Riga Crypto și lapona Enigel

de Ion Barbu
-comentariu-
I. Introducere
Schimbarea paradigmei de gândire a secolului al XX-lea, determinată de mari descoperiri ale Științei și de
o nouă perspectivă oferită de filosofie, se concretizează în planul literaturii prin negarea tradiției și prin
impunerea unei unor noi principii de creație. Acest suflu inovator își găsește expresia în câteva curente literare
importante: simbolismul, expresionismul, ermetismul, precum și mișcarea de avangardă, prin dadaism și
suprarealism.
Ermetismul este un curent literar care solicită dimensiunea rațională a condiției umane, inhibând-o pe cea
sentimentală. Poezia presupune, în aceste condiții, o inițiere a lectorului în mecanismul de configurare a
sensului, de reconstituire a traseului irațional și identic parcurs de gândirea poetului.
Ion Barbu (pseudonimul matematicianului Dan Barbilian) este considerat, în contextul literaturii române,
un poet fără precursori, statut dobândit în urma realizării unei sinteze între poezie și geometrie. Pentru autorul
jocului secund, poezia și geometria se întâlnesc în sfere foarte înalte, fiindcă amândouă propun modele posibile
și probabil ale lumii. Acest principiu al poeticii barbiene dezvăluie, înainte de toate, respingerea poeziei
mimetice, pe care o consideră sinonimă cu poezia leneșă, refuzată de idee și cu estetică de covor oltenesc (cum
ironic este caracterizată poezia argheziană).
După ce consideră epuizate resursele poeziei parnasiene, creația barbian intră într-o etapă a umanizării, în
care poezia se definește ca muzica a formei în zbor, Euritmie (îmbinare armonioasă între elementele unei opere
de artă). Opțiunea pentru baladă este determinată de valențele muzicale ale speciei, dar și de inepuizabile
resurse ale epicului. Spațiul oriental, al eternelor prefaceri și al refuzului de a se stabiliza într-o formă, devine
toposul simbolic la mijloc de Rău și Bun.
Balada Riga Crypto și lapona Enigel este publicată inițial în 1924 și integrată apoi în ciclul Uvedenrode din
volumul Joc secund (1930). Subintitulată ,,Baladă”, răstoarnă conceptul tradițional, realizându-se ca un amplu
poem de cunoaștere și poem alegoric.
-Încadrarea în modernism
Balada Riga Crypto și lapona Enigel este una dintre creațiile reprezentative pentru modernism, deoarece
ilustrează, pe de-o parte, poetica transindividuală și nonantropomorfă, caracteristică tuturor etapelor de creație
barbiene și oferă, pe de altă parte, deschideri spre intertextualitate, spre relația cu hipotextul Luceafărul,
capodopera creației lui Mihai Eminescu. În același timp, modernismul este dat de ambiguitatea textuală
susținută de valorificarea unor mituri și de nivelul prozodic prin strofe cu rimă si ritm inegale. La nivel
prozodic, se observă încălcarea normelor tradiționale, prin versificație neregulată, strofe inegale, măsură inegală,
1
Limba și literatura română Clasa a XII-a Prof. Raluca Ghergic
combinație de ritmuri și de rime (rimă încrucișată și împerecheată, în special).
Nu e de mirare că asemănarea cu Luceafărul (1883) eminescian, încurajată şi de autor, a devenit cheia
interpretativă preferată de comentatori. Cei mai mulți au vorbit de un Luceafăr întors, asociere motivată şi de
inversarea planurilor (Enigel substituindu-1 parcă pe Hyperion, feminitatea devansând masculinitatea), dar
mai ales de faptul că increatul Crypto, ființa superioară, adică veritabilul Hyperion, invocă tragic,
autodistructiv, nevoia imperioasă de a se naşte, de a deveni muritor. Totusi, tipologiile personajelor sunt mult
mai laxe decât în cazul poemului romantic. De pildă, Solomon Marcus identifică trei posibile planuri ale
analizei comparative.
Riga Crypto ar fi supus de un blestem originar (Dar printre ei bârfeau bureţil de-o vrăjitoare mânătarcă)
care îi limitează destinul. Atracția faţă de laponă reprezintă, de fapt, o revoltă, ciuperca încercând să-şi
schimbe condiţia. Neînţeles de ghiocei şi toporaşi care-1 ocărăsc şi-1 izolează, Crypto ar putea fi un om de
geniu al propriului său regn, iar nebunia sa a fost apropiată de tendinţa sa luciferică de a avea revelaţia
divină a Soarelui.
Enigel ar fi însuşi Luceafărul, iar întâlnirea cu Crypto se desfăşoară în drumul ei spre demiurgul Soare. De
altfel, la chemările ciupercii (Cătălina), fiinţa superioară are un moment de ezitare datorat probabil oboselii
de a repeta mereu aceeaşi cale de la iernat la păşunat: — Rigă Crypto, rigă Crypto,/ Ca o lamă de blestem/
Vorba-n înfipt-o!/ Eu de umbră mult mă tem.
Bineînțeles, Soarele ar avea atributele Luceafărului, iar Enigel-Cătălina riscă să se împiedice de un
Crypto-Cătălin. Interpretarea nu este neapărat inadecvată, ea dând seama de un adevăr prea puţin analizat - nu
doar Crypto ascunde o fiinţă limitată, ci şi Enigel, al cărei comportament este repetitiv şi iluzoriu.
Totodată, Riga Crypto și lapona Enigel, se încadrează în modernism prin utilizarea ermetismului de
expresie susținut de simboluri precum, nunta dintre trup și spirit, cercul sau soarele. „Roata reprezintă refracţia
soarelui în fântâna sufletului, crescând pe măsură ce căldura dată este mai mare. Trăirea sufletească va fi cu atât mai
completă, cu cât această «roată se măreşte». «La umbră nu cresc afectele», ci doar «carnea», simbolizând aici materia
vegetativă, necolindată de fiorii emoţiei umane." (Marin Mincu) Impactul dintre raţiune (Enigel) şi instinct
(Crypto), configurat prin cele două simboluri, „fiară bătrână" şi „făptură mai firavă", se soldează cu victoria
raţiunii asupra instinctului. Primul conotează sensurile raţiunii ale cărui atribute sunt „soare/e-nţelept" şi
„sufletul fântână"; lapona Enigel întruchipează gândul eliberat prin aspiraţia spre lumină şi cunoaştere
de ispitele instinctuale simbolizate de somn şi umbră.
-prezentarea temei/temelor +două imagini/idei poetice;
Poezia devine, prin temă un poem alegoric pe tema iubirii imposibile, a cunoașterii și a condiției omului
superior. Cele două personaje sunt conturate în antiteză, în funcție de aspirația fiecăruia. Regele Crypto
2
Limba și literatura română Clasa a XII-a Prof. Raluca Ghergic
iubește umbra și răcoarea, simboluri ale existenței vegetative, instinctuale, în timp ce lapona luptă pentru s-și
îndeplini aspirația spre absolut, simbolizată de soare și de lumină (Mă-nchin la soarele-nțelept), deși tentația
iubirii există.: Rigă Crypto, rigă Crypto/ Ca o lamă de blestem/ Vorba-n inimă-ai înfipt-o!/Eu de umbră mult
mă tem. Așa cum observă Ovid S. Crohmălniceanu, Soarele înțelept patronează viața conștientă, stăpânită de
idealul apolinic al cunoașterii; umbra însă este tărâmul existenței inconștiente.
Pe de altă parte, această poveste implică o pronunțată dimensiune simbolic-alegorică. Iar grila prin
care pot fi decriptate semnificaţiile respectivei relaţii e oferită chiar de Ion Barbu în alte poezii, în special în
poemul Ritmuri pentru nunţile necesare. Aici, poetul imaginează un întreg itinerariu al cunoașterii umane,
vorbind despre trei cercuri gnoseologice pe care individul trebuie să le parcurgă pentru a se desăvârşi
spiritual. Primul îi aparţine lui Venus şi este tutelat de afecte, de puseurile instinctuale; al doilea îl are în
centru pe fratele pur, Mercur, şi monumentalizează latura raţional-intelectuală; ultima dimensiune permite
ospăţul împlinirii, deoarece este cercul Soarelui, adică al sintezei dintre afect şi intelect. Revenind la balada
barbiană, Crypto s-ar plasa dincolo de orice dimensiune. Totuşi, epitetele şi metaforele care descriu spaţiul
său existenţial - pat de râu, humă unsă, tron de rouă - sugerează o lume a vegetalului şi umezelii, adică o
existenţă pe cât de eternă, pe atât de larvară şi lipsită de consistenţă ori energie - increatul din universul
imaginar barbian. Nu întâmplător, protagonistul se lasă condus de instincte. Invocaţiile adresate laponei
sunt învăluit sexuale. Apărându-i fetei lângă sân, regele ciupercilor o îmbie cu dulceaţă şi fragi, ba chiar cu
întreaga-i fiinţă: Dacă pleci să culegi,/ Începi, rogu-te, cu mine. Frica de soare (justificată, de altfel, având în
vedere finalul) este sinonimă reticenţei faţă de lumea raţională caracterizată prin evoluţie, adică
îmbătrânire şi moarte: E roşu, mare,/ Pete are fel de fel;/ Lasă-I, uită-1, Enigel,/ În somn fraged şi răcoare. În
schimb, Enigel pare să fi intrat în zodia lui Mercur, şi anume în dimensiunea omului comun, echilibrat, care
îşi îmblânzește inconștientul prin convențiile sociale generate de supraeu. În descrierea ei, poetul apelează
la o serie de clișee culturale, astfel încât Enigel provine din nord și e asociată cu gheața, renii sau ursul alb
(simboluri ale supremației raționalului). În timp ce Crypto era portretizat drept sterp şi nărăvaş deoarece
nu voia să înflorească, lapona se autocaracterizează ca desfăcută din umbra deasă. Ea consideră că a
depăşit stadiul primar, în consecință îl tratează pe pretendent cu superioritate: Şi eşti umed şi plăpând/ [...]
Aşteaptă de te coace. Orizonturile ei sunt altele, mai precis atingerea cercului solar, descris în cele mai idealiste
nuanţe prin epitete, metafore, hiperbole sau personificări: Mă-nchin la soarele înţelept/ [...] Greu taler scump,
cu margini verzi/ De aur [...] Şi roata albă mi-e stăpână. În plus, astrul zilei deține majoritatea simbolurilor
perfecțiunii - este svârlit în sus, ca un inel, oferă lumină iute, se oglindește în lumea pe care o purifică. Totuși,
fapt simptomatic pentru destinul omului modern, acest al treilea cerc rămâne doar o aspirație, niciunul dintre

3
Limba și literatura română Clasa a XII-a Prof. Raluca Ghergic
personaje nefiind capabil să-1 atingă. Sursă a nimicirii pentru Crypto, iluzie pentru Enigel, Soarele e un
partener dorit, însă inaccesibil ființei umane.

– analiza a două elemente de structură, de compoziţie şi de limbaj, semnificative pentru textul ales;
Titlul poemului sugerează tema iubirii imposibile, dimensiune dezvăluită, de apartenența personajelor la
lumi diferite, necomunicante la nivel ontologic. Poemul pare un cântec bătrânesc de nuntă, dar este o poveste de
iubire din lumea vegetală (asemenea altui poem al etapei, După melci), o baladă fantastică, în care întâlnirea are
loc în plan oniric (ca în Luceafărul). Structura narativă implică interferența genurilor. Scenariul epic este dublat
de caracterul dramatic și de lirismul de măști, personajele având semnificație simbolică. „Luceafăr întors",
poemul prezintă drama cunoașterii și incompatibilitatea dintre două lumi/ regnuri. Titlul baladei trimite la
marile povesti de dragoste din literatura universală, Romeo și Julieta, Tristan și Isolda. Însă, la Ion Barbu,
membrii cuplului sunt antagonici (fac parte din regnuri diferite), personaje romantic cu calități excepționale, dar
negative, în raport cu norma comună (Crypto e sterp și nărăvaș/Că nu voia să înflorească, iar Enigel e
prea-cuminte). Riga (regele) Crypto este o ciupercă; numele provine din limba greacă de la cryptos și anume
cel tăinuit, cugetul închis în sine, inimă ascunsă, cum însuși poetul îl denumește. În schimb, lapona Enigel pare
o ființă superioară. Ea poartă numele tătăresc al râului Ingul, afluentul Bugului rusesc și justifică, până la un
punct, reprezentările asociative ale celor două regiuni nordice, din care eroina este presupusă a descinde.
Totodată, numele ei are sonoritate nordică și trimite la semnificația din limba suedeză înger din latinescul
angelus.
Sub aspect structural, balada preia o formulă specifică epicului în proză, aceea de povestire în cadru, prin
care se realizează o punere in abis: la sfârşitul unei nunti, un menestrel (ipostază a poetului) mai aburit ca vinul
vechi este rugat să spună povestea unei nunti eşuate din cauza încălcării statutului ontologic al fiintei, urmată de o
nuntire în cercul plantelor nebune. Cântecul menestrelului trist are valoare de memento, atenționând că hybrisul
nu poate rămâne nepedepsit. Cadrul povestirii conține o serie de elemente simbolice, cu încărcătură ezoterică şi
ermetică, prin care cititorul este avertizat asupra dimensiunii alegorice a istorisirii care urmează a fi spusă.
Faptul că este rostită într-un cadru secret, retras cămară), că este lipsită de public, că se reia nouă tonalitate
(stins, încetinel), după ce mai fusese spusă (cu foc), totul conduce la ideea că se produce un act initiatic.
Relevantă este, din acest punct de vedere, şi starea aburită a menestrelului, intrat în dimensiunea dionisiacă a
conştiintei, capabilă să se relationeze cu Marele Tot şi să ignore formele aleatorii, pentru a accede la esenţe.
Acest prolog, conturează în puține imagini, atmosfera de la spartul nunții trăite. Prin replica nuntașului (din
primele două strofe) care îl ademeneşte pe menestrel să-şi interpreteze celebrul cântec, se sugerează caracterul
tragicomic al existenţei umane. Îmbrăcat ca un bufon - cu pungi, panglici, beteli cu fundă menestrelul ar trebui în
4
Limba și literatura română Clasa a XII-a Prof. Raluca Ghergic
 mod firesc să-i distreze pe nuntaşi cu scamatoriile ori cu vorbirea sa în dodii. Însă acesta este caracterizat prin
epitetele trist şi mult îndărătnic, iar cântecul larg, de iubire, pare să-1 solicite neașteptat de mult. De asemenea,
cadrul dedicat relatării nu are nimic de-a face cu ambientul specific povestașilor consacrați - o cămară, la spartul
nunţii. Mai mult, nuntașul nu are o motivație strict estetică pentru care ar vrea să asculte din nou istoria cu Crypto
şi Enigel, din moment ce în locul tonalității pasionale (Cu foc 1-ai zis acum o vară) el cere o interpretare atenuată:
Azi zi-mi-1 stins, încetinel. Devine clară ideea că nunta la care tocmai au participat (moment prin excelență al
bucuriei/împlinirii) va fi încărcată simbolic de soarta nefastă a actanților exotici din cea de-a doua poveste de
dragoste.
Particularităţile de construcţie ale scenariului narativ propriu-zis imprimă o relevanţă universală
relaţiei erotice. Pe de o parte, cântecul menestrelului conține un pattern de basm. Verbul cu rezonanță
arhaică folosit la imperfect pentru a sugera continuitatea temporală - împărăţea dublat de prezența
vrăjitoarelor, a unei fântâni a tinereţii, a unei ţări de gheaţă ori a soarelui înțelept, oferă acea aură de
realism magic care stă la baza popularizării oricărui mit.
Portretul lui Crypto, exponentul lumii vegetale, prezintă protagonistul în mediul său pat de râu şi-n humă
unsă), sugestiv pentru materia fragilă, dar lipsită de spiritualitate. Suspectat de un pact faustic cu vrăjitoarea
mânătarcă, riga are o proastă relaţie cu lumea lui, mai ales din cauza refuzului de a înflori, semn al încercării
disperate de a se sustrage timpului şi, implicit, condiţiei sale. Secvenţa următoare aduce în scenariul epic
personajul feminin, mica laponă Enigel, al cărei nume amintește, prin etimologie, rădăcina saxonă a cuvântului
înger, pentru a evidenţia natura profund spirituală a personajului uman. Ampla secvenţă dialogată cuprinde
dezvoltarea temei. În râpa Uvedenrode, spaţiu al virtualităţilor, se produce spectaculoasa întâlnire onirică.
Ofertele pe care riga cel spân i le face fetei au caracter simbolic, evidenţiind diferența ireconciliabilă între cele
două lumi (vegetală și umană), dar mai ales între cele două categorii, materia şi spiritul. Alternanța propunere
— refuz se supune unui tipar în care cititorul poate identifica perspectivele axiologice diferite ale
protagoniştilor. Tentată iniţial cu fragi, ţie dragi, fata motivează discret şi protocolar refuzul prin neîntreruperea
traseului spre plaiurile însorite. A doua tentativă a lui Crypto este surprinzătoare, pentru că se oferă chiar pe sine,
gata să încremenească în condiţia de mire al poienii, dacă aşa ar putea accede la nivelul superior, prin însoţire
cu Enigel. Refuzul laponei se pronunţă de data aceasta de pe o poziţie de superioritate: Lasă, aşteaptă de te
coace. Replica lui Crypto are menirea de a clarifica raportul lui cu Soarele, de care îl despart visuri sute, de
măcel, dar şi de a insinua — nu fără perfidie — ultima tentație: uitarea astrului, în somn fraged și răcoare.
Enigel percepe oferta cu toată încărcătura ei malefică, blestemată. Pentru ea, uitarea Soarelui ar însemna chiar
negarea condiţiei umane, de fiinţă care caută împlinirea prin spirit, încercând să înfrângă atracţia inferioară a
materiei, a cărnii, care doar la umbră creşte. Înrudirea omului, fiară bătrână, cu ursul alb susţine ideea
5
Limba și literatura română Clasa a XII-a Prof. Raluca Ghergic
desprinderii noastre de condiționarea şi limitările materiei, pentru care rațiunea este sau inaccesibilă, sau cu
efecte devastatoare, asemenea cupei cu otravă.
Epilogul închide protagonistul în cercul celei de a treia nunţi. Decriptarea produsă de Soare, aprins inel, a
anunţat anularea pactului faustic şi revenirea rigăi la condiţia înscrisă în gena sa vegetală. Nuntirea cu
măselariţa mireasă îl restituie lumii sale şi ciclului devenirii, punând capăt suspendării temporale de care
beneficiase anterior. Crai Crypto, inimă ascunsă devine nebunul rigă Crypto, într-o exemplară reunire a codu-
rilor de lectură: ciuperca nebună, deci otrăvitoare, se alătură noii sale lumi, dar nebunia ei e pedeapsa survenită
în urma smintitei tentări a limitei.
Sub raport stilistic, prezența inversiunilor („mult îndărătnic", „zice-l-aş") şi a vocativelor în prima parte a
baladei evidențiază oralitatea textului. Menestrelul este portretizat prin intermediul unei comparații, „mai aburit
ca vinul", dublată de un epitet, „vinu-i vechi", care sugerează starea de grație necesară rostirii poetice. Aceasta
este însoțită de masca decorativă sugerată printr-o enumerație, „pungi, panglici, beteli cu funtă", simbolizând şi
valoarea estetică a unui text poetic/ cântec.
În portretizarea celor două personaje ale baladei este utilizat epitetul: Crypto este „sterp şi nărăvaș", „rigă
spân"; lapona e „mică", şi „prea cuminte".. Se observă superlativele absolute expresive realizate prin adverbele
mult şi prea.
Dialogul dintre riga Crypto şi laponă se desfășoară în regim liric și este constituit pe baza unor asonanțe
interioare şi repetiții: „Eu mă duc să culeg/ Fragii fragezi mai la vale./ — 1...1 Dacă pleci să culegi,/ Începi,
rogu-te, cu mine. [...]/— Te-aş culege [...]/ Lasă.— Aşteaptă de te coace./ — Să mă coc [...]". Limbajul
dialogului dintre cei doi este construit pe baza antitezelor, prin intermediul cărora se conturează drama rigă
Crypto: soare/ umbră, întuneric/lumină, uscat/umed, somn/veghe. Este de -observat şi abundența metaforelor
mai ales în finalul baladei „Că sufletul nu e fântână Decât la om, fiară bătrână,/ Iar la făpturii mai firavă/
Pahar e gândul, cu otravă."

III. Concluzie
Aşadar, fără a se încadra pe deplin nici în etapa baladesc-orientală (lumea nordului e prea prezentă), nici în
cea ermetică (interpretările simbolice decriptează totuşi textul), poemul Riga Crypto .şi lapona Enigel susţine
mai degrabă modernitatea creaţiei barbiene. Subtil lucrată stilistic/structural, scrierea lui Ion Barbu poate fi
oricând citită cu scopul pragmatic de a releva mentalitatea occidentală asupra orientării moderniste: cunoaşterea
este limitată, revelaţiile sunt ratate, individul se alienează treptat în singurătatea propriilor obsesii sau aspiraţii.

6
Limba și literatura română Clasa a XII-a Prof. Raluca Ghergic
 7
Limba și literatura română Clasa a XII-a Prof. Raluca Ghergic