

Prin Constituția din 1965 s-au hotărât următoarele :

 Partidul Muncitoresc Român devenea Partidul Comunist Român, care era socotit
“forța conducătoare” a întregii societăți
 Statul era socotit proprietarul resurselor subsolului, al mijloacelor de producție, al
pământului etc.
 Prin revizuirea ei din 1974, se înființa funcția de președinte al României, având ca
prerogative: prezida Consiliul de Stat; era comandantul suprem al armatei; numea și
revoca miniștrii; încheia tratate internaționale; emitea decrete prezidențiale și decizii;
conferea decorații.

8. Constituția din 1991

 Adoptată de Adunarea Constituantă la 21 decembrie 1991
 A avut ca model de inspirație Constituția din 1923
 A restabilit regimul democratic din România
 Forma de guvernare rămânea republica, condusă de un președinte ales pe 4 ani, prin
vot universal
 Parlamentul redevine bicameral (Camera Deputaților și Senatul)
 Guvernul exercită conducerea generală a administrației publice
 Se instituie:

– calitatea de Avocat al Poporului, pentru apărarea drepturilor și a libertăților

cetățenești
– Curtea Constituțională, care veghează asupra constituționalității legilor

 A fost revizuită în anul 2003, când s-a hotărât ca președintele să aibă un mandat de 5

ani
 A fost adoptată prin referendum.