TEMA 5 – Constituțiile României

Constitutia reprezintă legea fundamentală a unui stat, deoarece stabilește

atributiile institutiilor politice, drepturile si obligatiile cetatenilor,
fundamenteaza regimul politic si forma de organizare a statului.
Documente cu valoare de constituție adoptate în spatiul românesc în
secolul XIX:
→ Regulamentele Organice (1831-1858)
→ Actul final al Conventiei de la Paris al Puterilor Garante (din 1858, a
functionat intre 1859 – 1864)
→ Statutul Dezvoltator al Conventiei de la Paris (1864-1866)
Toate cele 3 prevedeau separarea puterilor in stat.
Constitutia din 1866 a fost adoptata in contextul înlăturării lui Cuza și a
încoronarii lui Carol I ca domn al României. Ea copia modelul constitutiei
belgiene si avea un caracter democratic, cu accente liberale.
Ea prevedea:
→ Separarea puterilor in stat (practica politica): Parlamentul bicameral
detinea puterea legislativa, Guvernul format din ministri detinea puterea
executivă, iar Inalta Curte de Casatie si Justitie, puterea judecatoreasca;
→ Votul era censitar deoarece puteau sa voteze (si sa fie alesi) doar cetătenii
cu avere;
→ Drepturi politice aveau doar crestinii;
→ Pluralism politic;
→ Monarhul avea drept de “veto” absolut (monarhul putea respinge o lege
votatată în Parlament);
→ Forma de organizare a statului era de monarhie constitutională și
ereditară.
Această constituție a contribuit la consolidarea statului român modern in a
doua jumatate a secolului al XIX-lea.

Constitutia din 1923 a fost adoptata în contextul realizării României

Mari (în urma Marii uniri din 1918), fiind precedată de alte măsuri cu caracter
democratic, precum adoptarea votului universal și reforma agrară radicală. Ea a
fost o constitutie democrată si a preluat, in linii mari, textul constitutiei din
1866. Prevederi:
→ Organizarea statului sub forma unei monarhii constitutionale si ereditare;
→ Separarea puterilor in stat;
→ Pluralismul politic;
 → Drepturi si libertati indiferent de religie sau de origine etnica;
→ Votul universal bărbătesc;
→ Monarhul avea drept de “veto” limitat;
Aceasta constitutie a contribuit la consolidarea democratiei românesti in
prima jumatate a secolului XX (in perioada interbelică).

Constitutia din 1938 a fost adoptată în contextul în care niciun partid

politic nu obtinuse majoritatea parlamentara in urma alegerilor generale din
1937.
→ A fost o constituție autoritară deoarece era incălcat principiul separării
puterilor în stat în conditiile in care Regele, in calitate de șef al statului,
controla legislativul si executivul;
→ Prin dizolvarea partidelor politice, a fost instituit pentru prima data
unipartitismul;
→ Ca element de asemanare cu constituția din 1923, ambele prevedeau ca
România este o monarhie ereditara;
→ Incalcarea drepturilor si libertatilor cetatenesti.
Adoptarea acestei constitutii autoritare a dus România intr-o gravă criză
politică ce a slăbit capacitatea de aparare, fapt manifestat prin pierderile
teritoriale din anul 1940 si prin instaurarea unui guvern de dictatura militara al
Generalului Ion Antonescu.
Constitutia din 1948 este o constitutie totalitară, adoptată în prima jumatate
a secolului XX, care copia modelul constitutiei sovietice din 1936. Ea a marcat
instaurarea regimului comunist in România. Ea a fost adoptata in contextul
inlaturarii monarhiei si a proclamarii Republicii Populare Române.
→ Prevedea drepturi si libertati cetatenesti formal, intrucat in realitate nu
erau respectate;
→ Proprietatea privată era garantată doar în anumite conditii;
→ Marea Adunare Natională, devine organul suprem al puterii legislative;
→ Rolul conducător al partidului unic;
→ Organizarea republicană a statului(republica populară);
→ Votul universal general.
Ea a marcat oficial instaurarea comunismului de tip stalinist in Romania.
Constitutia din 1952 a fost adoptata in contextul incheierii procesului de
nationalizare economica si a debutului procesului de colectivizare al agriculturii.
Ea copia, in linii mari, textul Constitutiei din 1948 si prevedea:
→ Organizarea statului ca Republica Populara;
→ Dictatura proletariatului;
→ Marea Adunare Nationala, organ suprem legislativ;
 → Proprietatea de stat, singura forma de proprietate;
→ Partidul Muncitoresc Romîn, partid cu rol conducator;
→ Subordonarea politica a Romîniei față de URSS;
→ Organizarea teritorial-administrativa in raioane si regiuni.
Ea a contribuit la consolidarea comunismului de tip stalinist in a doua
jumătate a secolului XX.
Constitutia din 1965 a fost adoptată in contextul indepartarii României fata
de Uniunea Sovietică, al încheierii procesului de colectivizare si al venirii la
putere a lui Nicolae Ceaușescu.
Prevederi:
→ Forma de organizare a statului este Republica Socialistă România;
→ Partidul Comunist Român, partid cu rol conducator;
→ Proprietatea de stat, singura forma de proprietate;
→ Marea Adunare Nationala, organ supreme legislativ;
→ Din 1968, România a revenit la organizarea teritoriala in județe;
→ Prevăzute drepturi si libertati cetatenesti fara ca ele sa fie respectate;
→ In anul 1974 a fost instituita functia de presedinte al RSR, ales de Marea
Adunare Natională.
Această constitutie a contribuit la consolidarea regimului national-comunist
(ceaușist).
Constitutia din 1991 a fost adoptată în contextul în care regimul comunist a
fost inlăturat in urma evenimentelor din decembrie 1989.
Prevederi:
→ Organizarea statului drept Republică Democrată;
→ Separarea puterilor in stat;
→ Drepturi si libertati cetatenesti;
→ Pluralismul politic;
→ Economie de piata;
→ Stat de drept;
→ Vot universal;
→ Organizarea institutiilor Avocatului Poporului si a Curtii Constitutionale,
care sa vegheze la corecta aplicare a prevederilor constitutionale.
Ea a contribuit la revenirea României la democratie in perioada post-
decembrista. In anul 2003, această constituție a fost revizuită pentru ca România
să poată deveni membră a Uniunii Europene
Concluzie: Așadar, constituționalismul a fost o caracteristică a statului
român, indiferent de forma de guvernare și de regimul politic, în secolele XIX-
XX.