SUBIECT I.B.

Textul argumentativ model – varianta 20 de antrenament din 2020 – dacă părerile celor din jur ne
influențează alegerile - (primul alineat – ipoteză; apoi două alineate, argument 1 + exemplu; și iar 2 alineate,
argument 2 + exemplu; ultimul alineat, concluzie)

Este cunoscut faptul că nu alegem, de obicei, oamenii care să ne influențeze, ci pur și simplu se întâmplă. Că
acest contact cu lumea duce către evenimente de bun augur sau nu, nici asta nu e tot timpul sub controlul nostru.
Dacă oamenii pe care îi ținem aproape ne spun lucruri, ne sfătuiesc, e firesc să-i ascultăm. De aceea cred că părerea
celor din jur ne influențează alegerile de orice tip, în viața personală sau cea profesională, decizii care vizează
cariera sau probleme sentimentale. Cu toții trăim în această lume, la un loc și depindem unii de alții, lăsăm urme în
viața altora.
În primul rând, de când suntem mici suntem povățuiți de părinți, orientați în viață, poate uneori sunt ei cei
care fac alegeri pentru noi, dar ne vine rândul să fim independenți și să alegem singuri la un moment dat. Și părinții,
știm, nu tac niciodată. Sunt sfătoși din fire. Mereu își dau cu părerea despre ce prieteni să avem lângă noi, ce
meserie să ne alegem, ce școli să facem, cum să ne cheltuim banii și multe altele. Ne sfătuiesc din grija pe care ne-o
poartă și noi îi ascultăm din respectul pe care li-l purtăm.
Spre exemplu, o experiență culturală care-mi poate susține afirmațiile este drumul de maturizare al lui
Harap-Alb sau Gheorghiță din „Baltagul” care permanent în procesul lor inițiatic primesc sfaturi de la cei apropiați,
familie, prieteni pentru a se asigura de succesul lor, lucru care se și întâmplă. Un tânăr pentru a se dezvolta corect
are nevoie de astfel de influențe.
În al doilea rând, dacă luăm în calcul doar aspectul profesional al vieții, știm că mereu avem de învățat, mai
ales de la cei care sunt cu un pas înaintea noastră. Să învățăm de la cei mai buni, e o vorbă. Când ești elev, întrebi un
profesor, când te angajezi, ceri părerea celor cu mai multă experiență. Vrei să fii îndrumat, pentru că vrei să reușești.
Spre exemplu, în textul dat, Slavici își amintește de prietenia cu Eminescu și de impactul pe care omul, nu
poetul l-a avut asupra lui. Îi citea ce scria, aștepta păreri, era mulțumit când Eminescu părea mulțumit, îl durea când
era criticat, dar suporta știind că are de învățat, pentru că îl vedea pe poet, la cei 20 de ani ai lui, ca pe unul care știa
aproape totul despre tot.
În concluzie, nu e deloc dăunător să te lași influențat de părerile celor din jur, atât timp cât sunt oameni de
încredere, oameni pe care îi respecți, au ce să-ți ofere din experiența lor de viață.
 SUBIECT DE TIP II – modele de răspuns

1. Notațiile autorului sau indicațiile scenice sau didascaliile sunt o trăsătură specifică genului dramatic
reprezentând singurele intervenții în text ale scriitorului. Un prim rol este de a oferi instrucțiuni actorilor și
regizorului, în vederea unei interpretări corespunzătoare a operei pe scenă, dar contribuie și la o mai bună înțelegere
a acesteia de către un posibil cititor, la caracterizarea directă a personajelor, la evidențierea relațiilor dintre
personaje.
În fragmentul dat din ... scris de ..., notațiile privesc mimica actorilor („...”), intonația rostirii („...”),
vestimentația („...”), elemente de decor („...”), detalii ale acțiunii, de context spațio-temporal/ cronotop („...”),
comportametul („...”).
Se observă că personajele sunt într-un conflict exterior din indicația „...”, deoarece ... (se face un mic rezumat
al fragmentului). Personajul X este caracterizat direct ca fiind ... („...”)

2. Perspectiva narativă definește punctul de vedere al naratorului față de universul ficțional creat, unghiul
din care privește și interpretează faptele. În fragmentul dat din ... scris de ..., perspectiva este obiectivă, deoarece se
povestește la persoana a III-a, mărcile lexico-gramaticale fiind formele verbale și pronominale de persoana a III-a:
„...”, „...”. 
Se observă că naratorul este omniscient, omniprezent, ceea ce presupune că ştie totul despre personajele sale,
are o atitudine demiurgică şi redă evenimentele fără să se implice, particularitate specifică prozei realiste. El
dirijează destinele eoilor săi. Naratorul prezintă cum .... (rezumat).
Reperele spațio-temporale „..” și detaliile întâmplărilor/sau ale descrierii personajelor/ locurilor dovedesc că
este un narator creditabil, care vede lumea dindărăt și are o viziune de ansamblu.

3. Perspectiva narativă definește punctul de vedere al naratorului față de universul ficțional creat, unghiul
din care privește și interpretează faptele. În fragmentul dat din ... scris de ..., perspectiva este subiectivă, deoarece
se povestește la persoana I, mărcile lexico-gramaticale fiind formele verbale și pronominale de persoana I: „...”,
„...”. 
Naratorul este implicat afectiv în evenimentele prezentate și joacă şi rolul unui personaj; faptele nu sunt
prezentate cronologic, ci într-o ordine personală dictată de propria conştiinţă. Naratorul comunică și se comunică la
persoana I, se concentrează asupra propriului univers sufletesc, iar, din acest motiv, lumea prezentată se înfăţişează
cititorului dintr-un singur unghi, trăsătură specifică prozei psihologice.
Din secvența „..” reiese neliniștea/ melancolia/ nedumerirea cu privire la ...(rezumat).
Astfel acest narator prezintă o singură perspectivă asupra evenimentelor, a sa, cu focalizare din interior.

4. Ideea poetică este reprezentată de gândurile, ideile, concepțiile despre lume și viață ale unui scriitor
transpuse într-un text poetic prin utilizarea unui limbaj figurat, expresiv.
În textul dat ... scris de ..., ideea poetică se construiește în jurul temei .... (timpului ireversibil/ iubirii/ artei
poetice/ condiției umane în raport cu societatea/ condiției artistului..), motivele literare fiind ... (cartea/ visul/
drumul/ noaptea/ umbrele/ ochii/ florile/ secunda ...).
(dacă știm cine este poetul și din ce curent face parte, zicem:
X, fiind un poet simbolist/ modernist/ romantic/ tradiționalist, utilizează simboluri/ metafore/ un limbaj
ambiguu/ estetica urâtului/ ermetizarea limbajului ... )
(dacă nu știm cine este și nici la curente nu ne pricepem, atunci analizăm direct fiecare strofă:
În prima strofă, poetul surprinde ... / În primele două strofe se pune accent pe ... )
Este evident că și titlul „...”, element paratextual și de compoziție anticipă ideile poetice, oferind cititorului o
cheie de interpretare. Câmpul semantic dominant în discurs este al ... (naturii/ călătoriei/ cărții...)„...”, „...”.
Expresivitatea limbajului se realizează prin recurența epitetelor ...., metaforelor ..., comparațiilor ...,
personificărilor ... care contribuie la accenuarea sentimentului de ... (nostalgie/ neliniște/ melancolie/ deprimare/
bucurie..). Interogațiile retorice .../ exclamațiile retorice ... sunt o dovadă a subiectivității eului liric, dar oferă o
tonalitate meditativă/ neliniștitoare/ extatică...
 Din punct de vedere prozodic, textul este organizat în ... strofe/ sau are structură astrofică/ cu rimă ... și
măsură de ... silabe/ sau este scris în tehnica ingambamentului și a versului liber, trăsătură a liricii moderne.