Secolul 19 poate fi caracterizat prin diversitate si complexitate, acest secol fiind cel care cunoaște cea mai

profunda schimbare artistica de dupa Renaștere. Este reprezentat de mari schimbări provocate de revoluțiile
politice, artistice, industriale, afectând urbanistica si arhitectura oraselor.
Presa se folosește de noile tehnici de reproducere a operelor de arta, lucru care contribuie la răspândirea
creației artistice, dar si la dezvoltarea criticii de arta. Tocmai aceasta critica asupra artiștilor vremii,
considerați ,, refuzati ai saloanelor,, ,încearcă sa își exprime propria personalitate in lucrările lor, oferindu-le
privitorilor o viziune clara si coerenta asupra lumii.

Neoclasicismul este o perioadă în care sunt redescoperite și dezvoltate ideile democratice din perioada clasică
grecească, sunt elaborate primele declarații ale drepturilor omului și monarhiile absolutiste sunt înlocuite cu
republici sau monarhii constituționale.
Arhitectura neoclasică se inspiră în mod direct din arhitectura templelor antice grecești.
Astfel ca cele mai cunoscute clădiri în stil neoclasic sunt Casa Albă și Capitoliul din Washington D.C. (S.U.A.),
Pantheonul din Paris (Franța), British Museum din Londra (Anglia) sau Muzeul Prado din Madrid (Spania).
Printre artiștii neoclasici menționăm pictorii David, Ingres și Angelica Kauffman și sculptorii Canova și
Thorvaldsen.

Neoclasicismul s-a născut din marile scrieri ale istoricului prusac Johann Joachim Winckelmann, iar orientarea
spre arta antica va fi incurajata si de descoperirile arheologice de la Pompei si Herculanum, care starnesc
entuziasm. Winckelmann a propus reînnoirea ideilor greco-romane folosind tehnici mai simple, spre deosebire
de stilurile extravagante ale barocului și rococo-ului. Pentru a realiza acest lucru, artiștii au ales să acorde
prioritate simplității și să nu suprasolicite lucrările cu elemente decorative.

De asemenea, la temelia Neoclasicismului stau speculatiile teoretice ale lui JOHANN JOACHIM
WINCKELMANN, care publica Istoria artei antice, dar si ideile unui pictor-teoritician ANTON RAPHAEL MENGS,
entuzismat de descoperirile arheologice. Neoclasicismul se adreseaza intelectului, la un moment Wincklemann
sfatuindu-i pe pictori sa ISI INMOAIE PENSULA IN INTELECT.
Neoclasicul va fi numit ADEVARATUL STIL si va considerat un fel de Renastere. Ideea centrala acestui stil se va
sprijini pe imitarea cat mai fidela a artei antice, despre care se credea ca a atins frumusetea absoluta, din acest
motiv fiind parasita inspiratia din natura.
In ceea ce priveste CARACTERISTICI STILISTICE In pictura, Neoclasicul pune accentul pe desen, preferand liniile
drepte, formele fiind acoperite de culori lipsite adeseori de adancime, sunt inchise cu ajutorul unor contururi
nete si pline de puritate, astfel ca desenului i se subordoneaza culoarea. De asemenea, in compozitii este
preferata viziunea frontala, cu forme clare.
Arhitectura imita modelele antice in forma lor, Neoclasicul tinzand catre o arh de o puritate primitiva, care are
un decor sever si renunta la efectele cromatice si ornamentele sculpturale. Astfel ca, coloana inlocuieste
pilastrul, zidurile sunt pretuite pt golul, nuditatea lor. Iar in sculptura, ca si in arh, raceala este interpretata
drept PURITATE.
In acest secol, arhitectii sunt mai inclinati sa acorde atentie tehnicii.
Spre exemplu, NICOLAS LEDOUX si ETIENNE BOULLEE, la sfarsit de sec 18, au deschis calea arh moderne prin
propunerile unor forme noi, a caror realizare necesita utilizarea unor noi materiale precum fonta, fierul, otelul
si betonul.
 In ceea ce priveste ARHITECTURA NEOCLASICA , deoarece Grecia si Roma se afla la originea neocl, ordinul
Doric isi recapata importanta din Antichitate. Din experienta arh Romei antice, neoclasicii vor deprinde stiinta
spatiului.
In arh neoclasica predomina, in general, COPIA, din cauza lipsei de imaginatie creatoare.
Spre exemplu, in Franta, Soufflot utilizeaza elem reprez clasicismului greco roman in cadrul Bisericii Sainte
Genevieve.
Biserica La Madeleine, realizata de arh Barthelemy Vignon, este un templu corintic, ridicat in cinstea lui
Napoleon. Acest monument ofera ideea unui templu roman, insa intre interior si exterior sau nu exista o
continuitate logica. In schimb, Arcul de triumf din Paris este fructul imaginatiei arh.
Alte monumente neoclasice imp: Muzeul britanic , care contine o colonada ionica ,(Germania) Poarta
Brandenburg , care evoca propileele ateniene.

Neoclasicismul francez a avut 2 mari reprezentanti: Jacques-Louis David , Jean Dominique Ingres, fiecare
reprezentand cate o etapa al acestui stil.
David reprezinta prima etapa al Neoclasicismului francez.
Pt el orice subiect trb sa fie nobil si accesibil tuturor. Acesta avea ca sursa de inspiratie istoria si mitologia
clasica. Acorda culorii doar un rol secundar, utilizand doar desenul pt a obtine max de claritate.
Opera sa din 1784, Juramantul Horatiilor, este socotit ca fiind adevaratul manifest al Neoclasicismul. In aceasta
lucrare, pictorul doreste sa sublinieze ideea de sacrificiu pt patrie, scena fiindca tratata cu raceala. insa, in ciuda
rigiditatii atitudinilor, desenul subliniaza tensiunea nervoasa a grupului de persoane situate in centrul actiunii.
David se dovedeste a fi un doctrinar, care pune regula mai presus de orice, uitand ca tehnica se dem cu paleta
in mana. La sfarsitul vietii, acesta s-a temut ca a acordat prea mult loc adevarului in portretele sale, insa tocmai
portretele au alcatuit partea cea mai rezistenta a operei sale, acestea sugerand cu finete viata interioara a
modelului, in ciuda dispretului pt expresie.

Ingres este elevul lui David si considerat inovator al artei acestuia prin apelul la natura.
Din timpul sederii in italia, acesta isi formeaza un stil linear, care suprima aproape complet umbrele. Desenul
ramane cel mai important element al stilului sau.
In cadrul operei ,,Mare odalisca,, , silueta feminina este desenata cu o linie de o uimitoare puritate, iar faptul
ca a adaugat 2 vertebre in plus, a fost pt a spori expresia.
In opera ,,Baia turceasca,, , lucrare de batranete, artistul abordeaza un subiect indragit de romantici, fiind
inflacarat de imaginatia acestora.
Ingres utilizeaza tonuri plate, o lumina egala, contururi nete si sinuozitati ale formelor, sugerand un adv
arabesc. Nudurile si portretele raman lucrarile sale de referinta : Dnul Bertin, D-ra Riviere, Porterul lui Granet.

Secolul 19 este un secol destul de rezervat fata de imaginatie.

Deceniul al 3lea din sec 19 este momentul marilor batalii dintre neoclasici si generatia tinerilor romantici,
discutia fiind intre INGRES si DELACROIX. Este lupta dintre ratiunea neoclasicilor si sentimentul romanticilor.
Romantismul provoaca o adevarata revolutie cultural-artistica.
 Neoclasicii se foloseau de ratiune pt a intelege lumea. Generatia romanticilor este convinsa ca, cu ajutorul
acestor mijloace de investigare, inaintasii lor se opreau la perdeaua inselatoare a realitatii.
Realitatea ascunsa, aflata dincolo de cortina, va constitui taramul in care va iscodi generatia lui Delacroix.
Noua gandire artistica va fi calauzita de convingerea ca starile individuale , ca si mecanismele universului sunt
stapanite de aceleasi forte. Dezvaluind trasee ascunse ratiunii, Romantismul exploreaza domeniul fascinant al
vietii psihice omenesti
Cand artistii vor incerca sa identifice analogii intre micro si macrocosmos, acestia vor observa ca fiecarui
sentiment ii coresounde o culoare neobisnuita. expresia sentimentului isi va pune astfel amprenta asupra
tuturor creatiilor romantice.

Romantismul isi indreapta privirile spre Evul Mediu, tematica fiind intregita cu subiecte religioase , inspirate de
lumea orientala sau evenimente recente. Orice eveniment este folosit drept inspiratie: cataclisme naturale,
naufragii, batalii, vanatori.

Romantismul propune un nou tip de artist, inclinat spre evaziunea, extragerea, ,,furtul,, din realitate.
Tema noptii este cea mai frecvent utilizata , care fascineaza prin atmosfera care dezlantuie lumea visului, prin
perisajul nocturn, in care se oglindesc stari sufletesti tulburatoare.
Pictorii WILLIAM TURNER/ CASPAR DAVID FRIEDERICH se simt atrasi de peisaje tulburatoare , furtuni, avalanse.
De asemenea, lucrarile celebre Pluta Meduzei (Gericault) sau Barca lui Dante (Delacroix), sunt asociate cu
simbolul barcii, amintind de viata plina de primejidii si de neliniste interioare.
O alta tema este cea a cavalerului si calului, care este reinterpretata, sugerand explozia energiilor psihice,
elanul catre libertatea interioara - Calul speriat de furtuna (Delacroix).
Chiar si temele religioase sunt reinterpretate, in locul unei rastigniri traditionale , CASPAR DAVID F.
imagineaza un crucifix pe un vf de munte.
Tema ruinelor, inspirata de vestigiile gotice, se refera la caracterul efemer al vietii pe pamant, ca si la
scurgerea timpului.

Despre caracteristicile stilistice se poate spune ca exista o preferinta pt culoare,este prezenta compozitia
dinamica si folosirea contrastelor cromatice sau valorice.

Theodore Gericault este un pictor cu o personalitate complexa, care se regaseste si in operele sale. Pasiunea
pt cai, care-i va aduce si moartea, il inspira in realizarea unor compozitii pline de dinamism.
In lucrarea ,,Derbi de la Epsom,, , se observa ca Gericaut nu imita realitatea, ca miscarea in pictura se
deosebeste de imaginea miscarii reale. Pana in momentul acela, nimeni nu mai vazuse pana atunci cai alergand
cu picioarele suspendate in aer.
Un naufragiu, petrecut pe coastele Senegalului, l-a inspirat sa picteze ,,Pluta Meduzei,, . Atfel, Gericault va
picta o monumentala piramida de trupuri care exprima moartea, durerea si forta. Pasiunea pt realitate nu-l
opreste sa elimine orice element accidental, a-i transmite ideea ca naufragiul ar fi putut fi un episod al
potopului biblic.
Gericault se arata interesat de misterul vietii si al mortii, de investigarea sferei irationalului. - Ucigasa de copil.
Eugene Delacroix este un om inteligent si cultivat, care imbina calitatile unui atent observator al vietii
moderne, cu imaginatia si visul.
 In lucrarea ,,Barca lui Dante,, , care este considerata un manifest al Romantismului de catre romantic, este
prezenta o intreaga gama de bunuri si gustul academic al nudului.
din cauza Lipsei de intelegere fata de operele sale, acesta este acuzat ca picteaza cu o matura beata. Acesta se
va inspira din operele marilor coloristi, cum ar fi venetienii Renasterii, dar si de pictura lui Rubens.
La londra are revelatia picturii lui Constable, de la care preia tusa divizata si legea amestecului optic, lucru care
il face sa repicteze Masacrul din Chios.
Intensitatea emotiiilor transpuse pe panza constituie ceea ce el numea ,,muzica tabloului,, ,, osarbatoare a
ochilor,,. Pentru acesta, fiecare imagine reaminteste o senzatie cunoscuta.
Stralucitoarea sa imaginatie este supusa permanent cotrolului ratiunii, el insusi afirmand ca este un clasic. Un
adevarat testament artistic este compozitia Lupta lui Iacob cu ingerul, care uneste definitiv muzica picturii cu
semnificatia spirituala.

In Spania, unul din reprezentanti este Francisco Jose de Goya y Lucientes, un artist coplesitor, care anunta
pictura moderna a sec 20.
Viata sa se imparte in 2 perioade - prima, fericita si plina de succese; a doua, marcata de boala si necazuri.
Acesta ajunge pictor la curtea regala, dar, in ciuda abilitatii sale in relatiile cu suveranii, nu ezita sa trans familia
lui Carol al 4-lea intr.o galerie de figuri grotesti.
Inprima perioada de activitate, pictura lui Goya aminteste de moda serbarilor galante, insa, dupa ce este lovit
de boala, ramane surd, iar opera sa incepe sa nu.si mai gaseasca termen de comparatie.
opera Maja nuda, ilustreaza ft bine stilul lui Goya. Dincolo de sugestia senzualitatii, interesul lui se indreapta
catre elem compozitiei: diagonala corpului este echilibrata de contramiscarea bratelor. Maja imbracata, are o
nota si mai enigmatica.
Picteaza o galerie de portrete pana la sfars vietii sale: Ducesei de Alba, Laptareasa din Bordeaux. Iar ocupatia
spaniei de catre armatele napoliene, ii inspira scene ingrozitoare, ca in 3 mai 1808, dar si ciclul de
gravuri ,,Dezastrele razboiului,, . Pictorul este revoltat de cruzimile la care sunt supusi conationalii sai,
ridicandu-se impotrica absurditatii lumii.
Spiritul caustic si fantezia dezlantuita/cauzata de ciclul de gravuri Capricii, dar si tablorui precum Colosul,
prezinta o lume halucinanta, amestec de ironie, cruzime.

In cadrul picturii engleze ii intalnim pe Henry Fuseli , elvetian, care picteaza scene de cosmar tulburatoare, pe
William Blake, un poet, dar si plastician cu o tulburatoare imaginatie. Amandoi se integreaza miscarii romantice
si prevestesc Suprarealismul.
John Constable preconizeaza intoarcerea la natura si nu ezita sa le recomande pictorilor sa isi aseze sevaletul
in aer liber. Prefera drama atmosferica si imaginatia pur picturala. Acesta Se arata entuziasmat de poezia
cerurilor,incercand sa surprinda senzatiile provocate de lumina naturala. Cateva din realizarile sale,in acest
current, sunt absenta finitului in executie, care ii este reprosata si criticata, cultivarea impresiei si prefigurarea
tehnicii tusei divizate.
Prin William Turner, miscarea romantica engleza atinge punctul culminant. Acesta se concentreaza pe
atmosfera in care exploziile luminoase se intalnesc cu vaporii de apa de pe Tamisa. Se spune despre el ca
picteaza cu abur colorat.
 Turner adauga un element nou - visul, care transfigureaza realitatea si face din el un mare vizionar. Incearca
sa intre in comuniune cu natura dezlantuita, si se povesteste ca a cerut sa fie legat de catargul unei corabii in
plina furtuna.
Pare ca ii depaseste pe impresionisti, prefigurand pictura futuristica sau chiar abstracta.

Pictura germana se indeparteaza de realitate, romanticii germani evadand fie in lumea sentimentelor, fie
intr-un Ev Mediu pe care il idealizeaza.
Casper David Friederich avea ca tema dominanta peisajul religios romantic, cu o atmosfera melancolica, in
care sunt frecvente motivele ruinelor, mormintelor, arborilor desfrunziti.
Omul este vazut in spate, contempland in singuratate, spatiul imens al unor peisaje pustii.
Daca pictorii romantici obisnuiau sa dramatizeze peisajele, Casper descopera tragedia peisajului fara sa uzeze
de dinamismul compozitional specific romanticilor, folosind mijloace aproape clasice.
Acesta creeaza portretul unui peisaj: ,,Marea campie de la Dresda,, , care produce un soc vizual, comparabil cu
acela al unei fotografii realizate prin mijloace moderne.

REALISMUL urmareste sa infatiseze realitatea umana si sociala asa cum este ea. Acesta prezinta o atitudine
obiectiva, subiecte inspirate de oameni simpli, in atitudini firesti.
Realismul acorda atentie scenelor din viata contemporana. Pictorii dau o valoare expresiva desenului prin
simplificare si stilizare.temele socotite secundare sunt puse in prim plan, dobandind o forta autentica.

Gustave Courbet, in lucrarea ,,O inmormantare la ornans,, , a studiat fiecare pers care a participat la
eveniment. Incearca sa atinga esentialul, suprimeaza detaliile nesemnificative si simplifica formele.
armonizeaza griuri, rosuri si violeturi cu albastrul cenusiu al cerului.
Courbet isi insuseste elemente de tehnica de la marii pictori ai trecutului si astfel, dobandeste o siguranta de
sine care il va face sa se considere superior.
In lucrarea Valul, chiar si apa are o materialitate densa, care confera panzei o mare vitalitate.

Honore Daumier este un reprezentant al realismului-critic. Caricaturist, isi gaseste forta in desenul nervos,
fiind capabil de a inregistra fizionomii memorabile.
In lucrarea ,,Spalatoareasa,, , a introdus volume riguros modelate, amintind de romantici, prin culoare.

Jean-Francois Millet se concentreaza pe lumea taranilor, pe care ii infatiseaza cu mila crestineasca, dar si cu
simplitate: ,, L,Angelus,, , o lucrare in care taranii devin un adevarat simbol. Acesta a dorit sa puna trivialul in
fata sublimului.
In opera ,,Culegatoarele de spice,, , se arata apropiat de traditia clasica a picturii franceze prin simtul analizei
formelor, care ii permite sa construiasca cu ajutorul celor mai simple volume. A cautat tonalitati austere si
discrete si desprinde folosirea unor efecte sugestive de lumina, ca un adevarat maestru al realitatii.
In operele sale intalnim perioade aproape de neocl, romantism si realism. Face sa triumfe peisajul ca stare
sufleteasca. Pentru el, natura este formata din impresii. Este vorba de o viziune int care se proiecteaza asupra
realitatii cotidiene, pt a crea alta lume.
Picteaza peisaje din Italia cu o rigoare clasica si descopera avantajul de a lucra in plein air. Mai tarziu ajunge la o
maniera mai vaporoasa, dar pastreaza preocuparea pt arh tabloului.

In cadrul IMPRESIONISMULUI, personalitatea care poate fi numita CODIFICATORUL IMPRESIONISMULUI este

Edouard Manet , un artist cu o cultura vizuala aparte.
Acest curent fost numit impresionism deoarece pictorii nu foloseau linii, însă, dacă pictura a fost observată la
o anumită distanță, a dat „impresia” că există anumite linii și figuri care au dat sens picturii. La fel, cuvântul a
fost extras dintr-un tablou realizat de Claude Monet intitulat Impresie, soare răsărit (1872).
Impresionismul este un curent artistic care își are originile în Franța, unde un grup de pictori resping temele
oficiale (istorice, anecdotice, mitologice), adoptând o viziune originala asupra lumii sensibile și o tehnica noua
ce consta în transpunerea pe suport a senzațiilor vizuale fugitive pe care le au în fata motivului. O fac cu
ajutorul divizării tușei în culorile componente ale spectrului. Din acest moment, pictând în aer liber fără
clarobscur și fără contururi, imaginea topindu-se în atmosfera în timp ce chiar umbrele sunt redate prin
culoare, artiștii respective aplica o lovitura de gratie artei academiste oficiale.
Impresionismul e semnalat prin plain-airism, diviziunea tonurilor si coloritul clar. Umbra este considerate o
alta nuanța a unei culori, fiind ea însăși o culoare, in general de nuanța slab albăstrie sau violeta.

Manet nu a fost plain-airist, dar punea culoarea asa cum o vedea la lumina zilei. El observa foarte bine
variațiunile suferite de un obiect în aer liber, variațiuni cauzate de lumina și depărtare.
Cu venirea democrației, elita formata din Curte, nobili și înalta burghezie dispare. Publicul comun, adică
“omul de pe strada”, nu are o cultura vasta, scăzând astfel criteriul după care se apreciau operele de arta. Are
loc o lupta continua intre publicul ostil către tot ceea ce ii contrazice obiceiurile și artiștii, care vor sa aducă
noutatea în arta.

Manet introduce aceasta noutate în arta prin subiectele abordate, prin felul sau de a înțelege un motiv.
Execuția simpla, sigura, franca ii ilustrează din plin temperamental.

Artistul introduce un raport precis si contrastant intre lumina și culoare. Pana la el, anumite parți erau
prezentate în culorile lor natural, în tonul local, iar cele umbrite erau acoperite de un ton brun pana la ruginiu.
La Manet, lumina rezulta din raportul tonurilor clare fata de cele întrebuințate pentru părțile umbrite.
Impresionismul își are originile în Școala Barbizon, unde artiștii s-au adunat pentru a picta în aer liber și
pentru a se inspira din decorurile naturale. De la această școală, impresioniștii au luat gust pentru peisaje și
pentru frumusețea și luminozitatea naturii.
Impresionistii practica divizionismul cromatic, astfel incat suprafata panzei este impanzita cu mici ,,virgule,,
de culoare pura. Amestecul culorilor, care se facea in mod traditional pe paleta, se produce acum pe retina
privitorului. - acest efect are denumirea de AMESTEC OPTIC. El obliga spectatorul la o noua strategie, det-l sa se
indeparteze cativa pasi de panza pt a putea recepta mai bine mesajul pictural. Cu toate acestea, vor primi
reprosuri referitoare la aspectul ,,neterminat,, al lucrarilor lor.

Inventia Fotografiei va avea urmari neasteptate asupra picturii.

Artistii devin constienti de faptul ca reproducerea exacta a realitatii poate fi preluata de fotografie.
Multe compozitii ale lui Degas se resimt de pe urma cadrajului fotografic prin punerile in pagina neasteptate.
Cel care avea sa ramana toata viata fidel noilor principii va fi CLAUDE MONET. In schimb, Degas nu va practica
fragmentarea tusei. De asemenea, dintre membrii grupului, Pissarro este cel mai echilibrat.
Intalnirea cu cei doi initiatori (Boudin si Jongkind), ii provoaca lui Monet revelatia luminii, astfel elaborand o
pictura fluida, aeriana si colorata.
Lui Monet îi plăcea să picteze în aer liber, mai ales în grădinile casei sale situate în Giverny (un loc pe care
turiștii îl pot vizita astăzi). În acest loc a realizat o serie de tablouri cunoscute sub numele de Nuferi, inspirate de
iazurile din casa lui.
O altă dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale a fost Catedrala din Rouen (realizat în 1895). Această lucrare
a constat din mai multe portrete ale catedralei care au fost realizate în diferite momente ale zilei; În acest fel,
Monet a reușit să surprindă modul în care culorile clădirii s-au schimbat în funcție de incidența solară. Efectul
luminii asupra formei este dus la extrem: constructia din piatra este dematerializata, lumina palpaie si pare
ca ,,mananca,, forma.
AUGUSTE RENOIR isi va gasi idealul in arta trecutului. Dintre impresionisti, el este cel mai aproape de acea
bucurie de a trai, caracteristica curentului. El pare sa se afle intotdeauna inauntrul unor gradini paradisiece.
A fost un pictor francez care s-a remarcat prin portretele figurii feminine, care au fost inserate în peisaje
naturale. A fost un artist foarte special care, prin lovituri de perie, a reușit să capteze vibrații și luminozități
deosebite în lucrările sale.
Acest lucru poate fi văzut în picturi precum ,,Marii scăldători,, (1884), unde corpurile feminine au o
iluminare izbitoare și nuanțe roz. În plus, loviturile de apă permit privitorului să perceapă mișcarea și vitalitatea.
In evolutia sa, se produce o ruptura neasteptata. Acum se va indrepta catre arta clasica, cautand formele
ample ample si viguroase, precizia desenului si armonia liniilor - ca in Umbrelele.
Lumina-culoare impresionista este abandonata in favoarea unor forme definite prin conturul ferm si atentia
acordata compozitiei.
In sinteza picturala a ultimei etape, acesta asociaza nuduri senzuale de inspiratie mitologica cu fundaluri
peisagistice gratioase si pline de puritate.
CAMILLE PISSARRO va fi sufletul miscarii, organizand expozitii si atragand spre Impresionism, tineri cu un talent
deosebit (Gauguin, Van Gogh,Seurat).
El este pictorul care a suferit cea mai puternica influenta din partea peisagistilor englezi - Turner. A cautat
mereu noutatea, de aceea catre sfarsitul vietii, va adopta tehnica POANTILISTA a lui Seurat.
Ca și alți pictori din această perioadă, și el va căuta să depășească formele impresionismului. Personajele -
siluete umane - care până acum jucaseră un rol mai puțin important în opera sa, devin din ce în ce mai
prezente.
Cel mai adesea sunt femei, care execută diferite munci la fermă sau visează cu ochii deschiși. În aceste
condiții, peisajul devine numai un fundal pentru prezentarea motivului principal. Tânăra fată cu băț (1881) este
poate cea mai caracteristică pictură pentru această perioadă de creație a lui Pissarro.
ALFRED SISLEY , impreuna cu Monet si Pissarro reprezinta Impresionismul in stare pura. Sisley evita sa topeasca
formele in efecte atmoferice. El spune ca Impresionismul este o stare de fericire. Priveste orice subiect cu mult
calm.
EDGAR DEGAS - se apropie de impresionisti prin nonconformismul sau, gustul pt culoare pura si interesul pt
viata cotidiana.
In tineretea sa, Ingres l-a sfatuit sa traga linii si iar linii, ceea ce nu va uita niciodata. Linia delimiteaza forma, il
obliga sa abandoneze divizarea tonului.
 Loja teatrelor, sala de balet sau cursele hipice ii ofera pretexte pt compozitii de o modernitate neasteptata.
Fiind inspirat de stampa japoneza si de cadrajul fotografic, acesta ofera puneri in pagina in compozitii de o
mare complexitate.
Aminteste de Leonardo prin nr mare de experiente tehnice care il face sa amestece uneori pastelul, uleiul sau
guasa.

Sentimentul cu care acești novatori privesc natura e un sentiment liric, de admirație entuziasta în fata
aspectelor ei, determinate în mare parte de acțiunea luminii. Lumina este agentul principal care da viata,
însuflețește și modifica personajele mereu, deși elementele componente rămân aceleași. Când e prezenta,
natura este colorata, vesela, vibrează, iar când e absenta, totul e mohorât, trist, nuanțele tinzând spre cenușiu.
O tema din natura nu e ceva invariabil, nu rămâne mereu asa cum a fost văzuta de un artist într-un anumit
moment, cum credeau peisagiștii secolelor trecute. Natura e în continua schimbare, iar aceasta schimbare
depinde în primul rând de lumina, care la rândul ei variază cu anotimpul, cu ora zilei, cu condițiile atmosferice.
Domeniul din care se aleg subiectele se lărgește aproape infinit. Orice are drept sa servească drept punct de
plecare pentru o opera de arta, cu condiția ca tratarea si execuția sa fie sincere și ireproșabile. Artiștii nu vor
mai privi la însușirile fizice, concrete și permanente, ci mai degrabă la aparenta realității.
Impresioniștii cred ca un peisaj trebuie sa fie executat unde a fost văzut, metoda plain-airista ajungând la
rangul de doctrina.
Paleta artiștilor se luminează. Tonurile nesigure dispar. Ei se servesc de câteva tonuri simple, vii, aproape pure,
armonizate pentru a da impresia unui buchet proaspăt de flori. Tonurile compuse, “les tons rompus”, erau mai
șterse, lipsite de franchețe. Ei le înlocuiesc cu juxtapunerea de tonuri simple, astfel ca verdele provine din
galben și albastru, amestecate chiar pe pânza.
Impresioniștii nu vor întinde o pasta omogena, ci vor trage linii și virgule albastre lângă linii și virgule
galbene, într-o anume proporție, care de la o anumita distant, ne vor da exact tonul dorit. Tusa devine astfel
extreme de importanta.

POSTIMPRESIONISMUL este un termen artistic care definește stilurile picturale care au apărut după
impresionism.
Conceptul de postimpresionism nu se referă la un curent stilistic în sens strict, deoarece pictorii de la
sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea la care se referă aveau propriile stiluri personale. Mai
mult, fiind un termen post-creat, acești pictori nu s-au numit postimpresioniști.
Nu putem vorbi de un curent unitar, ci e o perioadă de căutări, de tatonări, în care pictorii preiau ideile
inovatoare ale impresioniștilor și le dezvoltă fiecare într-o manieră proprie.
Ca element comun, putem spune că formele devin mai stilizate decât în impresionism, dar mai puțin stilizate
decât în fauvism și cubism (curente care s-au dezvoltat ulterior).
Ca grup și individual, artiștii post-impresioniști au împins ideile impresioniștilor în noi direcții. Cuvântul "post-
impresionism" a indicat atât legătura lor cu ideile originale de impresionism, cât și plecarea lor din acele idei - o
călătorie modernistă din trecut în viitor.
In timpul mișcării post-impresioniste, Vincent van Gogh a intensificat deja culorile vibrante ale
impresionismului și le-a vopsit gros pe pânză (o tehnică cunoscută sub numele de impasto ). Pensulele
energetice ale lui Van Gogh au exprimat calități emoționale. Deși este dificil să se caracterizeze un artist ca fiind
unic și neconvențional ca și van Gogh, istoricii de artă văd în general lucrările sale anterioare de reprezentare a
impresionismului, iar lucrările sale ulterioare ca exemple de expresionism (artă încărcată cu conținut emoțional
încărcat).
Cei mai cunoscuți pictori ai acestei perioade sunt Paul Gaugain, Vincent van Gogh, Henri de Toulouse-
Lautrec, Georges Seurat, Gustav Klimt, Edvard Munch.
In ultimele doua decenii ale sec 19, pictorii vor incerca sa reprez nu numai ce observau, ci si ceea ce
observau, arta astfel devenind libera sa exprime atat profunzimea trairilor sufletesti, cat si aspecte ale realitatii.
Asistam la o serie de incercari al caror scop era de a supune pictura unei ordini intelectuale si nu doar
sensibilitatii ochiului.

NEOIMPRESIONISMUL este miscareo constituita de Seurat si Signac. Aceasta urmareste studiul stiintific al
culorii, care incearca sa sistematizeze stiudiul diviziunii tonului inceput de Impresionism.
Idealul era de fapt fundamentarea stiintifica a achizitiilor facute de impresionism in zona luminii si culorii.
Ca si tehnica, artistii aceastui curent folosesc tonuri pure, juxtapuse si totul pe suprafete tot mai mici. Acest
lucru se face pentru a se garanta un efect de fuziune al culorilor asupra retinei. Tusele acestea divizate - care ca
si tehnica poarta numele de divizionism - se vor amplifica pana se obtin niste puncte colorate - de aici si
denumirea de pointilism.
Respingand orice amestec pe paleta, neoimp nu astern pe panza decat tente iesite din rosu, albastru, galben,
verde (culori elementare ale cercului lui Chevreu).
Pictorii recurg la un sistem de tuse poantiliste - privite de la o anumita distanta, se amesteca optic,
recompunand tonul exact. Nu se multumesc cu reprezentarea a doar ceea ce vad, neoimp astfel org suprafata,
dispunand culorile si masele dupa o anumita ordine aleasa in prealabil, urmarind rigoarea constructiei.
Lucrarile neoimpresioniste au la baza calculul rational, uneori in detrimentul sensibilitatii.

GEORGES SEURAT a fost teoreticianul tehnicii divioniste in picture împreună cu Paul Signac . Acesta se ivește
atunci când impresionismul pare să-și piardă din vigoare. Stilul și concepția lui Seurat fac simțită influența unei
noi revoluții plastice.
Lucrarea sa ,,Duminica de vara la Grande Jatte,, apare ca un manifest al unei noi tendinte, care continua Impr.
dar se si opune acestuia.

PAUL SIGNAC este discipol al lui G. Seurat. Va deveni teoriticianul miscarii prin cartea De la Delacroix la
Neoimpresionism. Influenta sa se va resimti nu numai in epoca, ci si la inceputul sec 20, cand pasiunea pt
puritatea culorii dispuse dupa tehnica poantilista se regaseste in activitatea anumitor artisti.

PAUL CEZANNE are cea mai mare influenta asupra picturii a sec 20. Acesta adopta tentele clare si picteaza intr-
un stil apropiat de impr echilibrat al lui Pissarro, fara ca anvelopa atmosferica sa estompeze forma obiectelor.
(casa spanzuratului)
Reducerea perspectivei la valorile termice ale culorilor și directa sa referire la formele geometrice au făcut ca
pictura lui Cézanne să reprezinte puntea de trecere de la impresionism spre cubism, prima perioadă a acestei
ultime orientări fiind numită de către unii teoreticieni ai artei, "faza cézanniană". Opera lui Cézanne, sinteză
ideală a reprezentării naturaliste, marchează cu pregnanță evoluția artei moderne, al cărei limbaj o
revoluționează în direcția unor experiențe neașteptate.
Cézanne lucrează de-a lungul întregii sale vieți la anumite teme și le esențializează. O astfel de temă este seria
jucătorilor de cărți. Se poate remarca paleta deosebit de rafinată a culorilor, deoarece din tonurile calde, dar
amestecate brutal, radiază o înaltă formă a suavității.
O altă temă preferată sunt naturile moarte cu fructe, care revin ca un leitmotiv în creația lui Cézanne.
El era imersat într-o lume imaginară, fantastică, mistuit de dorința de a exprima un tumult irezistibil al
pasiunii umane. Pentru un artist cu un simț dramatic pentru perceperea complexității lumii precum al lui
Cézanne, o reprezentare simplă a vizibilului era insuficientă.
Cézanne era de părere că un pictor nu ar trebui să surprindă doar impresia caracterului momentan şi trecător
al naturii din jurul lui, ci să ajungă să reprezinte natura eternă şi neschimbătoare, aşa cum a fost creată de
divinitate. De aceea acest artist îşi construia tablourile conform regulilor de compoziție clasică. Pentru el, orice
fragment de natură era o întrupare a eternității lumii din jur pe care el încerca să o reconstruiască pe pânză.
Prin metoda folosită poate fi înțeleasă calitatea solidității compozițiilor lui Cézanne. El nu lucra cu toată
pensula, ci obişnuia să aplice, unul peste altul, numeroase straturi la fel de subțiri ca acuarela, care se uscau
instantaneu. Așadeci, lucrările lui sunt protejate de riscul de a se forma crăpături ca atunci cănd un strat de
vopsea exterior se aplică peste unul ud interior şi fiecare se usucă la un moment diferit.
Acesta foloseste tuse largi, construind volumul cu ajutorul culorii. Termenul de modulare a culorii isi va gasi o
perfecta aplicare in panzele sale, in care proprietatile spatiale ale culorii ii ofera posibilitatea sa sugereze
adancimea.

VINCENT VAN GOGH este pictor olandez care a practicat meseria de pastor, incercand sa creeze punti intre
suflete.
O experienta cu importante consecinte asupra evolutiei sale viitoare o reprez contactul cu pictura
impresionistilor, dar si cu stampele japoneze. Paleta i se lumineaza si culorile sale dobandesc o adevarata
incandescenta.
A incercat sa exprime cele mai teribile pasiuni umane prin imbinarea a doua culori : rosu si verde.
,,Virgulele,, impresioniste devin linii lungi de culoare pura, care incep sa se incolaceasca in spatiu ca niste liane.
Este in permanenta in cautarea luminii solare si incearca sa isi analizeze propriul chip pt a descifra enigma
unei existente dramatice

HENRI DE TOULOUSE-LAUTREC ramane diform din cauza unui accident suferit la varsta adolescentei, astfel ca
toate energiile sale se vor canaliza catre arta. El detesta natura, insa este pasionat de cai, de spectacole de
cabaret, de acrobati (Calareata de la Circul Fernando, Gateala).
Acesta priveste lumea cu un soi de tandrete si va deveni pictorul vietii de noapte. Cauta sa descifreze
secretele figurilor si corpurilor , cufundandu-le intr.o lumina impersonala si rece. Aici va exista primul afis
inspirat de stampele japoneze.
Cu linii simple, dar incisive, la care adauga cateva pete de culoare, acesta va revolutiona arta afisului si este
socotit, pe drept cuvant, parintele afisului modern.
PAUL GAUGUIN simte nevoia de a evada catre o lume primitiva, simpla, imaginata ca un adevarat paradis
pierdut.
In 1883, Guaguin renunta la un post de functionar bancar si isi paraseste familia pt a se dedica in intregime
picturii. Picteaza prin pete ample de culoare, delimitate de contururi grafice ; va aduce acestei perioade
denumirea de CLOISONISM (tehnica vitraliului).
 Prin gauguin, desenul isi robandeste functia limitativa. Tablourile sale aveau sa starneasca entuziasmul unui
grup de artisti cunoscuti sub numele de NABISTI.
Prin preluarea sugestiilor tehnice din arta primitiva, vitraliile gotice si stampa japoneza, Gauguin ajunge la o
noua formula de expresie plastica - SINTETISM.
Acesta pleaca in Tahiti din dorinta de a evada de realitate, aventura sa fiind picturala, dar si interioara. Aici nu
a cautat pitorescul sau exotismul, ci inocenta omului neafectat de civilizatie. astfel, in mod voit, indeparteaza
modeleul, valorile, perspectiva lineara, esalonarea planurilor din pictura traditionala , cu scopul de a obtine
compozitii cu un caracter monumental si decorativ, apropiat de cele medievale.
Gauguin stabileste adevarate coresp intre armonia tonurilor pure, asociata cu ritmul liniilor si acordurile
sunetelor , ca in lucrarea ,,Spiritul mortilor vegheaza,,
Opera lui constituie un punct de plecare pt modernii de la inceputul sec 20. acesta anunta FOVISMUL, dar si
arta abstracta prin juxtapunerea petelor de culoare.

Cea mai reprezentativa lucrare din arta 1900 este La Sagrada Familia de Antonio Gaudi. Acesta a aparut in
orasele industrializate din Occident ca reactie impotriva artei oficiale si a aceleia predate in academii.
Reprezinta o dubla reactie : impotriva ecletismului arh si artei decorative al sec anterior(19) si impotriva
produselor de serie industriala, care erau socotite urate.
De aceea, nu este intamplator ca realizarile cele mai de seama au loc in cadrul artelor decorative - acestea fiind
asociate cu o miscare de reinviere artizanala.

Elemente caracteristice artei sunt temele inspirate din natura, cu elemente florale si animaliere stilizate, linia
sinuoasa , folosita in arabescuri lineare si cromatice,care devine un element cheie.
Compozitiile sunt de forme aplatizate, organizate dupa ritmuri lineare, arareori simetrice.
Arta 1900 isi va gasi ca surse de inspiratie STAMPA JAPONEZA, SCULPTURA din Africa ,Oceania, ARTELE
POPULARE din C Europei, SIMBOLISMUL EUROPEAN.
Ecouri ale artei 1900 se regasesc si in opera altor artisti importanti precum Brancusi.

In ceea ce priveste SCULPTURA, Daumier sculpteaza cu dezinvoltura o serie de statuete cu un modelaj nervos,
aproape expresionist. Renoir se dedica sculpturii in ultimii ani ai vietii, modeland cu mare dezinvoltura nuduri
fem incarcate de senzualitate. Degas a lasat o opera sculpturala, amintind de subiectele din pictura si
pastelurile sale
FRANCOIS RUDE este cel mai bun sculptor francez din prima jum a sec 19. Acesta a participat la decorarea
Arcului de Triumf din Paris si ramane un izolat intr-o epoca dominata de Clasicism.
JEAN BAPTISTE CARPEAUX , precursorul lui Rodin, este cunoscut pt grupul ,,Dansul,,, amplasat pe fatada
Operei din Paris. Acesta scapa de influenta academismului oficial si prefera sa se inspire direct din viata.
AUGUSTE RODIN reprezinta inceputul sculpturii moderne. Se inrudeste cu impresionisti prin capacitatea sa
de a retine clipa frematatoare de viata, dar este si sensibil la subtilitatile miscarii Art Nouveau. A recurs la
deformari pt a spori expresivitatea fiecarui fragment al unei lucrari.