CONSTITUȚIA DIN 1923

Niță Ioan- Adelin

12G
CONSTITUȚIA DIN 1923
C E A M A I D E M O C R AT O C Ă L E G E F U N D A M E N TA L Ă D I N E U R O PA

• Constituția României din 29 martie 1923: a apărut ca urmare a noilor

realități politice, sociale și economice de după Marea Unire din 1918,
încă din timpul războiului (1917).
• Elaborat în 1923, proiectul Constituției a fost supus dezbaterii
parlamentare.
• A fost în vigoare până la adoptarea Constituției din 1938 și apoi (cu
restricții) în perioada 1944-1947.
• După ce a fost adoptată de Parlament, a fost sancționată și promulgată de
Regele Ferdinand I la data de 28 martie 1923 și publicată în 
Monitorul Oficial No. 282 din 29 martie 1923, dată la care a intrat în
vigoare.
• Potrivit Constituției din 1923, România era o monarhie constituțională,
stat național, unitar, indivizibil, cu teritoriul inalienabil.
• Regele și guvernul au promis realizarea a două mari reforme:
- reforma agrară;
- votul universal.
• Constituția unificării, cum mai e numită, consfințește realizarea României
Mari și are la bază constituția din 1866, dovadă fiind faptul că din cele
138 de articole, 78 s-au păstrat din cea de la 1866. Regele Ferdinand I (
1914-1927) reprezinta elementul cheie al vieții politice.
PARLAMENTUL
• Parlamentul era bicameral, Camera Deputaţilor era aleasă prin vot
univeral, iar Senatul era compus din membri aleşi din diferite zone ale
societății civile şi din senatori de drept, reprezentanţi ai cultelor,
preşedintele Academiei Române, foştii preşedinţi ai fiecărei camere
legislative, foşti senatori şi deputaţi care fuseseră aleşi în cel puţin zece
sesiuni, foşti miniştri care au deţinut cel puţin şase ani fotoliul ministerial,
foşti preşedinţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi alţi demnitari.
• Legea fundamentală mai exprima foarte precis prerogativele suveranului
şi condiţiile succesiunii la tron.
ACTIVITATEA LEGISLATIVĂ
• Activitatea legislativă era exercitată de Rege şi de reprezentanţa
naţională (Parlamentul), cea executivă de Rege şi de Guvern, iar
cea judiciară numai de către instanţele judecătoreşti.
• Autoritatea Regelui faţă de Parlament consta în faptul că legile nu puteau
intra în vigoare decât sancţionate (adică promulgate), iar Regele era cel
care putea refuza sancţionarea unei legi.
• Autoritatea faţă de Guvern consta în faptul că “Guvernul exercita puterea
executivă în numele Regelui”. Regele nu avea, însă, ascendenţă asupra
puterii judecătoreşti, care “se exercita de către organele ei”.
CURTEA DE CASAȚIE
• Curtea de Casaţie avea rolul Curţii Constituţionale de astăzi, fiind
constituită din jurişti de profesie, integri şi neafiliaţi niciodată vreunei
grupări politice.
•  Numai Curtea de Casaţie în secţiuni unite are dreptul de a judeca
constituţionalitatea legilor şi de a declara inaplicabile pe acelea care sunt
contrare Constituţiei.
ROLUL REGELUI FERDINAND I
• El exercita puterea executivă, numea și revoca miniștrii, sancționa și
promulga legile, era șeful Armatei, avea drept de veto, putea bate
monedă, conferea decorații, avea drept de amnistie și grațiere, convoca și
dizolva Parlamentul, încheia tratate (acestea devenind valabile după ce
erau aprobate de Parlament).

ROLUL PARLAMENTULUI
• Parlamentul constituia puterea legislativă în cadrul regimului democratic.
El era bicameral (Senatul și Adunarea deputaților) și avea rolul de a vota
legile, de a le abroga și avea drept de control asupra activității guvernului.
SEPARAREA PUTERILOR ÎN STAT
• puterea legislativă - exercitată colectiv de Adunările legislative (Senat și 
Adunarea Deputaților) și Rege;
• puterea executivă - încredințată Regelui, care o exercita „în modul regulat
prin Constituțiune” (prin intermediul Guvernului format de partidul sau
alianța care câștigă alegerile parlamentare). (Formula sintetică care
exprima acest principiu, larg cunoscut de public, era Regele do,mește, dar
nu guvernează).
• puterea judecătorească - atribuită Înaltei Curți de Casație și Justiție și
instanțelor de judecată.
P R I N C I PA L E L E P R E V E D E R I
• În Constituția din 1923 scria că România este un stat naţional unitar şi
indivizibil, al cărei teritoriu este inalienabil.
• Erau garantate drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, fără discriminare etnică,
de limbă sau religie, egalitatea cetăţenilor în societate şi înaintea legilor,
libertatea conştiinţei şi întrunirilor, dreptul de asociere, secretul
corespondenţei, inviolabilitatea domiciliului.
•  A fost adoptat votul universal, egal, direct obligatoriu şi secret.
• Doar militarii şi femeile nu puteau să îşi exprime o opţiune politică.
• Proprietatea nu mai era considerată sacra deoarece în 1921 avusese loc
reforma agrară prin care s-a expropriate marea proprietate funciară.
• Bogățiile subsolului erau declarate proprietatea satului.
• Biserica ortodoxa era declarată biserică dominantă în stat.
•  Pentru elaborarea Constituţiei au fost avute în vedere patru proiecte: unul
elaborat de liberalul Ion I.C. Brătianu, al doilea de Romulus Boilă din
partea Partidului Naţional Român, al treilea de către Constantin Stere de
la Partidul Ţărănesc şi al patrulea al lui Constantin Berariu, expert în
probleme juridice. Proiectul adoptat a fost cel al lui Ion I.C. Brătianu.

PROIECTUL LUI ION I.C. BRĂTIANU

• Credința mea sinceră, pe care o am de când eram mic, și cuu care voi
trece pe lumea cealaltă că democrația și normalizarea in țara româneasca
se vor face numai odată cu Restaurarea Monarhiei.
SFÂRȘITUL LEGALITĂȚII ÎN ROMÂNIA
• Constituţia din 1923 a funcţionat până în februarie 1938, când Regele Carol
al II-lea a iniţiat o Constituţie nouă, care întărea puterea regală şi limita
libertăţile democratice. După abdicarea lui Carol al II-lea, deşi teoretic
varianta sa de Constituţie a rămas în vigoare, s-a revenit la cutume, iar după
23 august 1944 Constituţia a fost parţial amendată şi revizuită în 1946.
Practic, Constituţia din 1923 a fost abandonată definitiv odată cu abdicarea
forţată a Regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947, fiind înlocuită fără
exprimarea voinţei populare cu una realizată după modelul sovietic.
• A fost momentul în care Monarhia constituţională, care a pus temelia
României moderne, a fost abrogată, fiind instituită republica – o instituţie
adusă în România de recent condamnatul regim comunist, o instituţie fără
tradiţii şi fără sprijin popular. A fost începutul celei mai negre perioade din
istoria României. 
CONCLUZII
• Constituţia din 1923 reprezenta, în fapt, o actualizare a celei din 1866, în
sensul că 20 de articole au fost modificate total sau parţial,  s-au introdus
şapte articole noi, iar 25 de articole au fost reformulate sau completate.
• Actualizarea Constituţiei din 1866 a avut la bază situaţia de după război,
adaptarea la principiile societăţii democratice ale vremii şi modificări
limitate, în ideea de păstrare a cât mai mult din textul existent (din care,
de altfel, 78 de articole au rămas nemodificate).
• Această constituție a contribuit la consolidarea Marii Uniri și a creat
cadrul democratic al vieții politice din România până în anul 1938, când
s-a adoptat prin plebiscit Constituția României din 1938.
• În concluzie, România prin aceasta constituție trecea la un regim
democratic.
BIBLIOGRAFIE

• https://blog.lajumate.ro/constitutia-din-1923-de-la-istorie-la-necesitate/
•
https://familiaregala.ro/presa/articol/constitutia-din-1923-de-la-istorie-la-
necesitate

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Constitu%C8%9Bia_Rom%C3%A2niei_din
_1923