Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Epoca de aur a picturii veneţiene a început cu Giovanni Bellini, la mijlocul secolului XV. După
el, arta Veneţiei este revoluţionată de Giorgione, iar la începutul secolului XVI de către Tizian.
Această eră este încheiată de Veronese şi Tintoretto. Romantic în mai mare măsură decât ceilalţi
pictori veneţieni, afirma A. Venturi (1929), Tintoretto reprezintă un curent caracterizat de decoruri
monumentale, un stil care este reprezentat la Roma de geniul florentin a lui Michelangelo.
Secrete de pictor
Ceea ce la primii artişti ai Renaşterii a fost relatarea unor evenimente istorice, sub penelul lui
Tintoretto se transformă în viziunea artistic asupra evenimentelor. Pe unii i-a îngrozit realismul curajos
al lui Tintoretto, pe alţii i-a entuziasmat. Dar tocmai aceste detalii, pictate sugestiv,
genereazăatmosfera acestui moment mistic. Cu mintea lui ageră a înţeles că, dacă vrea să devină un
mare pictor, trebuie să-şi antreneze mâna prin exerciţiul de desen deprins în timpul copierii operelor
antice. În timpul elaborării lucrarilor sale, Tintoretto modela mici figure de lut pe care le îmbrăca,
aranjând cu grijă cutele. Le aşeza apoi într-un decor, în lumină artificială, pentru a observa jocul
luminii şi a umbrelor. Astfel a procedat când lucra la Cina cea de taină, Spălarea picioarelor
ucenicilor şi Minunea Sfântului Marcu. Tintoretto rivalizează eficace cu maniera grande a lui
Michelangelo când formează blocul din umbre, folosind lumina ca pe un bisturiu pentru realizarea
reliefurilor sale deosebit de expresive. Întâi, Tintoretto aplică grundul negru pe o pânză din ţesut gros,
pentru ca formele luminoase să apară din întuneric. Apoi separă cu linii albe masele de spaţiu. Prin
trăsătura de penel rapidă pune în evidenţă şi mai mult dinamica învolburată, atât de caracteristică
tablourilor lui. Prin trecerile fine de la lumină la umbră, pictorul elaborează formele în maniera unui
sculptor.
Sursa:
https://luceafarul.net/tintoretto-un-pictor-al-dramaticului