Sfintii imparati Constantin si mama sa, Elena, sunt sarbatoriti an de an in data de 21

mai. Imparatul Constantin a fost fiul lui Constantiu Clor si al cinstitei Elena, nascut in
jurul anului 274.

In timpul imaratiei crudului imparat Diocletian, Constantin Clor, tatal Sfantului imparat
Constantin si sotul Sfintei Elena, era ajutorul unuia dintre insotitorii conducerii Maximian
Hercule, insotit de fiul sau, Maxentiu, ai partii de apus, capital fiind la Roma.

Constantin poseda mai multe tinuturi precum: Galia, Spania si Britania, insa, in timp ce
in toate regiunile imparatiei, oamenii erau persecutati, in tinuturile lui Constantin crestinii
erau cinstiti si contribuiau la treburile imparatiei.

Dupa moartea sa, a urcat la conducere, fiul sau Constantin, asa cum, la Roma, in locul
lui Maximian Hercule a venit fiul sau Maxentiu.

Maxentiu a pornit razboi impotriva Sfantului, iar in urma istorisirilor duhovnicului lui
Constantin, episcopul Eusebiu, inainte de a incepe lupta s-a rugat, cerand ajutorul lui
Dumnezeu, stiind ca oastirea lui este mult mai slaba decat a lui Maxentiu. Sfantul a
primit raspunsul rugaciunilor sale, in plina zi a vazut stralucind pe cer, o cruce
luminoasa, pe care era scris: "Prin acest semn vei invinge". Iar in ajunul noptii inainte de
batalie, i-a aparut in vis Domnul Iisus Hristos si i-a comunicat sa-si faca steag ostasesc
cu semnul Sfintei Cruci pe el. Cu semnul Crucii inscriptionate, Sfantul a biruit pe
Maxentiu, la Roma, acesta cazand in raul Tibru si innecandu-se. Astfel in anul 312, pe
28 octombrie Sfantul Gheorghe a invins numeroasa oaste de 150.000 de luptatori a lui
Maxentiu.

In urma acestor intamplari, imparatul a decis sa treaca de partea crestinilor.

In ianuarie 313, Sfantul Constantin, imparat al Romei, a hotarat incetarea progonirii

crestinilor si a dat libertate credintei in imparatia romanilor prin Edictul de la Milano. Insa
crestinusmul a fost declarant religie de stat in anul 380, de catre imparatul Teodosie cel
Mare.

Dupa un timp, si-a mutat imparatia de la Roma, la Bizant, numind-o dupa numele sau
Constantinopol.

Dupa edictul din 313, Sfantul ia mai multe masuri in favoarea bisericii, aceasta fiind
scutita de impozite, suprima pedepsele precum: rastignirea, zdrobirea picioarelor,
stigmatizarea (arderea cu fierul rosu), preotilor li s-au acordat scutiri de anumite obligatii
municipal si subventii.
A modificat legea cu scopul protejarii saracilor, orfanilor si vaduvelor si in anul 321, a
promulgat ziua de duminica drept zi de odihna, aceasta devenind zi de sarbatoare
saptamanala.

In 325, a convocat tinerea Sinodului de la Niceea, unde au fost concepute primele 7

articole ale Crezului, care, de atunci, se rosteste la fiecare Sfanta Liturghie si a fost
fixata data Pastilor (prima duminica dupa luna plina, dupa echinoctiul de primavara).

Sfantul Constantin a fost ajutat cu sarguinta si evlavie si de mama sa, Sfanta Elena,
nascuta in provincia Bitinia, sub numele de Flavia Iulia Helena, aceasta divoreteaza de
Constantiu Chlorus, tatal lui Constantin, in anul 293, acesta fiind indemnat de imparatul
Diocletian. Aceasta a mers in Ierusalim si a descoperit locurile sfinte din Evanghelii,
precum Golgota, Sfantului Mormant si lemnul Sfintei Cruci. Sfanta a zidit, biserica
Sfantului Mormant (Anastasis), biserica din Betleem, pe cea din Nazaret si alte sfinte
locasuri.

Sfanta imparateasa Elena moare in anul 327 urmata dupa 10 ani de fiul sau Sfantul
Constantin in anul 337, in Nicomidia. Acesta a fost inmormantat in biserica Sfintii
Apostoli din Constantinopol, la scurt timp dupa ce a fost botezat de catre episcopal
Eusebiu.

De sarbatoarea sfintilor imparati Constantin si Elena se hotaraste cine vor fi bacii

pastorilor, pe cine vor angaja sa pazeasca stanele si unde vor fi acestea amplasate. Se
crede ca aceia ce vor munci in aceasta zi vor avea recoltele distruse si este marcat
sfarsitul perioadei de semanare a meiului, porumbului si ovazului. De altfel, pentru a fi
izgonite varjitoarele care incercau sa fure sporul laptelui, oamenii umblau prin sate si
faceau galagie mare.

Peste 1,8 milioane de romani isi serbeaza onomastica pe 21 Mai.

----------------------------------------

Biserica Ortodoxa ii praznuieste pe 21 mai pe Sfintii Imparati Constantin si

mama sa, Elena. Constantin cel Mare s-a nascut in orasul Naissus (Nis,
Serbia) in jurul anului 274. A devenit suveran al intregului Imperiu Roman
dupa invingerea lui Maxentiu si a lui Liciniu. Potrivit marturiilor lui Eusebiu si
Lactantiu, in ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a vazut pe cer ziua, in
amiaza mare, o cruce luminoasa deasupra soarelui cu inscriptia: "in hoc
signo vinces" (prin acest semn vei birui).
Noaptea, in timpul somnului, i se descopera Hristos, cerandu-i sa puna
semnul sfintei cruci pe steagurile soldatilor. Dand ascultare poruncii primite
in vis, iese biruitor in lupta cu Maxentiu. Pe Arcul de Triumf al lui Constantin,
care se pastreaza la Roma, se afla inscriptia: "instinctu divinitatis" = "prin
inspiratie divina", ce descopera cum a fost castigata victoria asupra lui
Maxentiu.
Cea mai insemnata realizare a imparatului Constantin a fost Edictul de la
Milano (313), prin care crestinismul ajunge sa fie recunoscut de stat. Insa, el
va deveni religie de stat in timpul lui Teodosie cel Mare (379-395).
Dupa edictul din 313, imparatul scuteste Biserica de impozite, ii acorda
dreptul de a primi donatii si le da episcopilor dreptul sa judece pe cei ce nu
doreau sa fie judecati dupa legile statului. Va inlatura din legile penale
pedepsele contrare spiritului crestinismului, precum: rastignirea, zdrobirea
picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul rosu).
Imparatul Constantin a convocat primul Sinod ecumenic la Niceea (325),
unde dupa lungi dezbateri, invatatura lui Arie a fost condamnata si s-a
adoptat formula ca Fiul lui Dumnezeu este de o fiinta cu Tatal si deci, din
veci cu El. La sinod au fost alcatuite si primele 7 articole ale Simbolului de
credinta (Crezul), a fost fixata data Pastilor (prima duminica dupa luna plina,
dupa echinoctiul de primavara) si s-au dat 20 de canoane referitoare la
disciplina bisericeasca.

Sfantul Constantin cel Mare a fost botezat pe patul de moarte de catre

episcopul Eusebiu de Nicomidia. A murit la scurt timp (337) in Nicomidia si a
fost inmormantat in biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol, ctitorita de
el.

Imparateasa Elena

Flavia Iulia Helena s-a nascut in provincia Bitinia. In anul 293, generalul
roman Constantiu Chlorus, la indemnul imparatului Diocletian, divorteaza de
imparateasa Elena. Aceasta nu se recasatoreste, ci traieste departe de
atentia publica, dar aproape de fiul sau. A reusit sa descopere pe dealul
Golgotei crucea pe care a fost rastignit Hristos. Potrivit traditiei, in urma
sapaturilor s-au gasit trei cruci. Pentru a se identifica crucea pe care a fost
rastignit Hristos, au atins cele trei cruci de un mort. Acesta a inviat in
momentul in care a fost atins de Crucea Domnului. Pe 14 septembrie 326,
episcopul Macarie I al Ierusalimului a luat crucea si a inaltat-o in fata
multimii. Ziua de 14 septembrie a devenit sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci
in calendarul crestin.

Imparateasa Elena a zidit Biserica Sfantului Mormant, Biserica din Bethleem,

pe cea din Nazaret si multe alte sfinte locasuri.
Semnificatia numelor Constantin si Elena

Numele Constantin este de origine latina si vine de la constans, constantis

("constant", "ferm").

Elena - Stravechiul nume Helene este explicat de unii prin gr. helane
("torta", "faclie", dar si "foc sacru", la sarbatorile numite Heleneia, dedicate
zeitei Artemis), iar de altii prin gr. hele ("lumina arzatoare a soarelui").

Constantin și Elena, Sfinții Împărați care au schimbat cursul istoriei

Sfântul Constantin cel Mare este primul împărat roman creștin. După ce l-a învins pe
împăratul păgân Maxentiu, Constantin dă în anul 313 celebrul Edict de la Milan, prin
care religia creștină devine o religie permisă. El scutește Biserica de dări, drept de care
nu se bucurau templele păgâne, și îi înapoiază tot ceea ce îi fusese confiscat,
acordându-i și dreptul de a primi donații. Nu trebuie uitat nici ajutorul acordat episcopilor
cu sume importante din tezaurul statului, pentru ridicarea de biserici și întreținerea
clerului. El a dăruit Bisericii și dreptul de eliberare a sclavilor. A înlăturat din legile
penale pedepsele contrare creștinismului, precum: răstignirea, zdrobirea picioarelor,
stigmatizarea (arderea cu fierul rosu).
Prin legea din 321, Constantin cel Mare a generalizat duminica ca zi de repaus
în Imperiu. Împăratul Constantin a adoptat legi care interziceau adulterul și avortul,
abandonarea copiilor nou născuți, răpirea copiilor și vinderea copiilor din motive de
sărăcie. Datorita lui are loc primul Sinod Ecumenic, ținut în anul 325, la Niceea, pentru
afirmarea dreptei credințe.
În cadrul acestui Sinod au fost alcătuite primele 7 articole ale Simbolului de credință
(Crezul), a fost fixată data Paștilor (prima duminică după luna plină, după echinocțiul de
primăvară) și s-au dat 20 de canoane referitoare la disciplina bisericească.
Constantin cel Mare a primit botezul de la episcopul Eusebiu de Nicomidia în luna mai,
anul 337. A trecut la cele veșnice în același an, pe 21 mai/3 iunie.
În iconografia ortodoxă, Sfinții Împărați Constantin și Elena au între ei așezată Sfânta
Cruce, pentru că Sfântul Constantin a descoperit Crucea pe cer, iar Sfânta Elena
în pământ. În ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a văzut pe cer ziua, în amiaza mare,
o cruce luminoasa deasupra soarelui cu inscripția: "in hoc signo vinces" (prin acest
semn vei birui). Noaptea, în timpul somnului, i se descoperă Hristos, cerându-i să pună
semnul sfintei cruci pe steagurile soldaților. Dând ascultare poruncii primite în vis, iese
biruitor în lupta cu Maxentiu. Pe acest eveniment este pusa, de foarte mulți cercetători,
convertirea împăratului la religia creștină.
Mama sa, Elena, a reușit să descopere pe dealul Golgotei crucea pe care a fost
răstignit Hristos. Potrivit tradiției, în urma săpăturilor s-au găsit trei cruci. Pentru a se
identifica crucea pe care a fost răstignit Hristos, au atins cele trei cruci de un mort.
Acesta a înviat în momentul în care a fost atins de Crucea Domnului. Pe 14 septembrie
326, episcopul Macarie I al Ierusalimului a luat crucea și a înălțat-o în fața mulțimii, iar
ziua de 14/27 septembrie a devenit sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci în calendarul
creștin. Datorită demersului ei de a cauta Crucea Mântuitorului, Sfânta Elena este și
ocrotitoarea arheologilor. Numele ei se traduce "făclie", "torță", "strălucirea soarelui".

De ce sărbătorim Sfinții
Constantin și Elena, pe 21 iunie
Sfinţii Mari Împăraţi şi Întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama
sa, Elena, pomeniţi în calendarul creştin ortodox la 21 mai, sunt
primii împăraţi creştini.

Prin aceşti Sfinţi Împăraţi a adus Dumnezeu libertate religioasă în

lume, a slăbit păgânismul şi idolatria şi a întărit Biserica şi
credinţa creştină pe pământ, spune arhimandritul Ilie Cleopa (vol.
Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an, 1996).

Sfântul Împărat Constantin cel Mare (306-337) s-a născut în

cetatea Naissus (astăzi, Niş, în Serbia), din provincia romană
Moesia Superior. Tatăl său, Constanţiu Chlor, care la acea vreme
era general, a ajuns mai târziu la conducerea imperiului cu titlul
de "caesar".

Despre tatăl Sfântului Constantin cel Mare se spune că, deşi era
închinător la idoli, respectând legile statului, era mâhnit pentru
creştinii care erau hăituiţi şi omorâţi în părţile imperiului care nu
erau sub stăpânirea lui (Vieţile Sfinţilor).

La curtea lui Constanţiu erau mulţi creştini aflaţi în tot felul de

demnităţi. Într-o zi, împăratul a chemat toată curtea sa şi a zis:
"Dacă îmi este cineva credincios şi voieşte să fie în palatul meu,
să se închine zeilor mei şi împreună cu mine să le aducă jertfe şi
atunci îmi va fi prieten adevărat, slujindu-ne în boieria sa şi
învrednicindu-se de la noi de mai mare cinste. Iar dacă cineva nu
va voi să se închine zeilor mei, să se ducă din curtea mea unde va
voi, deoarece nu pot să fiu împreună cu cei ce nu sunt de o
credinţă cu mine".

Auzind spusele împăratului, deodată, cei ce stăteau de faţă, s-au

împărţit în două părţi: dintre creştini unii s-au dat la o parte,
lăsându-şi astfel dregătoriile şi rangurile mari pe care le deţineau,
şi au început a ieşi din palat. Iar alţii s-au plecat la cuvintele
împăratului şi s-au închinat idolilor.

Împăratul, oprindu-i pe cei dintâi dintre creştini, a spus: "De

vreme ce vă văd, că slujiţi cu credinţă Dumnezeului vostru, voiesc
ca voi să fiţi sfetnicii, slujitorii şi prietenii mei; pentru că
nădăjduiesc că în ce fel sunteţi credincioşi Dumnezeului vostru,
tot în acel fel veţi fi credincioşi şi către mine". Iar către ceilalţi a
zis: "Pe voi nu mai voiesc să vă am în curtea mea; căci, dacă nu
aţi păstrat credinţa Dumnezeului vostru, apoi cum veţi fi
credincioşi mie?".

Forma de conducere a Imperiului Roman era atunci tetrarhia, doi

"auguşti" şi doi "caesari", aceştia ajungând în cele din urmă să-şi
dispute puterea. Astfel, Constantin cel Mare, proclamat de armată
împărat, a intrat în conflict cu fiul fostului împărat Maximian,
Maxenţiu.

Lupta dintre Constantin şi cezarul care stăpânea Roma, împreună

cu ţinuturile de Răsărit ale imperiului, Maxenţiu (317-313), a fost
câştigată de Constantin la Turin şi Verona, urmând ca acesta să
vină asupra Romei. Bătălia decisivă cu Maxenţiu a fost dată la
Podul Milvius, lângă Tibru, în octombrie 312.

În ziua premergătoare luptei, rugându-se "Dumnezeului tatălui

său", Constantin a văzut pe cer un semn deosebit, o cruce făcută
din lumină, şi deasupra o inscripţie: "Întru aceasta vei învinge",
relatează scriitorul bisericesc Eusebiu de Cezareea, contemporan
al Sfântului Constantin, care menţionează că acest lucru l-a aflat
de la însuşi împăratul Constantin şi că acesta i-a garantat
autenticitatea sub jurământ (Viaţa lui Constantin cel Mare, Ed.
Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
1991).

A doua zi, împăratul a pus crucea pe toate steagurile armatei

sale. Bătălia a fost câştigată de Constantin, care a intrat biruitor
în Roma, iar Maxenţiu s-a înecat în apele Tibrului.

Un an mai târziu (313), Constantin a emis Edictul de la

Mediolanum (Milan), prima recunoaştere oficială a creştinismului,
prin care se punea capăt persecuţiilor împotriva creştinilor şi se
garanta libertatea credinţei şi a cultului.

Actul a fost emis cu acordul împăratului ce stăpânea peste partea

de răsărit a imperiului, Liciniu (308-321). În urma conflictului
izbucnit între cei doi, Liciniu a încălcat însă acest acord şi a
dezlănţuit din nou persecuţiile. Constantin l-a învins în bătălia de
la Crysopolis (18 septembrie 324) şi l-a condamnat la moarte.

Din anul 324, Constantin a rămas singur la conducerea Imperiului

Roman, poziţie pe care şi-a menţinut-o până la sfârşitul vieţii
(337).

În această perioadă, Biserica a cunoscut o mare înflorire pe tot

întinsul imperiului. Împărăteasa Elena, mama lui Constantin cel
Mare, având o contribuţie majoră la această lucrare de înnoire
prin care s-au deschis şi s-au zidit în Imperiul roman mii de
biserici, a fost descoperită, la Ierusalim, Sfânta Cruce şi s-au zidit
numeroase lăcaşuri de închinare la Locurile Sfinte.

Reformele dispuse de împăratul Constantin cel Mare au inclus şi

ridicarea unei noi capitale, pe Bosfor, pe locul vechii cetăţi
Byzantion.
Între clădirile care au fost construite în acest oraş fabulos,
Constantinopol după numele împăratului, s-a aflat şi Biserica
"Sfinţii Apostoli", ridicată pe cel mai înalt deal al nou-înfiinţatului
oraş, potrivit www.crestinortodox.ro. Biserica avea planul în formă
de cruce grecească (cu cele patru braţe egale) şi era încununată
cu o turlă cu ferestre şi patru fără ferestre, cele patru fiind
aşezate pe braţele crucii.

În această biserică, care astăzi nu mai există, a fost înmormântat

Constantin cel Mare. Împăratul a murit în Nicomidia, în anul 337,
cu puţin înainte de terminarea construirii bisericii. În momentul în
care lucrările de zidire s-au încheiat, trupul lui Constantin cel Mare
a fost mutat în această biserică-necropolă de către fiul şi
succesorul său, Constantiu.

Pentru marea contribuţie la răspândirea şi înflorirea

creştinismului, Constantin şi mama sa, Elena, au fost trecuţi de
Biserica Ortodoxă în rândul sfinţilor şi sunt socotiţi "întocmai cu
Apostolii".

Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa, Elena sunt apostolii

creştinismului din secolul IV, spune arhimandritul Ilie Cleopa. Prin
ei a dobândit libertate Biserica întemeiată de Hristos,
propovăduită de Sfinţii Apostoli şi apărată cu jertfă, cu suferinţă şi
cu sânge de mulţimea martirilo