Riga Crypto si Lapona Enigel

Citat: ,,Ca în geometrie înțeleg prin poezie o anumită simbolistică pentru reprezentarea formelor
posibile de existență, întrucât există undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc luminous, unde se
întâlnește cu poezia.”  (Ion Barbu)

      Alături de Tudor Arghezi și Lucian Blaga, Ion Barbu dă conceptului modern de poezie noi valori,
impunznd o viziune poetică originală.

      Matematicianul Dan Barbilian devine poet din ambitia de a-i demonstra colegului și prietenului său,
Tudor Vianu, că poate face literatură. Astfel, lirica lui Ion Barbu ilustrează, după propria mărturisire ( !
citatul de mai sus!) relația dintre matematică și poezie.

      Ion Barbu este exponentul cel mai de seamă al ,,poeziei pure” în literatura română, concept impus
de poetul francez Stéphane Mallarmé si apoi de discipolul său, Paul Valéry.

      În creația lirică a poetului, Tudor Vianu desprinde trei etape esențiale: etapa parnasiană (1919-
1920, din care fac parte poezii ce exprimă puternice trăsături
parnasiene, ,,Lava”, ,,Munții”, ,,Copacul”); etapa baladică și orientală (1921-1925, ce evocă o lume
pitorească, de inspirație balcanică sau autohtonă, în această etapă înscriindu-se și opera ,,Riga Crypto și
lapona Enigel”); etapa ermetică (1925-1926, etapă marcată de un limbaj criptic, încifrat, o exprimare
abreviată, uneori în cuvinte inventate, cuprinde poezii ca ,,Oul dogmatic”, ,,Din ceas dedus”).

      Opera ,,Riga Crypto și lapona Enigel” a fost publicată inițial în 1924, apoi integrată în
ciclul ,,Uvedenrode”, din volumul ,,Joc secund”, publicat în 1930, si este subintitulată de
autor ,,Baladă”, deoarece este o poveste stranie de dragoste cu aspect de cântec medieval, spus de un
menestrel,, ,,la spartul nunții, în cămară”. Opera răstoarnă însă conceptul tradițional, realizându-se în
viziune modernă, ca un amplu poem de cunoastere si poem alegoric.

      Tema operei este ilustrarea unei povești de iubire imposibilă, deoarece fiintele care ar putea alcătui
cuplul erotic fac parte din lumi diferite, incompatibile: Enigel-regnul animal; Crypto-regnul vegetal.

      În opera ,,Riga Crypto și lapona Enigel” observăm interferența genurilor, scenariul epic fiind dublat
de caracterul dramatic si de lirismul de măști, personajele având semnificație simbolică.

      Titlul operei trimite cu gândul la marile povești de dragoste din literatura universală, numind cele
două personaje ale cuplului, ce apartin celor două regnuri, vegetal și animal.
Astfel, Crypto, craiul ciupercilor, are un nume predestinat, ce trimite la închidere, izolare, mediul său de
viață fiind umbra, întunericul, umezeala ( numele provine din grecescul kryptos-ascuns, secret;
ciupercile-plante inferioare, fără flori, care se înmultesc prin spori). În schimb, Enigel este ființa umană,
venită din zonele nordice, care aspiră la o lume solară, a luminii și căldurii ( posibila etimologie a
numelui: cuvântul suedez enigel-înger, latinescul angelus-înger).
      În ceea ce privește compoziția și structura, poemul ,,Riga Crypto și lapona Enigel” este alcătuit
din douăzeci și sapte de strofe (27), cele mai multe fiind catrene, există însă și strofe formate din cinci,
șase sau șapte versuri.

      La nivel formal, opera este alcătuită din două părți distincte, ce reprezinta câte o nuntă: una reală, la
care menestrelul este indemnat să cânte despre o altă nuntă, una imposibilă și deturnată ( pentru că
Riga se căsătorește până la urmă cu măselarița).

      Formula literară este aceea de ,,poveste în poveste” sau ,,povestire în ramă”, rugămintea nuntasului
devenind rama sau prologul poeziei: ,,[…] Zi-mi de lapona Enigel/ Şi Crypto, regele ciupearcă!”

      Primele patru strofe se constituie într-un prolog ce fixaeză cadrul in care este spusă povestea,
momentul nefiind unul întâmplător, ,,la spartul nunții, în cămară”, repetarea cântecului și tonul ales
trimițând la scopul său inițiatic, al prevenirii mirilor asupra nunților incompatibile.

      Partea a doua a baladei este alcătuită din mai multe secvente poetice în care se derulează povestea
imposibilei iubiri dintre ,,regele ciupearcă“ si fata laponă. Debutul acestei părți se constituie într-o
expozițiune, prezentându-se personajele și modul lor de viață. Crypto își desfașoară existența într-un
spațiu umed, ferit de lumină (,,pe pat de râu și-n humă unsă”), condiția sa neobișnuită fiind
incapacitatea de a înflori, care-I conservă astfel existența, stârnind invidia supusilor.

      Enigel, ,,lapona mică, liniștită”, trăiește într-o lume a frigului permanent, a ghețurilor veșnice, nu
poate rămâne într-un singur loc, pentru ea viața fiind o continuă căutare, o permanentă încercare de
redobândire a stării inițiale, edenice.

      Întâlnirea celor două personaje se face în spațiul oniric, astfel fiind posibilă comunicarea. Enigel
adoarme, iar Crypto săvârșește un ritual al pețitului, îndemnând-o pe fată să rămână în ținuturile sale,
îmbiind-o cu ,,dulceață”și ,,fragi”, cerere refuzată, la fel ca și următoarea, aceea de a-l culege.
Răspunsul fetei sugerează aspirația solară și , implicit, apartenența celor doi la lumi diferite.

      Soarele este perceput de rigă ca o amenințare ,,…de soare,/Visuri sute, de măcel,/Mă despart. E
roșu, mare,/ Pete are fel de fel; /Lasă-l, uită-l Enigel/ În somn fraged si răcoare.” Aspirația spre umbră
nu poate fi înțeleasă de Enigel, care aspiră spre soare, simbol al condiției superioare, ,,Mă-nchin la
soarele-nțelept”.

      Riga Crypto, lipsit de atributele spirituale ale ființei superioare, sfârșește tragic încercarea de a
depăsi barierele existenței, surprins de soare, devine ceea ce era: finalul baladei duce povestea în
anecdotic, în legendă, dând o explicație pentru originea ciupercilor otrăvitoare si , simbolic, pentru
nebunie. Sub puterea soarelui, Crypto este nevoit să intre în ciclul normal al vieții sale,
este ,,condamnat” la nuntire, dar în cadrul propriului regn, cu o plantă otrăvitoare, cu aceleași
caracteristici ca și el ,,măselarița mireasă”.

      Particularități stilistice: stilul poemului barbican este dominat de elemente-simbol. Poetul folosește
un limbaj oral, familiar, narativ, ce face din poem o creație alegorică și filozofică, trimițând și la filonul
popular prin utilizarea unor cuvinte precum: ,,iacă”, ,,puiacă”. Modurile de expunere folosite sunt
narațiunea și dialogul, alegoria ideatică fiind transpusă într-o ,,poveste în ramă”.

      Ca elemente de prozodie remarcăm strofele inegale, cu 4, 5 sau 7 versuri, versurile cu măsură

variabilă, de la 5 la 9 silabe și o îmbinare savantă de rimă încrucișată, îmbrățișata și monorimă.

      Poemul ,,Riga Crypto și lapona Enigel” reiterează drama incompatibilității

din ,,Luceafărul” eminescian, în care spirite aparținând unor lumi diferite tânjesc spre universuri opuse
condiției lor. Nu întâmplător, Ion Barbu însusi își numea poemul ,,un Luceafăr întors”.

      Deși subintitulat baladă, ,,Riga Crypto și lapona Enigel”este un amplu poem filozofic care se
fundamentează pe procedeul alegoriei (alegoria incompatibilității erotice, în iubire). Se remarcă intenția
modernistă a recuperării epicului, subordonat însă unui lirism esențial ce surprinde lumea în
cordonatele ei eterne.