Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Definitie Constitutie:
Lege fundamentală a unui stat, investită cu o forță juridică superioară celorlalte legi,
care cuprinde principiile esențiale ale organizării lui, stabilește drepturile și datoriile
principale ale cetațenilor, sistemul electoral, organizarea organelor supreme și locale etc.,
reflectând astfel stadiul de dezvoltare socială, economică și politică la un moment dat a
statului respectiv.
Necesitatea unei constitutii ca fundament al organizarii institutional-politice s-a
conturat in societatea romaneasca in conditiile procesului de modernizare de la sfarsitul
secolului XVIII-ea si inceputul secolului al XIX-lea, in contextul difuzarii ideilor Revolutiei
Franceze. Nicolae Iorga desemna ideea de constitutie ca “cea dintai necesitate a statelor
romnaesti”. Un prim proiect de constitutie a fost elaborat la Iasi, in 1822 si indica tendinta
introducerii sistemului modern de guvernare, prin afirmarea indirecta a necesitatii separarii
puterilor in stat. Proiectele boierimii romane din anii 1827-1828, vizand imbunatatirea
organizarii institutional-politice a tarii s-au finalizat in 1831 prin introducerea in Tara
Romaneaca si Moldova a Regulamentelor Organice, cu rol de constitutie, au ramas in
vigoare insa pana in 1858. Prin lovitura de stat din 1864, Alexandru Ioan Cuza a impus un
nou act constitutional, care imbina democratia cu domnia personala.
Inlaturarea lui Alexandru Ioan Cuza si aducerea printului strain (Carol I) au urgentat
elaborarea unei noi legi fundamentale a statului. Constitutia din 1866 a avut ca model
Constitutia belgiana din 1831, considerata la acea vreme cea mai libera din Europa.
Infaptiurea statului national unitar roman in 1918 reclama unifcarea organizarii de stat si a
legislatiei menite sa favorizeze progresul national. Proiectul acestei constitutii a apartinut
Partidului National Liberal. Constitutia a fost promulgata la 28 martie 1923. Prabusirea
regimului comunist din Romania si revenirea la un regim democratic dupa 1989 a impus
necesitatea elaborarii unei noi Constitutii. A fost adoptata la 21 noiembrie 1991 si revizuita
in 2003.
Constitutia din 1866
Prima constituție românească în adevăratul sens al termenului
A avut ca model Constituția Belgiei din 1831
Nu a fost supusă aprobării marilor puteri europene
A fost promulgată de domnul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen pe 1 iulie 1866
Structurată pe 8 titluri
Impunea numele oficial al statului român – România
Forma de organizare statală era cea de monarhie constituțională ereditară
Menționa principiul suveranității naționale
Impunea principiul separării puterilor în stat
Drepturile și libertățile cetățenești prevăzute: dreptul la liberă asociere, libertatea
persoanei, inviolabilitatea domiciliului și a proprietății, libertatea cuvântului și a
presei, dreptul la educație
Puterea era împărțită în trei:
a) Puterea executivă – deținută de domn și de guvern
Domnul avea prerogative largi: numea și revoca miniștrii; avea drept de amnistie
politică; era șeful armatei; acorda distincții și decorații; avea dreptul de a bate monedă;
putea declara război și încheia tratate.
Guvernul era condus de un prim-ministru ales de domn; prim-
ministrul alegea Cabinetul (echipa de miniștri) care trebuia aprobat de monarh
b) Puterea legislativă – deținută de Domn și de Parlament
Domnul: avea inițiativă legislativă; sancționa și promulga legile; avea drept de veto
Parlamentul: ales prin vot cenzitar; era bicameral (format din Senat și Adunarea
Deputaților); iniția, dezbătea și aproba legile
c) puterea judecătorească – deținută de Înalta Curte de Justiție și Casație
Principatele Unite constituie un singur stat indivizibil sub numele de Romania, al carui
teritoriu este inalienabil.
Constituția a fost modificată în mai multe rânduri:
1879 – este modificat art. 7, prin care este anulată interdicția obținerii cetățeniei
române de către cei care nu erau creștini (evreii și musulmanii)
1884 – se introduce noua titulatură a statului care devine Regat, iar Carol și soția sa,
Elisabeta de Wied, primii regi ai României
– se reduce numărul colegiilor electorale de la 4 la 3 prin scăderea censului (se
mărește numărul celor cu drept de vot)
1917 – sunt votate proiectele de revizuire privind adoptarea votului universal și
realizarea reformei agrare
Constitutia din 1923
Regatul Romaniei este un stat national unitar si indivizibil - Teritoriul sau este
nealienabil.
Legitima noua realitate politică de după Primul Război Mondial (realizarea României
Mari prin unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu România)
A fost promulgată de regele Ferdinand I pe 28 martie 1923
Relua, în cea mai mare parte, conținutul Constituției din 1866, fiind o sinteză între
aceasta și proiectele constituționale votate în 1917
Era structurată pe 8 titluri
Insista asupra caracterului național unitar al statului
Introducea votul universal, egal și direct (acordat doar bărbaților de peste 21 de ani)
Prevedea separarea puterilor în stat:
1. Puterea executivă – deținută de rege și de guvern
2. Puterea legislativă – deținută de rege și de Parlament
3. Puterea judecătorească – deținută de tribunale, curți de justiție și de Înalta Curte de
Justiție și Casație
Afirma respectarea drepturilor și libertăților cetățenești, inclusiv pentru minorități
Introducea controlul preventiv al constituționalității legilor, care revenea Consiliului
legislativ
A introdus un regim politic democratic
A rămas în vigoare până în 1938, repusă ulterior în aplicare în 1944