1 Ioan 5.

7
Caci trei sunt care marturisesc in cer: Tatal, Cuvantul si Duhul Sfant, si acesti trei una sunt.

Asa-numita paranteza ioanina (cunoscuta si sub denumirea de „Comma Johanneum”) reprezinta o

succesiune de cuvinte suplimentare care apar in 1 Ioan 5:7-8 in unele dintre primele editii tiparite ale
Noului Testament grecesc. In aceste editii, cuvintele se prezinta dupa cum urmeaza (am pus intre
paranteze cuvintele suplimentare):

oti treiV eisin oi marturounteV [en tw ouranw o pathr o logoV kai to agion pneuma kai outoi oi treiV en
eisin. 8 kai treiV eisen oi marturounteV en th gh] to pneuma kai to udwr kai to aima kai oi treiV eiV to en
eisin.

Versiunea King James, care s-a bazat pe aceste editii, da urmatoarea traducere:

For there are three that bear record [in heaven, the Father, the Word, and the Holy Ghost: and these
three are one. 8 And there are three that bear witness in earth], the Spirit, and the water, and the blood:
and these three agree in one.
Caci trei sunt care marturisesc [in cer, Tatal, Cuvantul si Duhul Sfant: si acesti trei una sunt. Si trei sunt
care marturisesc pe pamant], Duhul, apa si sangele: si acesti trei sunt una in marturisirea lor.
Aceste cuvinte suplimentare lipsesc indeobste din manuscrisele grecesti. Mai exact, ele apar doar in patru
manuscrise din Evul Mediu tarziu. Se pare ca isi au originea intr-o nota marginala adaugata unor
manuscrise latine in decursul Evului Mediu, si care a fost ulterior incorporata textului majoritatii
manuscriselor Vulgate tarzii. In editia clementina a Vulgatei, versetele erau tiparite dupa cum urmeaza:
Quoniam tres sunt, qui testimonium dant [in caelo: Pater, Verbum, et Spiritus Sanctus: et hi tres unum
sunt. 8 Et tres sunt, qui testimonium dant in terra:] spiritus, et aqua, et sanguis: et hi tres unum sunt.
Se pare ca paranteza ioanina a fost tradusa din Vulgata in greaca si introdusa in unele variante tiparite
ale textului grecesc si intr-o serie de manuscrise grecesti tarzii. Toti cercetatorii considera ca este un fals,
de aceea paranteza nu este inclusa in editiile moderne critice ale textului grecesc sau in versiunile engleze
bazate pe textul grecesc. De exemplu, in versiunea engleza standard, citim :
For there are three that testify: the Spirit and the water and the blood; and these three agree.
Caci trei sunt care marturisesc : Duhul, apa si sangele, si acestia trei sunt una in marturisirea lor.

Oferim mai jos comentariile Dr-ului Bruce M. Metzger cu privire la 1 Ioan 5:7-8, preluate din cartea lui
”A Textual Commentary on the Greek New Testament” („Un comentariu textual al Noului Testament
grecesc”), editia a doua, (Stuttgart, 1993).
Dupa marturounteV, Textus Receptus adauga urmatoarele: en tw ouranw o pathr o logoV kai to agion
pneuma kai outoi oi treiV en eisin. 8 kai treiV eisen oi marturounteV en th gh. Faptul ca aceste cuvinte
sunt false si nu au nici un drept sa apara in Noul Testament, este un lucru cert in lumina urmatoarelor
argumente:

(A) Probe externe

(1) Acest pasaj lipseste din toate manuscrisele grecesti cunoscute pana astazi cu exceptia a opt manuscrise,
iar acestea opt contin acest pasaj care pare a fi o traducere dintr-o versiune tarzie, revizuita a Vulgatei
latine. Patru din cele opt manuscrise contin acest pasaj sub forma de versiune diferita (varianta) scrisa pe
margine ca o adaugire ulterioara adusa manuscrisului. Cele opt manuscrise sunt urmatoarele:
* 61: codex Montfortianus, care dateaza de la inceputul sec.al XVI-lea.
* 88: apare ca versiune diferita (varianta) intr-o sursa din secolul al XVI-lea, adaugire a codexului Regius
din Napoli, datand din sec.al XIV-lea.
* 221: apare ca versiune diferita (varianta) adaugata unui manuscris din secolul al X-lea care se gaseste in
biblioteca Bodleian din Oxford.
* 429: apare ca varianta adaugata unui manuscris din sec. al XVI-lea din Wolfenbßttel.
* 629: apare intr-un manuscris datand din sec. XIV sau XV de la Vatican.
* 636: apare ca varianta adaugata unui manuscris din sec. al XVI-lea din Napoli.
* 918: apare intr-un manuscris din secolul al XVI-lea din Escorial, Spania.
* 2318: apare intr-un manuscris din secolul al XVIII-lea, care tradeaza influente ale Vulgatei Clementine,
din Bucuresti, Romania.
(2) Pasajul nu este citat de nici unul dintre Parintii greci, care, daca l-ar fi cunoscut, l-ar fi folosit cu
siguranta ca argument in discutiile lor legate de trinitate. (Sabellian si Arian). Acest text a aparut pentru
prima data in greaca intr-o versiune greaca a bibliei latine. Conciliul de la Laterano din 1215.
(3) Pasajul lipseste din manuscrisele tuturor versiunilor vechi (siriana, copta, armeana, etiopiana, araba,
slava), cu exceptia celei latine si nu se gaseste in (a) versiunea latina veche in forma initiala (Tertullian
Cyprian Augustin), sau in Vulgata (b) asa cum a fost coordonata de Ieronim (codex Fuldensis [ copiata in
a.d. 541-46] si codex Amiatinus [copiat inainte de a.d. 716]) sau (c) dupa cum a fost revizuita de Alcuin
(primul autor al codex Vallicellianus [secolul IX]).
Prima data cand pasajul a fost citat ca parte integranta a textului Epistolei a fost intr-un tratat latin din
secolul al IV-lea intitulat Liber Apologeticus (cap. 4), atribuit fie ereticului spaniol Priscillian (mort in
jurul anului 385) sau discipolului sau, episcopul Instantius. Se pare ca discutiile au aparut cand acest
pasaj a fost rastalmacit ca simbolizand trinitatea (datorita mentionarii celor trei martori: Duhul, apa si
sangele), rastalmacirea a fost scrisa initial ca nota marginala care a fost ulterior inserata in text.In secolul
al V-lea, rastalmacirea a fost citata de Parintii catolici din Africa de nord si din Italia ca parte a textului
Epistolei, si incepand din secolul al VI-lea apare tot mai frecvent in manuscrisele in latina veche si ale
Vulgatei. In aceste texte, frazarea difera in mai multe aspecte. (Pentru exemple de alte interventii in textul
latin din Ioan 1, vezi 2.17; 4.3; 5.6 si 20.)
(B) Probabilitati interne
(1) In ceea ce priveste probabilitatea de transcriere, daca pasajul ar fi original, nu ar fi nici un motiv care
sa justifice omisiunea lui, fie accidentala fie intentionata, de catre copistii sutelor de manuscrise grecesti si
de catre traducatorii versiunilor vechi.
(2) In ceea ce priveste probabilitatea legata de textul in sine, pasajul produce un foarte ciudat clivaj de
sens.
Pentru a vedea cum au ajuns sa fie incluse cuvintele false in Textus Receptus, vezi orice comentariu critic
asupra 1 Ioan sau Metzger, The Text of the New Testament („Textul Noului Testament”), pp. 101 f.; cf. de
asemenea Ezra Abbot, 'I. John v. 7 and Luther's German Bible,' ( „ 1 Ioan v. 7 si Biblia germana a lui
Luther” in The Authorship of the Fourth Gospel and Other Critical Essays (in „ Paternitatea celei de-a
patra evanghelii si alte eseuri critice” (Boston, 1888 ), pp. 458-463.