Prof.

Zidaru Ionuţ Gabriel ,,Donariul de la Biertan”

,,Donariul de la Biertan”
Introducere

Articolul prezintă un scurt istoric al Donariului de la Biertan, care este de o mare însemnătate
istorico-bisericească, pentru că atestă vechimea creştinismului daco-roman, persistenţa populaţiei daco-
romane care vorbeşte latineşte, după retragerea legiunilor şi a administraţiei în sudul Dunării. Donariul
este un obiect votiv creştin datând din epoca constantiniană (sec. al IV- lea), descoperit în apropierea
localităţii Biertan din judeţul Sibiu (Transilvania). Acest donariu este uneori prezentat ca reprezentând
una dintre dovezile existenţei unei populaţii creştine vorbitoare de limba latină în Dacia de după
retragerea Aureliană (271-275) şi implicit a originii autohtone a românilor din Transilvania.
Terminologie.
Termenul ,,donarium” provine din limba latină şi desemnează o ofrandă sau un dar oferit unei
divinităţi.
Descriere.
Donariul de la Chinedru (Biertan), cunoscut până acum ca ,,Donariul de la Biertan”, este un
candelabru din bronz turnat din antichitatea romană, databil în sec. IV d. Hr., din care s-au păstrat două
piese: o tăbliţă de bronz cu torţi triunghiulare (tabula ansata), afectat în partea superioară de o mică
fractură; ramă dreptunghiulară de forma unei tabula ansata cu mânere laterale triunghiulare şi, foarte
probabil, două verigi fixe (sus şi jos) pe laturile lungi; Lt.=32,2 cm; L cadru=24,8 cm; l=12,6 cm; 1
anse=13,2 cm; gr=0,4 cm; hl=2,8-3,4 cm; ansele sunt mai late decât corpul principal; colţurile se termină
prin butoni rotunzi; pe corpul anselor, lateral, sunt câte trei orificii: câte unul pe direcţia axei lungi
centrale, şi, câte două, lateral, de-o parte şi de alta a celui central: dg=1,3 cm, respectiv 1,00 cm; la
mijlocul ramei exterioare lungi, în partea de jos, se află o verigă: d exterior=3,5 cm; dg=2,2 cm; probabil
o astfel de verigă se afla şi în partea superioară, acolo unde acum se află ruptura; în interiorul chenarului
(cadru) spaţiul a fost împărţit în trei părţi egale, longitudinale, de două bare paralele cu axă lungă ; l
bare=0,9-1,00 cm; pe bare şi pe rama de jos a tăbliţei se află inscripţie votivă pe trei rânduri (,,EGO
ZENO / VIUS VOT / UM POSUI” - ,,Eu Zenovie am pus ofranda” 1 şi monograma Mântuitorului Iisus
Hristos cu majuscule greceşti (X + P) încadrată într-un cerc2. Această monogramă este de fapt o cruce
(crux monogrammatica”) fiind chiar semnul văzut pe cer de Constantin cel Mare în anul 312, înainte de
bătălia de la Podul Milvius, alături de cuvintele: ,,In hoc signo vinces” intrate în istorie.
Scurt istoric al Donariului de la Biertan
Donariul a fost descoperit în urmă cu 250 de ani de către un locuitor sas din Biertan, la rădăcina
unui stejar bătrân doborât de furtună. În afara celor două obiecte menţionate se pare că au mai existat şi
1
Gudea Nicolae, Ghiurco Ioan , Din istoria creştinismului la români. Mărturii arheologice, Oradea, 1988, p. 136.
2
Ibidem,

1
 Prof. Zidaru Ionuţ Gabriel ,,Donariul de la Biertan”

câteva fragmente de vase liturgice din tablă de bronz, care nu s-au păstrat. Locul unde s-a făcut
descoperirea se numea pe atunci ,,mlaştina de la fântână” (,,Moor beim Brunnen”), iar astăzi se cheamă
,,La Chinedru”. Chinedru este numele unui cătun românesc apărut în acea zonă în sec. al XIX –lea şi
dispărut după colectivizare. Trebuie precizat, de la început că zăna Chinedriu este situată geografic în
valea Copşei Mari, nu în valea Biertanului, cum se credea. Obiectele descoperite în 1775 au ajuns ulterior
în posesia primarului Mediaşului Conrad von Heydendorff cel Bătrân, om de ştiinţă care le-a analizat
primul. Într-o scrisoare publicată mai târziu, primarul von Heydendorff ajungea la o concluzie extrem de
importantă: biserica valahilor (biserică grecească sau ortodoxă), considerată pe atunci tolerată, ca şi
românii, şi neacceptată de oficialităţi, este mai veche decât bisericile din Transilvania şi s-a folosit iniţial
de limba latină. Ulterior obiectele de la Chinedru vor ajunge în colecţia baronului Samuel von Brukenthal,
unde vor rămâne uitate până în anul 1941, când prof. univ. Kurt Horedt le va ,,redescoperi” şi le va
prezenta într-o lucrare ştiinţifică: ,,Eine lateinische Inschrift des 4. Jahrhunderts aus Siebenburgen”.
Prof. Kurt Horedt a comentat inscripţia şi i-a arătat mare însemnătate. Inscripţia, în limba latină ,,Ego
Zenovius votum posui” însoţeşte un ex-voto de bronz, care era atârnat sau fixat, prin toarta sa, în
interiorul unei bazilici. Inscripţia e din secolul al IV-lea şi constituie, pe de o parte, o foarte importantă
dovadă de vechimea creştinismului în limba latină, în Dacia, şi de continuitatea populaţiei daco-romane
aici, după retragerea legiunilor, iar pe de altă parte, o dovadă nu mai puţin importantă, de nivelul social-
economic al populaţiei din această regiune. Într-adevăr, inscripţia şi ex-voto-ul sunt opera unui meşteşugar
local, ceea ce arată că, alături de agricultură şi creşterea vitelor, exista şi o viaţă meşteşugărească locală
capabilă să dea nu numai unelte atestate de cimitirul de la Brateiu, dar şi asemenea obiecte de cult.
Inscripţia de la Biertan dovedeşte deci o societate diferenţiată 3.
În felul acesta candelabrul descoperit la Biertan a intrat în circuitul ştiinţific internaţional. Până în
momentul de faţă cea mai corectă interpretare a descoperirii de la Biertan rămâne cea oferită de profesorul
Kurt Horedt: ,,candelabrul creştin (donariul) a făcut parte din dotarea unei capele de lemn aparţinând
unui sihastru retras în valea adâncă a Copşei” pentru a propovădui Evanghelia şi a boteza populaţia
vorbitoare de limbă latină din zonă. El a folosit în acest scop un ,,baptisterium” alimentat din izvorul
puternic, cu apă, care exista şi astăzi acolo. Aşadar la Biertan a existat în cursul sec. al IV -lea d.Hr. una
dintre primele biserici de lemn de pe teritoriul fostei Dacii romane intercarpatice, unde s-au oficiat
botezuri creştine şi Sfinte Liturghii în limba latină populară, care a stat la baza limbii române de astăzi.
Astăzi, Donariul de la Biertan face parte din colecţia Muzeului Naţional de Istorie a României.

3
Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri şi până astăzi, Editura
Albatros, Bucureşti, 1971, p. 164.

1
 Prof. Zidaru Ionuţ Gabriel ,,Donariul de la Biertan”

Anexe:

Deţinător: MNIR
Nr. inv.: 39301/39302
Colecţie: Metale
Perioada: Ev Mediu
Datare: Sec. IV
Metale: Bronz
Technică: Turnare
Dimensiuni: L=32,5 cm; l=12,6 cm; D=19,5 cm.
Inscripţie: ,,Ego Zenovius votum posui”.

Donariul de la Biertan. Bază în http://www.historia.ro/exclusiv_web/timp-liber/articol/donariul-

biertan-exponatul-lunii-mnir

Monograma lui Iisus Hristos. Bază în

https://www.google.ro/search?q=donariul+de+la+Biertan

1
 Prof. Zidaru Ionuţ Gabriel ,,Donariul de la Biertan”

Inscripţia latină. Bază în http://ro.wikipedia.org/wiki/Donariul_de_la_Biertan.

Tăbliţa votivă. Donariul de la Biertan. Bază în

http://ro.wikipedia.org/wiki/Donariul_de_la_Biertan.

Bibliografie:

http://www.historia.ro/exclusiv_web/timp-liber/articol/donariul-biertan.
Bărbulescu Mihai, Deletant Dennis, Hitchins Keith, Papacostea Şerban, Teodor Pompiliu, Istoria
României, Editura Corint, Bucureşti, 2007.

1
 Prof. Zidaru Ionuţ Gabriel ,,Donariul de la Biertan”

Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri şi până astăzi,
Editura Albatros, Bucureşti, 1971.
Gudea Nicolae, Ghiurco Ioan , Din istoria creştinismului la români. Mărturii arheologice, Oradea, 1988.
Păcurariu Mircea, Istoria Bisericii Ortodoxe române, Bucureşti, 1980.