Romantismul -Arta lui

Eugene Delacroix
Tiplea Oana- Stefania
An III
Design Ambiental

Intre sfarsitul sec. XVIII si inceputul sec. XIX, romantismul a revigorat arta, literatura si
muzica occidentala, dand nastere teoriei moderne despre creatie si artist. Miscarea a aparut ca
urmare a unei imbinari intre anumite tendinte si conditii filozofice, politice, sociale si artistice
care au adus in prim plan individualismul imaginativ si creativitatea lipsita de orice
constrangere. A avut un impact urias in intreaga Europa, in special in Franta, Germania, Elvetia
si Marea Britanie. Miscarea a avut o mare influenta si asupra artei nord-americane, mai ales a
picturii peisagiste.
Curentul romantic a fost conturat in parte de filozofii germani Immanuel Kant, Karl
Schlegel si Georg Hegel, care considerau ca lumea "interioara" a artistului trebuie sa reprezinte
elementul principal al sferei romantice. Aceasta idee a lumii interioare, mai ales nucleul sau
vizionar, oniric, se regaseste in lucrarile romantice timpurii cum ar fi tabloul macabru Cosmarul
al pictorului elvetian Henry Fuseli (sau Fussli, 1741-1825).
Tema romantica a artistului ca geniu torturat care poate intra in armonie cu natura
sublima se regaseste in lucrarea Calator deasupra marii de ceata a lui Caspar David Friedrich
(1774-1840), un tablou care evoca eroii solitari ai poeziei romantice, precum Prometeu al lu
Shelley.
Romantismul s-a nascut partial ca reactie impotriva rationalismului a iluminismului din
sec.XVIII. Revolutia Franceza de la 1789, declansata dupa modelul celei americane (1775-1783),
a marcat inceputul unei lungi perioade de razboaie care au sfasiat toata europa, ilustrata in
tablouri romantice importante, precum Tres de mayo 1808 (1814) al lui Francisco de Goya si
Libertatea conducand poporul (1830) a lui Eugene Delacroix (1798-1863). In iluminism,
ganditorii voiau sa dea lumii o dimensiune rationala si sa o indeparteze de dominatia
superstitiilor si a idealurilor religioase, transformand-o intr-o lume mai ordonata, creata de
gandirea inteligenta. Dar cum haosul sangeros nu parea sa se termine, iar lumea mai buna
intarzia sa se maturizeze, a aparut deziluzia care a dat nastere romantismului.
Miscarea artistica romantica a pus accent pe emotiile extreme, pe tulburarile psihicului
uman si pe puterea impresionanta a naturii, o forta mult mai mare si mai puternica decat cea a
omului.
Unul dintre pictorii romantici este Eugene Delacroix nascut langa Paris in 26 aprilie 1798.
Delacroix studiaza la Liceul Imperial din Paris intre 1806 si 1815, perioada in care castiga
premii pentru desene si opere clasice. Impreuna cu Gericault studiaza in atelierul din Paris al lui
Pierre Guerin in anul 1815. Un an mai tarziu Delacroix intra la Scoala de Arte Frumoase, iar in
1822, Salonul ii accepta lucrarea Barca lui Dante, o pictura inspirata de Pluta Meduzei a lui
Gericault. O serie de picturi uimitoare, dar controversate, precum Masacrul din Chios (1824) si

Moartea lui Sardanapal (1827), il anunta drept unul dintre cei mai mari artisti romantici
francezi.
In anul 1832, Delacroix participa la o misiune diplomatica in nordul Africii si in Spania,
realizand peste o suta de lucrari cu scene exotice, care aveu sa ii inspire numroase lucrari
ulterioare. Sase ani mai tarziu, tabloul sau Medeea ucugandu-si copii(1838) reprezinta un
subiect de discutie major la Salon. Foarte cautat, pictorul a acceptat numeroase comenzi pentru
decorarea cladirilor publice.
Dupa ce i se refuza admiterea la Institut de France - in parte in favoarea rivalului sau
Jean-Auguste-Domonique Ingres, maestru al neoclasicismului, Delacroix este acceptat in cele
din urma in anul 1857. Cinci ani mai tarziu se numara printre fondatorii Societatii Nationale de
Arte Frumoase.
In Franta lui Delacroix, unde afilierile se schimbau rapid, politica si patronajul
reprezentau chestiuni complexe, afaceri intercorelate. Ludovic-Filip I a cumparat Libertatea
conducand poporul pentru a-si sarbatori ascensiunea, insa i-a recunoscut potentialul incendiar
si nu a expus-o public timp de multi ani. Delacroix a primit Legiunea de onoare pentru pictura in
1831, insa fusese si un artist prefereat al conducatorului alungat, Carol X.
Delacroix avea prieteni in ambele tabere si nu si-a dezvaluit orientarile politice. In pofida
stilului sau nonconformist si a temelor conflictuale din numeroasele sale opere, Delacroix s-a
bucurat de patronatul statului in timpul carierei sale. Ina afara de Moartea lui Sardanapal toate
picturile sale istorice timpurii au fost cumparate pentru Muzeul Luxemburg. In 1824 a primit
prima slujba din partea guvernului, iar dupa 1830 a creat picturi murale pentru numeroase
cladiri publice din oras.
unul din cele mai importante simboluri ale insurectiei din istoria artei este Libertatea
conducand poporul. Subiectul sau este rascoala pariziana din iulie 1830, care l-a inlocuit pe
regele Carol X din dinastia de Bourbon cu Ludovic-Filip, duce de Orleans. Lucrarea a trezit
emotii puternice la Salon in 1831. Delacroix ilustreaza un moment esential: spargerea finala a
baricadelor de catre rebelii republicani, la 28 iulie. Dramatismul tabloului este sporit de cadrul
piramidal din centru, marcat de ridicarea steagului in rosu alb si albastru al Libertatii.
Pictorul echilibreaza in mod inteligent modernitatea si alegoria, "Am preluat un subiect
modern, o baricada, si daca tot nu am luptat pentru tara mea, cel putin am pictat pentru ea" a
declarat ulterior artistul. Imbracati exact ca in acea perioada, baietasul de pe strada care agita
pistoalele (dreapta), burgezul cu joben, muncitorii din fabrica, soldatii si studentii, cu toti
marcheaza in tablou importanta istorica a evenimentului, la fel ca si imaginea indepartata a
catedralei Notre-Dame de Paris. vesmintele Libertatii si figura sa monumentala trimit la traditia
clasica si la pictura istorica grandioasa. Totusi, ca regandire moderna a idealurilor clasice tabloul

i-a socat pe unii din contemporanii sai(libertatea are par la subsuoara, ceva de neconceput in
lucrarile clasice)
Folosind rosul de pe steag in contrast cu o parte din cerul albastru Delacroix reuseste sa
evidentieze chemarea vibranta la lupta. Alaturarea culorilor contrastante este foarte izbitoare.
Culorile steagului se reiau in hainele muncitorului aflat la picioarele Libertatii. delacroix a fost
un maestru, adept al alaturarii anumitor tonuri au a reluarii culorilor in locuri diferite, pentru a
amplifica o stare de spirit.
Zonele de umbra arata cat de bine stapaneste tehnica clarobscurului. A fost influentat
de opera lui Antoine-Jean Gros si a lui Gericault. Contrastele puternice cu puncte luminoase,
combinate cu o serie de culori indraznete sporesc dramatismul si servesc la identificarea
fiecarui personaj.

BIBLIOGRAFIE:
1. Istoria artei de la pictura rupestra la arta urbana - Editor general Stephen Farting - Editura
RAO
2. 999 Capodopere - Scala Group, 2009
3. www.ac-grenoble.fr