Prof.

Zidaru Ionuț Gabriel, Clasa a-XII-a, Liceul

Teologic ,,Elim”, Pitești
 INTRODUCERE
CONSTITÚȚIE: Lege fundamentală a unui
stat care determină forma de guvernământ,
structura social-economică și politică, modul
de organizare și de funcționare a organelor
de stat, drepturile esențiale și obligațiile
cetățenilor.
 DICȚIONAR ISTORIC:
A abroga = a anula, a suprima, a aboli o lege, un regulament ;
A promulga = a dispune printr-un act oficial ca o lege să intre în
vigoare, să devină executorie.;
A sancționa = a confirma o lege sau o dispoziție;
Avocatul Poporul = contribuie la soluţionarea conflictelor dintre
persoanele fizice şi autorităţile administraţiei publice, pe cale
amiabilă, prin mediere, prin dialog;
Colegiu electoral = categorie electorală care cuprinde cetățenii cu
aceeași avere sau rang social;
Curtea Constituțională = este unica autoritate de jurisdicţie
constituţională în România, independentă faţă de orice altă autoritate
public;
Convenție = denumire dată unor tratate internaționale;
Constituționalitate = însușirea unei legi, a unui act , a unei acțiuni de
a fi în conformitate cu Constituția;
 EVOLUȚIA CONSTITUȚIONALĂ A ROMÂNIEI
Pânǎ la primele Constituţii în sensul modern al cuvântului
(lege fundamentalǎ), actele cu caracter constituţional s-au
concretizat în documente care au rǎmas la stadiul de:
- declaraţii de principii (Cererile norodului românesc în
1821);
- declaraţii de drepturi (Proclamaţia de la Islaz în 1848);
- proiecte de reformǎ (Constituţia cǎrvunarilor din 1822,
redactatǎ de Ionicǎ Tǎutul, Osǎbitul Act de numirea
suveranului românilor din 1838, redactat de Ion
Câmpineanu);
- programe interne (rezoluţiile Adunǎrilor Ad-hoc din
Moldova şi Ţara Româneascǎ din 1857).
 EVOLUȚIA CONSTITUȚIONALĂ A ROMÂNIEI
Evoluţia constituţionalǎ a României de la Unirea
Principatelor 1859 pânǎ la revoluţia românǎ din 1989 a
cunoscut patru etape distincte:
1. o etapǎ de aşezare a instituţiilor constituţionale (24
ianuarie 1859 – 1 iulie 1866, data când a fost adoptată prima
constituţie propriu-zisă);
2. o etapǎ de continuitate a instituţiilor constituţionale
(1iulie 1866 – 20 februarie 1938);
3. o etapǎ de instabilitate constituţională (20 februrie 1938 –
30 decembrie 1947);
4. etapa dictaturii comuniste (30 decembrie 1947 –
decembrie 1989).
 CONSTITUȚIILE ROMÂNIEI
Constituţii democratice:
Constituţia din 1866.
Constituţia din 1923.
Constituţia din 1991.
Constituţii totalitare:
Constituţia din 1938.
Constituţia comunistă din 1948.
Constituţia comunistă din 1952.
Constituţia comunistă din 1965.
 ACTIVITATE DE ÎNVĂȚARE
Succesiunea la tron: „Puterile constituţionale ale Domnului sunt
ereditare, în linie coborâtore directă si legitima a Măriei Sele
Principelui Carol I. de Hohenzollern Sigmaringen, din bărbat in bărbat
prin ordinul de primogenitură si cu exclusiunea perpetuă a femeilor si
coborâtorilor lor. Coboritorii Măriei Sele vor fi crescuti în religiunea
ortodoxă a resăritului. În lipsă de coborâtori în linie bărbătescă ai
Măriei Sele Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, succesiunea
Tronului se va cuveni celui mai in vârstă dintre fratii sei sau
coborâtorilor acestora, după regulile statornicite în articolul precedent.
Decă nici unul d'intre fratii sau coborâtorii lor nu s'ar mai găsi în viaţă,
sau ar declara mai dinainte, că nu primesc Tronul, atunci Domnitorul
va putea numi succesorul seu dintr'o dinastie suverană din Europa cu
primirea representaţiunei naţionale.”
Precizaţi cum se făcea succesiunea la tron potrivit Constituţiei
din 1866.
 CONSTITUȚIA DIN 1923
 Prerogativele regelui
 Art. 88. - Regele numeşte si revoacă pe miniştrii săi.
 El sancţionează şi promulgă legile.
 El poate refuza sancţiunea sa.
 El are dreptul de amnistie în materie politică.
 Are dreptul de a ierta sau micşora pedepsele în materii criminale, afară de ceeace se
statorniceşte în privinţa miniştrilor.
 El nu poate suspenda cursul urmăririi sau al judecăţii, nici a interveni prin nici un mod în
administraţia justiţiei.
 El numeşte sau confirmă in funcţiunile publice potrivit legilor.
 El nu poate crea o noua funcţiune fară o lege specială.
 El face regulamente necesare pentru executarea legilor, fară să poată vreodată modifica sau
suspenda legile si nu poate scuti pe nimeni de executarea lor.
 El este capul puterii armate.
 El confera gradele militare în conformitate cu legea.
 El va conferi decoraţiunile romane conform unei anume legi.
 El are dreptul de a bate moneda conform unei legi speciale.
 El incheie cu Statele străine conventiunile necesare pentru comerţ, navigaţiune şi alte
asemenea; însî pentru ca aceste acte sa aibă autoritate îndatoritoare, trebuie mai intâiu a fi
supuse Puterii legislative si aprobate de ea.
 Importanţa. Constituţia din 1923 a perfecţionat sistemul de control al respectǎrii libertǎţilor
cetǎţeneşti şi al regimului politic în stat şi a consacrat în plan juridic Marea Unire din 1918.
 CONSTITUŢIA MONARHIEI AUTORITARE -
1938
Context istoric: Rezultatul alegerilor din 1937 când niciun
partid nu a câștigat 40% din voturi a oferit regelui posibilitatea
realizării obiectivului său politic, instaurarea monarhiei
autoritare. La 28 decembrie 1937, Carol al II-lea l-a însărcinat
pe Octavian Goga, preşedintele Partidului Naţional-Creştin, cu
formarea noului guvern. În noaptea de 10 - 11 februarie 1938,
Carol al II-lea a înlocuit guvernul Goga cu un ,,guvern
consultativ’’, condus de Patriarhul Miron Cristea. Prin decretul
regal nr. 1045 din 27 februarie 1938, regele Carol al II-lea a
promulgat noua Constituţie care a fost supusă unui plebiscit
asemeni Statutului Dezvoltător în 1864 . Separaţia puterilor în
stat era în fapt desfiinţatǎ şi se producea o concentrare masivǎ a
puterii în mâinile regelui. Conform noii Constituţii, regele
devenea un factor politic activ, el participa efectiv şi legal la
activitate guvernamentală.
 CONSTITUȚIA DIN 1938
TITLUL I Despre teritoriul Romaniei
Art. 1. - Regatul României este un Stat Naţional, unitar si indivizibil.
Art. 2. - Teritoriul României este inalienabil.
TITLUL III DESPRE PUTERILE STATULUI
Art. 29. - Toate puterile Statului emană de la Naţiunea Română.
Ele însă nu se pot exercita decât prin delegaţiune şi numai după
principiile şi regulile aşezate în Constituţia de faţă.
Art. 30. - Regele este Capul Statului.
Art. 31. - Puterea legislativă se exercită de Rege prin
Reprezentaţiunea Naţională care se împarte în două Adunări: Senatul
si Adunarea Deputaţilor.
 Art. 32. - Puterea executivă este încredintată Regelui, care o exercită
prin Guvernul Său în modul stabilit prin Constituţie.
Art. 33. - Puterea judecatorească se exercită de organele ei.
 CONSTITUȚIA DIN 1938
 Dreptul de vot pentru Adunarea Deputaţilor era ridicat la 30 de ani şi era numai
pentru ştiutorii de carte. Pe de altă parte se acorda, pentru prima dată în România,
dreptul de vot pentru femei nefiind însă eligibile. Prin aceste modificări scădea
numărul alegătorilor de la 4,6 milioane în anul 1937, la 2 milioane în anul 1939.
Regele poate convoca, închide, dizolva ambele camere ale Adunǎrii sau numai una
dintre ele şi le putea amâna lucrǎrile. Puterile constituţionale aparţin regelui.
Constituţia a fost temeiul juridic al monarhiei autoritare şi a pus capǎt continuitǎţii
constituţionale. Din factor politic esenţial, parlamentul a devenit un organ mai mult
decorativ, lipsit de atribuţiile sale principale. Carol al II-lea şi-a consolidat puterea
adoptând următoarele măsuri: desemnarea Consiliului de Coroană ca organ
permanent la 30 martie 1938, alcătuit din membrii numiți de rege, care aprobau
politica regelui în problemele de stat de importanţa majoră, dar hotărârile sale
nefiind obligatorii pentru suveran; dizolvarea partidelor politice prin decretul-lege la
30 martie 1938, lichidând o componentă fundamentală a regimului democratic;
constituirea Frontului Renaşterii Naţionale la 16 decembrie 1938, primul partid
unic.
La 5 septembrie 1940 constituția carlistă a fost abrogată în condițiile
prăbușirii regimului de autoritate monarhică.
 ACTIVITATE DE ÎNVĂȚARE

Cerinţă:
Realizează o comparaţie între organizare
puterilor în stat pe baza Constituţiilor
din 1866, 1923 şi 1938.

 ACTIVITATE DE ÎNVĂȚARE
1. Citiţi cu atenţie sursa de mai jos și răspundeți la cerințe:
„Art.30 – Regele este Capul Statului. Art. 31 – Puterea legislativă este exercitată de
Rege prin Reprezentaţiunea Naţională. Regele sancţionează şi promulgă legile. Art
32 - Puterea executivă este încredinţată Regelui, care o exercită prin Guvernul său.
Art.45 - Regele convoacă Adunările Legiuitoare. Art.46 – Regele numeşte şi
revocă pe miniştrii săi. El poate, în timpul când Adunările Legiuitoare sunt
dizolvate şi în intervalul dintre sesiuni, să facă în orice privinţă Decrete cu putere de
lege, care urmează a fi supuse aprobărilor spre ratificare la cea mai apropiată
sesiune a lor”.
1. Numiţi regele în timpul căruia a fost adoptată Constituţia din 1938.

2. Menţionaţi , pe baza sursei date, o atribuţie executivă a regelui României.

3. Precizaţi , pe baza textului dat, două prerogative legislative acordate regelui.

4. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la regimul de

autoritate monarhică, susţinându-l cu o explicaţie din text.

5. Menţionaţi două asemănări şi două deosebiri între Constituţia din 1923 şi

Constituţia din 1938.