POSIBILE CERINȚE

SUBIECTUL AL II-LEA

a) Rolul notațiilor autorului;

b) Perspectivele narative;
c) Relația dintre ideea poetică și mijloacele artistice;
d) Mesajul transmis;
e) Demonstrație că aparține unui curent literar (simbolism, modernism,
neomodernism, tradiționalism, realism, romantism, etc);
f) Precizarea temei și comentarea titlului;
g) Demonstrație că aparține unui gen literar;
h) Mijloace de caracterizare;
i) Rolul verbelor/ alternanța timpurilor verbale;
j) Rolul stilistic al semnelor de punctuație;
k) Caracteristicile limbajului poetic;
l) Rolul descrierii/ narațiunii/ dialogului/ monologului;
m) temele și motivele literare.
 PERSPECTIVĂ NARATIVĂ
 Perspectivă subiectivă (verbe, pronume și adjective pronominale de persoana I și a II-a singular și
plural) + exemple din text
 Perspectivă obiectivă (verbe, pronume și adjective pronominale de persoana a III-a singular și plural) +
exemple din text
În textul ”Oraș patriarhal” scris de către Cezar Petrescu autorul reliefează/ prezintă/ construiește
subiectul care făcea deliciul din acea perioadă a tuturor persoanelor- plăcerea și expedierea unei scrisori.
În cadrul textului menționat anterior este întâlnită/ precizată/ prezentată o perspectivă narativă obiectivă
susținută/ reprezentată prin verbe la persoana a III-a, nr. singular ”părăsi, urmări, apropie”, prin pronume
personale de persoana a III-a, nr singular ” –o”, dar și prin adjective pronominale de persoana a III-a ” ei”,
”nicio”.
Având în vedere cele prezentate mai sus/ argumentele anterior demonstrate/ precizate se poate
demonstra/ afirma faptul că în textul/ opera ”Oraș patriarhal” este utilizată de către autor perspectiva narativă
obiectivă.

NOTAȚIILE AUTORULUI = INDICAȚII SCENICE= INFORMAȚII/ INDICAȚII

REGIZORALE= DIDASCALII
 Reprezintă singura intervenție în mod direct a autorului în text;
 Prezintă elemente care țin de decor, vestimentație, gesturi, mimică, acțiuni, sentimente/ stări ale
personajelor;
 Se află de regulă în paranteză.
În textul ”Daria” scris de către Lucian Blaga autorul aduce în prim-plan o secvență dramatică ce îi are
drept exponenți principali pe Daria, Grigore și Prietena.
Notațiile autorului ”joacă” un rol foarte important în structura textuală, deoarece reprezintă singura
intervenție în mod direct a autorului în text și, totodată evidențiează anumite aspecte care aparțin decorului
scenic :”[…] un orologiu vechi cu lanțuri lungi”, indică anumite gesturi ale personajelor: ”arată spre Prietena”
și reliefează/ zugrăvesc un portret fizic al unui personaj: ”mică și foarte grasă”.
Altfel spus, notațiile autorului au un rol vital fiindcă reușesc să contureze detalii esențiale pentru
punerea în scena a textului dramatic, dar mai ales inserează autorul/ vocea autorului în opera creată.

RELAȚIA DINTRE IDEEA POETICĂ ȘI MIJLOACELE ARTISTICE

- IDEEA POETICĂ= TEMĂ/ SUBIECT / MESAJ
- MIJLOACELE ARTISTICE= FIGURI DE STIL (repetiție, metaforă, enumerație, inversiune, comparație,
hiperbolă, antiteză, aliterație), IMAGINILE ARTISTICE (imagini vizuale, imagini auditive, imagini
olfactive, imagini tactile, imagini dinamice, imagini statice)
- Ideea poetică este transmisă și susținută prin mijloacele artistice, astfel între cele două se creează o relație de
interdependență
În poezia ”Lucruri suntem”, autorul Lucian Blaga aduce în prim-plan efemeritatea vieții umane, acea
trecere ireversibilă a timpului asupra căreia individul nu are vreo putere.
Temele prezentate anterior, precum și cea a destinului uman sunt susținute de următoarele mijloace
artistice: metafore ”Lucruri suntem printre lucruri”, ”drumul norilor”, comparație ”gânduri ca pietrele”,
repetiție ”ne-am duce în veci undeva/ Ne-am duce-mpreună mereu”.
Ideea poetică nu ar fi putut fi susținută de către Lucian Blaga fără ajutorul acestor mijloace artistice
prezentate anterior, astfel, între cele două elemente există o relație de interdependență/ de complementaritate.

DEMONSTRAȚIE CĂ APARȚINE UNUI CURENT LITERAR

Simbolismul este un curent literar apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea care se opune
romantismului, naturalismului și parnasianismului și care încearcă prin operele sale să ofere o altă
viziune a sentimentelor.
George Bacovia este unul dintre cei mai prolifici scriitori simboliști ai literaturii române prin
intermediul căruia trăsăturile acestui curent literar și-au făcut simțită prezența prin toate operele create.
Opera ”Ecou de romanță” aduce în prim-plan o serie de trăsături simboliste precum- cromatica,
utilizarea versului refren, conturarea unei atmosfere dezolante, corespondența între planul interior și
exterior, cultivarea sugestiei și a simbolului.
 Cromatica ”joacă” un rol important în lirica simbolistă, după mărturia autorului însuși ”Fiecărui
sentiment îi corespunde o culoare”, în cazul de față nuanța de albastru prezentată conturează o stare
lăuntrică difuză, o atitudine contradictorie, ce nuanțează corespondența dintre planul interior și planul
exterior : ” S-a dus albastrul cer senin/ S-a dus și câmpu-i veștejit”.
De asemenea, utilizarea în mod frecvent a versului refren ”Tu n-ai venit” reprezintă o altă
trăsătură a acestui curent literar, al cărei rol este acela de a evidenția trăirile dezolante ale eului liric.
Având în vedere cele menționate anterior, se poate afirma faptul că opera ”Ecou de romanță”
scrisă de George Bacovia se încadrează în lirica simbolistă, respectând principiile/ regulile/
caracteristicile care au stat la baza acestui curent literar.

PRECIZAREA TEMEI ȘI COMENTAREA TITLULUI

Alexandru Macedonski este una dintre personalitățile literaturii române care a reușit prin studiile sale să
influențeze generații de scriitori.
Opera ”Iertare” poartă un titlu semnificativ în dezlegarea mesajului și implicit a temei pe care autorul o
propune în creația literară- acesta cere îndurare pentru greșelile comise semenilor săi și Divinității: ”Iertare!
Sunt ca orice om.”
Titlul acestei opere literare este alcătuit dintr-un substantiv comun simplu și se află în strânsă legătură cu
tema pe care Alexandru Macedonski o propune în opera sa, cu mențiunea că mesajul este transmis într-o formă
compactă/ concentrată/ într-o idee care va fi ulterior conturată în poezie.
În concluzie, atât tema, cât și titlul operei ”Iertare” scrisă de către Alexandru Macedonski se află în
strânsă legătură, autorul reușind să sistematizeze toate impedimentele/ obstacolele/ acțiunile săvârșite sub forma
unor greșeli pentru care cere îndurare.

DEMONSTRAȚIE CĂ APARȚINE UNUI GEN LITERAR

Genul liric cuprinde majoritatea operelor literare prin intermediul cărora autorul își exprimă în mod direct
sentimentele și trăirile cu ajutorul eului liric.
Opera ”Dorul” scrisă de Lucian Blaga se încadrează în genul liric prin existența mărcilor lexico-
gramaticale în text- verbe la persoana I, singular și plural ” beau”, ” cuprind”, ”arde”, adjectiv pronominal
posesiv la persoana a II-a, nr. Singular ” dorul tău”, precum și pronume personale de persoana I și a II-a,
singular și plural: ” îți”, ”ne”, ”te”, ”-mi”.
De asemenea, o altă caracteristică a acestui gen literar este reprezentată de existența în text a figurilor de
stil: metaforă ” beau mireasma”, epitet „ pribeag pe-un alt pământ”, comparație” și clipele să-mi pară niște
muguri plini”.
În concluzie, având în vedere cele menționate anterior, se poate demonstra faptul că textul ”Dorul”,
Lucian Blaga aparține genului liric.

MIJLOACELE DE CARACTERIZARE A PERSONAJELOR

I. CARACTERIZARE DIRECTA
a). Făcută de către narator/ autor
b). Făcută de către alte personaje
c). Autocaracterizarea ( personajul se caracterizează pe sine însuși/ însăși)
d). Oglinzilor paralele/ reflectării poliedrice ( un personaj este văzut în mod diferit de mai multe
instanțe narative – personaje, narator
II. CARACTERIZAREA INDIRECTĂ
a.) Prin gânduri, idei și sentimente ( cum gândește și ce simte)
b.) Prin limbaj ( cum vorbește)
c.) Prin vestimentație( cum se îmbracă)
d.) Prin numele acordat în text
e.) Prin fapte
f.) Prin mediul din care provin
 Mijloacele de caracterizare
În opera literară ”Gura satului”, autorul Ioan Slavici concentrează aspecte din viața tradițională a
locuitorilor din mediul rural, precum detalierea elementelor de vestimentație ale acestora, înregistrarea
obiceiurilor întreprinse în acea zona, dar și menționarea aspectelor morale și fizice ale personajelor.
Personajul Miron este caracterizat de către autor în mod direct prin consemnarea atât a detaliilor morale,
cât și a celor fizice-Miron este un personaj plăcut, iubit de către toată lumea, care aduce bucurie în sufletele
oamenilor: ”[…] flăcăii îi erau prieteni, iar fetele se adunau bucuros în jurul lui ca sa-i asculte poveștile,
vorbele șăgalnice și cântecele frumoase”, dar Miron este totodată un personaj îngrijit, cu o statură bine
consolidată: ”Înalt și mlădios, cu umerii lați și pieptul ieșit, el calcă lat și pe întreaga talpă […]”.
În altă ordine de idei, personajul principal Miron este caracterizat în mod indirect prin intermediul
elementor de vestimentație pe care le poartă și care reflectă anumite trăsături despre sine: ” […] Miron scotea
din șerpar un fluieraș, pe care cânta câte o doină plină de duioșie […]”.
În concluzie, cele două modalități de caracterizare- directă și indirectă au rolul de a îi conferi
personajului principal Miron un statut complex și un portret amplu din toate punctele de vedere, totodată
remarcându-i-se talentul lui Ioan Slavici de scriitor.
Rolul verbelor/ alternanța timpurilor verbale
Opera „În liră-mi geme și suspin un cânt”, autorul Mihai Eminescu aduce în prim plan tema iubirii și
implicit sentimentele de dragoste și de admirație pe care le trăiește alături de persoana de lângă el.
Textul literar menționat anterior conturează prin versurile create de către Mihai Eminescu un sentiment
etern al iubirii reprezentat prin utilizarea în mod frecvent a verbelor la timpul prezent: „cânt, plec, răsună, simt,
rămâne, pornesc, împlânt”, cu scopul de a menține vie amintirea tuturor sentimentelor și de a retrăi la nesfârșit
clipele plăcute din existența sa.
De asemenea, verbele la timpul prezent îl ajută pe autor să schițeze o reactulizare a tot ceea ce înseamnă
iubire și să o propulseze în spațiul prezentului spre eternizare: ” În suflet mi-o împlânt încet-încet/ Și simt
veninul pătrunzând adânc...”.
În concluzie, rolul verbelor la timpul prezent este reprezentat de procesul de reamintire, de reactualizare,
de retrăire a tot ceea ce a desăvârșit ființa umană încă din cele mai vechi timpuri- dragostea eternă/ gnomică.
 Rolul stilistic al semnelor de punctuație

VIRGULA
● este întâlnită în enumerații/ repetiții
● scoate în prim-plan ceea ce este cu adevărat important în context
● accentuarea anumitor stări de spirit
PUNCTELE DE SUSPENSIE
● marchează întreruperea șirului gândirii și o pauză în cele exprimate
● conturează un discurs fragmentat, de tip reflexiv/ meditativ
● au rolul de a spori tensiunea lirică
● prezintă stările eului liric sau pe cele ale autorului mult mai tensionat
● pot prezenta un context ironic
LINIA DE PAUZĂ
● marchează tensiuni lirice, mai ales când este plasată într-un context confesiv
● are valoare de precizare a unei explicații suplimentare
● deschide perspectiva unei dezvăluiri, elucidări, insistări
Două puncte
● au rolul de a atrage atenția asupra unui aspect
● anunță o enumerație/ repetiție
● marchează vorbirea directă
● conturează o constatare de mare valoare, o revelație
Semnul exclamării
● prezintă stări precum: suferința, regretul, admirația, dezaprobarea, ciuda, bucuria, extazul
● marchează implicarea afectivă a autorului, accentuându-i stările pe care le trăiește
● implică o notă mare de subiectivitate.
În poezia „Nocturnă”, George Bacovia aduce în prim-plan tema singurătății prin conturarea planului
exterior după cel interior.
Autorul simbolist a ales să ofere tensiune operei sale prin utilizarea semnelor de punctuație următoare:
punctele de suspensie au rolul de a fragmenta conversația eului liric cu sine, de a spori agitația lirismului,
virgula marchează o adresare directă: „Auzi, ploaia plânge pe drum”, de a zugrăvi o structură apozițională:
„Afară, la fereastră, toamna a spus:”, dar și de a evidenția elementele descrise și atmosfera apăsătoare a cadrului
exterior: „O lacrimă cade jos, totul tace, ”, iar prin utilizarea celor două puncte, George Bacovia conturează un
răspuns imaginar, direct al naturii care constă prin oftatul apăsător al eului liric: „Of!...”
În concluzie, rolul stilistic al semnelor de punctuație este acela de a oferi întregii creații literare o notă
personală a autorului, dar totodată și de a imprima o anumită stare de spirit cititorului.
Caracteristicile limbajului poetic

Limbajul poetic= modalitatea în care scriitorul își creează propria operă literară
● utilizarea unor cuvinte cu sens conotativ (figurat) în defavoarea cuvintelor cu sens denotativ (propriu,
de bază)
● utilizarea mărcilor subiectivității sau pe cele ale obiectivității
● încifrarea sensurilor cuvintelor prin utilizarea metaforelor
● utilizarea imaginilor artistice/ a figurilor de stil
● păstrarea ritmului, a măsurii și a rimei versurilor
● ambiguitate, încifrare a textului
● utilizarea sau nu a tehnicii ingambamentului
TEHNICA INGAMBAMENTULUI= tehnică literară
1. Alternarea majusculei și a minusculei în cadrul textului literar
2. continuarea ideii prezentate inițial/ anterior
Opera „Dorul” scrisă de către Lucian Blaga nuanțează anumite trăsături ale limbajului poetic al căror rol a
fost acela de a îl consacra pe autor și a –l individualiza în literatura română.
O primă caracteristică este reprezentată de utilizarea cuvintelor cu sens conotativ în textul literar cu
scopul de a crea anumite structuri metaforice: „beau mireasma”, „pribeag pe-un alt pământ”, „muguri plini”,
„ce mare porți în inimă și cine ești?”, metaforele create de către Lucian Blaga au astfel rolul de a contura un stil
ambiguu, abstract specific autorului.
 Pe de altă parte, o altă caracteristică reprezentată în poezia „Dorul” este susținută de inserarea în text a
subiectivității eului liric, ba mai mult decât atât este redat prin vorbirea directă și un scurt pasaj din conversația
celor doi îndrăgostiți: „Mi-așa de dor de tine!”
În concluzie, în opera menționată anterior se regăsesc caracteristicile limbajului poetic blagian precum:
utilizarea cuvintelor cu sens conotativ, crearea unor metafore profunde, inserarea mărcii subiectivității al căror
rol este acela de a trasa o linie concretă referitoare la stilul aparte al scrierii autorului.

Rolul descrierii/ narațiunii/ dialogului/ monologului

Rolul descrierii:
- Evidențierea cadrului ( de tip peisaj/ tablou) în care sunt proiectate anumite sentimente
- Transmiterea mesajului operei în mod subiectiv, prin nuanțarea anumitor stări,
sentimente ale eului liric
- Crearea unor imagini artistice diverse( vizuale, olfactive, etc)
- Folosirea adjectivelor cu rol estetic pentru exprimarea stărilor trăite
- Crearea unui câmp lexical specific naturii( cadrului descris) format din substantive și adjective multiple
Rolul narațiunii
- Conturarea anumitor acțiuni, stări, momente importante prin relatarea la persoana a III-a
- Menționarea categoriilor participante la acțiune ( narator, personaje)
- Narațiunea are rolul de a insera cititorul în universul ficțional prin utilizarea unui număr mare de verbe
- Prezentarea elementelor cadrului exterior și interior în care se desfășoară întreaga acțiune
Rolul dialogului
- Dinamizează întreaga acțiune a textului
- Antrenează personajele în conversații ce presupun exprimarea sentimentelor, a opiniilor, a trăirilor, etc.
- Menține suspansul întregii acțiuni prin inserarea fie a unor replici evazive, fie a unor replici dure
Rolul monologului:
- Conturează anumite episoade ce fac referire la situații aparte
- Menține un nivel evaziv al textului, monoton
- Sporește tensiunea textuală prin intervențiile personajelor cu propria persoană
În opera ”Ioana” scrisă de către Anton Holban, accentul este plasat pe narațiune și rolul acesteia.
Un prim rol evidențiat în cadrul fragmentului extras este reprezentat de utilizarea unui număr mare de
verbe la persoana a III-a a cărei finalitate este de a contura spațiul exterior: ”Într-un timp, noaptea, marea
era superbă. […] Era o feerie și nu sunt cuvinte pentru a o descrie, nici culori pentru a o picta”.
De asemenea, narațiunea este utilizată de către autor cu scopul de a insera în text unul dintre personajele
principale- Ioana, de care se îndrăgostește protagonistul acțiunii și reușește astfel să contureze planul interior și
exterior doar în câteva cuvinte: ”Cu Ioana alături, se desfășurau împrejurul nostru miracole și, în același timp,
simțeam palpitând în noi tot ce a fost, tot ce va fi.”
În concluzie, rolul narațiunii din textul ”Ioana”, Anton Holban întregește planul interior, pe cel exterior
reușind în acest mod să prezinte personajele și comportamentul acestora într-un mod veridic/ real.
Mesajul transmis
În opera „Cuptor”, George Bacovia reușește să aducă în prim-plan un sentiment al iubirii total
dezumanizat și descompus.
Opera transmite un mesaj ascuns sub forma unei iubiri eșuate ce este reprezentat prin structuri specifice
stilului bacovian: „Sunt câțiva morți în oraș, iubito,”/ Încet cadavrele se descompun”.
Autorul șochează/ atrage atenția cititorilor prin viziunea sa asupra iubirii- pierderea sentimentelor nu
reprezintă altceva decât o descompunere lăuntrică lentă ce are rolul de a distruge totul în jur: ”Și-ncet cadavrele
se descompun...”.
În concluzie mesajul poeziei ”Cuptor” nu face altceva decât să evidențieze viziunea pur bacoviană a
autorului prin metaforele create, dar și prin existența versurilor refren: ” Sunt câțiva morți în oraș, iubito,”.
 TEME ȘI MOTIVE LITERARE
TEMA= SUBIECTUL/ MESAJUL/ IDEEA CENTRALĂ A OPEREI LITERARE
= este construită dintr-un domeniu, o idee, o atitudine, un sentiment în jurul cărora se încheagă
acțiunea operei artistice.
EXEMPLE:
- Tema istorică
- Tema iubirii
- Tema războiului
- Tema trecerii ireversibile a timpului- ”fugit irreparabile tempus”
- Tema naturii
- Tema comuniunii om-natură
- Tema familiei
- Tema filozofică
- Tema vieții/ morții
- Tema creației și a creatorului
- Tema omului superior
- Tema aspirației către ideal
- Tema vârstelor (copilăria, adolescența, maturitatea, bătrânețea)
- Tema raportului dintre om și Divinitate/ Dumnezeu
- Tema luptei pentru libertate/ dreptate

MOTIVE LITERARE= CUVINTE CHEIE CARE SE REGĂSESC ÎN CADRUL TEXTULUI LITERAR

ȘI FAC TRIMITERE LA TEMA LITERARĂ
EXEMPLE:
- MOTIVUL ÎMBRĂȚIȘĂRII
- MOTIVUL LACULUI / AL MĂRII
- MOTIVUL LACRIMILOR
- MOTIVUL SĂRUTULUI
- MOTIVUL SUFERINȚEI
- MOTIVUL CODRULUI/ AL PĂDURII
- MOTIVUL APELOR
- MOTIVUL PLANTELOR
- MOTIVUL ZIDULUI
- MOTIVUL RUINEI
- MOTIVUL PLÂNSULUI
- MOTIVUL STELELOR
- MOTIVUL SOARELUI
- MOTIVUL CERULUI
- MOTIVUL LUNII
- MOTIVUL DEPRESIEI
- MOTIVUL FLORII ALBASTRE
- MOTIVUL TEIULUI/ AL SALCÂMULUI/ AL BRADULUI
- MOTIVUL OGLINZII
- MOTIVUL OCHILOR
- MOTIVUL BUZELOR
- MOTIVUL INIMII
- MOTIVUL VISULUI
- MOTIVUL SOMNULUI
- MOTIVUL DORULUI
- MOTIVUL TRANDAFIRULUI (AL ROZELOR)
- MOTIVUL CUVÂNTULUI
- MOTIVUL LACĂTULUI
- MOTIVUL JOCULUI
- MOTIVE CROMATICE (NEGRU, ALB, VERDE)
- MOTIVUL SOLITUDINII/ SINGURĂTĂȚII