..

Lucrare de seminar

Renașterea în Veneția și Florența

Student: Profesor:

Constantin Andreea Loredana Sofragiu Petru

1
..

Termenul de “renaștere”descrie o mișcare culturală care a început în secolul XV. Renașterea era
impulsionată de dorința de a reanima arta Antichității clasice. Îndepărtându-se în mod conștient
de ideile perioadei gotice, artiștii și cărturarii vremii au luat drept modele literatura și statuile
lumii antice.

În timpul Renașterii, artiștii nu s-au mai considerat niște meșteșugari anonimi care îndeplinesc o
muncă, ci au început atât să se identifice, cât și să fie identificați cu niște intelectuali creatori.

Dintre toate centrele de artă din Italia a secolului al XV-lea, Veneția și Florența vor fi cele care
vor deține titlul de vedete ale picturii italiene.

Renașterea în Veneția
Școala de pictură venețiana din Quattrocento se caracterizează
prin apariția familiilor de pictori.

Familia Bellini este animată de cateva figuri proeminente:

Jacopo Bellini ( 1396-1470), unul dintre fondatorii stilului
renascentist, și cei doi fii, Gentille (1429-1507) și Giovanni
(1430-1516). Primul dintre cei doi fii s-a definit ca adevărat
cronicar al vieții lagunei și, de asemenea, ca portretist al
sultanului Mahomed II. Al doilea fiu, pictor de madone și
compoziții religioase, s-a impus ca un mare colorist și poet.
Atelierul familiei Bellini a fost, de fapt, nucleul școlii
venețiene. Coloriști sensibili, cu capacități remarcabile de
inventivitate cromatică, cei trei Bellini au fost influențați, în
parte, și de experiențele lui Andrea Mantegna, pictor asimilat
familiei prin căsătoria acestuia cu fiica lui Jacopo Bellini.

Gentile Bellini, datorita calităților sale de bun desenator, a fost recomandat de republica
venețiană sultanului Mahomed al II-lea, pentru a realiza portretele acestuia. După întoarcerea sa
la Veneția, Gentile Bellini a fost considerat
“orientalist”, datorită imaginilor impregnate de
elementele decorativ orientale. În acest sens pictorul
a realizat marea compoziție Propovăduirea
Sfântului Marcu la Constantinopol, terminată de
fratele său, Giovanni. Prezența fizionomiilor
exotice și, mai ales, a costumelor turcești, a
turbanelor albe, uriașe, răsucite deasupra capetelor
unor personaje cu bărbi patriarhale, au creat o certă

2
..

noutate în acea epocă a picturii venețiene. Comanda unor

decorațiuni murale în așa-numitele scuole a asigurat lui Gentile
Bellini crearea unui mare ciclu de lucrări.

Givanni Bellini, zis Giambellino este cel mai tânăr membru al

familiei. El rămâne figura proeminentă a colorismului școlii
venețiene în secolul al XV-lea. Compozitțile religioase și pictura de
altar realizate de Giovanni Bellini au fost influențate de viziunea lui
Mantegna, precum și de colorismul picturii în ulei a lui Antonello da
Messina.

Giovanni Bellini a fost primul pictor venețian care a introdus natura

ca fundal evocator de calmă poezie și liniște contemplativă. Paleta caldă, aurită, cu tonuri
luminoase, sentimental parnasian, lirismul cromatic fixează reperele operei de maturitate a
pictorului. 1

Compozițiile cu caracter mitologic, alegoric

religios, pictura de altar, ca portretistică
(Portretul dogelui Loredan, Portretul lui
Bartolomeo Colleoni) deschid, prin Giovanni
Bellini, orizontul experimentelor cromatice
venețiene. Faimoasa Pieta, construită sub
influența viziunii lui Mantegna, impresionează
prin sentimentul durerii fără emfază sau
patetism. Lumina dezvăluie contraste mari.
Unitatea ansamblului este susținută de înalta
tensiune expresivă.

Giovanni Bellini este apreciat ca fiind unul dintre primii mari coloriști ai Renașterii din
Quattrocento. Paleta nuanțelor calde, de roșuri și galbenuri strălucitoare, ocruri aurii și orange-
uri mătăsoase, neconturată grapic de contur. Forma este tratată prin juxtapunerile suprafețelor de
culoare. Spațiul plastic este rezolvat prin perspectiva cromatică, și nu prin perspectiva
geometrică. Respectiv, suprafața de culoare caldă se află în prim-plan, ca și tonurile bine saturate
de pigment, în timp ce suprafețele tonurilor reci și diluate sunt așezate către fundal, asigurându-
se, astfel, efectul de aproape și departe. Formula va fi reluată și âmbogățită, ulterior, de
Giorgione și de Tizian, devenind caracteristica picturii venețiene.

Gesturile lente ale Madonelor pictate de Giambellino, expresia blândă și caldă a acestora în
compozițiile Sacra Conversazione ilustrează o altă directivă a preocupărilor estetice a pictorului:
relația armonioasă între uman și divin, umanizarea subiectului religios.

1
Adriana Botez Crainic, Istoria artelor plastice, vol. 2, Editura didactică și pedagogică, R.A. București-1998, pag.88

3
..

Cei trei membri ai familiei Bellini au adus în pictura venețiană, o dată cu portretele, compozițiile
și alegoriile picturilor lor, viața autentică și de legendă a Veneției.

Școala de pictură venețiană datorează Bellinilor marea frumusețe a paletei calde, forma
concepută ca masă cromatică deschisă, conceptual perspectivei aeriene.

Renașterea în Florența
Renașterea prin marii artiști ne exaltă admirația după o jumătate de mileniu, dovedind că natura a
renăscut, după antichitate, în arte și științe, în genii și talente.

Dorința atingerii înaltelor virtuți, demne de laudă, strădania de a cunoaște taina “iscusitelor arte”,
considerate “sublime”de către renascentiștii Quattrocento-ului, au concis cu perseverența
cercetării, experienței și cunoașterii.

Quattrocento a strălucit nu numai prin numeroasele centre și școli artistice, prin confruntarea și
efervescența creatoare, ci și prin numărul impresionant de mare al personalităților artistice.
Arhitecți, sculptori și pictori au constituit uriașul manunchi al talentelor dăruite cu sensibilitate și
spirit novator, cu pasiune și nobila simțire creatoare.

Leonardo Da Vinci (1452-1519)

Moștenitorul tuturor aspirațiilor artistice ale epocii lui Lorenzo Magnificul și al întregii estetici
florentine din Quattrocento, Leonardo este primul artist considerat printre titanii Renașterii de
apogeu.

Leonardo a fost nu numai artistul complex- pictor,

sculptor și architect, poet, filosof și teoretician de artă- ci
și inventatorul, omul de stiința cunoscător și
experimentator al “ingineriei militare, fortificațiilor,
construirii corabiilor neinflamabile, pieselor de artilerie și
aparatelor de zburat”. 2

Viața și opera
Născut la mijlocul secolului al XV-lea la Vinci, un burg
cu natura infinit poetică din apropierea Florenței,
Leonardo a murit în Franta, la castelul Clos-Luce lângă
Amboise, omagiat și regretat de regele Francis I.

La 17 ani, în 1469, Leonardo se află ucenic în atelierul lui

Verrocchio. Încă din aceast etapă de început, Leonardo a

2
Arta. Istoria vizuală a artei plastice, Editura Litera, 2011, p.

4
..

creat celebrul său înger, detaliu în compoziția pictat de Verrocchio Botezul lui Hristos. Deși
foarte tânăr, viziunea matură a lui Leonardo însuma deja experiențele florentine, conturând un
ideal uman și estetic nou în picture toscană. Printre primele lucrări din perioada florentină se
numără Buna Vestire. Tot în acei ani, în jurul vârstei de 30 ani, Leonardo realizeaza portretul
Ginevrei dei Benci și compoziția Închinarea magilor, lăsată neterminată. Comandată în 1483,
Fecioara printre stânci va fi reluată de Leonardo în replică după mai bine de 20 de ani.

La 27 de ani Leonardo părăsise Florența, se stabileste la Milano în slujba lui Lodovico il Moro.
Aici a rămas până în 1489, anul în care a realizat Cina cea de Taină, la mănăstirea Santa Maria
delle Grazie din Milano. Compoziția este imaginată într-un spațiu desăvârșit ca rigori
matematice, interpretat conform perspectivei geometrice formulată de Uccello. Ansamblul
monumental al frescei prezintă în axul median vertical silueta lui Hristos aureolat de raze, în
dreapta și stânga lui fiind grupați simetric cei 12 apostoli. Fața de orizontală puternic subliniată
din prim-plan, care situează personajele la același nivel în fața mesei, punctele de fugă ale
încăperii stabilesc un
spațiu a cărui
profunzime sugerează
adânca proiecție a celei
de-a treia dimensiuni.
Ecranele luminoase ale
ferestrelor evidențiaza în
centrul compoziției
figura lui Iisus, ca
prezență esențială a
grupării. În dreapta și
stânga lui, apostolii
formează patru grupuri
de câte trei. Atitudini, fizionomii și gesturi descoperă o diversă și foarte nuanțată desfășurare de
trăiri psihologice. Chipurile apostolilor, în douasprezece ipostaze temperamentale și de conduit
morală, exprimă binele și răul, frumosul și urâtul supuse întrebărilor asupra constiinței.

Cele douăsprezece ipostaze ale dialogului conștiinței asupra adevărului în Cina cea de Taină
oferiseră spectacolul nuanțat al căutării sinelui. Compoziția este o astfel de sinteză a trecerii
fizionomiei și psihologiei prin purgatorialul stărilor și întrebărilor morale, prin parcurgerea
treptelor, de la incertitudinea dramatică la certitudinea senină. În galeria tipologiilor,
interpretarea nouă adusă de Leonardo propune un model uman, care dezvoltă principiul estic al
iubirii față de cei din jur. Iubirea lui Iisus este bazată pe duioșie și blândețe sufletească, pe
superioara ingaduință și înțelegere a limitelor făpturii umane. Chipurile apostolilor, în
douasprezece ipostaze temperamentale și de conduit morală, exprimă binele și răul, frumosul și
urâtul supuse întrebărilor asupra constiinței.

5
..

O altă lucrare de mare însemnătate în cariera lui

Leronardo este Mona Lisa del Giocondo. Aceasta este
imaginea complexă despre om, este portretul în care
Leonardo a dat întreaga dimensiune a geniului său
artistic. Portretul Giocondei reflectă imaginea-sinteză de
“homo universalis”.

Alte lucrări ale artistului: Fecioara, pruncul și Sfânta

Ana, Madona printre stânci, Fecioara, portretul
Sfântului Ioan Botezătorul.

Universul morfologic al operei lui Leonardo aduce ca

noutate două principii fundamentale: structura
compozițională de tip piramidal și principiul
clarobscurului, numit sfumato.

În solilocviul existenței și creației lui, Leonardo da Vinci

rămâne un pisc, care a pecetluit în unicitate spiritualitatea omenirii, o ființă, cum scria discipolul
său apropiat, pictorul Francesco Melzzi, “un om așa cum naturii ii este cu neputință să mai
creeze altul”.3

Michelangelo Buonarroti (1475-1564)

Michelangelo se naște la 6 martie 1475, la Caprese, provincia Arezzo. După întoarcerea la

Florența, de unde provenea familia lui, Michelangelo este lăsat în grija unei doici. În 1488 este
dat la ucenicie în cel mai vestit atelier de pictură din Florența aparținând lui Domenico
Ghirlandaio. Între anii 1489-1492, acesta va locui la familia Medicilor. În această perioadă
realizează Lupta centaurilor și Madona della Scala. După moartea lui Lorenzo Magnificul,
părăsește palatul și se întoarce la casa parintească. Florența traversează în acea vreme o perioadă
tulbure, în timpul careia Michelangelo pleacă pentru un an la Veneția, unde realizează la
Bologna trei sculpturi pentru catedrala San Petronio. Se întoarce la Florența în 1495, o dată cu
restabilirea păcii, și realizează sculptura Il bambino. În anul 1496, se duce pentru prima dată la
Roma, unde primește câteva comenzi de sculptură din partea cardinalului Riario și a bancherului

3
Adriana Botez Crainic, Istoria artelor plastice, vol.2, Editura didactică ăi pedagogica, R.A. București-1998, p.101.

6
..

Jacopo Galli printre care și Bachus beat ,

sculptează pentru catedrala Sfântul Petru celebra
Pietá, a cărei frumusețe îi va face pe
contemporanii artistului să-i recunoască geniul.

Sculptura Pietá, din Catedrala Sf. Petru de la

Vatican, este prima comandă romană de mare
importanță încredințată lui Michelangelo și,
totodată, unica operă pe care apare semnatura
artistului gravată pe fâșia care traversează pe
diagonală bustul fecioarei. Acesta a sculptat
Pietá dintr-un singur bloc de marmură, fără să
adauge bucăți suplimentare din piatră. În
capodopera lui Buonarotti, fecioara, absorbită în
durerea ei calmă, îl contempla, cu privirea lăsată,
pe Fiul ei mort, țintuit de cruce, cu mâna dreaptă îl susține, abia atingându-I corpul divin prin
pânza cu care era înfășurat, în timp ce mâna stângă și rămâne deschisă într-un gest ce pare să
introducă spectatorul în atmosfera tragică și misterioasă a sacrificiului Mântuitorului. 4

Din punct de vedere al compoziției, opera realizează o armonie perfectă între două figuri
contrastante: pe de o parte, imaginea Fecioarei, așezată și dreaptă; pe de alta parte, figura lui
Hristos, al cărui corp nud, așezat în brațele mamei sale, este echilibrat în partea de jos de ampla
reprezentare a cutelor veămintelor Fecioarei, astfel încât cele două figuri par a fi unite într-un
singur bloc compact.

Pietá a fost finalizată și desăvârșită în același an, 1499, care marchează și dispariția
cumpărătorului.

În anul 1501, la vârsta de douăzeci și sase de ani, Michelangelo a

primit din partea Republicii florentine sarcina de a sculpta o statuie
de mari dimensiuni care să-l întruchipeze pe David, eroul biblic care
l-a învins pe Goliat, tânărul păstor ce avea să devină regele Israelului.
În viziunea lui Michelangelo, David, este reprezentat nud, precum
statuia unui zeu grec, având doar praștia rezemată de umărul stâng.
Corpul său întruchipează un bărbat tânăr, iar acțiunea nu este
terminată (lipsește capul lui Goliat).

David apare ca un personaj plin de energie și forță, chipul minunat

finisat și privirea îndreptată către stânga îi conferă un aspect hotărât
și brav. Cioplit într-un bloc de marmură având înălțimea de patru

4
Viața și opera lui Michelangelo, Enrica Crispino, trad. Cameleon.-București; Editura Adevărul Holding, București,
2009, p. 45.

7
..

metri, personifica forța și siguranța. A fost nevoie de trei zile pentru a transporta statuia în piața
Signoria din centrul Florenței. În anul 1873, pentru a-l proteja de intemperii, originalul va fi
mutat în interiorul Muzeului Academiei de Belle-Arte, locul lui din piața fiind ocupat de o copie.
5

În anul 1505 papa Iuliu al II-lea l-a chemat la Roma, dându-i comanda realizării unui
monumental mausoleum, în care arhitectura să se îmbine, după maniera clasică, cu sculptura. Stă
opt luni pentru a alege cele mai bune blocuri de marmură. Tot papa Iuliu al II-lea l-a însărcinat
în 1508 cu pictura boltei capelei Sixtine din palatul Vatican, proiect gigantic la care va lucra timp
de patru ani. În anul 1534, papa Clement al VII-lea l-a adus din nou la Roma, unde acesta va
rămâne până la sfârșitul vieții. Papa îl însărcinează cu pictarea peretului altarului din Capela
Sixtină cu tema Judecății de Apoi. Până la sfârșitul vieții se ocupă mai mult de arhitectură:
termină construcția palatului Farnese, execută planurile pentru sistematizarea pieții Capitoliului
și pentru cupola Bazilicii Sfântul Petru. Ultimele sale sculpturi tratează din nou tema Pietá.
Michelangelo Buonarotti moare la Roma la 18 februarie 1564, la vârsta de 89 de ani.

5
Viața și opera lui Michelagelo, Enrica Crispino, trad. Cameleon.-București; Editura Adevărul Holding, București,
2009, p.49.

8
..

Bibliografie

1. Adriana Botez Crainic, Istoria artelor plastice, Vol. II, Editura didactică și pedagogică,
București, 1995
2. Constantin Suter, Istoria artelor plastice, Editura Didactică și Pedagogică, București,
1963.
3. Jean-Francois Favre, Dietrich Grunewald, Antonio Filipe Pimentel, Istoria artei. Pictură,
sculptură, arhitectură, trad. Corina Stancu, Editura Enciclopedia RAO, [f.l.], 1995
4. Enrica Crispino, Viața și opera lui Michelagelo, trad. Cameleon-București, Editura
Adevărul Holding, București, 2009
5. Arta. Istoria vizuală a artei plastice, Editura Litera, 2011