Moara cu noroc

De Ioan Slavici

Nuvela psihologica/realista

Prozator ardelean, precursor al lui Liviu Rebreanu, Ioan Slavici este un scriitor realist, creator de tipologii,
care se inspiră în vederea realizării operelor saledin spațiul satului și al târgușorului de provincie contemporane lui.

Aparitie: Volumul de debut ,, Novele din popor” in anul 1881 fiind caracterizata de G. Calinescu ca fiind ,, o nuvela solida cu
subiect de roman”.

R1 Din punctul de vedere al curentului cultural , nuvela apartine realismului , in primul rand prin surprinderea in mod
veridic( real) a societatii ardelenesti de la sfarsitul secolului al XIX-lea.

 Se remarca o reflectare a vechilor randuieli rurale, a obiceiurilor si a datinilor, a credintelor si superstitiilor, a

moralei si a prejudecatilor oamenilor simpli, un authentic tablou etnografic , psihologic si social al satului
transilvanean.
 Autorul pune in lumina modalitatile variate in care relatiile capitaliste , ce incepura sa patrunda in viata
satului din Transilvania, isi pun amprenta pe constiinta oamenilor.
 Este create imaginea intinsei Campii de Vest, unde legea o faceau cei puternici si lipsiti de scrupule, precum
Lica Samadaul.

O alta trasatura a realismului idenficata in text este complexitatea personajului, in functie de relatia cu mediul.

 Ghita , personajul principal , este surprins in mai multe ipostaze care evidentiaza transformarea sa morala,
afirmandu-se ca personaj rotund.
 Acesta este un personaj puternic individualizat , mai ales printr-o mare varietate de trasaturi sufletesti,
contradictorii, izvorate din incompatibilitatea intre setae de imbogatire si simtul innascut al demnitatii,
dorinta lui de a ramane om cinstit.

R2. Tema nuvelei o constituie BANUL.

Relevante pentru tema mentionata sunt scenele in care Ghita se afla in fata banilor si in care ii este evidentiata
atitudinea fata de acestia.

 Dupa mutarea la moara , Ghita si familia sa impugn un moment cu character ritualic: in fiecare sambata
seara, dupa ce locul se goleste de lume, se asaza toti trei sa numere banii castigati peste saptamana. De
exemplu, in cap. Al doilea, Ghita, Ana si batrana traiesc bucuria ,, castigului facut cu bine, dat de la
Dumnezeu”, lucru care se reflecta in notatia naratoriala: ,, el privea la Ana, Ana privea la el, amandoi
priveau la cei doi copilasi, iar batrana la catesipatru”.
 Secventa se afla in relatie cu remarca din incipit a lui Ghita care, la sfatul batranei de a-si accepta conditia,
raspunde ironic: ,, sa ne punem pe prispa caseila soare, privind eu la Ana, Ana la mine, amandoi la copulas,
iar d-ta la tustrei. Iaca linistea colibei”.

O alta secventa care surprinde transformarea morala a personajului dominat de puterea mistificatoare a banului este
cea a numararii banilor pe care Lica ii da, din cap.XIII.

 Singur in fata banilor, Ghita traieste sentimental de dezamagire, banuind ca acestia nu mai sunt ,,castigati
cu bine” , carciumarul stiind ca ei provin de la arendasul talharit.
 Cu toate ca isi pune problema moralitatii pastrarii banilor, nu are puterea sa renunte la ei. In momentul
ritualului de numarare a banilor din fiecare sambata , Ana are suspiciuni: i se pare ca sunt prea multi bani
si nu putea renunta la gandul ca hartiile nou-noute provin de la unul si acelasi om. Cand acesta gaseste in
sertarul carciumii o bancnota cu un colt rupt care apartinea vaduvei ucise de Samadau, Ana realizeaza ca

1
 sotul ei este complice la nelegiuirile acestuia si este convinsa ca instrainarea lui Ghita de familia sa este
rodul framantarilor sufletesti cauzate de faptele la care il oblige prietenia cu Lica.

R3. Relevante pentru tema banului sunt incipitul si finalul atat prin ideile dezvoltate cat si prin relatia de simetrie ce se
stabileste intre ele.

 Nuvela debuteaza cu vorbele batranei:,, Omul sa fie multumit de saracia sa , caci daca e vorba, nu
bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit”.
 Aceste cuvinte constituie un avertisment ce va fi ignorant de cei tineri, mai ales de Ghita, manat de
dorinta nemasurata de a castiga bani, lucru care ii va adduce pieirea.
 Finalul apartine tot batranei. Fara sa stie ce s-a intamplat la Moara cu noroc, aceasta prefera sa
accepte idea ca soarta este vinovata de sfarsitul tragic al fiicei si ginerelui si nu ignorant manifestata
de Ghita si neputinta batranei de-a lungul evenimentelor: ,, Simteam eu ca n-are sa fie bine. Dar asa
le-a fost data”.
 Simetrica este si prezentarea drumului care duce la han , la inceputul nuvelei, pentru ca la finalul ei ,
acesta sa se contopeasca sugestiv cu drumul vietii, caci batrana isi continua destinul parasind locul
tragicelor evenimenta:,, Apoi ea lua copiii si pleca mai departe”.

Un alt element structural semnificativ pentru tema banului este titlul.

 Inca de la inceput naratorul avizeaza cititorul ca ,, moara a incetata a mai macina” , prefacandu-se in
carciuma pentru drumetii obositi sau pentru cei pe care noaptea ii apuca pe drum.
 Arendasul zidise alaturi de moara parasita o carciuma, pe care Ghita o inchiriaza pentru trei ani , cu
scopul de a se pune pe picioare.
 Simbolistica interpreteaza acel loc ca fiind prielnic pentru atragerea duhurilor necurate.
 Asadar , titlul arata idea ca locul este blestemat si bantuit de duhuri rele, moara fiind ,, cu noroc”
numai in sensul malefic al castigului de multi bani pe cai necinstite.

Toate aceste specte dovedesc că opera literară ,,Moara cu noroc” este o nuvelă realist de factură psihologică, prin
care Ioan Slavici demonstrează, incă o dată, așa cum el însuși mărturisea în volumul ,, Lumea prin care am trecut”, rolul
moralizator al literaturii ,,În gândul meu rostul scrierii a fost întotdeauna îndrumarea spre o viețuire potrivită cu firea
omenească”