Prof.

Zidaru Ionuț Gabriel, Clasa a-XI-a, Liceul

Teologic ,,Elim’’, Pitești.
 TERMINOLOGIE

Def. SINOD ECUMENIC [gr. oikoumeniki

sinodos, lat. concilium – adunare de episcopi, care
reprezintă întreaga Biserică.
Sinoadele Ecumenice au fost convocate cu
scopul de a rezolva diferitele probleme legate de
doctrină și crezul creștin. Acestea s-au desfășurat în
perioada 325-787 iar hotărârile lor reprezintă temelia
învățăturii creștine.
 SINODUL DE LA NICEEA (325)
 SINODUL DE LA NICEEA 325, convocat de
împăratul Constantin cel Mare, începe pe 20 mai
325 și a durat până la 25 august același an și s-a
desfășurat în biserica palatului său, la care iau parte
318 părinți, episcopi din tot imperiul.
 Scopul Sinodului este formularea explicită a
credinței despre Sfânta Treime, în opoziție cu
învățătura preotului erudit Arie din Alexandria,
originar din Libia Egiptului care susținea arianismul.
Arie va fi excomunicat. Sinodul a stabilit că Domnul
Isus Hristos este de aceeași ființă cu Dumnezeu Tatăl
(homousis).
 ARIANISMUL
 Principiile ereziei ariene sunt urmatoarele:
 1. Dumnezeu-Tatal singur este principiul necreat si nenascut.
Denumirea de Tata cuprinde inevitabil in sine intaietatea sau superioritatea
fata de Fiul.
 2. Fiul e creat din vointa Tatalui, dar nu din fiinta Lui, ci din nimic,
fiind prima Sa creatura. Fiul are existenta inainte de timp, dar nu din
eternitate, caci a existat un timp, cand El nu era.
 3. Deci Fiul este dupa fiinta Sa o creatura, schimbabil, marginit,
imperfect si chiar capabil de a pacatui, El se bucura totusi de cinstea cea mai
mare, deoarece prin Fiul, Dumnezeu a creat toate, chiar si timpul.
 4. Scopul pentru care Dumnezeu a creat pe Fiul este creatia lumii,
fiindca Dumnezeu cel prea Inalt nu putea crea universul material decat cu
ajutorul unei fiinte intermediare. Aceasta este o idee gnostica si eretica, dupa
care materia este rea in sine, iar Dumnezeul suprem nu se poate atinge direct
de materie, caci s-ar intina de aceasta.
 5. La creatie, Fiul a primit maretia si puterea creatoare a Tatalui. Fiul
poate fi numit si El Dumnezeu, deoarece, datorita harului divin pe care L-a
primit de la Tatal, a devenit un Fiu adoptiv al Tatalui. Ca atare Fiul are o
divinitate imprumutata din divinitatea Tatalui.
 ACTIVITATE DE ÎNVĂȚARE
 Argumentați din punct de vedere biblic că Domnul
Isus Hristos a fost Fiul lui Dumnezeu.
 Comentați afirmația: ,,Domnul Isus Hristos – Fiul
Omului”.
 Ce fel de natură a avut Domnul Isus Hristos: natură
umană și divină, doar natură umană, natură divină.
Argumentați răspunsul vostru.
 SINODUL DE LA NICEEA (325)
 Actele sinodului nu s-au pastrat insa Eusebiu al Cezareii (in Vita Constantini)
face o descriere pe larg a dezbaterilor. Cu acest prilej s-au adoptat 20 de
canoane care s-au referit la urmatoarele aspecte:
 cei care se mutileaza sau cer sa fie mutilati sa nu fie primiti in cler;
 cei de curand botezati sa nu fie promovati de-ndata la Ordul sacru;
 cerinte pentru a fi consacrat episcop;
 cei care si-au renegat credinta in timpul prigoanei si apoi au fost admisi intre
clerici;
 cei care au parasit lumea pentru viata consacrata si apoi s-au intors la ea;
 penitentii care cer Euharistia pe patul mortii;
 despre clericii care se muta din loc in loc;
 despre clericii camatari;
 locul diaconilor la celebrarile liturgice si randul lor la impartasanie;
 despre cei care vin in Biserica catolica de la eroarea (erezia) lui Paul din
Samosata
 in zilele de duminica si-n Cincizecime nu trebuie sa se faca rugaciuni in
genunchi, ci in picioare.
 CREZUL DE LA NICEEA
 CREZUL :
Cred Într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul,
Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Unul-Născut, Care din Tătal S-a născut, mai înainte de toţi vecii.
Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat,
Născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire
S-a pogorât din ceruri
Şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara
Şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont,
Şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi după Scripturi .
Şi S-a suit la ceruri şi Şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iaraşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii,
A cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul,
Care din Tatăl purcede,
Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul Este închinat şi slăvit,
Care a grăit prin prooroci.
Întru-una Sfântă Sobornicească şi apostolească Biserică,
Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor,
Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie.
Amin !
 SINODUL DE LA CONSTANTINOPOL (381)
 Sinodul de la Constantinopol (mai-iulie 381) este convocat de
împăratul Teodosie, cu intenția de a pune capăt controversei
ariene care a continuat și supă Sinodul de la Niceea.
 Sinodul este chemat să se pronunțe în legătură cu două erezii ale
timpului: cea susținută de Macedonie, episcop de
Constantinopol – care nega deplina dumnezeire a Duhului
Sfint, spunând că este o creatură a Fiului – și cea a lui
Apolinarie, episcop de Siria, care nega prezența sufletului
rational (sau spiritul) în Hristos, acesta fiind înlocuit cu
Cuvântul. Sindoul reia doctrina de la Niceea asuprea Sfintei
Treimi și au impus cu autoritate formula: Una și aceeasi fire
dumnezeiască în trei Persoane. Sinodul respinge apolinarismul,
în expresia „de la Duhul Sfint și din Fecioara Maria”.
 SINODUL DE LA EFES (431)
 Sinodul de la Efes (iunie-iulie 431) este convocat de
împăratul Teodosie al II-lea, cu scopul de a combate erezia
lui Nestorie.
 Nestorie apare ca fondatorul unei noi erezii potrivit căreia
exista două persoane distincte în Cuvântul Întrupat; una
divină și una omenească, de aceea Fecioara Maria nu poate
fi numită „Născătoare de Dumnezeu”, ci numai
„Născătoare de Hristos”.
 Sinodul definește doctrina despre unirea celor două firi în
persoana unică a Cuvântului și doctrina despre Fecioara
Maria – Născătoare de Dumnezeu, condamnă erezia lui
Nestorie. Domnul Isus Hristos a fost om desăvârșit și
Dumnezeu desăvârșit.
 SINODUL DE LA CALCEDON (451)
 Sinodul de la Calcedon (8 oct. – 1 nov. 451), convocat de
împăratul Marcian, care a participat la sinod însoțit de Pulcheria,
sora împăratului Teodosie, s-a ținut în biserica Sfânta Eufimia.
 Sinodul a combătut erezia monoteistă-monofizismul, erezie
care refuza distincția dintre persoana – „hypostasis” și natura –
„physis”, afirmând că dacă Hristos este o persoana, El nu poate
avea două naturi. Erezia era propovaduita de Eutihie), călugăr
din Constantinopol, care susținea că Hristos nu are decât o
singură natură (mono-physis), cea dumnezeiască, trupul uman
fiind luat numai în aparență.
 Sinodul de la Calcedon a susținut credința în două naturi care se
uneasc într-o singură persoană, condamnând monofizismul.
 SINODUL DE LA CONSTANTINOPOL (553)
 Sinodul de la Constantinopol (mai-iunie 553) este convocat de
împăratul Justinian cel Mare cu intenția de a împăca
monofizismul cu ortodoxia. Sinodul condamna controversa
monofizistă. Se pronunta în mod clar pentru „unirea ipostatică”
și respinge pe cei care confundă sau separă firile după unire.
Hristos este „în două firi”, chiar după ce unirea dupa ipostas a
avut loc, afirmând că unirea dupa ipostas pastrează cele două
naturi, unite fără confuzie și fără separare, într-o singură
persoană.
 Sinodul aprobă formula liturgică „Domnul nostru Isus Hristos,
Care a fost răstignit cu trupul, este Dumnezeu adevărat” și
condamna învățăturile susținute de Arie, Eunomie, Macedonie,
Apolinarie, Nestorie, Eutihie.
 SINODUL DE LA CONSTANTINOPOL (680)
 Sinodul al VI lea ecumenic de la Constantinopol (noiembrie
680 – septembrie 681), convocat de împăratul Constantin al IV-
lea Pogonatul (Barbosul), s-a reunit în sala Cupolei (trullos) a
palatului, pentru a formula credința adevarată față de erezia
monotelismului (thelisisi = vointa).
 Sinodul recunoaște, în acord cu învățătura biblică că în Hristos
există două voințe naturale și două lucrări naturale, firea
omenească având voința ei proprie, care se supune de bunăvoie
voinței dumnezeiești, fiind pe deplin îndumnezeită. Sinodul face
un rezumat al dogmelor promulgate de sinoadele precedente, un
fel de redefinire a doctrinei despre persoana Fiului lui Dumnezeu.
 În final s-a stabilit că cele două voințe sunt unite în persoana
Domnului Isus.
 SINODUL DE LA NICEEA (787)
 Sinodul VII de la Niceea (septembrie – octombrie 787) este convocat
de împărăteasa Irina, pentru a se pronunța în legătură cu cultul
icoanelor. Leon al III-lea Isaurul publică un edict în 727, prin care
interzice cultul icoanelor și reprezentarea picturală în general,
considerând aceasta drept idolatrie, declanșând lupta dintre iconoclaști
(împotriva icoanelor) și iconoduli (acceptarea icoanelor). Sinodul a
stabilit învățătura prin care icoanele trebuiau cinstite dar nu închinate.
Sinodul a hotărât reintroducerea icoanelor în biserică.
 Iconoclasmul este ultima erezie care a făcut obiectul unui sinod
ecumenic. Iconoclasmul însemna, la acea vreme, dorința de respectare
a poruncii a doua din Decalog:"Să nu-ți faci chip cioplit și niciun fel de
asemănare a niciunui lucru din câte sunt în cer, sus, și din câte sunt pe
pământ, jos, și din câte sunt în apele de sub pământ!
Să nu te închini lor, nici să le slujești, că Eu, Domnul Dumnezeul tău,
sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina
părinților ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea și al patrulea neam,
Și Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc și
păzesc poruncile Mele." (Exod 20:4-6).
 IMPORTANȚA SINOADELOR ECUMENICE

Importanța Sinoadelor Ecumenice rezidă în

faptul că:
 a). prin conținutul lor dogmatic, ele constituie
legătura de unitate cea mai solidă între toate
Bisericile locale, în primul mileniu creștin;
 b). ele au impus autoritatea și metoda colegială,
conciliară, care a menținut și slujit ideea ecumenică;
 c). sinoadele au redresat sau reconstituit unitatea
vizibilă a creștinsmului, de aceea unirea Bisericilor
trebuie să facă obiectul unui acord ecumenic.