⚔

Relația dintre două personaje

în romanul "Baltagul" de M.
Sadoveanu
Introducere:

anul apariției: 1930

tipul romanului: interbelic, obiectiv, realist, mitic, tradițional

coordonate fundamentale: aspectul realist (monografia lumii pastorale,

reperele spațiale, tipologia personajelor, tehnica detaliului semnificativ) și
aspectul mitic (gesturile rituale ale Vitoriei,tradițiile pastorale, motivul
comuniunii om-natură, mitul marii treceri)

Semnificația titlului: - sensul propriu/denotativ: "Baltagul" - topor cu două

tăișuri
- sensul din roman/conotativ: obiect simbolic,
ambivalent: armă a crimei și instrument al dreptății

Temele romanului: viața pastorală, natura, călătoria, miturile, familia, iubirea,

înțelepciunea, arta povestirii. Este un roman polivalent (are mai multe
teme), privit atât ca roman de dragoste, monografie a lumii tradiționale,
bildungsroman, roman polițist, mitic. Tema rurală este dublată de cea a
călătoriei inițiatice și justițiare. Romanul prezintă monografia satului
moldovenesc de la munte, dar are în prim-plan căutarea și pedepsirea celor
care l-au ucis pe Nechifor.

Structură: este împărțit în 16 capitole, cu acț. desfășurată cronologic pe

momentele subiectului. În raport cu tema călătoriei, capitolele pot fi
grupate în trei părți: 1 constatarea absenței și pregătirile de drum; 2
căutarea soțului dispărut; 3 găsirea celui căutat, înmormântarea și
pedepsirea făptașilor.

Relația dintre două personaje în romanul "Baltagul" de M. Sadoveanu 1

 Conflicte: conflict principal (dintre Vitoria și ucigașii soțului ei), unul
interior (la începutul romanului, cauzat de dispariția lui Nechifor), și unul
între tradiție și inovație, între lumea arhaică, pastorală și modernitate
Vitoria este un spirit conservator, dar tinerii sunt receptivi la noutățile
civilizației, readuși de mama autoritară la rolul impus prin tradiție).

Cuprins:
Personajele înfățișează tipologii reprezentative pentru lumea satului de la
munte la începutul secolului al XX-lea. Personajul principal este Vitoria Lipna,
femeie voluntară, munteancă, soție de cioban. Personajul secundar,
Gheorghiță, reprezintă generația tânără care se maturizează, astfel romanul
este considerat inițiatic deoarece prezintă drumul spre inițiere străbătut de
Gheorghiță, al cărui mentor este Vitoria.

Prezentarea personajului principal: Personajul principal este Vitoria Lipan,

munteancă din Măgura Tarcăului, soție de cioban și mamă autoritară. Ea
reprezintă tipul femeii voluntare, este un "exponent al speței" G. Călinescu) în
raport cu lumea arhaică, dar și o individualitate prin însușirile ei: spiritul de
răzbunare și perspicacitatea unui detectiv. G. Călinescu afirmă "Vitoria este
un Hamlet feminin" pentru că pune la cale demascarea ucigașilor la parastas
prin reconstituirea scenei morții lui Nechifor în fața sătenilor.

Prezentarea personajului secundar: Personaj secundar, Gheorghiță, fiul Vitoriei

și al lui Nechifor, reprezintă generația tânără cu preocupările vârstei și
deschiderea spre noutățile civilizației, însă conform tradiției el trebuie să ia
locul tatălui dispărut. La început, Gheorghiță este prezentat ca un adolescent,
interesat de întâlnirile cu prietenii lui, dar tatăl său are încredere în el și îl trimite
cu oile la iernat, la apa Jijiei.

Deși inițial vrea ca băiatul să plece singur în căutarea tatălui său, femeia își dă
seama că nu are experiența necesară și îi cere să o însoțească în călătorie.

Raportul dintre Gheorghiță și Vitoria:

În raport cu fiul său, tânăr imatur la începutul călătoriei, Vitoria este
inițiatoarea. Mama îl obligă să-și asume responsabilitățile unui bărbat, pentru a
o însoți în căutarea lui Nechifor: "De acu' trebuie să te arăți bărbat. Eu n-am alt
sprijin și am nevoie de brațul tău".

Secvențe semnificative pentru maturizarea lui Gheorghiță:

Secvența coborârii în râpă reprezintă o scenă importantă pentru maturizarea

lui Gheorghiță și pentru evoluția relației celor două personaje. Când găsesc

Relația dintre două personaje în romanul "Baltagul" de M. Sadoveanu 2

 rămășițele lui Nechifor, Vitoria se duce să anunțe autoritățile, lăsându-l pe tânăr
singur să vegheze cu lumânarea aprinsă la trupul tatălui său. Inițierea
presupune o probă a curajului bărbătesc, coborârea în râpă amintind de mitul
lui Orfeu, deși Gheorghiță nu se maturizează pe deplin, întrucât vrea să plece
de lângă oseminte.

O altă scenă relevantă este cea de la parastas, unde Vitoria reconstituie

drumul lui Nechifor în fața sătenilor. Îi cere baltagul lui Calistrat Bogza, pe care
îl acuză indirect: "mi se pare că pe baltag e scris sânge și acesta-i omul care
lovit pe tatu-tău". Tânărul răzbună moartea tatălui său când îl lovește pe
ucigaș cu propriul baltag, restabilind dreptatea. Aici se desăvârșește actul de
inițiere.

Modalități de caracterizare:

Personajele sunt individualizate prin caracterizarea directă și indirectă (prin

fapte, gesturi, limbaj).

Portretul fizic al Vitoriei este realizat de narator la începutul romanului,

ilustrând frumusețea ei: "ochii ei căprui, în care parcă se răsfrângea lumina
castanie a părului erau duși departe". Naratorul îl caracterizează în mod direct
și pe Gheorghiță, punând accent pe asemănarea cu mama lui: "Gheorghiță
era un flăcău sprâncenat și avea ochii ei".

Trăsăturile morale se desprind din caracterizarea indirectă, prin fapte. Vitoria

este o femeie chibzuită, care face pregătiri de drum, simplă pentru că nu știe
carte, dar cu o inteligență nativă. Pe parcursul călătoriei, fiul învață prin
observarea comportamentului mamei, iar monologul interior redă gândurile ei:
"Femeile sunt mai viclene. Ele-s mai iscusite la vorbă, iar bărbații îs mai
proști, dar mai tari în vârtute."

Concluzie:

În concluzie, raportul inițiator-inițiat este înfățișat în roman prin relația dintre

mamă și fiu, cu prilejul călătoriei în căutarea tatălui dispărut (călătorie justițiară
și inițiatică). Inteligența Vitoriei și curajul lui Gheorghiță asigură aflarea
adevărului, restabilirea echilibrului și pedepsirea ucigașilor.

Relația dintre două personaje în romanul "Baltagul" de M. Sadoveanu 3