Rembrandt, van Rijn

Rembrandt, Harmenszoon van Rijn (15 iulie 1606 - 4 octombrie 1669) a fost un
pictor olandez, din secolul al XVII-lea, considerat unul dintre cei mai celebri
pictori din istoria artei.
Opera lui Rembrandt este o sursa importanta in furnizarea de informatii despre
viata si caracterul omului. Relatia dintre arta si viata nu se percepe usor in cazul
lui Rembrandt. Nu se poate trage o linie de demarcatie in opera sa intre realism si
imaginar; ambele aspecte contribuie la cunoasterea artistului.

Autoportret 1661

Autoportret 1659

VIATA LUI REMBRANDT

1

Copilaria si tineretea
Rembrandt Harmenszoon Van Rijn s-a nascut la 15 iulie, la Leyda. In timpul
copilariei sale Olanda a inceput sa se ridice ca o mare putere sub conducerea
iscusita a printului Mauriciu de Orania. Comertul infloritor si posesiunile coloniale
crescande, protejate de o putere maritima fara rival, dadeau Olandei, din aceasta
perioada, un aer de incredere si vitalitate, contribuind si la rapida ei dezvoltare
culturala.
In tinerete, Rembrandt si contemporanii sai erau inca animati de entuziasmul
perioadei lui Frans Hals. Dar anii lor de maturitate au coincis cu acea etapa
avansata a istoriei culturale a Olandei care a permis individului sa se dedice vietii
private. Faptul ca Rembrandt s-a folosit de acest avantaj pentru a dezvolta o
tendin foarte subiectiva si spirituala in arta sa il deosebeste de toti
contemporanii sai olandezi.
Tatal lui Rembrandt era morar, mama - fiica unui brutar. Parintii locuiau aproape
de Rijnruill i numele de van Rijn al familiei se tragea de la aceasta moara.
La moartea mamei 1640, tatal murise in 1630, s-a facut un inventar al bunurilor.
Ea fusese proprietara unei jumatati de moara si a catorva case. Valoarea totala
se ridica la aproape 10.000 de guldeni si urma sa fie impartita intre mostenitori.
Rembrandt era al 8 dintre cei 9 copii, dar la moartea mamei mai traiau doar 4.
Este astfel clar ca artistul provenea din mica burghezie.
Portretele de tinerete ale lui Rembrandt releva aceasta simpla democratie vizibila
in obrazul sau destul de vulgar, cu nasul borcanat si trasaturile prost
proportionate. Dar din aceasta origine umila a castigat probabil acea vitalitate
inepuizabila care a ramas caracteristica artei sale pe parcursul intregii vieti.
Rembrandt a intrat la Scoala latina din Lezda pe la varsta de 7 ani, iar 7 ani mai
tarziu a fost inscris la Universitate. Sederea sa la distinsul centru de studii
umaniste a fost de foarte scurta durata.
Dupa cateva luni parintii lui Rembrandt si-au dat seama ca inclinatia baiatului
spre profesiunea de pictor era prea puternica pentru a fi descurajata. Asa ca la
varsta de aproape 15 ani, i s-a permis sa intre pe 3 ani ucenic in atelierul lui
Jacob van Swanenburgh, un pictor minor de arhitecturi, care picta si scene de
Infern.
Putem presupune ca parintii erau oameni simpli, cu convingeri religioase.
Deoarece Rembrandt si-a pictat mama in cucernica rugaciune sau ca pe o profet
batrana citind Biblia.
Influente artistice
In tanarul Rembrandt exista o vana conservatoare care l-a facut sa ramana
credincios pamantului natal si imprejurimilor familiare.
Cei mai multi dintre artistii vremii erau dornici de a pleca in Italia unde sperau sa
gaseasca cele mai desavarsite etaloane de gust in marea traditie clasica. Acesta
2

fusese cazul lui Rubens si al lui Van Dyck, al profesorului cel mai influent al lui
Rembrandt, Pieter Lastman si al multor altora.
Nici o urma a influentei acestui prim profesor (Jacob van Swanenburgh) nu apare
in opera lui Rembrandt. Ucenicia la acest pictor pare sa nu-i fi oferit mai mult
decat instruirea tehnica elementara. Pentru viitorul artistic al lui Rembrandt au
fost mult mai importante cele 6 luni petrecute cu Pieter Lastman la Amsterdam.
Exemplul lui Lastman a fost cel care i-a staruit ambitia de a-si compune marile
panze istorice si biblice.
Daca privim opera lui Lastman din perspectiva artei lui Rembrandt, sunt usor de
descoperit limitele profesorului. In operele timpurii ale lui Rembrandt sunt vizibile
si alte influente.
Dupa ce si-a parasit profesorul mai evidenta fiind influenta scolii de la Utrecht si
de asemenea cea a tanarului Jan Lievens, si el elev al lui Lastman.
Nenumeroasele portrete ale membrilor familiei Rembrandt sunt in primul rand
studii fizionomice si exercitii de punere in pagina. Modelele sunt deseori
invesmantate in costume orientale, cu turbane, broderii bogate sau armuri
exotice, reflectand astfel influenta romantismului lui Lastman.
Tot exemplul lui Lastman a staruit ambitia lui Rembrandt de a stapani o varietate
de expresii ale fetei. Multe dintre portretele timpurii nu aveau alt scop decat sa
surprinda o gama bogata de expresii emotionale, de la bucurie si surpriza, la
oroare si durere.
Inceputul carierei artistice
Succesul de care s-a bucurat Rembrandt la Leyda este confirmat de faptul ca
avea deja elevi de o oarecare distinctie, printre care Gerard Dou. Dupa plecarea
lui Rembrandt la Amsterdam, Gerard Dou a dus mai departe maniera rafinata si
delicata pe care a invatat-o de la Rembrandt.
Mutarea lui Rembrandt in capitala olandeza a fost evident determinata de
avantajele mai mari pe care acest oras bogat le oferea artistilor, in special
portretistilor talentari. Reputatia de portretist a lui Rembrandt a crescut in scurta
vreme datorita primului sau portret de grup de mari dimensiuni, Lectia de
anatomie a doctorului Tulp (1632).
Cu aceasta lucrare pictorul de 26 de ani i-a intrecut pe toti pictorii din Amsterdam
prin realismul sau viguros si tensiunea dramatica a reprezentarii.
Incepand cu 1632 faima lui Rembrandt a crescut constant, atingand apogeul spre
sfarsitul deceniului.
Odata cu succesul in pictura Rembrandt s-a bucurat de o rapida ascensiune pe
scara ierarhiei sociale prin casatoria cu Saskia, care i-a adus o avere substantiala
si ca membra a unei familii din inalta burghezie a fost in stare sa-l ajute pe
Rembrandt in a-si extinde relatiile cu cercurile instarite din Amsterdam.

Aceasta prima perioada din Amsterdam, care a durat pana la moartea Saskiei in
1642, a fost marcata de prosperitate in toate privintele. Picturile lui Rembrandt
erau foarte cautate si el isi putea permite sa ceara preturile cele mai mari de la
clientii sai. Casa ii era plina de elevi care trebuiau sa plateasca scump acest
privilegiu.
Rembrandt nu era omul care sa se bucure de bogatie cu cumpatare si sa
intemeieze o avere trainica. Dadea frau liber tuturor gusturilor sale extravagante
si s-a avantat fara chibzuiala in colectionarea de obiecte de arta si curiozitati.La
diverse licitatii, Rembrandt oferea sume atat de mari de la inceput incat nu se
mai gasea nimeni sa concureze cu el si facea aceasta pentru a accentua
prestigiul profesiei sale, spunea Baldinuci.
Averea lui Rembrandt a crescut rapid de-a lungul acestor ani, iar in 1639 a
cumparat o casa mare in Joden Brestrat. Aceasta actiune nesabuita care i-a
diminuat resursele a contribuit la ruina sa financiara. Isi idolatriza sotia si a
reprezentat-o intr-o lunga serie de portrete si alegorii. In numeroasele scene
biblice si istorice ea apare ca ideal al feminitatii, asa cum il intelegea Rembrandt.
Spre sfarsitul vietii
Odata cu anii 1640 i-a murit mama. In 1642 i-a murit sotia Saskia, dupa un an de
boala urmand nasterii lui Titus, unicul lor copil care a supravietuit. Alti 3 copii
murisera in frageda pruncie.
Pe langa toate aceste lovituri situatia financiara a lui Rembrandt, subrezita deja
de cumpararea acelei case mari, a devenit din ce in ce mai grea.
Faima sa de cel mai mare portretist din Amsterdam a avut de suferit. Rembrandt
folosea din ce in ce mai mult clar obscurul, interesandu-l din ce in ce mai putin
efectele naturaliste, ceea ce a produs insatisfactie si a contribuit la declinul
popularitatii sale de portretist.
In aceasta perioada incepea sa fie la moda stilul mai luminos si mai elegant al lui
Van Dyck. Deziluzia si suferinta par sa fi avut insa un efect purificator asupra
conceptiei sale de viata.
A inceput sa priveasca omul si natura cu un ochi mai patrunzator, fara sa mai fie
distras de stralucirea exterioara sau de dispunerea teatrala.
Dragostea puternica pentru fiul sau Titus, pe masura ce acesta crestea, isi
gaseste expresia in scenele biblice din acesti ani. Il gasim pe Titus aparand in
diverse ipostaze ca : Hristos tanar, Daniel sau Iosif tanar. Tot in aceasta perioada
a invatat Rembrandt sa aprecieze farmecul simplu si caldura Hendrickje Stoffels,
care a venit in casa lui prin 1645, la inceput ca slujnica, devenindu-i apoi
tovarasa de viata.
Viata lui Rembrandt in ultimii ani, in deceniul al 6 si al 7, a cunoscut o ultima
intorsatura spre rau. Ruina financiara era iminenta, in 1656 a trebuit sa treaca pe
numele lui Titus casa mare pentru a salva mostenirea fiului sau care ii fusese
incredintata. Fiul sau si Hendrickje si-au unit fortele pentru a-l apara de creditori.

Cei doi au devenit asociati in negustoria de tablouri si obiecte de arta mai tarziu
facandu-l pe Rembrandt angajatul lor.
Acesta urma sa le cedeze tot ce picta in schimbul intretinerii si sub acest
subterfugiu batranul pictor era capabil sa salveze cel putin ceea ce castiga prin
munca sa. Chiar si dupa falimentul financiar pasiunea de colecionar a lui
Rembrandt a ramas vie. Testamentul Saskiei nu ii permitea artistului sa se
recasatoreasca decat cu riscul pierderii micului venit ce il aducea proprietatea ei.
Astfel Hendrickje nu s-a bucurat niciodata de situatia unei sotii legitime.
Moartea ei in 1663 a fost una din cele mai cumplite lovituri pentru Rembrandt.
Titus devenit major in 1665 a continuat sa se ingrijeasca de tatal sau si sa
conduca afacerile. In februarie 1668 s-a casatorit cu Magdalena van Loo, fiica
unui argintar. La numai cateva luni dupa aceasta Titus a murit, iar Rembrandt a
ramas singur in ultimul an de viata cu tanara-i fiica, Cornelia, pe care i-o nascuse
Hendrickje.
Rembrandt a murit la 8 octombrie 1669, la Westerkerk din Amsterdam a fost
ingropat.
PORTRETISTICA LUI REMBRANDT
Domeniul portretisticii era cel mai profitabil pentru pictorul secolului al XVII-lea,
fapt valabil pentru Olanda democrata, mai mult decat pentru Spania, Franta sau
Anglia, unde Curtea oferea artistilor cele mai multe comenzi pentru ca in orasele
olandeze aproape fiecare cetatean dorea sa aiba portretele membrilor familiei
sale; apoi mai era si categoria destul de vasta a portretelor de grup destinate
locurilor publice, ca primariile, casele breslelor.
Desenator abil, cu spirit de observatie ascutit, tehnician talentat, nu intampinase
nici o dificultate in a-i intrece pe cei mai de succes portretisti de tip vechi din
capitala Olandei.
Portretistica lui Rembrandt se imparte in trei tipuri:

autoportrete
portrete individuale
portretele de grup

Portretele individuale reflecta sensibilitatea lui Rembrandt fata de latura

spirituala a omului si indica profunzimea in interpretarea caracterului omenesc.
Portretele de grup evidentiaza pe langa aceste calitati de baza, abilitatea
artistului in a lega portetele individuale in activitati si situatii comune.
PICTURI

Portretul mamei pictorului

Orbirea lui Samson

1636

Portretul Saskiei van Uylenburgh 1633

risipitor 1662

Intoarcerea fiului

Jertfa lui Avraam 1635

Coborarea de pe
cruce 1633

Andromeda

Danae

Batseba

Autoportret din tineree

Mireasa evreica

Portretul lui Jan Six