Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I.CONSTITUȚII DEMOCRATICE
Constituţia din 1866
Constituţia din 1923
Constituţia din 1991
II. CONSTITUȚII AUTORITARE
Constituţia din 1938
II. CONSTITUȚII TOTALITARE
Constituţia din 1938
Constituţia comunistă din 1948
Constituţia comunistă din 1952
Constituţia comunistă din 1965
CONSTITUȚII DEMOCRATICE
CONSTITUȚIA DIN 1866
1 iulie 1866 a fost adoptată Constituţia prin care România devenea monarhie
constituţională.
Constituția din 1866 este prima constituție propriu-zisă a României, adoptată
după modelul Constituției Belgiei din 1831.
Constituția a fost adoptată în timpul regelui Carol I , fiind cea mai longevivă
constituție (1866-1923) și cea mai importantă realizare a regimului lui Carol I.
Potrivit acestei constituţii succesiunea la tron era reglementată pe baza
principiului transmiterii ereditare, pe linie direct bărbătească , cu excluderea
femeilor.
Moştenitorii tronului trebuiau crescuţi în religia ortodoxă a ţării.
Constituţia avea la bază principiul separării puterilor în stat
MODICĂRI CONSTITUȚIONALE
În octombrie 1879 se modifică art. 7 prin care era anulată interdicţia obţinerii
cetăţeniei române de către cei de altă religie sau confesiune decât cea ortodoxă
(în speţă, evreii şi musulmanii ).
În iunie 1884 se introducea noua titulatura aceea de Regat. A fost redus numărul
colegiilor electorale, de la 4 la 3 pentru Camera Deputaților, s-a extins de la vot
prin scăderea censului şi înlăturarea lui pentru cei ce absolviseră clasele primare.
În iunie 1917, se renunță la articolul ce declara proprietatea sacră și inviolabilă,
se modifică art. 57 și 67 pentru a se putea realiza reforma electorală (1918) și
agrară (1918-1921) ce prevedea împroprietărirea soldaților pe baza
promisiunilor din 1917.
1
Puterea executivă era reprezentată de domn , împreună cu guvernul.
Domnul avea prerogative largi:
Numește şi revoca miniştrii ;
Are dreptul de a dizolva Adunarea Deputaţilor şi Senatul ;
era şeful suprem al armatei ;
Are drept de veto ;
Poate declara război şi încheia tratate;
Are dreptul de a bate monedă ;
Are dreptul de a acorda graţiere și amnistie politică , însă acesta nu se aplică în
cazul miniștrilor;
Acordă distincții și decorații;
Numește și confirmă în toate funcțiile publice.
Guvernul , condus de un prim-ministru care era acceptat de Parlament.
2
CONSTITUȚIA DIN 1923
Numită şi Constituţia Unificării a fost adoptată la 28 martie 1923 , în
timpul regelui Ferdinand şi a guvernării PNL. A intrat în vigoare la 29
martie 1923.
Conţinutul Constituţiei din 1923 includea 8 titluri şi 138 art. spre
deosebire de cea din 1866 care avea 128 art.
Au fost înlocuite sau modificate radical 21articole , fiind incluse 24
articole noi .
De asemenea au fost reformulate sau au primit adausuri 25 articole , în
timp ce 76 articole ale vechii Constituţii au rămas neschimbate.
Potrivit noii Constituţii , România era o monarhie constituţională, un stat
național unitar , indivizibil cu teritoriul inalienabil.
Principiile fundamentale erau separarea puterilor în stat şi garantarea
drepturilor şi libertăţilor individuale
3
CONSTITUȚIA DIN 1991
După evenimentele din decembrie 1989, noua constituţie a fost adoptată
de către Adunarea Constituantă la 21 noiembrie 1991, iar la 8 decembrie
1991 românii au fost consultaţi prin referendum cu privire la noua
constituţie adoptată.
Forma guvernământ introdusă este Republica.
Constituţia a reflectat reinstaurarea statului de drept, a regimului
democratic, a separării puterilor în stat şi a revenirii la pluripartidism .
Legea fundamentală a ţării cuprinde 7 titluri şi 152 articole.
În Titlul I statul român este definit ca un stat suveran , naţional, unitar şi
indivizibil ( art.1) şi ca un stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea
omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii
umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul
tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din
decembrie 1989, şi sunt garantate. (art. 3)
Titlul II cuprinde toate drepturile şi libertăţile care consfinţea despărţirea de
trecutul totalitar: libertatea de gândire , de mişcare , a presei.
Titlul III consacră separarea puterilor în stat şi defineşte Parlamentul drept cea
mai importantă autoritate publică , cu o structură bicamerală ( Senat şi Adunarea
Deputaţilor ).
Preşedintele poate avea 2 mandate a câte 4 ani , ales prin vot direct.
Regimul politic în România este un regim semiprezidenţial în care preşedintele
este ales prin vot direct şi universal dar Parlamentul are rolul foarte important de
a vota guvernul şi legile propuse de acesta. Articolul 124 arată că judecătorii
sunt inamovibili, ceea ce reprezintă garanţia independenţei justiţiei faţă de
factorul politic.
Titlul IV defineşte economia României ca economie de piaţă.
Titlul V introduce instituţia Curţii Constituţionale menită să asigure supremaţia
Constituţiei în sistemul juridic normativ.
Principalele instituții
1. PARLAMENTUL
2. PREȘEDINTELE
3. GUVERNUL
4. ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ
5. AUTORITATEA JUDECĂTOREASCĂ
6. AVOCATUL POPORULUI
7. CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
4
Parlamentul
Reprezintă puterea legislativă.
Are o structură bicamerală ( Senat și Adunarea Deputaților ) aleasă prin
vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat pe o perioadă de 4 ani.
Principala atribuţie este aceea de a adopta legi.
Parlamentul trebuie să apere interesele cetăţenilor ca organ reprezentativ
al acestora.
Alte atribuţii: adoptarea bugetului, stabilirea sistemului taxelor şi
impozitelor , organizarea armatei , organizarea administrativ-teritorială,
aprobarea programului guvernului.
Guvernul
Instituţia care se ocupă de punerea în aplicare a legilor având libertatea să
folosească şi mijloace opresive. Este alcătuit din primul ministru ,
miniştrii , miniştrii secretari de stat.
Primul ministru este propus de preşedinte şi are sarcina de a cere
Parlamentului votul de încredere după prezentarea componenţei
guvernului şi a programului de guvernare.
Are sarcina de a conduce administraţia publică .Poate emite hotărâri de
guvern şi ordonanţe.
Administrația publică
Este structurată la nivel central şi local .
La nivel central are următoarele atribuţii : organizarea ministerelor , a
armatei , a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.
La nivel local este realizată de primării şi consilii locale.
În fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti guvernul desemnează câte un
prefect pentru conducerea serviciilor publice.
5
Autoritatea judecătorească
Reprezintă cea de-a treia putere în stat.
Este independentă faţă de puterea legislativă şi cea executivă;
Veghează la respectarea legilor.
Este reprezentată prin tribunale şi prin Curtea Supremă de Justiţie .Judecătorii
sunt independenţi şi se supun numai legii.
Avocatul poporului
Numit de către Senat pentru apărarea drepturilor şi libertăţile cetăţenilor.
6
Art. 32. - Puterea executivă este încredintată Regelui, care o exercită prin
Guvernul Său în modul stabilit prin Constituţie.
Art. 33. - Puterea judecatorească se exercită de organele ei.
Dreptul de vot pentru Adunarea Deputaţilor era ridicat la 30 de ani şi era numai
pentru ştiutorii de carte. Pe de altă parte se acorda, pentru prima dată în
România, dreptul de vot pentru femei nefiind însă eligibile. Prin aceste
modificări scădea numărul alegătorilor de la 4,6 milioane în anul 1937, la 2
milioane în anul 1939.Regele poate convoca, închide, dizolva ambele camere ale
Adunǎrii sau numai una dintre ele şi le putea amâna lucrǎrile. Puterile
constituţionale aparţin regelui. Constituţia a fost temeiul juridic al monarhiei
autoritare şi a pus capǎt continuitǎţii constituţionale. Din factor politic esenţial,
parlamentul a devenit un organ mai mult decorativ, lipsit de atribuţiile sale
principale.
Carol al II-lea şi-a consolidat puterea adoptând următoarele măsuri: desemnarea
Consiliului de Coroană ca organ permanent la 30 martie 1938, alcătuit din
membrii numiți de rege, care aprobau politica regelui în problemele de stat de
importanţa majoră, dar hotărârile sale nefiind obligatorii pentru suveran;
dizolvarea partidelor politice prin decretul-lege la 30 martie 1938, lichidând o
componentă fundamentală a regimului democratic; constituirea Frontului
Renaşterii Naţionale la 16 decembrie 1938, primul partid unic.
La 5 septembrie 1940 constituția carlistă a fost abrogată în condițiile prăbușirii
regimului de autoritate monarhică.
7
CONSTITUȚII COMUNISTE
Constituţia comunistă din 1948
Constituţia comunistă din 1952
Constituţia comunistă din 1965
8
Constituția din 1952
9
• terenurile cooperativelor agricole de productie, animalele, uneltele,
instalatiile si constructiile ce le apartin erau proprietate cooperatista.[3]
• reorganizarea teritorială și revenirea la județe, ca forme de administrație
locală în loc de raioanele și regiunile de inspirație sovietică
• se introduce calitatea de municipii pentru orașele mari
• a fost înființată funcția de președinte, la 28 martie 1974.
• alegatorii puteau revoca oricand din functie deputatii din Marea Adunare
Nationala, potrivit procedurii stabilite prin lege.
PREROGATIVELE PREȘEDINTELUI
10