ESEU

Moara cu noroc
Ca scriitor, Ioan Slavici apartine epocii marilor clasici (1870-1890) alaturi de
Mihai Eminescu, I.L.Caragiale, Ion Creanga si Titu Maiorescu. Cele mai
reprezentative nuvele ale sale sunt Popa Tanda, Budulea Taichii, Moara cu
noroc,Padureanca,etc.
Opera Moara cu noroc are ca an de aparitie anul 1881, publicata in volumul
Novele din popor. Titlul volumul sugereaza specia liteara a operelor cuprinse
si tema de inspiratie: viata sociala, rurala,apartinand perioadei marilor clasici si
curenutului literar realism. In mod veridic, realitatea apasatoare a schimbarii si
transformarii umane este surprinsa in proza incercarea de moralizare specifica
lui Slavici, dar fara a infrumuseta in vreun fel soarta personajelor.
Opera literara Moara cu noroc apartine genului epic, iar ca specie literara
este o nuvela psihologica.
Nuvela este specia literara a genului epic in proza, avand dimensiuni cuprinse
intre povestire si roman in care conflictul este puternic, iar accentul cade pe
conturarea personajului.
Nuvela psihologica este tipul de nuvela axat pe conflictul interior al
personajului in care actiunea urmareste declinul acestuia sub aspect moral si
spiritual.
Ca si caracteristici, nuvela psihologica surprinde personaje din toate mediile
sociale: negustori, targoveti, hangii, porcari, tarani, etc. Se urmareste
dezumanizarea personajului influentat de bani sau dorinta de imbogatire. Apar
ca motive literare: banul, averea, mostenirea. Se urmaresc stari sufletesti si trairi
aparte: frica, alienarea, erosul, obsesia, toate surprinse prin procedeul analizei
psihologice, ca mijloc de investigare a psihologiei umane. Conflictul interior
este puternic si surprins in opera in detrimetul celui exterior. Deobicei, se
realizeaza alorificarea morala a textului de analiza psihologica.
Elemente ale realismului prezente in opera sunt tema de inspiratie, viata sociala,
surprinderea diferitelor categorii sociale, punandu-se in evidenta conflictul
dintre ele. Personajul este vazut in evolutie realizandu-se o analiza psihologica a
acestuia. Este surprins un mediu social caracterizat sub toate aspectele, in care
personajul isi gaseste locul si propriul destin. Apare degradarea individului si
tema de inspiratie prezinta o realitate neinfrumusetata in care limbajul joaca un
rol esential.

Titlul operei, din punct de vedere morfologic este alcatuit din doua substantive
comune. In sens denotativ, face referire la un spatiu amenajat pentru a se macina
cereale si sansa. In sens conotativ, titlul ilustreaza in primul rand, ironia
naratorului pentru soarta personajului principal. Locul luat in arenda, o fosta
moara transformata in han ar trebui sa aduca prosperitatea celui care se muta
acolo, insa norocul in acel loc nu si-l face hangiul ci ii este impus de catre
Samadau. Deci, moara cu noroc, este un loc nefast care datorita influentei
negative exercitate in special de Samadau, isi va pune amprenta si asupra
personajului principal care parcurge toate treptele decaderii.
Tema, specifica nuvelei psihologice o constituie dezumanizarea sub influenta
nefasta a banului. In cele 17 capitole se urmareste caderea continua sub aspect
moral si spiritual a personajului literar Ghita, surprinsa si prin intermediul
conflictului interior. Opera are o structura liniara si atrage toate personajele intrun conflict major.
Expozitiunea prezinta carciuma de la Moara cu noroc ca fiind asezata la
rascrucede drumuri, izolata de restul lumii, inconjurata de pustietati intunecate.
Descierea drumul care merge la carciuma si a locului in care se afla este
prezentat in expozitiune. Ghita se dovedeste harnic si priceput la inceput, iar
primele semne ale bunastarii nu intarzie sa apara.
Intriga este reprezentata de aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc, un
personaj carismatic, seful porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi care
tulbura echilibrul familie. El isi impune inca de la inceput regulile, iar Ana,
nevasta lui Ghita intuieste ca acesta este un om rau si primejdios. Cu toate ca
isi da seama ca Lica reprezinta un pericol pentru el si familia lui, Ghita nu
renunta datorita ideii de a se imbogati.
Desfasurarea actiunii cuprinde faptele si intamplarile textului. Mai intai, Ghita
isi ia toate masurile de aparare impotriva lui Lica: merge la Arad sa-si cumpere
doua pistoale, doi caini si angajeaza o sluga. Insa din momentul aparitiei lui
Lica, incepe procesul de instrainare a lui Ghita fata de familie. Devine tot mai
irascibil, nu mai zambeste ca inainte, iar pe sotia lui o cam batea. La un moment
dat, Ghita incepe sa regrete ca are familie si copii pentru ca nu-si poate asuma
total riscul imbogatirii alaturi de Lica. Datorita generozitatii Samadaului, starea
materiala a lui Ghita se imbunatateste, doar ca Ghita incepe sa se obisnuiasca cu
raul. El isi indeamna sotia sa joace cu Lica, aruncand-o definitiv in bratele lui si
ajunge sa fie implicat in furtul de la arendas si in uciderea unei femei si un
copil. Retinut de politie, i se da drumul acasa numai pe chezasie. Prin faptul

ca jura stramb la proces, acoperindu-i nelegiuirile lui Lica, Ghita devine

complice la crima. Hotaraste sa-l parasca pana la urma cu ajutorul lui Pintea,
insa nu este sincer nici cu el, oferindu-i dovezi despre vinovatia lui doar dupa
ce-si va putea opri jumatate din bani.
Punctul culminant este atunci cand Ghita ajunge pe ultima treapta a degradarii
morale si in momentul in care vrea sa se razbune pe Lica isi arunca sotia in
bratele acestuia. Spera pana la sfarsit ca sotia lui va rezista tentatiei, dar
dezgustata de lasitatea sotului ei i se daruieste lui Lica tot in mod de razbunare.
Cand isi da seama ca sotia lui, Ana, l-a inselat, o ucide. La randul lui, Ghita este
ucis de Raut, din ordinul lui Lica, iar el pentru a nu cadea in mainile lui Pintea
se sinucide izbindu-se cu capul de un copac.
Deznodamantul cuprinde sfarsitul actiunii. Un incediu distruge carciuma de la
Moara cu noroc in noaptea de Pasti si singurele personaje care supravietuiesc
sunt batrana si copii.
In incipit, personajul secundar mama lui, Ana (batrana) povesteste despre faptul
ca nu banii conteaza ci linistea sufleteasca, dar nu se baga in viata tinerilor,
lasand totul in voia destinului. Ea defapt simtea frica de schimbare, de ceea ce
va urma, mentionand mi-e greu sa parasesc coliba in care mi-am petrecut
viatama cuprinde un fel de spaima, dar nu-si paraseste copiii si incearca sa
se obisnuiasca cu ideea si-mi vine sa rad cand mi-o inchipuiesc ca
circiumarita. Inceputul este simetric cu finalul deoarece se regaseste in aceeasi
ipostaza.
Finalul este reprezentat de reluarea incipitului prin faptul ca batrana pune
seama intamplarilor pe voia sortii si a destinului care isi urmeaza cursul.
Batrana se regaseste din nou la Moara cu noroc, impreuna cu copiii, dar de data
asta regretand situatia in care se afla.
Personajele operei nu sunt numeroase, dar se observa evolutia lor.
Ghita este personajul principal al carui statut social moral se schimba pe
parcursul nuvelei. La inceputul operei, apare in ipostaza de cizmar cinstit, dar
sarac, dornic de a se imbogati, ca urmare devine hangiu. La inceput apreciat
datorita onestitatii, dar dominat de obsesia banului in continuare. Se transforma
astfel caracterial in tipul parvenitului, omul care decade atat spiritual cat si
sufleteste, nuvela urmarind degradarea morala in toate etapele. Ultima ipostaza
a decaderii il infatiseaza ca sot ucigas al propriei sotii. Dominat de frica, de

obsesia pentru bani, fiind eploatat moral de Samadau, personajul se contureaza

in mod realist, tipic nuvele psihologice.
Lica Samadaul, personaj secundar al nuvelei evolueaza liniar pe parcursul
operei. Statutul initial de samadau, sef al porcarilor, ii confera puterea de a
guverna afacerile cu porci cinstite si necinstite din capia Aradulu. Personajul se
contureaza caracterial, bun cunsocator al psihologiei umane, cel care poate
manipula, cunoscand slabiciunile celorlalti. Barbat de vreo 36 ani, ochi verzi cu
privire agera, camasa alba cu floricele si scrobita care-si indeamna calul cu un
bici si carmajin, cu coada incrustata, impresionata usor. Finalul nuvelei il aduce
in aceeasi ipostaza, de hot, talhar si scrimina demn insa in fata sortii pe care si-o
poate singur calauzi spre actul final al mortii pentru a nu da satisfactie legii.
Format in nelegiuire, va muri cu ea in suflet.
Ana, personaj secundar, este regasita la inceputul operei in ipostaza de mama si
sotie iuibtoare, femeie care isi asculta orbeste sotul fara a-l contrazice.
Schimbarea existentei vine odata cu mutarea la han, unde, la inceput, conduce
afacerea alaturi de sotul ei. Frumoasa, mladioasa, dornica de iubire se bucura
alaturi de Ghita de noua conditie. Odata cu aparitia Samadauui, este atrasa de
barbatul impunator pe care il vede diferit de sotul ei. Perpectia se contureaza tot
mai mult cand Ghita incepe sa se instraineze si spaimele lui ies la iveala. Sotul
se transforma atunci in muierea in haine de barbat datorita faptului ca Ana il
desconsidera. La randul sau, cade in capcana Samadaului si atractia fata de el ii
este fatala. Statutul final o indica fiind o sotie adulterina decazuta din punct de
vedere moral si parcurgand acelasi traseu alaturi de sotul ei. Pentru a nu fi
umilita mai mult, este ucisa de Ghita, incapabil sa infrunte adversarul. Ultimele
momentente ale femeii o arata agatata cu unghiile de fata Samadaului ca intr-un
gest de revolta, dar si de admiratie pentru barbatul care a distrus-o.
Batrana, mama Anei, este personaj secundar al operei, considerat un alterego al
naratorului. Femeia reprezinta intelepciunea populara , vocea experientei care
nu crede in rau si care in mod simetric in prolog si epilog reia motivul
destinului. Ca o umbra, ii insoteste pe cei doi tineri fiind constienta ca
Dumnezeu le va calauzi pasii. Din pacate, nu percepe schimbarea negativa a
fetei si generelui ei, finalul surprinzandu-i aceeasi inocenta prin care considera
ca hotii sunt vinovati de soarta lor.
Modurile de expunere au rol complex. Dialogul contribuie la caracterizarea
personajelor, iar descrierea ofera o imagine a reperelor spatio-temporale.
Limbajul este regional, popular si arhaic. In text exista zicale si proverbe (mai

ales ale batranei) la inceput si la sfarsit.

In concluzie, opera literara Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela
psihologica deoarece are trasaturile unei vieti de familie si importanta banului.
In opinia mea, textul impresioneaza prin faptul ca personajul principal, Ghita,
parcurgand absolut toate treptele decaderii.