Traian Dorz, la capat de calatorie

Ion Beg ed.Traian Dorz

- Dintre toti cei ce vin, (in Oastea Domnului) ramane fiecare atata timp cat
rezista sa faca fata cu bine crintelor si ispitelor impuse sau generate de
locul ce-l ocupa
- Scrisoarea lui Richard Wurmbrand catre fratele Traian Dorz:
Mult dragul nostru,
In cartea apocrifa Intelepciunea lui Solomon cap 7 scrie ca fiecare
dintre noi a fost zamislit din placerea casatoriei. Noi am fost zamisliti in
placere. A fost placerea lui Dumnezeu sa ne aiba si servim placerii Lui.
Sa ne straduim totdeauna a-I fi placuti Lui, si, pe cat cu putinta, tuturor
oamenilor. Nu-i usor, fiindca ce place unor oameni displace altora.
Oamenii sunt divizati si in materie de credinta. Ce unul crede, e eroare
pentru mintea altuia. Rari sunt cei care au ajuns la o treapta dosebita a
credintei: credinta care crede totul, care crede si ceeea ce constituie
credinta a unuia de o miscare religioasa alta decat a mea.
Imprejurarile vietii mele sunt asa ca am fost in 70 de tari. Daca
ajungi in America, Japonia, Camerun, te intalnesti, chiar si la crestini, cu
o gandire religioasa si cu o practica cu totul diferite. Unele lucruri sunt
greu de purtat. Eschimosii cred in renul, nu in mielul lui Dumnezeu. Mieii
sunt necunoscuti la ei. Laponii vorbesc de foca lui Dumnezeu. In Noua
Guinee, iarasi tara fara oi, animalul cel mai pretuit e porcul.
E un soc pentru noi sa auzim cantece in cinstea porcului lui
Dumnezeu.
Cantarea Cantarilor e fara crini si trandafiri, necunoscuti pentru
ei, Biblia fara Psalmi.
In limba havaiana sunt numai 13 litere. O Biblie din 5 vocale si 8
consoane.
Isus nu se poate scrie in Engleza, Jesus-ul lor, cum il pronunta ei,
nu se oate scrie in romaneste. Maria e Malia in japoneza. Ei n-au e r.
S.a.md.
In SUA si Europa de Vest crestinul de rand nu stie ce-i un ortodox,
cum in Romania nimeni nu stie ce-i un mormon.

Iti spun asta ca sa intelegi ca avem dificultate in a exprima

oamenilor ce-i Oastea. Bisericile Ortodoxe Romane din Apus n-o
pomenesc niciodata. N-a facut-o nici episcopul Trifa, n-o face nici
parintele Calciu. In nici o biserica ortodoxa apuseana nu se canta o
cantare a Oastei, dar ele sunt cantate in slujbele baptiste si penticostale.
Dar ei aud mereu ca esti antiprotestant sau, cum se spune in
Romania, antisetar. Nimeni in Apus, nici macar Papa, nu mai aminteste
pe baptisti sau penticostali sectanti. Conciliul Vtican II ii numeste
fratii nostri dspartiti.
Dezbinarile acestea sunt considerate aici a apartine timpurilor
pasvante. Si Biserica Ortodoxa Romana face arte din Conciliul
Ecumenic. In nici o sedinta nu mentioneaza dogmele ortodoxe, ci pozitiile
marxiste.
Niciunul aici nu intelege atitudinea confesionala antisectanta, de
care aud c-o ai. Iti dauneaza mult tie si lucrarii tale. Eu nu sunt in stare
sa judec fiindca nu cunosc argumentele in favoarea antisectarismului.
Aici toti considera ca Biserica Ortodoxa rusa,romana si altele,
prezinta nu o pozitie dogmatica ortodoxa. Citim publicatii ale lor in care
proslavesc guverne care se declara ele insele ateiste.
Tu esti acolo si poate poti judeca mai bine. Eu iti spun cum arata
lucrurile din perspectiva de aici. Scrieri contra unor frati iubiti aici,
exact cum esti iubit si tu, si care niciodata nu scriu sau vorbesc contra ta,
iti strica.
Ti-o spun din dragoste si din dorinta de a-ti servi.
Numai oamenii botezati la maturitate canta aici cantarile tale. Aud
ca-n Romania e acelasi lucru. La ortodoxi in biserica se canta Liturghia.
Rar, rar pica o cantare din Oaste.
Dumnezeu sa ne dea intelepciune tuturor. Nici o comoara nu se
poate compara cu ea. Intelepciunea de sus e pasnica.
Va doresc liniste adanca, ca Dumnezeu e pe tron. Ne incredintam
unor chirurgi sa ne taie, desi nu pricepem ce fac cu trupul nostru. Asa
nori de intuneric inconjoara pe Dumnezeu (Ps.97,2). Noi nu-I pricepem
caile dar ne putem increde.
Dragoste multa.
In Hristos, s.s. Richard Wurmbrand /25-27
- Raspunsul fratelui Traian catre Richard Wurmbrand:
Frati preaiubiti si scumpi,
Psalm 115,5

Ce adanc sunt convins ca daca as putea sa va vad numai cateva ceasuri

in care sa va deschid sufletul meu tot, ca in fata Dulcelui nostru
Mantuitor, ce profund m-ati intelege si ce total v-ati schimba tot felul
deformat de gandire pe care v-au facut sa-l aveti despre mine, cei care mau zugravit atat de negru acolo. Ce adanc sunt convins ca ati vedea si ati
regasi tot atat de curata si calda dragostea mea fata de Evanghelia
harului, cum era cand ne-am imbratisat pentru prima data, acum
aproape o jumatate de secol...Va aduceti...nu se poate sa nu va aduceti
aminte.
Richard, Bintea va scriu cu ochii scaldati in lacrimi si cu inima
zdrobita de felul nedrept si barbar in care vad ca au reusit sa ma
zugraveasca, chiar pentru voi care m-ati vazut copil, cei ce nu-L iubesc
nici pe Dumnezeu si nici pe frati, fiindca, daca ar iubi, n-ar fi nedrepti
fata de aceste doua sfinte si eterne comori pentru care atat voi cat si eu
am dat tot ce am avut mai scump in fiintele noastre pe lumea aceasta.
Voi nu va iubiti poporul vostru? Sf. Pavel n-a spus el oare cuvinte
aproape ca o blasfemie in Romani 9,1-3? Am facut si fac eu oare o crima
ca mi-am iubit si eu poporul meu din care i-a facutplacere lui
Dumnezeu sa ma zamisleasca? si ca am dorit aproape cu aceeasi
gelozie sa fiu chiar si anatema, socotit deci despartit de Dumnezeu
numai ca sa pot cumva sa-l apropiu pe acest neam nenorocit de Hristos si
Evanghelia Lui, de care toti mai marii sai de astazi cauta sa-l desparta.
Si nu numai mai marii sai, vrajmasii lui Dumnezeu ci chiar si fiii Sai
care se pretind trimisi ai lui Hristos, prin departarea d El, il condamna la
aceeasi vesnica osanda a intunericului si pierzarii.
Se poate sa fi facut si mairi greseli fata de altii luptand sa ma
identific cat mai deplin cu ai mei, spre a le capata bunavointa cu scopul
ca apoi si in acelasi timp chiar - sa-i atrag spre Hristos...Sf. Pavel,
marele nostru model apostolic, n-a facut oare la fel cand spunea la 1Cor.
9,19-23? A facut oare rau el cand a lucrat astfel? Dar fr. Richard insusi
n-a fost calauzit toata viata sa de acest principiu? Sunt oare eu singurul
vinovat, condamnat din oficiu, fata nici un drept de apel fiindca poateam nedreptatit pe altii pentru a-i favoriza pe ai mei? Oare numai eu fac
astfel? Am cautat eu oare vreodata sa repesc vreun drept sau vreun suflet
al ciuva, spre a ma imbogati pe mine sau pe ai mei in paguba lui Hristos
si ai altor frati? Nu m-am ridicat decat impotriva furtului spiritual,
impotriva procedeului necinstit de a despoia pe altii spre a se imbogati

spre sine. De a se dezbina adunarile altora spre a profita de sufletele

slabe cu scop egoist, dar cu consecinte nimicitoare pentru toata lucrarea
in ansambla a lui Dumnezeu. Care dintre fratii mei sinceri de la baptisti
sau penticostali - ca sa nu-i amintesc decat pe acestia care care m-au
vizitat cel mai des ar putea spune ca au vazut la mine o atitudine
antiprotestanta? Si doar m-au cunoscut destui dintre cei mai alesi ai lor.
Daca am folosit si eu termenul acesta nefast de sectar n-am
inteles grosso-modo pe toti cei care au un colorit confesional, ci pe acei
care, in orice confesiune ar fi, sunt elemente turbulente, firesti, inguste si
intolerante, nu numai fata de altii, ci chiar si fata de proprii lor frati.
Nu apar popismul (aici, coborarea preotiei de la misiune la
meserie) de nici un fel si cu atat mai mult nu-i apar pe acestia care au
acaparat prin frauda scaunul sfintilor din institutia sacra de la noi. Dar
daca aici L-am aflat pe Hristos, nu se cade oare sa raman tot unde m-a
randuit El? Cum as raspunde maine in Fata Lui daca as fi dezertat de la
postul meu, ori daca, fiind aici, as da un sunet incurcat compromitandumi chemarea si Stapanul?
Nu vreau sa amestec necinstit lucrurile si nici sa dispretuiesc
convingerile nimanui anulandu-i personalitatea si negandu-i dreptul la o
atitudine...
Dar ce sa spun despre cel care a inceput eschimos si termina a fi
african? Sau astazi este pentru ren, iar maine pentru foca, folosind de
fiecare data argumente convenabile spre a-si sustine cand o pozitie, cand
alta, total diferita de prima? Acest fel de oameni m-au barfit cu atata
harnicie peste tot. Ce bine ar fi facut daca ar fi excelat prin altceva si nu
prin asta.
Dar fie. Vine curand si ziua cand Cel ce stie inimile va rosti
sentinta cea dreapta si va da fiecaruia dupa faptele lui.
Frate Richard, sora Bintea, acum am sa va spun cel mai mare
cuvant.va rog sa din tot sufletul sa mi-l credeti sincer! In cateva
saptamani am inmormantat pe inca patru din fratii mei de generatie:
Voinea de la Sebes, Ilie Marini de la Lancram, Tabacaru de la
Hunedoara si Leon Andronic de la Bacau, dupa ce anul trecut am
petrecut in vesnicie o alta serie de frati alesi. In trei zile au trecut fiecare.
Acum imi astept si eu cele trei zile ale mele pe care le presimt
apropiate. Vreau in fata Domnului sa-mi pun in randuiala intai primul
lucru: Pentru tot ce v-am gresit intr-un fel sau altul, va rog din tot sufletul
meu sa ma iertati cu adevarat, total si definitiv, caci asa doresc si declar

in fata lui Dumnezeu ca fac si eu fata de absolut toti cei ce au gresit si ei

fata de mine, orice si oricand.
In al doilea rand, va spun ca am revizuit si mai revizuiesc inca
toate lucrarile si afirmatiile mele in scris ori verbal, care ar putea
confirma acuzele celor ce ma invinuiesc. Tot ce ar putea fi pretabil la
interpretari defaimatoare entru cineva si mai ales pentru fratii mei de
orice convingere ar fi ei am sters, am corectat, am inlocuit si voi cauta
sa inlocuiesc.
Si daca voi fi invinuit de inconsecventa ma voi mangaia ca am
gresit voind sa fac binele si am facut vrand sa las paguba asupra mea.
Insa daca m-am apucat sa scriu Istoria, acum este prea tarziu sa
las balta ce amincput si am scris cat am scris. Dar daca am facut-o, acum
nu mai pot sa o desfac. O poezie o pot scrie cum vreau. O povestire la fel.
Dar o istorie ori o scrii cum a fost, ori o taci. Daca o scrii, poti avea o
suta de pacate fata de oameni; daca o taci, poti avea unul singur, dar fata
de Dumnezeu. De acolo nu mai pot sterge...dar din autobiografia
Marturia mea de acolo le-am sters de tot. Lucrarea asta stiu ca este
acum in curs de tiparire si traducere acolo undeva. As dori va rog foarte
mult, pe cei ce se ocupa de prima varianta a acestui manuscris, sa
intrerupa totul si sa astepte noua varianta pe care am corectat-o, in
sensul ca am inlocuit orice nume si afirmatie negativa, ramanand doar
ceea ce este si ramane definitiv pozitiv si frumos pentru toti, calauziti pe
principiul dragostea acopera totul! Cred ca veti fi multumiti de asta. In
restul volumelor de istorie nu stiu cum sa fac ca sa nu las goluri pe care
apoi n-as sti cum sa le umplu. Si sa nu las suspendate adevaruri a caror
explicatie as ascunde-o. Cine sa scuza, se acuza.
Nu stiu daca v-am putut face sa ma puteti intelege macar intr-o cat
de mica parte. Multumesc din inima Domnului pentru ocazia venirii
fratelui Vasile prin care mi s-a oferit descarcarea acestei poveri pe care o
purtam din ce in ce mai greu. Am recunoscut ca am gresit, veti recunoaste
ca v-am cerut sincer iertare. Eu v-am iertat pe voi, voi ma veti ierta pe
mine si astfel Dumnezeu ne va ierta pe toti. Iar maine, cand ne vom
revedea in Fata Lui ne vom privi fericiti cu totii. V-am cerut mult si multe.
Poate prea...Va multumesc... Domnul va va rasplati caci nu pentru mine
le-am primit, ci pentru El.
Am spus si fratelui Vasile de ce ar avea nevoie Lucrarea lui
Dumnezeu de aici de partea voastra, a celor de acolo, care mai aveti inca
posibilitatea sa ajutati...Mai aveti inca, zic, pentru ca nu multa vreme veti

avea si acolo o astfel de posibilitate. Nu peste multa vreme veti ajunge si

voi acolo unde suntem acum noi. Lucrurile intr-acolo merg cu pasi repezi
dupa cum este scris.
In zadar ne lasam noi acum unii incantati de euforia asta
molipsitoare si comoda, dar inselatoare si naiva. Va spuneam:
rascumparati vremea si faceti mai repede ceea ce inca mai puteti azi, dar
pe care maine acel maine este ca acum nu veti mai putea.
Nu stiu ce sa va mai spun...as vrea atat de multe dar nu mai pot.
Simt ca imi moi condeiul in ultima cerneala. Totusi, cel din urma cuvant
pe care vi-l spun aici este primul pe care vi-l voi spune Acolo: frate
Richard, sora Bintea, v-am iubit cu tot sufletul meu si cu toata inima mea
si asa va voi iubi pe vecii vecilor. Ce a unit Dumnezeu, nimeni nu va
mai desparte si ce a fost legat pe pamant, va fi legat si in ceruri.
Va imbratisez cantandu-va cu lacrimi: Ce bine-i printre voi, iubitii
si dragii sufletului meu. Nu va mai pot scrie de lacrimi, va imbratisez
mult, mult, al vostru iubitor frate Traian Dorz.
P.S. Am aflat cu mare intristare despre accidentul pe care l-ai avut
si iata-ma ingenuncheat langa patul unde suferiti amandoi, alaturi, cum
v-am stiut dintotdeauna - si la durere si la bucurie.
Ma rog din tot sufletul meu pentru sanatatea si fericirea voastra de
care are inca nevoie si Dumnezeu si lumea asta. Harul Domnului nosreu
Isus Hristos sa vi le daruiasca din plin si pe totdeauna.
Va rog sa nu va indoiti de nimic din cele ce v-am putut spune. Nu
pot fi decat in DA.
Slavit sa fie Domnul!
20. noiembrie 1988
ss. Fr. Traian Dorz