Poezia

„Riga Crypto și lapona Enigel”

de Ion Barbu „Menestrel trist, …”
https://1md.online/versuri/autor/barbu/riga-crypto-si-lapona-enigel
- face parte din ciclul „Uvedenrode” din volumul „Joc
secund”, subintitulată „Baladă”
= poveste stranie de dragoste cu aspect de cântec medieval, spus
de un menestrel, la spartul nunții în cămară
prezentare realizată de prof. Ionela Cristina Mateș
Liceul Tehnologic „Moga Voievod” Hălmagiu, Arad
menestrel = trubadur, poet și
muzicant ambulant din Evul Mediu,
cântăreț popular
Recomandare: vizionare lecție video

https://eduboom.ro/video/979/ion-barbu-tema-si-viziunea-despre-lume-in-po
emul-epic-riga-crypto-si-lapona-enigel-
MODERNISMUL. EUGEN LOVINESCU
 IDEILE PROMOVATE DE MODERNISM

Modernismul este un curent literar constituit la sfârşitul

secolului al XlX-lea, promovat în literatura română de
Eugen Lovinescu prin revista „Sburătorul”. Prin intermediul
acestei reviste se promovează o orientare bazată pe ideea
sincronizării literaturii române cu literatura europeană, prin
imitaţie şi adaptare.
 Modernismul presupune:
1. atitudini anticlasice
2. atitudini antiacademice
3. atitudini antitradiţionale
4. atitudini anticonservatoare
Modernismul se bazează pe:
● ruptura faţă de trecut
● negarea valorilor din etapa anterioară
 Revista „Sburătorul” şi cercul literar format în jurul acesteia
condamnă:

1. tradiţionalismul
2. misticismul ortodoxist
3. ostilitatea faţă de civilizaţie

Printre poeţii care şi-au publicat creaţiile în paginile revistei

„Sburătorul” se numără:

Tudor Arghezi

Lucian Blaga

Ion Barbu
 Modernismul presupune o mare variaţie
tematică, poeţii care se încadrează în
această tipologie fiind preocupaţi în primul
rând de căutarea unor noi teme, de a da
naştere unui nou limbaj poetic, care nu mai
respectă canoanele anterioare, de a evolua
de la epic la liric şi de reducerea la lirism.
 Poezie modernă
„Riga Crypto şi lapona Enigel” de Ion Barbu este o poezie
modernă prin următoarele trăsături:
● raportarea polemică la tehnicile poetice ale înaintaşilor
● cultivarea ambiguităţii şi a echivocului specifice limbajului poetic
modern
● promovarea poeziei ca act de cunoaştere
● folosirea unor motive ale literaturii anterioare în contexte
inedite
 Poemul „Riga Crypto și lapona Enigel” pare un cântec bătrânesc de nuntă,
dar este:
● o poveste de iubire din lumea vegetală

● o baladă fantastică în care întâlnirea are loc în spaţiul oniric (ca în

„Luceafărul”).
Structura narativă implică interferenţa genurilor.
 Scenariul epic este dublat de:
● caracterul dramatic
● lirismul măştilor
Personajele au semnificaţie simbolică.
„Luceafăr întors”, poemul „Riga crypto și lapona
Enigel” de Ion Barbu prezintă:
● drama cunoaşterii
● incompatibilitatea dintre două lumi/două regnuri.
 Titlul baladei face trimitere la marile poveşti de
dragoste din literatura universală, „Romeo şi
Julieta”, „Tristan şi Izolda”.
La Ion Barbu însă membrii cuplului sunt
antagonici, personaje romantice excepţionale, care
fac parte din regnuri diferite. Fiecare se află în
lumea lui pe o treaptă superioară, dar povestea de
dragoste şi întregirea cuplului sunt imposibile, mai
ales din cauza aspiraţiilor fiecăruia.
 Titlul desemnează membrii cuplului neîmplinit: Crypto,
un simbol al încifrării, al cripticului, și Enigel, nume cu
rezonanță arhaică, care amintește de Enugi, zeitatea fântânilor,
dar și de îngeri, simbol al perfecțiunii, al lumii ideale,
personaj aflat în corelație cu ideea de lumină.
Riga, regele, întruchipează regnul vegetal, ființa legată de
pământ, de umbră, stadiul steril de increat, intelectul pur;
Lapona aparține regnului animal, evoluat, fiind surprinsă în
aspirația către soare (către ideal, către absolut).
 ENIGEL
Crypto

Poezia „Riga Crypto şi lapona Enigel”, de Ion Barbu face

parte din volumul „Joc secund” publicat în anul 1930.
Subintitulată „baladă”, poezia răstoarnă totuşi acest concept
tradiţional, realizându-se în viziune modernă, ca un amplu
poem de cunoaştere şi poem alegoric.
 La nivel formal, poezia este structurată în două părţi,
fiecare dintre ele reprezentând câte o nuntă.
Se împrumută formula narativă specifică genului epic,
şi anume „povestirea în ramă”.
Prima nuntă este una posibilă, reală care constituie
cadrul pentru cea de-a doua nuntă, cea fantastică care va
avea un final nedorit, Riga Crypto fiind nevoit să accepte
căsătoria cu măselariţa.
 Prima parte, cu rolul de prolog, cuprinde primele patru strofe şi
conţine dialogul menestrelului cu un „nuntaş fruntaş” la „spartul
nunţii”. Nuntaşul îl roagă pe menestrel să zică „încetinel” povestea
craiului Crypto şi a lui Enigel.

Portretul menestrelului este fixat prin trei epitete „trist”,

„aburit”, „mult îndărătnic”, iar invocaţia este repetată de trei ori,
ceea ce determină ruperea lui de lumea cotidiană şi intrarea într-o
stare de graţie necesară zicerii unei poveşti exemplare.
 Partea a doua conţine povestea propriu-zisă dintre
Riga Crypto şi lapona Enigel şi se constituie din mai
multe secvenţe poetice: portretul şi împărăţia lui
Crypto, prezentarea locului natal al lui Enigel şi oprirea
ei din drum în poiana lui Crypto, întâlnirea celor doi,
chemările adresate de Crypto fetei şi primele refuzuri
din partea acesteia, refuzul categoric al fetei şi
relevarea idealului său, încheierea întâlnirii celor doi şi
pedepsirea lui Crypto din final. Modurile de expunere
sunt descrierea, dialogul şi naraţiunea.
 În debutul părţii a doua sunt prezentate personajele:
- în lumea lui, Crypto este un ales şi are statut superior:
„împărăţea peste bureţi / Crai Crypto, inimă ascunsă”.
Deşi admirat, are parte şi de adversităţi, deoarece este
bârfit, supuşii săi îl consideră „sterp” şi „nărăvaş”,
deoarece nu-i înţeleg aspiraţia de a-şi depăşi condiţia de
ciupercă.
- Spaţiul definitoriu al existenţei lui Crypto este
umezeala perpetuă, un spaţiu impur, amestec de
elemente primordiale apă şi pământ.
 Enigel, fiinţa la care visează aparţine regnului uman vine
„din ţări de gheaţă urgisită”, spaţiu rece ceea ce explică aspiraţia
ei la soare şi lumină. Această aspiraţie o face deosebită în lumea
sa. Singura asemănare dintre cele două fiinţe este astfel statutul
superior pe care îl are fiecare în lumea lui.

În drumul ei spre sud, „lapona mică, liniştită”, Enigel se

opreşte în poiana lui Crypto, unde este rugat de acesta să
rămână alături de el în lumea umedă şi răcoroasă a plantelor
pădurii.
 Întâlnirea dintre cei doi se realizează prin intermediul
visului, motiv romantic care face trimitere la poemul
„Luceafărul” al lui Eminescu. Regele ciupercă încearcă să o
ademenească pe Enigel prin trei chemări, care constituie un
element de simetrie al poeziei.
Aceste chemări sunt urmate de trei refuzuri ale fetei.
 Imposibilitatea nuntirii dintre cei doi este exprimată
prin intermediul opoziţiei soare / umbră, care subliniază de
fapt relaţia fiecăruia cu universul.

Incompatibilitatea peste care niciunul dintre ei nu poate

trece fără să se piardă pe sine.
 Crypto se teme de lumina soarelui, „eu de soare mult mă
tem”, în timp ce lapona aspiră spre acesta: „Mă-nchin la
soarele-nţelept”.
Fiinţa superioară îşi dă seama că iubirea lor nu este posibilă
şi că opoziţia dintre soare şi întuneric, dintre raţiune şi instinct nu
va putea fi niciodată anulată. Pentru a-şi continua drumul spre
soare şi cunoaştere, lapona refuză descântecul Rigăi, ce se
întoarce în mod brutal împotriva acestuia şi îl distruge. El cade
victima neputinţei şi îndrăznelii de a a-şi depăşi limitele, de a
încerca să intre într-o lume care îi este inaccesibilă.
 Atributele luminii despre care vorbeşte Enigel au efect
distrugător asupra lui Crypto. Oglindirea ritualică produce
degradarea.
Finalul este trist. Riga Crypto se transformă într-o
ciupearcă otrăvitoare, obligat să nuntească cu ipostaze
degradate ale propriului regn: „Cu Laurul-Balaurul / Să
toarne- n lume aurul /…/Cu măselariţa mireasă / Să-i ţie de
împărăteasă.”
Încercarea fiinţei inferioare de a-şi depăşi condiţia este
pedepsită cu nebunia.
 Aşadar, condiţia omului obişnuit, comun
este tragică prin:
● neputinţa acestuia de a aspira la valori
spirituale superioare
● setea de absolut de care este stăpânit
omul superior, ce aspiră către
cunoaştere, lumina spirituală, fapt ce a
făcut ca balada „Riga Crypto şi lapona
Enigel”să fie numită „un luceaiar întors”.
 Incompatibilitatea celor două fiinţe ce aparţin
unor două lumi diferite din „Luceafărul” eminescian
este şi ideea acestei balade, numai că omul superior
este fata (lapona Enigel), iar fiinţa inferioară este
regele ciupercă, Riga Crypto.
omul superior - fata = lapona Enigel
ființa inferioară - regele = Riga Crypto
 În concluzie „Riga Crypto şi lapona Enigel”, de
Ion Barbu este o poezie modernă, în care autorul
îşi prezintă viziunea despre lume dintr-o dublă
perspectivă. La nivelul formei polemizează cu
literatura înaintaşilor, alegând să scrie o baladă. Se
pot remarca şi elemente specifice liricii barbiene,
cum ar fi motivul soarelui, motivul increatului,
motivul oglindirii.
 Limbajul este o sinteză a limbajului poetic
anterior, folosind atât cuvinte populare, care
subliniază caracterul de baladă al poeziei, cât şi
metafore simbol, care atrag atenţia asupra
sensului alegoric.
 Prin intermediul acestui poem, Barbu
neagă o întreagă tradiţie literară: înlocuind
ideea impusă în literatură că dragostea este
un miracol în sine, poetul prezintă drama
incompatibilităţii şi legea nemiloasă a
iubirii.
https://docs.google.com/presentation/d/17h6Kc4a2X9B9dNzl5sbPTAWMhyiSrjdwbAPtv
794itc/edit?usp=sharing