5/18/23, 10:15 PM Bac Romană

Riga Crypto și Lapona Enigel

Ion Barbu
~ 1924 ~

      Citat: ,,Ca în geometrie înțeleg prin poezie o anumită simbolistică pentru
reprezentarea formelor posibile de existență, întrucât există undeva, în domeniul înalt al
geometriei, un loc luminous, unde se întâlnește cu poezia.” (Ion Barbu)

      Alături de Tudor Arghezi și Lucian Blaga, Ion Barbu dă conceptului modern de poezie noi
valori, impunznd o viziune poetică originală.

      Matematicianul Dan Barbilian devine poet din ambitia de a-i demonstra colegului și
prietenului său, Tudor Vianu, că poate face literatură. Astfel, lirica lui Ion Barbu ilustrează,
după propria mărturisire ( !citatul de mai sus!) relația dintre matematică și poezie.

      Ion Barbu este exponentul cel mai de seamă al ,,poeziei pure” în literatura română,
concept impus de poetul francez Stéphane Mallarmé si apoi de discipolul său, Paul Valéry.

      În creația lirică a poetului, Tudor Vianu desprinde trei etape esențiale: etapa
parnasiană (1919-1920, din care fac parte poezii ce exprimă puternice trăsături parnasiene,
,,Lava”, ,,Munții”, ,,Copacul”); etapa baladică și orientală (1921-1925, ce evocă o lume
pitorească, de inspirație balcanică sau autohtonă, în această etapă înscriindu-se și opera
,,Riga Crypto și lapona Enigel”); etapa ermetică (1925-1926, etapă marcată de un limbaj
criptic, încifrat, o exprimare abreviată, uneori în cuvinte inventate, cuprinde poezii ca ,,Oul
dogmatic”, ,,Din ceas dedus”).

      Opera ,,Riga Crypto și lapona Enigel” a fost publicată inițial în 1924, apoi integrată în
ciclul ,,Uvedenrode”, din volumul ,,Joc secund”, publicat în 1930, si este subintitulată de
autor ,,Baladă”, deoarece este o poveste stranie de dragoste cu aspect de cântec
medieval, spus de un menestrel,, ,,la spartul nunții, în cămară”. Opera răstoarnă însă
conceptul tradițional, realizându-se în viziune modernă, ca un amplu poem de cunoastere si
poem alegoric.

      Tema operei este ilustrarea unei povești de iubire imposibilă, deoarece fiintele care ar
putea alcătui cuplul erotic fac parte din lumi diferite, incompatibile: Enigel-regnul animal;
Crypto-regnul vegetal.
https://www.bacromana.ro/riga_crypto 1/4
5/18/23, 10:15 PM Bac Romană

      În opera ,,Riga Crypto și lapona Enigel” observăm interferența genurilor, scenariul epic
fiind dublat de caracterul dramatic si de lirismul de măști, personajele având semnificație
simbolică.

      Titlul operei trimite cu gândul la marile povești de dragoste din literatura universală,
numind cele două personaje ale cuplului, ce apartin celor două regnuri, vegetal și animal.
Astfel, Crypto, craiul ciupercilor, are un nume predestinat, ce trimite la închidere, izolare,
mediul său de viață fiind umbra, întunericul, umezeala ( numele provine din grecescul
kryptos-ascuns, secret; ciupercile-plante inferioare, fără flori, care se înmultesc prin spori).
În schimb, Enigel este ființa umană, venită din zonele nordice, care aspiră la o lume solară, a
luminii și căldurii ( posibila etimologie a numelui: cuvântul suedez enigel-înger, latinescul
angelus-înger).

      În ceea ce privește compoziția și structura, poemul ,,Riga Crypto și lapona Enigel” este
alcătuit din douăzeci și sapte de strofe (27), cele mai multe fiind catrene, există însă și strofe
formate din cinci, șase sau șapte versuri.

      La nivel formal, opera este alcătuită din două părți distincte, ce reprezinta câte o nuntă:
una reală, la care menestrelul este indemnat să cânte despre o altă nuntă, una imposibilă
și deturnată ( pentru că Riga se căsătorește până la urmă cu măselarița).

      Formula literară este aceea de ,,poveste în poveste” sau ,,povestire în ramă”,
rugămintea nuntasului devenind rama sau prologul poeziei: ,,[…] Zi-mi de lapona Enigel/ Şi
Crypto, regele ciupearcă!”

      Primele patru strofe se constituie într-un prolog ce fixaeză cadrul in care este spusă
povestea, momentul nefiind unul întâmplător, ,,la spartul nunții, în cămară”, repetarea
cântecului și tonul ales trimițând la scopul său inițiatic, al prevenirii mirilor asupra nunților
incompatibile.

      Partea a doua a baladei este alcătuită din mai multe secvente poetice în care se
derulează povestea imposibilei iubiri dintre ,,regele ciupearcă“ si fata laponă. Debutul
acestei părți se constituie într-o expozițiune, prezentându-se personajele și modul lor de
viață. Crypto își desfașoară existența într-un spațiu umed, ferit de lumină (,,pe pat de râu
și-n humă unsă”), condiția sa neobișnuită fiind incapacitatea de a înflori, care-I conservă
astfel existența, stârnind invidia supusilor.

      Enigel, ,,lapona mică, liniștită”, trăiește într-o lume a frigului permanent, a ghețurilor
veșnice, nu poate rămâne într-un singur loc, pentru ea viața fiind o continuă căutare, o

https://www.bacromana.ro/riga_crypto 2/4
5/18/23, 10:15 PM Bac Romană

permanentă încercare de redobândire a stării inițiale, edenice.

      Întâlnirea celor două personaje se face în spațiul oniric, astfel fiind posibilă
comunicarea. Enigel adoarme, iar Crypto săvârșește un ritual al pețitului, îndemnând-o pe
fată să rămână în ținuturile sale, îmbiind-o cu ,,dulceață”și ,,fragi”, cerere refuzată, la fel ca
și următoarea, aceea de a-l culege. Răspunsul fetei sugerează aspirația solară și , implicit,
apartenența celor doi la lumi diferite.

      Soarele este perceput de rigă ca o amenințare ,,…de soare,/Visuri sute, de măcel,/Mă
despart. E roșu, mare,/ Pete are fel de fel; /Lasă-l, uită-l Enigel/ În somn fraged si răcoare.”
Aspirația spre umbră nu poate fi înțeleasă de Enigel, care aspiră spre soare, simbol al
condiției superioare, ,,Mă-nchin la soarele-nțelept”.

      Riga Crypto, lipsit de atributele spirituale ale ființei superioare, sfârșește tragic
încercarea de a depăsi barierele existenței, surprins de soare, devine ceea ce era: finalul
baladei duce povestea în anecdotic, în legendă, dând o explicație pentru originea
ciupercilor otrăvitoare si , simbolic, pentru nebunie. Sub puterea soarelui, Crypto este nevoit
să intre în ciclul normal al vieții sale, este ,,condamnat” la nuntire, dar în cadrul propriului
regn, cu o plantă otrăvitoare, cu aceleași caracteristici ca și el ,,măselarița mireasă”.

      Particularități stilistice: stilul poemului barbican este dominat de elemente-simbol.

Poetul folosește un limbaj oral, familiar, narativ, ce face din poem o creație alegorică și
filozofică, trimițând și la filonul popular prin utilizarea unor cuvinte precum: ,,iacă”, ,,puiacă”.
Modurile de expunere folosite sunt narațiunea și dialogul, alegoria ideatică fiind transpusă
într-o ,,poveste în ramă”.

      Ca elemente de prozodie remarcăm strofele inegale, cu 4, 5 sau 7 versuri, versurile cu

măsură variabilă, de la 5 la 9 silabe și o îmbinare savantă de rimă încrucișată, îmbrățișata și
monorimă.

      Poemul ,,Riga Crypto și lapona Enigel” reiterează drama incompatibilității din
,,Luceafărul” eminescian, în care spirite aparținând unor lumi diferite tânjesc spre universuri
opuse condiției lor. Nu întâmplător, Ion Barbu însusi își numea poemul ,,un Luceafăr întors”.

      Deși subintitulat baladă, ,,Riga Crypto și lapona Enigel”este un amplu poem filozofic
care se fundamentează pe procedeul alegoriei (alegoria incompatibilității erotice, în iubire).
Se remarcă intenția modernistă a recuperării epicului, subordonat însă unui lirism esențial
ce surprinde lumea în cordonatele ei eterne.

https://www.bacromana.ro/riga_crypto 3/4
5/18/23, 10:15 PM Bac Romană

https://www.bacromana.ro/riga_crypto 4/4