CUM TREBUIE SA SE POARTE SOTUL SI SOTIA intro familie crestina?

Publicat pe 09 Sep 2013 | Categorii: "Concentrate" duhovnicesti, Credinta in familie, Crestinul in lume, Mitropolitul Antonie Bloom de Suroj, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Teofan Zavoratul, Sfintii Parinti Ioachim si Ana, Tarul Nicolae si familia tarista Romanov | |Print

<img class="aligncenter wp-image-68381" alt="moni horas_1" src="http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2013/09/monihoras_1.jpg" width="498" height="623" /> Cum trebuie sa se poarte sotul cu sotia

1|Page

Barbatilor, traiti intelepteste cu femeile voastre, ca fiind fapturi mai slabe, si faceti-le parte de cinste, ca unora care impreuna cu voi sunt mostenitoare ale harului vietii vesnice (I Pt. 3, 7). Asadar barbatii sunt datori sa-si iubeasca femeile ca pe insusi trupurile lor. Cel ce-si iubeste femeia, pe sine se iubeste (Efes. 5,28). Apostolul spune: taina aceasta mare este, iar eu zic in Hristos si in Biserica. Astfel si voi, fiecare sa-si iubeasca femeia sa ca pe sine insusi, iar femeia sa se teama de barbat (Efes. 5, 32-33). Pe de o parte, epistola aceasta vorbeste despre relatiile foarte profunde dintre Biserica si Hristos. Hristos a venit pe pamant pentru a mantui omenirea, Dumnezeu S-a facut om, si El savarseste mantuirea aceasta cu pretul vietii Sale si al mortii Sale. Si acesta este primul lucru la care trebuie sa se gandeasca sotii atunci cand se casatoresc: le este inmanata de Dumnezeu o fiinta fragila, careia ei i-au spus: Te iubesc si aceasta dragoste trebuie sa fie de asa natura ca sotul este gata sa sacrifice totul, toata viata sa, din dragoste pentru sotie si din dragoste pentru copiii sai. Sotul este capul familiei nu intrucat e barbat, ci intrucat este chipul lui Hristos, si sotia lui si copiii lui pot vedea in el acest chip, adica chipul iubirii nemarginite, iubirii devotate, iubirii pline de abnegatie, iubirii care este gata de orice ca sa mantuiasca, sa apere, sa hraneasca, sa mangaie, sa bucure, sa educe familia sa. Fiecare om trebuie sa-si aminteasca lucrul acesta. Este prea facil pentru barbat sa creada ca intrucat este barbat are dreptul la sotia sa, drepturi asupra sotiei sale si asupra copiilor sai. Nu este asa! Daca el nu este chipul lui Hristos, nimeni nu ii este dator cu nici un respect, cu nici o teama, cu nici o ascultare.

<img class="alignright size-medium wpimage-68403" alt="02" src="http://www.razbointrucuvant.ro/wpcontent/uploads/2013/09/02-300x210.jpg" width="300" height="210" />Vedeti ca in epistola aceasta se vorbeste nu despre stapanirea barbatului si supunerea femeii, ci despre o dragoste reciproca ce reprezinta dragostea jertfelnica, eroica, a sotului, la care sotia poate raspunde cu o dragoste la fel de jertfelnica. Trebuie sa ne amintim intotdeauna de acest lucru, fiindca acest pasaj din Sfanta Scriptura este inteles mult prea des in chip mincinos injosind sotia si ridicandu-l in slavi pe sot, prezentandu-l pe acesta ca pe un stapan mandru. (Mitropolitul Antonie al Surojului)
2|Page

*** In crestinism, supunerea sotiei fata de sot dobandeste caracterul cel mai inalt, intrucat decurge din frica de Dumnezeu si este pusa in rand cu acele fapte bineplacute lui Dumnezeu pe care le facem nemijlocit Domnului Insusi. Sotia se supune sotului cu convingerea ca Domnul primeste aceasta supunere ca si cum ar fi fata de El Insusi, nu ca unuia mai puternic si dominant dupa legea firii, ci ca unui chip al Domnului. (Sfantul Teofan Zavoratul) *** Ingrijeste-te de sotia ta cum Se ingrijeste Hristos de Biserica. Chiar daca ar trebui sa-ti dai viata pentru ea, chiar daca ar trebui sa induri pentru ea o multime de pierderi, sa rabzi incercari grele, nu trebuie sa te dai in laturi, deoarece chiar rabdand toate acestea inca nu vei fi facut nimic care sa se asemuie cu ceea ce a facut Hristos pentru Biserica. (Sfantul Ioan Gura de Aur) *** Sotul este capul sotiei, asa cum si Hristos este capul Bisericii. In aceasta porunca evanghelica nu este nimic injositor pentru femeie, asa cum pe caprioara gingasa n-o poate injosi constiinta faptului ca ea nu este leu puternic. Nu in batalii si nu in afaceri, ci in tandretea conjugala si in maretia maternitatii se descopera toata frumusetea sufletului feminin Incalcarea ierarhiei familiale poruncite de Dumnezeu nazuinta sotiei de a fi cap (de a deveni, in esenta, masculina) si ingaduirea acestui lucru de catre sot pervertesc casatoria. Barbatul a fost facut mai puternic, si el trebuie sa conduca familia insa nu prin silnicie, ci prin bunatate si prin dragoste plina de abnegatie, asa cum Mantuitorul a primit Crucea pentru Biserica. (Mitropolitul Vladimir al Asiei Centrale) *** Sa ai un prieten in sotie, si prin puterea iubirii tale sileste-o sa-ti fie supusa. (Sfantul Teofan Zavoratul) *** Barbatul poate sa devina barbat adevarat, imparat al zidirii, doar daca nu pretinde sa fie proprietar al zidirii, stapan cu puteri nelimitate asupra ei, ci primeste cu iubire si ascultare voia lui Dumnezeu in ce il priveste. De asemenea, si femeia inceteaza sa fie numai femeie atunci cand, dandu-se celuilalt pe de-a-ntregul, devine la randul sau intrupare a bucuriei si plinatatii vietii, devine cea pe care in Cantarea Cantarilor imparatul o duce in camara de nunta zicand: cat de frumoasa esti tu, iubita mea, si fara nici o pata! (Cantarea Cantarilor 4, 7).
3|Page

(Protoiereul Alexandr Schmemann) *** Straduieste-te pe cat poti sa te porti duhovniceste cu sotia ta, ca intre voi sa fie iubire si intelegere. Sa nazuiesti spre asta si in relatiile cu copiii. Omul cu adevarat duhovnicesc are obiceiul sa cedeze. Cei puternici trebuie sa poarte greutatile, ca cei neputinciosi sa se poata odihni, nu fiecare si cel puternic, si cel neputincios sa poarte doar greutatea sa. (Staretul Paisie Aghioritul) *** In dragoste este nevoie de o delicatete deosebita. Poti fi sincer si devotat, si totusi in cuvintele si in faptele tale sa nu fie destul din acea tandrete care cucereste inimile. Iata un sfat: nu iti afisa proasta dispozitie si sentimentele ofensate, nu vorbi cu manie, nu te purta urat. Nici o femeie din lume nu va suferi atat de mult ca propria ta sotie din pricina cuvintelor taioase ori necugetate care ti-au scapat de pe buze. Dintre toate lucrurile din lume, cel mai de temut sa iti fie tocmai s-o amarasti. Dragostea nu-ti da dreptul sa te porti grosolan cu cel pe care-l iubesti. Cu cat sunt mai stranse relatiile dintre voi, cu atat mai rau doare inima de la orice privire, ton, gest sau vorba care arata iritare ori sunt pur si simplu necugetate. (Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei) *** Sotilor contemporani le lipseste in primul rand cavalerismul, marinimia, tandretea, bunavointa, gentiletea tocmai acele trasaturi care alcatuiesc pentru femeie atmosfera de camin, de cuib. Foarte des uitam ca este de datoria noastra sa ne purtam atent cu jumatatea noastra macar in lucrurile marunte. Dupa cum recunosc chiar femeile, lor nu le trebuie mult. Sotia iubitoare se bucura de orice marturie, cat ar fi ea de microscopica, a faptului ca ocupa un anumit loc in gandurile si in inima sotului. Pe cine iubim, la acela ne si gandim; pe cine indragim, pentru acela ne si rugam (Protoiereul Artemie Vladimirov) *** Dezradacineaza din gandul ei cuvintele al meu, al tau. Daca va spune: al meu, zi-i asa: Cum adica al tau? Eu nu stiu de asa ceva si nu am nimic al meu? Si atunci, cum spui tu al meu, de vreme ce totul este al tau? Cuvintele acestea nu vin din lingusire, ci din mare intelepciune. In acest fel vei putea sa-i potolesti mania, sa-i indepartezi amaraciunea din suflet. Nu vorbi cu ea nechibzuit, ci cu bunatate, cu cinstire, cu dragoste. Cinsteste-o, si nu va avea nevoie de cinstirea altora. Nu va avea nevoie de slava de la altii, daca se va bucura de cinstire din partea ta. Invat-o frica de Dumnezeu, si totul va curge ca din izvor, si casa voastra va fi plina de bunatati. (Sfantul Ioan Gura de Aur)
4|Page

*** Fiecare sotie trebuie sa stie ca atunci cand este dezorientata sau incurcata o sa afle intotdeauna un adapost in iubirea sotului sau. Trebuie sa stie ca el o va intelege, ca se va purta cu ea foarte delicat, ca isi va folosi puterea ca sa o apere. Nu trebuie sa se indoiasca niciodata de faptul ca el va simpatiza cu ea in toate greutatile ei. Trebuie ca ea sa nu se teama niciodata ca va intampina raceala sau mustrare arunci cand va veni la el ca sa caute ocrotire. (Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei) *** Monahului trebuie sa nu-i pese de sine si, in general, de viata sa, ci sa se daruiasca cu totul celorlalti dar capul de familie nu poate sa faca asa, pentru ca are sotie si copii, si potrivit legii lui Dumnezeu este dator, mai intai de toate, sa se ingrijeasca de acestia, punand deoparte pentru ceilalti numai prisosul. (Staretul Paisie Aghioritul) *** Trebuie ca mainile sotului, insuflate de dragoste, sa fie in stare sa faca orice. Trebuie ca fiecare sot iubitor sa aiba inima mare. Fiecare sot crestin trebuie sa se uneasca cu sotia sa in dragostea de Hristos. Din dragoste de ea, el va trece prin incercarile pe care le presupune calea credintei. Luand parte la viata ei plina de credinta si rugaciuni, el va lega cu Cerul si viata sa. Cei uniti pe pamant prin credinta comuna in Hristos, transfigurand dragostea lor reciproca in dragoste de Dumnezeu, vor fi vesnic uniti si in Cer. (Sfanta Mucenita Alexandra, mparateasa Rusiei) *** Sotul trebuie sa se sfatuiasca cu sotia sa in privinta treburilor sale, a planurilor sale, sa aiba incredere in ea. Poate ca ea nu se pricepe atat de bine ca el la aceste treburi, insa poate ca va propune multe lucruri de valoare, intrucat intuitia feminina functioneaza adeseori mai repede decat logica masculina. Dar si daca sotia nu-si poate ajuta sotul in treburile lui, dragostea pentru el o face sa poarte un interes profund pentru grijile lui, si este fericita atunci cand el ii cere sfatul, si in felul acesta cei doi se apropie si mai mult. Daca ziua a fost cu spor, ea imparte cu sotul bucuria acestuia; daca a fost slaba, il ajuta, ca o sotie credincioasa, sa treaca prin neplaceri, il imbarbateaza. (Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)

5|Page

<img class="aligncenter size-medium wp-image-68416" alt="sf-mc-alexandra-imparateasa-3" src="http://www.razbointrucuvant.ro/wpcontent/uploads/2013/09/sf-mc-alexandra-imparateasa-3-231x300.jpg" width="231" height="300" /> *

Cum trebuie sa se poarte sotia cu sotul

Exista ceva sfant si care provoaca o frica aproape evlavioasa in faptul ca sotia, casatorinduse, isi concentreaza toate interesele asupra celui pe care il ia de sot. Ea lasa casa copilariei, mama si tatal, rupe toate firele care o leaga de viata trecuta. Ea il priveste in fata pe cel care i-a cerut sa devina sotia lui, si cu inima tremuranda, dar si cu incredere linistita, ii incredinteaza viata sa si sotul simte cu bucurie aceasta incredere. Iata ce alcatuieste pentru toata viata fericirea inimii omenesti, care e in stare si de bucurii negraite, si de suferinte nemasurate. Femeia ii da totul sotului sau, in deplinul inteles al cuvantului. Pentru orice barbat, acesta este un moment solemn: sa isi asume raspunderea pentru o viata tanara, fragila si gingasa, care i s-a incredintat, si s-o alinte, s-o apere, s-o ocroteasca, pana ce moartea ii va smulge din maini comoara aceasta sau il va dobori chiar pe el. (Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei) ***

6|Page

Ca dragostea dintre soti trebuie sa fie puternica si de nedestramat, ca sotia trebuie sa se

supuna sotului sau, <img class="alignleft wp-image-68410" alt="02-crearea-Evei4" src="http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2013/09/02-crearea-Evei4.jpg" width="354" height="193" />ne-o arata chiar felul in care prima femeie a fost zidita si menirea ei. Femeia a fost zidita din coasta omului: a) pentru ca sotia sa fie intotdeauna aproape de inima sotului, b) ca ea sa fie inclinata din fire spre ascultare si supunere fata de el, ca o parte a lui, c) ca sa fie usurata impartasirea gandurilor, simtirilor, insusirilor, si ca neamul omenesc sa fie facut un singur trup, si ca din aceasta pricina oamenii sa fie inclinati in chip firesc sa se iubeasca si sa se ocroteasca unul pe altul. In Sfatul lui Dumnezeu, femeia e numita ajutor al barbatului (v. Fac. 2, 18); prin aceasta se arata menirea ei de a-l ajuta a) in nasterea si cresterea pruncilor, b) in toate nevoile care privesc viata vremelnica. Femeia este numita ajutatoare asemenea lui (v. Fac. 2,18), adica barbatului, ca sa se arate ca: a) ca este de aceeasi fire cu el, spre deosebire de alte animale, b) ea este menita a-i sluji cat se poate de indeaproape (v. I Cor. 11, 9), c) petrece si traieste cu el nedespartit. (Sfantul Filaret al Moscovei) *** In epistolele lor, Apostolii vorbesc de pozitia subordonata a femeii in casnicie. Prin aceasta ei nu o injosesc, ci au in vedere originea ei si natura ei, mai complicata si mai slaba, care cere o ocrotire deosebita. N-a fost zidit barbatul pentru femeie scrie Apostolul, ci femeia pentru barbat (ca prieten si ajutor al lui) Totusi, nici femeia fara barbat, nici barbatul fara femeie, in Domnul, caci precum femeia este din barbat, asa si barbatul este prin femei, si toate sunt de la Dumnezeu (I Cor. 11, 9,11-12).

7|Page

Din povetele apostolice citate aici se vede atitudinea crestinismului primar fata de casnicie. Sotul si sotia sunt in fata lui Dumnezeu colaboratori. Ei sunt cu desavarsire egali ca partasi ai Imparatiei lui Dumnezeu si ca mostenitori ai vietii vesnice, dar nu se pierde dintre ei nici deosebirea determinata de natura lor, de originea lor si de vina pe care o are fiecare dintre ei in cadere. Femeia a fost zidita ca sa-l ajute pe barbat, si din barbat (din coasta lui), iar barbatul nu a fost zidit pentru femeie si din femeie (cu toate ca se naste din femeie) intru totul egala cu barbatul din perspectiva semnificatiei sale umane si a planului dumnezeiesc, femeia este in planul practic ajutor al lui si depinde de el, iar barbatul este capul femeii, ca sa vietuiasca dupa voia lui Dumnezeu, dupa cum se spune intr-una din rugaciunile din randuiala Tainei Cununiei. (Episcopul Alexandru Mileant) *** Dumnezeu l-a pus pe sot sa fie pazitor al sotiei si el, fara ca macar sa-si dea seama, adeseori ii ingaduie sau ii interzice sotiei una sau alta din insuflare dumnezeiasca. (Sfantul Teofan Zavoratul) *** Sotia trebuie sa-si cinsteasca intotdeauna sincer sotul in calitatea lui de cap al familiei. Aceasta indatorire i-o insufla Dumnezeu si de legile firii, facand-o mai slaba fata de barbat si menind-o sa fie ajutor al acestuia. Chiar daca sotia isi intrece uneori sotul prin calitatile morale, prin educatie si experienta, nici atunci nu are dreptul sa iasa dintre hotarele randuite de Legea lui Dumnezeu, ci trebuie sa pastreze intotdeauna cu sfintenie in suflet si sa arate cu fapta cinstirea cuvenita sotului. (Preotul Alexandru Rojdestvenskii) *** Sotiei crestine i-as dori sa se rupa, putin cate putin, de imaginea energicei lady contemporane, care este necrutatoare in judecatile sale critice si batjocoreste neputintele sotului sau, nestiind ca dragostea indelung rabda, este binevoitoare nu se aprinde de manie toate le sufera, toate le crede toate le rabda (I Cor. 13, 4-7). Eu i-as dori sa se straduie totdeauna sa-i placa sotului, fiindca pentru el trebuie sa fie cea mai frumoasa, cea mai dorita, cea mai draga, trebuie sa fie mangaietoarea lui si izvorul lui de inspiratie. (Protoiereul Artemie Vladimirov) *** Menirea femeii este de a fi ajutorul barbatului iar cel dintai ajutor pe care are dreptul sa-l astepte barbatul de la femeie este ajutorul duhovnicesc. Femeia trebuie nu numai sa-i daruiasca mangaiere barbatului in viata de acum, ci sa-i si ajute in dobandirea vietii vesnice.

8|Page

(Protoiereul Dimitrie Sokolov) *** Nu atat cu vorba, cat cu fapta trebuie indreptat sotul. In ce fel? Cand vede ca esti asezata, necheltuitoare, ca nu esti impatimita de podoabe, ca nu ceri o gramada de bani, ci te multumesti cu ceea ce este, ca nu pretinzi nici aur, nici margaritare, nici haine de pret, ci iubesti cumintenia, curatia, bunatatea si ceri de la el aceleasi lucruri, va asculta sfaturile tale cu rabdare si chiar cu placere. (Sfantul Ioan Gura de Aur) ***

<img class="alignright" alt="" src="http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2009/09/minunata-icoana-aimbratisarii-sf-parinti-ioachim-si-ana.jpg" width="350" height="328" />Nu numai fericirea vietii barbatului depinde de sotie, ci si dezvoltarea si cresterea caracterului sau. O sotie buna este o binecuvantare cereasca, cel mai bun dar pentru barbat, ingerul lui si izvor de bunatati fara numar. Glasul ei este pentru el muzica cea mai dulce, zambetul ei ii lumineaza ziua, sarutul ei este paznicul credinciosiei lui, mainile ei sunt balsam pentru sanatatea lui si pentru toata viata lui, harnicia ei e chezasia bunastarii lui, economia ei ii este cel mai de nadejde administrator, buzele ei ii sunt sfetnicul cel mai bun, pieptul ei e cea mai moale perna, pe care sunt date uitarii toate grijile, iar rugaciunile ei sunt avocatul lui inaintea Domnului. (Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei) *** Nu cred ca cineva va contesta faptul ca femeia are o uriasa inraurire asupra treburilor omenirii atat in bine, cat si in rau. Facatorul n-a vrut sa-i daruiasca o autoritate care sa-l supuna pe slab celui tare si actioneaza prin forta, insa in schimb i-a daruit o inraurire
9|Page

care il supune si pe cel puternic celui slab, in asa fel incat ce puternic nici nu-si da seama, ci se supune celui slab fara sa-si simta libertatea ingradita. (Protoiereul Dimitrie Sokolov) *** Sotia imbunatatita, cucernica si inteleapta poate, mai mult decat oricine, sa-si indrepte sotul catre cucernicie. El nu asculta nici de prieteni, nici de invatatori, nici de mai-mari cum asculta de soata sa. Cand aceasta il indeamna si ii da sfaturi, acel indemn ii aduce si o anumita placere, fiindca o iubeste foarte mult pe sfatuitoare si as putea povesti multe intamplari cand soti aspri si neimblanziti au fost inmuiati in felul acesta. Sotia este partasa in toate sotului: si la masa, si in nasterea si cresterea pruncilor, si in treburile si interesele lui, si in foarte multe altele. Ea ii este devotata in toate si este unita cu el asa cum este trupul cu capul si daca ea va fi chibzuita, gospodina si harnica, daca nu va fi rautacioasa si veninoasa, cheltuitoare si certareata, daca nu va cauta haine si podoabe desarte, ci in loc de asta va cauta smerenia, curatia, bunatatea si blandetea, unirea de cuget si intelegerea casnica, ii va intrece pe toti in ce priveste inraurirea asupra sotului iar purtandu-se asa, si pe acesta il va face mai bun si mai iubitor. Daca sotia va fi blanda si impodobita cu cumintenia, cu grija de casa, cu evlavia si cu celelalte virtuti, nu numai ca prin tovarasia sa ii va aduce sotului mangaiere, ci si in toate, indeobste, ii va aduce mare folos, usurandu-i toate si ajutandu-l in toate; atat in incercarile din afara, cat si in cele care se intampla zilnic in casa, nu-l va parasi, ci ca un carmaci iscusit va potoli prin buna sa chibzuinta orice furtuna sufleteasca din el si prin petrecerea impreuna cu el il va mangaia. (Sfantul Ioan Gura de Aur) *** Orice sotie credincioasa se patrunde de interesele sotului. Cand acestuia ii e greu, ea se straduie sa-l imbarbateze prin intelegerea sa, prin manifestarile iubirii sale. Sustine cu interes toate planurile lui. Nu ii este povara. Este puterea din inima lui, care-l ajuta sa devina tot mai bun. Nu toate sotiile sunt o binecuvantare pentru sotii lor. Uneori, femeia este ca o planta agatatoare ce infasoare puternicul stejar care e sotul sau. Sotia credincioasa face viata sotului sau mai nobila, mai plina de rost, indreptandu-l spre scopuri inalte prin puterea iubirii sale. Atunci cand ea se lipeste de el plina de incredere si de dragoste, trezeste in el cele mai nobile si bogate trasaturi ale firii lui, stimuland in el barbatia si simtul raspunderii. Ea infrumuseteaza viata lui, inmoaie deprinderile lui dure si grosolane, daca acestea exista. Exista insa si sotii care seamana cu plantele parazite. Ele se agata de sotul lor fara sa-i ofere nimic acestuia, fara sa-i intinda mana de ajutor. Se rasfata pe canapele, se plimba pe strazi, viseaza cu ochii deschisi citind romane sentimentale si barfesc in camerele de oaspeti. Sunt absolut inutile si, ca atare, devin o povara chiar si pentru dragostea cea mai tandra. In loc sa faca viata sotului mai puternica, mai bogata, mai fericita, ele nu fac decat sa puna piedici in calea succeselor lui. Rezultatul este de plans si pentru ele insele. Sotia credincioasa se lipeste de sotul ei si se infasoara in jurul lui, insa il si ajuta si il inspira.
10 | P a g e

In toate sferele vietii sale, sotul ei simte cum il ajuta iubirea ei. Sotia buna este pazitoarea caminului familial. (Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei) *** In primul rand, cinsteste-L pe Dumnezeu, iar apoi pe sotul tau, lumina ochilor vietii tale. Doar pe el sa-l iubesti, numai lui sa-i veselesti inima si asta cu atat mai mult cu cat el nutreste fata de tine dragostea cea mai gingasa Daca te-ai nascut femeie, nu-ti insusi insemnatatile care sunt din fire ale barbatului; nu te mandri cu neamul, nu te ingamfa nici cu hainele, nici cu intelepciunea. Intelepciunea ta este sa te supui legilor cununiei, fiindca legatura casatoriei face ca toate ale sotului sa fie si ale sotiei. Cand sotul tau este suparat, nu te impotrivi vrerii lui, iar cand este obosit ajuta-l cu vorbe gingase si cu sfaturi bune. Nici imblanzitorul de lei nu imblanzeste cu sila fiara infuriata, ci o potoleste netezind-o cu mana si spunandu-i cuvinte blande. Oricat ai fi de infuriata, nu-ti mustra niciodata sotul pentru o paguba suferita, fiindca el insusi este pentru tine cea mai buna agonisita. Nu-l mustra nici atunci cand o treaba care i-a inceput bine sfarseste prost. Aceasta ar fi o nedreptate, pentru ca, din viclenia diavolului, adeseori nici intreprinderile intelepte nu-si ating scopul. Daca sotul tau nu vede pe cineva cu ochi buni, nu-l lauda pe acela cu gand ascuns, ca sa-l ranesti cu vorba pe sot fara sa se bage de seama. Sotii nobili si sotiile nobile mai ales sotiile se cuvine sa aiba simplitatea inimii. Sa impartasesti toate bucuriile si necazurile sotului tau. Si grijile sa va fie de obste, fiindca asa va creste casa voastra. Sa fie loc si pentru sfatul tau, dar ultimul cuvant trebuie sa fie intotdeauna al sotului. Cand sotul tau este necajit, mahneste-te si tu impreuna cu el o vreme, insa nu dupa multa vreme, inseninandu-ti fata, risipeste-i intristarea din ganduri, fiindca pentru sotul mahnit limanul cel mai de nadejde este sotia lui. (Sfantul Ioan Gura de Aur) *** Ingaduie-ti nu acele libertati la care te starneste dragostea sotului, ci pe cele cuviincioase, fiindca nu este lucru de care omul sa nu se poata satura pana la urma, si in dragoste nu trebuie sa se ajunga la asa ceva Pe fata ta nu trebuie sa fie nici miscari ale poftei, nici tresariri de manie. Aceste lucruri sunt rusinoase pentru oricine, dar mai ales pentru femeie, si schimonosesc chipul Daca limba ta este neinfranata, intotdeauna vei fi urata de sotul tau. Limba obraznica le-a facut rau adeseori chiar si celor nevinovati. Mai bine sa taci chiar daca lucrurile te imping sa iti deschizi gura, decat sa vorbesti chiar daca nu este vremea si locul pentru cuvinte cutezatoare. Vorba ta sa fie mai mult dorita decat auzita

11 | P a g e

Asculta si asta: nu te deda iubirii trupesti fara infranare, nu cauta in orice vreme placerile patului nuntii; indupleca-ti sotul sa cinsteasca zilele cele sfinte, fiindca omului, care este chip al Marelui Dumnezeu, i se cuvine sa se supuna legilor Lui (Sfantul Grigorie Teologul) *** Cea dintai cerinta in ce o priveste pe femeie este fidelitatea fidelitatea in sensul cel mai cuprinzator al cuvantului. Inima sotului trebuie sa se poata increde in ea fara nici o temere. Increderea absoluta este temelia iubirii credincioase. Orice umbra de indoiala distruge armonia vietii de familie. Prin caracterul si prin purtarea sa, sotia credincioasa dovedeste ca merita increderea sotului. Adelsta este convins de iubirea ei, stie ca inima ei ii este absolut devotata, stie ca ea ii sustine interesele in mod sincer. Este foarte important ca sotul sa-i poata incredinta sotiei chivernisirea tuturor treburilor casnice, stiind ca totul va fi in regula. Risipa si extravagantele sotiilor au distrus fericirea multor perechi. (Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei) *** In ceea ce o priveste, sotia trebuie sa asculte intru totul de sot, sa-si adapteze din rasputeri obiceiurile la obiceiurile lui si sa-i fie pe de-a-ntregul devotata, asa incat sa nu intreprinda si nici macar sa nu planuiasca ceva fara voia lui. Asadar pentru ea corect este sa implineasca toate dispozitiile, sfaturile, poruncile lui si sa nu se gandeasca vreodata sa se incapataneze indeobste, sa nu nutreasca si sa nu vadeasca in vreo privinta dorinta de a fi cap. In caz de neintelegere, trebuie sa cedeze si sa indure cu rabdare tot ce nu ii va fi pe plac, altfel nu va putea in nici un caz sa pastreze pretioasa pace a casei. Totusi, aceasta nu o scuteste de raspunderea grijii pentru moralitatea sotului. Prin intelepciunea si inraurirea sa, ea il poate schimba in bine. In orice caz, nu trebuie sa fie nepasatoare fata de defectele lui, ci sa-l influenteze pe cat o duc mintea si puterile, scotandu-l din patimi ca din foc. Pentru aceasta, trebuie sa se impodobeasca in primul rand cu virtutile, iar celelalte podoabe sa le aiba ca pe niste lucruri straine, de mana a doua, la care poate renunta usor, mai ales cand o cere necesitatea de a indrepta lucrurile. In fine, trebuie sa-si aduca aminte ca ii revine supravegherea treburilor casnice, chiar daca doar ca implinitoare a voii sotului Datoria ei este sa faca ceea ce este randuit; cand vede ceva care nu-i in regula, sa spuna si sa refaca ori sa completeze. (Sfantul Teofan Zavoratul) *** Daca cunoasterea este puterea barbatului, puterea femeii e gingasia. Cerul binecuvanteaza intotdeauna casa celei care traieste pentru bine. Sotia devotata ii arata sotului sau cea mai deplina incredere, nu ascunde nimic de el. Ea nu asculta acele vorbe de admiratie ale oamenilor straini pe care nu i le-ar putea povesti, imparte cu el fiecare sentiment al sau, fiecare nadejde, fiecare dorinta, fiecare bucurie si fiecare amaraciune. Cand se simte dezamagita sau jignita, poate avea ispita de a cauta compasiune povestindu-si trairile prietenilor apropiati: nimic nu poate fi mai distructiv decat acest lucru, atat pentru propriile ei interese, cat si pentru refacerea pacii si fericirii din casa ei. Amaraciunile de
12 | P a g e

care ea se plange strainilor raman rani nevindecate. Sotia inteleapta nu impartaseste nefericirea sa tainica nimanui, in afara domnului sau, pentru ca numai el poate sterge, prin rabdare si dragoste, toate neintelegerile. (Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)

(din: Cum sa intemeiem o familie ortodoxa? 250 de sfaturi intelepte pentru sot si sotie de la sfinti si mari duhovnici, Editura Sophia, 2011)

13 | P a g e

Familia si relatiile de cuplu. AUTORITATEA SI SUPUNEREA IN CASNICIA CRESTINA in viziunea Sfantului Ioan Gura de Aur
Publicat pe 02 Mar 2011 | Categorii: Credinta in familie, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Sfantul Ioan Gura de Aur | |Print

<img class="aligncenter size-full wpimage-23277" title="inp167" alt="" src="http://www.razbointrucuvant.ro/wpcontent/uploads/2010/11/inp167.jpg" width="300" height="365" />
Vezi si:

2 MARTIE: SFANTUL NICOLAE PLANAS inainte-vazatorul si ocrotitorul sotilor crestini; SFANTUL IOACHIM DIN ITACA, tamaduitorul si mangaietorul saracilor 2 martie Sfintii mucenici casatoriti Andronic si Atanasia

***

1. Fie-va autoritatea plina de stralucire!

Prin cele aratate in capitolele anterioare intelegem ca, in viziunea hrisostomica, suprematia masculina nu implica in nici un fel dominarea sau discreditarea sotiilor de catre soti, deoarece aceasta suprematie este bazata, confirmata si dobandita de virtutea sotilor. Fie-va autoritatea plina de stralucire (lampran)!(1), ii indeamna Sfantul Ioan Gura de Aur. Si va fi cu adevarat asa, adauga el, atunci cand ele [sotiile] nu vor avea de suferit nici o
14 | P a g e

injosire din partea voastra(2). Autoritatea sotilor trebuie sa izvorasca din dragostea cu care-si slujesc familia, nu din faptul ca ei au un rol dominant in contextul relatiilor familiale. Adresandu-se sotilor, Sfantul Ioan Hrisostom le impartaseste opiniile lui in aceasta privinta: Noi suntem randuiti () sa le stapanim nu de dragul de a fi in aceasta situatie, ci pentru a le conduce cu virtute. Caci cel ce conduce trebuie neaparat sa fie de nebiruit in virtute. Dar daca este biruit, atunci nu mai este carmuitor.(3) Iar intr-alt loc: Voi aveti, dar, aceasta putere dintr-o necesitate (anangkaian) izvorata dupa fire (in virtutea faptului ca sunteti parte barbateasca); aveti grija si pastrati totodata legatura care izvoraste din iubire (agapes) (4). Un aspect fundamental al acestei virtuti este arta de a se conduce pe sine insusi: ratiunea sa primeze asupra pasiunilor, si sufletul asupra trupului. Acesta este un prerogativ absolut al celui care vrea sa fie un sot si un tata bun (la randul sau, acest prerogativ va constitui o necesitate pentru cel care detine o functie de conducere in societate dupa cum vom vedea in capitolul urmator):

<img class="alignleft size-medium wp-image-23282" title="Nunta din Cana" alt="" src="http://www.razbointrucuvant.ro/wpcontent/uploads/2011/03/Nunta-din-Cana-290x300.gif" width="209" height="216" />Adevaratii stapani sunt cei care-si aplica propriile reguli lor insisi. Caci acestea sunt cele patru lucruri importante: sufletul, familia, orasul, lumea. Si aceste lucruri se afla intr-o inlantuire continua. Cel care vrea sa supravegheze bunul mers al familiei sale si s-o randuiasca (oikodomeseiri) cum se cuvine, trebuie mai intai sa puna sufletul sau in buna randuiala (rhythmizein); cel care este in stare sa-si disciplineze sufletul, facandu-si-l stapan asupra trupului, iar trupul, slujitor al sufletului, va fi in stare sa-si disciplineze si familia sa . (5) Pentru a ne conduce viata cum se cuvine, este necesar sa stim sa fim condusi. Povatuindu-i pe barbati in legatura cu felul in care trebuie sa-si conduca slujitorii, Sfantul Parinte le spune urmatoarele: Asemenea si voi, fiind voi insiva slujitori, veti fi buni si ingaduitori (6). Le aduce apoi drept pilda pe Iosif, atunci cand acesta se afla in Egipt :
15 | P a g e

Caci de vreme ce urma ca el sa domneasca, se cuvenea dar, mai intai sa invete el sa fie condus, si in timp ce era condus, a devenit el insusi carmuitor si conducea (proestos) toata casa.(7) Principala virtute a sotilor care-si conduc sotiile este dragostea: ,,Ori de cate ori ii dai o povata sotiei tale, totdeauna sa incepi prin a-i spune cat de mult o iubesti (agapes) () Spune-i ca o iubesti mai mult decat iti iubesti propria viata, pentru ca aceasta viata nu este nimic, si ca singura ta speranta este ca voi amandoi sa treceti prin viata aceasta intr-asa fel incat in viata ce va sa fie sa fiti uniti in dragoste desavarsita.(8) Dragostea trebuie exprimata atat prin cuvinte, cat si prin fapte: Arata-i ei [sotiei tale] ca are un mare pret compasiunea (synousian) ei pentru tine si ca, de dragul ei, vrei mai mult sa stai acasa decat in oras. Respect-o (portima) mai presus de prietenii tai, si mai presus decat copiii pe care ti i-a nascut, si iubeste-i pe acesti copii de dragul ei.(9) Cand sotul isi iubeste sotia cu adevarat, toate lucrurile merg bine: Daca cel care conduce iubeste (phile) pe cei condusi, totul rezista (synesteken) bine. Iubirea (agape) din partea celor condusi nu este ceruta atat de mult cum este cea care trebuie sa-l stapaneasca pe cel care conduce.(10) Fara indoiala, sotul va castiga respectul si ascultarea sotiei lui prin dragostea sa jertfelnica pentru ea, iar nu prin amenintari si frica: Atunci cand sotia se supune sotului ei prin constrangere (anangke), frica si forta, este cu mult mai impovarator si mai neplacut decat atunci cand sotia comanda cu autoritate deplina. De ce aceasta, te intrebi? Pentru ca forta distruge cu totul atat dragostea (philian), cat si placerea (hedonen). Acolo unde nu este nici dragoste (philias), nici dorinta (pothou), si frica si constrangere le-au luat locul, spune-mi, ce valoare va avea o asemenea casatorie?(11) Dragostea sotului fata de sotie trebuie sa fie lipsita de ingamfare, aroganta sau atitudini de superioritate: Barbatul sa nu-si dispretuiasca sotia din pricina ca ea ii este supusa, pentru ca ea este trupul sau. Iar capul, daca va dispretui trupul, va pieri si el. El, dar, sa puna in balanta iubirea (agapen) lui pentru ea, cumpanind astfel supunerea ei fata de el. (12) Poate ca in vremurile acelea multi dintre soti se speriau sau chiar se alarmau in fata unor asemenea indemnuri. Poate ca si atunci, ca si acum, in zilele noastre, existau destui soti care ripostau, reactionand vehement: Daca eu ma voi purta asa, nu va gandi sotia mea ca sunt slab si lipsit de personalitate? Si un astfel de comportament nu-mi va submina autoritatea in relatiile mele cu ea? Anticipand acest gen de reactii, Sfantul Ioan Gura de Aur face din nou apel la interesele personale ale fiecarui om, care trebuie sa fie puse in prim-plan afectiv:
16 | P a g e

Niciodata sa nu te temi ca, stiind ca este iubita (philoumene), ea te va dispretui, ci tu nu inceta sa-i marturisesti ca o iubesti (phileis). Sigur, curtezanele, care se apropie de diferiti barbati, ar nutri mult dispret fata de iubitii (eraston) lor, daca ar auzi astfel de lucruri de la ei. Dar o sotie respectabila sau o nobila fecioara nu vor fi nicicand afectate negativ de marturisirile tale de iubire, ci, dimpotriva, iti vor fi mult mai supuse. (13) Adresandu-se de aceasta data atat sotilor, cat si sotiilor le spune urmatoarele: Sa nu te porti, dar, ca un tiran (authentei) pentru ca sotia ta iti este supusa. Iar tu, la fel, nu te ingamfa pentru ca sotul tau te iubeste. Nici dragostea sotului sa nu duca la semetia sotiei, nici supunerea sotiei sa nu duca la infumurarea barbatului. Din aceasta pricina a randuit Dumnezeu ca ea sa se supuna, ca sa fie si mai mult iubita de tine.(14) Din nou ne aminteste Sfantul Ioan Hrisostom: dragostea pe care o nutreste barbatul fata de sotia lui se poate compara cu dragostea lui Hristos pentru Biserica, dupa cum invata Apostolul Pavel (Barbatilor, iubiti pe femeile voastre, dupa cum si Hristos a iubit Biserica si s-a dat pe Sine pentru ea- Efeseni 5, 25). Cu admirabila-i arta Sfantul Ioan amplifica invatatura paulina: Ai vazut masura ascultarii [Ci precum Biserica se supune lui Hristos, asa si femeile barbatilor lor intru toate - Efeseni 5, 24]; asculta acum si masurile dragostei. Vrei ca femeia ta sa ti se supuna asa cum i se supune Biserica lui Hristos? Atunci poarta-i si tu de grija la fel de prevazator cum ii poarta Hristos de grija Bisericii. Da, chiar daca se ajunge sa fie nevoie sa-ti dai viata pentru ea, da, si sa fii taiat in bucati de zeci de mii de ori pentru ea, da, si sa induri sau sa suferi orice durere pentru ea, tu sa nu refuzi aceasta[...] In acelasi fel, dar, asa cum El a adus-o la El pe cea care ii intorsese spatele care Il ura si Il respingea si Il dispretuia nu prin amenintari, nu prin forta, nu prin teroare sau prin vreun alt lucru asemanator, ci prin statornica Lui afectiune, tot asa trebuie sa te porti si tu cu femeia ta.(15) Porunca potrivit careia barbatul trebuie sa-si iubeasca sotia asa cum iubeste Hristos Biserica este una din temeliile biblice pe care Sfantul Ioan Hrisostom isi bazeaza afirmatia ca familia trebuie sa fie o mica biserica, iar sotul si tatal sa fie ca un preot al ei (16.) Preotia aceasta nu reprezinta o pozitie arbitrara de autoritate deoarece este intemeiata pe virtute, asa cum aflam din urmatorul fragment referitor la actele de milostenie, una din temele preferate ale Sfantului Parinte: Fa din casa ta biserica, din mica ta cutie fa comoara. Fii paznicul bogatiilor sfinte, fii iconom al saracilor. Milostivirea (philanthropic) ta iti confera aceasta preotie (erosymen).(17)

<img class="aligncenter size-thumbnail wp-image-23278" title="Santi_gioacchino_e_anna" alt="" src="http://www.razbointrucuvant.ro/wp17 | P a g e

content/uploads/2011/03/Santi_gioacchino_e_anna-107x150.jpg" width="107" height="150" />

2. Sotia este a doua autoritate

In viziunea Sfantului Ioan Gura de Aur, autoritatea care insoteste conducerea treburilor familiale este in mod real impartita in cel mai inalt grad sotia fiind a doua putere (arche deutera) (18) , al doilea imparat al casei, caruia ii lipseste doar coroana (19 ). El defineste casatoria drept acea stare potrivit careia exista si egalitate (ison), si libertate, unde supunerea este usoara (holos mikra) (20) Daca cel ce conduce in Biserica are colaboratori (koinonous)(21) care se afla sub autoritatea lui (tes arches), tot astfel si barbatul are un colaborator (koinonon), anume, pe sotia lui.(22) Prin urmare, sotia este a doua putere in familie, avand doar ceva mai putina autoritate decat sotul ei, care conduce treburile familiale in stransa colaborare cu ea. Sfantul Parinte nu ne ofera o descriere detaliata a felului in care ar povatui el un cuplu sa-si organizeze viata familiala zi de zi. Dupa toate probabilitatile, a considerat ca este eficient sa ne puna la dispozitie indrumari de ordin general, din care fiecare cuplu in parte sa-si poata alege pe cele care ii sunt de folos. Fara sa apelam la nici un fel de speculatii proprii, ci doar bazandu-ne pe aceste indrumari, putem presupune ca el preconiza ca fiecare decizie luata intr-o familie sa fie precedata de discutii sau dezbateri, la care sa participe ambii membri ai cuplului, in asa fel incat decizia finala sa se bucure de acordul amandorura si, bineinteles, si al copiilor, atunci cand este cazul. Daca sotul si sotia se iubesc cu adevarat, daca tin cu adevarat unul la celalalt, atunci sotul nu va avea nici un motiv sa treaca peste vointa sotiei lui, impunandu-si propria vointa, deoarece fiecare dintre ei se va gandi la binele celuilalt mai mult decat la cel personal, se vor supune amandoi in aceeasi masura poruncilor date de Hristos Domnul si vor progresa duhovniceste impreuna, cu aceeasi ravna. Un sot inzestrat cu intelepciune va dori intotdeauna sa se sfatuiasca cu sotia lui inainte de a lua o hotarare, beneficiind astfel de chibzuinta ei; se vor invata astfel unul pe celalalt si se vor stimula unul pe celalalt pe taram spiritual, dupa cum vom vedea in cele ce urmeaza. In ceea ce priveste conducerea gospodariei, Sfantul Parinte considera ca sotia este aceea care trebuie sa fie la carma, in timp ce sotul, constient ca este mult mai putin apt decat ea in acest domeniu si ca nu are experienta necesara rezolvarii problemelor gospodaresti, trebuie sa fie foarte recunoscator ca ea este cea care conduce, si nu el; lui ii revine, desigur, responsabilitatea de a veghea la bunul mers al lucrurilor, in ansamblul lor . La sfarsitul acestui capitol, vom analiza mai in detaliu diviziunea muncii in familie conform viziunii hrisostomice, recomandata de Sfantul Parinte ca un tipar comportamental demn de urmat de cei doi membri ai unui cuplu matrimonial.

18 | P a g e

<img class="aligncenter size-thumbnail wp-image-23283" title="BO_250" alt="" src="http://www.razbointrucuvant.ro/wpcontent/uploads/2011/03/1400-139x150.jpg" width="139" height="150" />

3. Reciprocitate intru supunere

Asa cum aratam in cele de mai sus, conceptia si practica supunerii reciproce a sotilor se armonizeaza permanent in contextul general al crestinismului, potrivit caruia toti crestinii sunt chemati sa se supuna lui Hristos, unul altuia si chiar necrestinilor desigur, in masura in care acest lucru este posibil. Pentru Sfantul Ioan Hrisostom, sotii si sotiile trebuie sa se supuna unul altuia in trei domenii specifice: in domeniul educatiei si zidirii spirituale reciproce in relatiile lor intime si in atitudinile lor fata de bunurile comune. Pe taramul zidirii duhovnicesti, fireste, ne asteptam ca Sfantul sa ne povatuiasca unele ca acestea: Femeile sa-i faca atenti pe barbatii lor, si barbatii pe sotiile lor (23) . Si inca: Rugati-va impreuna in casele voastre si mergeti impreuna la Biserica. Cand va intoarceti acasa, intrebati-va unul pe celalalt despre intelesul celor citite in Biserica si al rugaciunilor rostite acolo (24). Sfantul Parinte sugereaza chiar ca ar trebui sa existe un fel de intreceri intre sot si sotie in privinta sarguintei duhovnicesti: Dar si acasa, barbatii trebuie sa auda despre aceste lucruri [indemnuri la virtute] de la femei, si femeile de la barbati. Sa fie un fel de intrecere (hamilla) intre ei in ce priveste straduinta de a castiga intaietate in implinirea legii. Iar cel ce a castigat aceasta intaietate, si si-a indreptat purtarea sa sa-l mustre pe cel care a ramas in urma.(25)

<img class="alignright size-medium wp-image-23284" title="OLYMPUS DIGITAL CAMERA" alt="" src="http://www.razbointrucuvant.ro/wp19 | P a g e

content/uploads/2011/03/03235_holy_trinity_dimitra_andriopoulou_525x700-225x300.jpg" width="225" height="300" />Sfantul Ioan Gura de Aur ne ofera drept pilda de cuplu care s-a angajat in mod desavarsit intr-o astfel de supunere reciproca pe Avraam si Sara: Si el o asculta in toate, si ea pe el, la fel(26). In privinta relatiilor matrimoniale intime, Sfantul Ioan ne imbie invataturile pauline, potrivit carora barbatul si femeia trebuie sa se supuna unul altuia intru totul. Ca stare, le aminteste sotilor urmatoarele: N-auzi, oare, pe Pavel spunand ca barbatul nu este stapan pe trupul sau, ci femeia [I Corinteni 7, 4], dand aceeasi (koinous) lege la amandoi? Iti mustri cu asprime sotia daca se duce des la biserica, dar tu iti petreci toata ziua la teatru si nu te socotesti vrednic de mustrare! Tii foarte mult la cinstea (sophrosynen) femeii tale, ba faci si lucruri de prisos si depasesti masura, neingaduindu-i sa iasa din casa nici pentru cele neaparat trebuincioase: dar cand e vorba de tine, socotesti ca ti-i ingaduit totul! Dar nu ti-o ingaduie Pavel, care a dat si femeii aceeasi putere (exousian), Barbatul sa dea femeii cinstea cuvenita [I Corinteni 7, 3]. Ce cinste-i dai tu, cand o insulti in ce are ea mai scump si dai desfranatelor trupul tau, care-i al ei? (27) Sau iarasi: Trupul barbatului nu mai este al lui ci al femeii lui. Drept aceea, el trebuie sa pastreze intact ceea ce ii apartine ei, fara sa imputineze sau sa degradeze ce este al ei(28). Sfantul Ioan Hrisostom le aminteste barbatilor ca legea dumnezeiasca prevede pedepse egale pentu adulter in cazul barbatilor, cat si al femeilor: Desi in alte privinte este trebuinta de o autoritate superioara, aici unde este vorba de respectarea castitatii si a sfinteniei casatoriei, barbatul nu are un privilegiu mai mare decat femeia, ci va fi si el pedepsit la fel daca va incalca legile casatoriei (29) . In aceeasi omilie, el insista asupra acestui punct al discutiei, diferentiind clar intre legile dumnezeiesti si legile lumesti, sociale: Nu-mi spune despre legile necredinciosilor care tarasc la tribunal pe femeia vinovata de adulter sa fie pedepsita, dar care nu cer aceeasi pedeapsa pentru barbatii casatoriti care au pacatuit cu slujitoarele. O sa-ti citesc legea lui Dumnezeu, care este la fel de severa cu femeia, si cu barbatul si care numeste aceasta fapta adulter(30). Rezulta limpede ca Sfantul Ioan Gura de Aur respinge cu fermitate standardele duble care prevalau in societatea vremii sale, potrivit carora barbatului ii era ingaduit sa comita adulter si sa scape nepedepsit, in timp ce sotia adulterina putea sa fie chiar ucisa. (31) Asa cum notam si in Capitolul al II-lea, Sfantul Ioan Hrissostom insista asupra proprietatii comune asupra bunurilor agonisite de catre cei doi membri ai unui cuplu afirmand ca sotul nu are nimic in plus fata de sotie. Adresandu-se barbatilor, le spune urmatoarele: Mai presus de orice, stramuta din sufletul ei aceasta notiune de al meu si al tau. Daca ea spune Aceste lucruri sunt ale mele, intreab-o: Care lucruri sunt ale tale? Iti spun drept ca nu inteleg ce vrei sa spui. In ceea ce ma priveste, eu nu am nimic care sa fie numai al meu. Cum poti tu sa vorbesti despre ce este al tau, cand totul este al tau! [...] Eu sunt al
20 | P a g e

tau. Daca eu nu am nici o putere (exousian) asupra trupului meu, ci tu ai putere asupra lui, cu cat este mai mare puterea pe care o ai asupra agoniselilor mele?.( 32)

<img class="aligncenter size-thumbnail wp-image-23285" title="505639742_ead8a15b14" alt="" src="http://www.razbointrucuvant.ro/wpcontent/uploads/2011/03/505639742_ead8a15b14-114x150.jpg" width="114" height="150" />

4. Influenta femeii asupra barbatului

Sfantul Ioan Hrisostom nu aduce in discutie nu numai supunerea reciproca dintre soti, ci subliniaza totodata puterea deosebita pe care o are femeia asupra barbatului ei: Nimic, in sfarsit, nimic nu are mai multa influenta (ischuroteron) si tarie pentru a-l echilibra (rhytlunti zeiri) si a-l conduce pe barbat ca femeia lui, atunci cand este evlavioasa si prudenta, si pentru a-i intoarce sufletul lui unde vrea ea si cum ii place. Va afla mai putina incredere la prieteni (synoikou) si la invatati si la fel la cei mari decat la avizele si la sfaturile femeii sale. Caci extrema tandrete () pe care o are un barbat pentru femeia sa il face sa primeasca sfaturile ei cu multa placere (hedonen). Eu as putea arata aici exemplul multor oameni greoi si indisciplinati, pe care femeile lor i-au potolit si i-au civilizat. Femeia este insotitoarea omului, la masa, la pat la procrearea copiilor (paidopoiias) (33) ; ea este pastratoarea secretelor lui, a hotararilor lui, mai stiu eu a ce? Atasata cu totul de barbatul ei, ea ii este asa de unita precum este capul cu trupul. Ea ii va face mai multe servicii (epimeleian) barbatului ei decat oricine, daca este cinstita si cu bun simt. (34) In continuare, Sfantul Parinte le incredinteaza pe sotii, ca de vor pune in aplicare si ele sfaturile bune pe care le dau sotilor lor, cu siguranta ii vor castiga pe acestia: Ziditi-i (didaskaliari) si intariti-i pe barbatii vostri nu numai prin cuvintele voastre, ci inca si prin exemplul vostru bun. Si cum ii veti invata voi pe barbatii vostri prin faptele voastre si prin exemplul vostru? Atunci cand nu vor vedea in voi nici rautate, nici curiozitate, nici iubire pentru podoabe si nici dorinta, nici gust pentru lucrurile zadarnice ci dimpotriva, va veti multumi simplu cu ceea ce aveti, va vor asculta cu placere si vor primi cu bucurie sfaturile voastre; [...] daca faptele voastre se portrivesc cu cuvintele voastre, daca invatati in acelasi timp si cu cuvintele voastre si prin faptele voastre,[]ei vor ceda in fata voastra; atunci, spre exemplu, cand nu vei mai cauta deloc aurul, pietrele pretioase si maretia hainelor; si, in locul acelora, va veti face o modestie (kosmioteta) de cumpatare, de bunatate. Atunci cand va veti prezenta in fata sotilor vostri impodobite cu aceste virtuti, veti avea dreptul sa le cereti sa le aiba si ei. Caci daca o femeie face ceva pentru a-i placea sotului ei, sufletul ei trebuie sa si-l impodobeasca, pe cand trupul ei nu va face decat sa-l desfigureze, impodobindu-l. In sfarsit, aurul si impodobirile nu va vor face asa de iubite ca si cumpatarea si blandetea, si a fi gata sa va dati si viata voastra pentru ei. Iata ceea ce castiga (cheiroutai)(35) inima si toata iubirea sotilor vostri.(36)
21 | P a g e

Si iarasi: Daca voi sunteti in aceste dispozitii bune, nu va veti face frumoase numai pe voi insiva, ci ii veti face frumosi si pe sotii vostri. Cand veti parasi luxul si nu se vor mai gandi sa faca cumparaturi mari vor pierde lacomia pe care o aveau de a aduna si vor fi mai indemnati sa faca milostenie, si ii veti putea sfatui cum se cuvine (symbouleuein ta deonta) sa faca ceea ce este placut. Dar [...] cum veti avea ravna si graba sa ii indemnati pe sotii vostri sa faca milostenie, daca va veti consuma cea mai mare parte din bogatii ca sa va impodobiti trupul vostru? Parasiti acest fast, incetati de a mai purta haine impodobite cu aur, si atunci veti putea vorbi cu indrazneala (meta parrhesis) despre milostenie cu sotii vostri. Si, chiar cand nu veti castiga nimic, veti avea mangaierea ca ati facut ce trebuia sa faceti din partea voastra. Dar, ce zic eu? Este imposibil sa nu-i miscati pe sotii vostri cand ii veti constrange prin exemplul vostru si prin faptele voastre. (37) In opinia Sfantului Ioan Gura de Aur, unul din temeiurile casatoriei este educarea barbatului de catre sotie: Caci ea [femeia] s-a insotit cu barbatul ei pentru comuniune (koinonia) pe viata si pentru procrearea copiilor, iar nu pentru lipsa de buna cuviinta si distractii, si pentru ca sa conduca gospodarie (eikoure) (38) si pentru a-l invata (paideue) (39) pe el (semnon). (40) Daca femeia este mai sporita duhovniceste decat barbatul ei, atunci negresit sa-l indemne si pe aceasta, invatandu-l prin indrumarile ei. Sfantul Ioan Hrisostom este cel care o autorizeaza sa indeplineasca aceasta misiune. La un moment dupa ce-i mustra cu asprime pe pastoritii sai de parte barbateasca pentru trandavia lor, si continua in felul urmator: Dar ca sa nu va tin numai de rau, haide sa va dau si un mijloc de indreptare. Care? Vreau sa va incredeti sotiilor voastre, ca ele sa va instruiasca (paideue). Ar fi trebuit, dupa legea lui Pavel [I CORINTENI 34-35], ca voi sa fiti dascalii lor! Dar, pentru ca, prin caderea in pacat s-a stricat ordinea (taxis) si a ajuns capul jos, iar trupul sus, sa alegem cealalta cale(41). Este limpede ca Sfantul Parinte are o mare incredere in puterea (pag. 311) unei sotii credincioase de a indrepta un sot necredincios aducandu-l pe calea cea buna si ingrijinduse si de slava acestuia si de bunul lui nume: O femeie cuminte, inteleapta, va scoate pe barbatul ei de pe caile pline de () si va fi pentru el ceea ce e fraul pentru manz (42). Influenta femeii asupra barbatului ei se vadeste nu numai in domeniul indrumarii duhovnicesti, ci si in viata lor intima. Acest lucru se manifesta in doua moduri. In primul rand, potrivit axiomei pauline din I Corinteni 7, (Caci barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa), Sfantul Ioan Hrisostom arata ca decenta femeii biruie indecenta barbatului (43). In al doilea rand, atractia fizica a barbatului fata de sotia lui indica totodata supunerea lui fata de ea: Dorinta trupeasca (epithymia) este mai puternica la barbat. Da, si din aceasta pricina Dumnezeu a randuit-o astfel, pentru a face ca faptura puternica (hyperim chori) sa fie sub

22 | P a g e

deplina stapanire (tyrannidi) a acest patimi (erotos), si pentru a-l supune (hypotaxe) pe el fapturii mai slabe (asthenestero)(44). In acest context, la care se alatura aceea ca barbatul este legat de sotia sa prin toate indatoririle si responsabilitatile sale conjugale fata de ea, el fiind cel care ii poarta de grija intru totul, Sfantul Ioan Gura de Aur afirma Caci Dumnezeu il face pe barbat robul (doulon) ei (45) .

<img class="aligncenter size-thumbnail wp-image-23286" title="tandrete intre Sfintii Parinti" alt="" src="http://www.razbointrucuvant.ro/wpcontent/uploads/2011/03/tandrete-intre-Sfintii-Parinti-127x150.jpg" width="127" height="150" />

5. Limitele supunerii sotiilor

Desi in teologia si spiritualitatea hrisostomica barbatul trebuie sa fie animat de dragoste jertfelnica fata de partenera sa de viata si sa i se supuna in felul aratat in cele de mai sus, Sfantul Parinte recunoaste ca, in aceasta lume cazuta in care traim, modelul ideal nu este totdeauna respectat. Dar cum anume le povatuieste el sa se poarte pe femeile ale caror soti sunt necredinciosi? Aduce el oare in discutie limitele supunerii in cazul sotiilor ale caror soti sunt tiranici si care le maltrateaza? Mai intai, Sfantul Ioan o indeamna pe sotia aflata intr-o asemenea situatie sa incerce sal suporte pe sotul ei pe cat ii este ei posibil, incurajand-o sa aiba incredere ca dragostea ei statornica si devotamentul ei fata de el ii vor inmuia acestuia inima in cele din urma. Dupa cum am vazut deja, el avea o incredere deosebita in forta sotiei credincioase de a birui necredinta sotului ei. Le imbie apoi pe sotii sa-si analizeze gandurile si faptele, pentru a fi sigure ca duc intr-adevar o viata de credinciosie deplina, mai degraba decat sa inceapa sa-i invinovateasca pe sotii lor de nesupunere fata de ele sau sa se planga de ei: Sa nu cercetam lucrurile care li se cer celorlalti, atunci cand noi suntem vinovati cu privire la ce ni se cere noua insine, pentru ca invinuirea altuia nu ne va absolvi de propria noastra vina. Ingrijeste-te doar de aceasta: cum poti tu sa scapi de vina pe care o porti tu. Caci si Adam a dat vina pe femeie, iar ea pe sarpe, si nu le-a fost de nici un folos acest lucru. Sa nu-mi spui, dar, ce a facut rau barbatul tau, ci sa te ingrijesti cu toata luareaaminte sa-i arati barbatului tau respectul ce i se cuvine. Pentru ca si eu, atunci cand vorbesc cu el, si-l povatuiesc sa te iubeasca (agapan) si sa aiba grija de tine, ii cer sa faca ce ii este poruncit lui, si nu-l las sa aduca vorba despre legea care a fost randuita femeii. Drept aceea, tu ocupa-te numai de acele lucruri care tin de tine si fii supusa (euenion) barbatului tau. (46) Dupa aceea, Sfantul Parinte le aminteste sotiilor ca atunci cand asculta de barbatii lor, chiar daca acestia le nedreptatesc, arata ascultare fata de Dumnezeu. In adevar sotia
23 | P a g e

care-si iubeste staruitor barbatul necredincios v-a dobandi o mare rasplata de la bunul Dumnezeu: Caci mai ales aceasta inseamna ca arati ascultare, fata de Dumnezeu: sa nu incalci legea, chiar atunci cand suferi lucruri care sunt impotriva legii. Si de fapt, a iubi pe cel care te iubeste nu e socotit ca cine stie ce. Dar cel ce slujeste pe omul care-l uraste, el este cel care, mai presus de toti ceilalti, este vrednic de laude si cununi. In acelasi fel, dar, adu-ti aminte ca daca barbatul tau iti face sila, si induri aceasta, iti atragi slavite cununi(47). Sotiilor pe care sotii lor le lovesc, Sfantul Ioan Hrisostom le da aceleasi povete: Daca paganilor care ne lovesc pe obrazul drept trebuie sa le intoarcem celalalt obraz, cu atat mai mult trebuie sa induri purtarea trufasa si aspra (thrasynoment) (48) a barbatului tau. Nu cumva sa intelegi din aceasta ca spun ca e voie sa-ti bati (typtesthai) femeia sa nu fie! Caci aceasta este cea mai cumplita ofensa (eschate bris), nu numai pentru cea care este lovita, dar si pentru cel care o loveste. Insa chiar daca te-ai insotit cu un asemenea nenorocit, nu te mahni, o, femeie, ci gandeste-te la rasplata care te asteapta pentru aceasta [in ceruri], si la cinstirea [rabdarii tale] in viata de aici.(49) Aceasta nu inseamna ca Sfantul Parinte spune, de fapt, ca nu exista nici o limita in privinta supunerii femeii in fata barbatul ei. Pentru el, supunerea sotiei trebuie sa inceteze atunci cand sotul ei o constrange sa comita un act profanator, reprobabil sau imoral: Dar ce sa faci, ma intrebi, daca el [barbatul tau] te obliga sa jertfesti idolilor sau sa i te alaturi intr-o fapta imorala, pe motivul ca sunteti casatoriti, si tu refuzi, iar el te paraseste? Lasa-l sa plece; e mai bine sa te desparti de el si sa pui capat casatoriei decat sa incalci dreptatea si cinstea. Tot asa ne povatuieste si Sfantul Pavel: In astfel de imprejurare, fratele sau sora nu sunt legati [I Corinteni 7, 15]. Daca el te loveste (pun teroi) in fiecare zi, si daca mereu iti cauta pricina, mai bine sa te desparti de el. [...] Un asemenea barbat e la fel de vinovat de stricarea casatoriei ca si cel care umbla cu desfranatele.(50) Intr-una din Omiliile cuprinse in Comentariu la Evanghelia dupa Matei, Sfantul Ioan arata ca legea vetero-testamentara potrivit careia barbatul care-si uraste sotia trebuie sa divorteze de ea a fost intocmita pentru binele acesteia: Daca legea [veche] ar fi silit pe barbat sa tina in casa pe femeia pe care o uraste, barbatul ar fi ucis-o (51). Desigur, in unele privinte, Sfantul Ioan Hrisostom este un idealist, dar in aceasta problema era suficient de realist pentru a recunoaste ca unele casatorii pur si simplu nu sunt randuite de Dumnezeu, desi institutia casatoriei in sine este o Sfanta Taina binecuvantata de El: Drept aceea, cand inteleptul zice: O casa si o avere sunt mostenire de la parinti, iar o femeie inteleapta, este un dar de la Dumnezeu [Pilde 19, 14], el voieste sa spuna ca Dumnezeu este Cel care a randuit casatoria, iar nu ca El este Cel care uneste pe fiecare barbat cu femeia cu care s-a insotit dupa propria sa voie. Caci pe multi ii vedem ca se insotesc unul cu celalalt spre raul lor, chiar daca le e legiuita casatoria, si aceasta nu poate fi pusa in seama lui Dumnezeu.(52)

24 | P a g e

Din aceste spuse ale sale reiese ca Sfantul Parinte admitea divortul, implicatia fiind ca atat sotul, cat si sotia au dreptul sa-l initieze (53). In privinta limitelor supunerii fata de partenerul lor de viata, Sfantul Ioan Hrisostom le povatuieste pe femei sa adopte si un alt fel de atitudine decat cea de a rabda necazurile acesteia si a suporta sa fie nedreptatita sau lovita. Astfel, el le recomanda sa nu-si iubeasca sotii in mod exagerat si sa nu depinda de ei prea mult, pentru ca dragostea fata de barbatii lor nu trebuie sa inlocuiasca dragostea de Dumnezeu. In acest sens, el le dojeneste cu asprime pe sotiile care plang fara masura atunci cand isi pierd sotii, spunandu-le ca o asemenea comportare demonstreaza ca dragostea si increderea lor fata de acestia este mai puternica decat dragostea de Dumnezeu si increderea lor in El: Ascultati aceasta, femeilor, voi toate care va tanguiti, voi toate care atunci cand vine vremea doliului bociti si va jeliti fara astampar: va purtati intocmai ca paganii. [...] Pentru ca acest lucru, ce necredinta mare arata, sa va inchipuiti ca barbatii vostri sau fiii vostri va sunt adevaratii ocrotitori, iar nu Dumnezeu? Sau ganditi cumva ca aceasta nu-L va mania pe Dumnezeu? Caci adesea El chiar din aceasta pricina ii ia de langa voi, ca sa nu fiti asa legate de ei si ca sa va luati nadejdea de la ei. Dumnezeu este gelos pe unele ca acestea si voieste sa fie iubit (phileisthai) mai presus de toate!(54) Femeia, spune Sfantul Parinte, sa caute har de la Dumnezeu, Mantuitorul ei, iar nu de la barbatul ei.(55)

<img class="aligncenter size-thumbnail wp-image-23287" title="2076399114_2b17ced8a8" alt="" src="http://www.razbointrucuvant.ro/wpcontent/uploads/2011/03/2076399114_2b17ced8a8-71x150.jpg" width="71" height="150" />

6.Menirea si rolul sotiei in familie

Conceptiile hrisostomice reflecta gandirea si obiceiurile greco-romane, care prevedeau o neta diviziune intre barbat si femeie. Aidoma lui Xenofon in lucrarea sa Oeconomicos (56), Sfantul Ioan Gura de Aur apreciaza ca barbatul trebuie sa lucreze in afara casei, iar sotia trebuie sa se ocupe de treburile gospodariei. Referitor la sotia prorocului Isaia, Sfantul Parinte relateaza urmatoarele: Si ea a fost inzestrata cu duhul profetiei, caci darurile harului (charismaton) nu existau numai prin barbati, ci le erau impartite si femeilor. Insa aceasta nu i se intampla pe taramul nostru lumesc: aici, partea barbateasca si partea femeiasca au fiecare propriile lor indeletniciri (epitedeumata) (57), pe care nu le pot preschimba intre ei.(58) Sfantul Ioan Hrisostom impartaseste convingerea ca aceasta randuiala a fost intocmita de Dumnezeu. El crede cu tarie ca darurile si inclinatiile femeii sunt mai adecvate
25 | P a g e

pentru responsabilitatile legate de casa, de gospodarie, de familie decat pentru treburile lumesti. Iata ce afirma in legatura cu aceasta problema, in stilul sau retoric obisnuit: Viata noastra este randuita de obicei in doua sfere: activitatile publice si indeletnicirile personale amandoua fiind hotarate astfel de Dumnezeu. Femeii ii este lasata in seama conducerea (prostasian)(59) gospodariei, iar barbatului, toate afacerile statului, ale pietii publice, ale administrarii justitiei, ale guvernului, ale activittilor militare si altele ca acestea. Femeia nu poate sa azvarle cu sulita sau sa traga cu sageata, dar poate sa apuce furca de tors in mana si sa lucreze la razboiul de tesut; ea indeplineste cu iscusinta toate aceste indeletniciri care tin de gospodarie. Femeia nu poate sa-si impuna parerile intr-o adunare legislativa, dar poate sa si le spuna acasa, si nu de putine ori este cu mult mai priceputa decat barbatul ei in treburile gospodaresti. Femeia nu poate sa carmuiasca afacerile de stat cum se cuvine, dar pe copiii sai poate sa-i creasca asa cum se cuvine, si copiii sunt comoara cea mai de pret. Dintr-o singura privire, ea poate sa remarce reaua purtare a slujitorilor si sa-i indrume cu luare-aminte, aratandu-le cum trebuie sa se poarte. Ea asigura ocrotirea deplina a barbatului ei si-l slobozeste de toate grijile gospodariei legate de rostuirea banilor, de torsul lanii, de pregatirea mancarii, de procurarea de imbracaminte cuviincioasa. Ea se ingrijeste de toate treburile de acest fel, care nu sunt nici potrivite pentru a fi date in grija barbatului, nici nu ar fi indeplinite cum se cuvine de acesta chiar daca el ar voi sa le faca, si s-ar stradui eroic, din toate puterile lui!(60) Prin urmare, conducerea gospodariei ii apartine in intregime sotiei aici, numai ea este singura stapana (chyria). (61) Ceea ce este vrednic de retinut in aceasta descriere rolului sotiei in familie este atat deosebita demnitate a indeletnicirilor ei, cat si extraordinara importanta a menirii ei in toata complexitatea acesteia indrumarea slujitorilor, cresterea copiilor (comoara cea mai de pret) gatirea meselor, torsul lanii si cusutul hainelor, organizarea bugetului familiei. Sfantul Ioan Gura de Aur este absolut convins ca barbatul nu va fi niciodata in stare sa-si intreaca sotia in aceste privinte, nici sa devanseze contributia ei la bunul mers al casatoriei si al vietii de familie indiferent de cat de mare ar fi aportul lui material sau financiar; el nu poate aspira decat sa o intreaca evoluind duhovniceste: V-am aratat ca nu putine sunt binefacerile pe care ni le ofera noua femeile noastre, insa daca noi voim sa le raspundem cu aceeasi masura in lucrurile duhovnicesti, le vom intrece. Caci in lucrurite trupesti nu este cu putinta sa ne ridicam la masura lor. De ce aceasta ma intrebati? Imi spuneti, dar, ca voi contribuiti cu multa avutie la viata voastra in comun? Cine, daca nu ea, va pastreaza si va chiverniseste agoniseala voastra ceea ce e la fel de important, asa ca este trebuinta de ea. De ce? Pentru ca multi sunt cei care au avut mari avutii si le-au pierdut fiindca n-au avut pe cineva care sa aiba grija de ele. Iar in privinta cresterii copiilor, imi spuneti, luati amandoi parte (koinoneite) la aceasta, si castigul este al amandorura. Dar, zic eu, ea este cel care trudeste mai mult, pentru ca ea este cea care poarta pruncul in pantece, si ea este cea care indura durerile nasterii. Prin urmare voi numai in lucrurile duhovnicesti veti fi in stare s-o intreceti pe ea. (62) Sa reflectam, o data in plus, asupra sensibilitatii manifestate de Sfantul Ioan Gura de Aur fata de durerile pe care trebuie sa le indure femeile pentru a deveni mame (63). In cele din urma, este limpede ca in pofida unor sporadice remarci ale sale, referitoare la faptul ca rolul femeii este legat de lucrurile marunte, Sfantul Parinte ne impartaseste viziunea lui despre menirea femeii dintr-o perspectiva cereasca, nu pamanteasca: barbatul poate aspira
26 | P a g e

s-o intreaca in cele duhovnicesti, dar adevarul este ca rolul femeii este mai important atat pe taram trupesc, cat si pe taram duhovnicesc. Dupa cum afirma Sfantul Ioan, lucrand zi de zi in pacea si linistea caminului ei, ea are mult mai sporite prilejuri de a inainta duhovniceste decat barbatul ei care se afla prins in menghina zarvei si a perfidiei vietii publice. Pe de alta parte, Sfantul Ioan Hrisostom subliniaza cu delicatete responsabilitatea femeii de a-si hrani si intretine pacea si frumusetea sufleteasca zi de zi, astfel incat sa le poata impartasi barbatului ei in fiece seara, atunci cand acesta se intoarce acasa, dupa o zi de zbucium in lumea sordida a afacerilor: O corabie care nu este agitata de valuri face o calatorie fericita, si sufletul care este lipsit de orice grija traieste in pace si in liniste, ca si cum ar fi ajuns deja in port. Iata pentru ce femeile, care pazesc in general casa, trebuie sa fie mai aplecate spre adevarata filosofie (philosophoteras), spre contemplarea lucrurilor ceresti mai mult decat barbatii. [...] Dar, veti zice voi, este in casa destula neliniste. Dar, si femeia daca vrea, poate sa aiba multe griji si treburi pentru barbatul care nu paraseste niciodata piata publica si tribunalele; el este tulburat de mii de preocupari straine, ca o corabie in mijlocul marii, care este lovita de valuri si de vinturti. Femeia, dimpotriva, asezata in casa ei ca intr-o scoala de filosofie (philosophias), poate sa-si reculeaga sufletul, aplecandu-se la rugaciune si la citire, si la alte fapte de filosofie (philosophia) cereasca. Si la fel cu cei care raman in pustie si nu mai sunt tulburati de oameni, la fel femeia care este inchisa totdeauna in casa poate sa se bucure de un repaus continuu. Daca, uneori, este obligata sa iasa si sa mearga in oras, ea nu este expusa pentru aceea la tulburarile sufletului: fara indoiala, fie pentru a veni la Biserica, fie pentru a merge la baie (64) , fie este necesar sa iasa, dar de obicei ea este sedentara si pazeste casa. Ea poate sa se ocupe aici cu studiul intelepciunii (philosopheiri) si sa linisteasca sufletul tulburat al sotului ei, atunci cand se intoarce acasa; ea poate sa-l imblanzeasca (rhythmizein) si sa-i risipeasca inutilitatile si gandurile necajitoare care-l tulbura, si sa-l trimita apoi debarasat de toate relele (kaka), de toate gandurile si de toate grijile pe care le avea din afara, ducand cu el ceea ce a invatat bun de la femeia sa (65). Poate unii dintre cititori vor zambi, parcurgand aceste randuri care cuprind in ele esenta idealismului hrisostomic privitor la relativa usurinta cu care credea Sfantul Parinte ca femeia poate sa-si transforme caminul sau intr-un adevarat paradis duhovnicesc. Neindoielnic insa ei ii este mult mai posibil sa infaptuiasca acest lucru decat ii este barbatului sau sa-si transforme locul de munca intr-un paradis duhovnicesc! (din: David C. Ford, Barbatul si femeia in viziunea Sfantului Ioan Gura de Aur)

27 | P a g e

<img class="aligncenter size-full wp-image-23279" title="cdsophia10" alt="" src="http://www.razbointrucuvant.ro/wpcontent/uploads/2011/03/cdsophia10.jpg" width="216" height="324" />

28 | P a g e

(1) Lampros, stralucitor, luminos sau celebru, faimos (Liddell si Scott, p. 1028). (2) Omilia XXVI la I Corinteni, PG 61.222D (PNPN 1, XII, p. 156). (3) Omilia XIII la Efeseni, PG 62.99C (PNPN 1, XIII, p. 116). (4) Omilia X la Coloseni, PG 62.366C (PNPN 1, XIII, p. 304). A se vedea, de asemenea, Omilia XIII la Efeseni, PNPN I, XIII, p. 117,1 unde le spune barbatil or urmatoarele: Drept aceea, sa ne recastigam autoritatea care ne apartine, nu pentru ca suntem mai puternici la trup ci pentru ca ne-am dovedit perspicacitatea, virtutea, si grija de a le apara pe ele [sotiile noastre], si Despre slava desarta si cresterea copiilor, 82 si 87, SC 188, pp. 188 si 194 (Laistner, pp. 120 si 121 Ea nu se va invoi sa te ia de barbat daca va afla ca esti lenes [rmthymos] si Daca ne vom conduce mirele in camara nuntii sale cu o educatie [askeseos] ca aceasta, ganditi-va si voi ce mare dar ii veti face miresei!); askesis = exercitiu, practica, educatie (Liddell si Scott, p. 257); In context crestin, inseamna exercitiu duhovnicesc, educatie duhovniceasca, disciplina duhovniceasca si viata austera deci viata monahala, asceza(Lampe, p. 244). (5) Omilia LI1 la Faptele Apostolilor, PG 60.366A (PNPN 1, XI. I p. 313). (6) Omilia XXII la Efeseni, PNPN 1, XIII, p. 159- vezi si OmiliaWXIX la Romani PNPN 1 XI p.547 : caci cel care se afla sub pastorirea cuiva [] poate sa fie, in fapt, pastorul familiei sale). (7) Omilia IV la Tit, PG 62.687C (PNPN 1, XIII p.534) (8) Omilia XX la Efeseni pag.62 146D(Roth pag.61 PNPN I, XIII, pp.150-151) In aceeasi Omilie, Sfantul Parinte adauga urmatoarele: Sa nu-i rostesti niciodata numele [sotiei tale] fara sa-i adresezi vorbe de mangaiere, cu multa considaretie si cu multa dragoste (agapes)(PC 62, 148 C; Roth, p.63) (9) Omilia XX la Efeseni, PG 62.147C (PNPN 1, XIII, p. 151). (10) Omilia X la Coloseni, PG 62.366B (PNPN ft XIII, p. 304). (11) Despre feciorie, LIV, SC 125, p. 302 (Shore, pp. 88-89). Vezi si Omilia XX la Efeseni, PNPN 1, XIII, p. 144 (Caci ce fel de casatorie si unire este aceea, daca sotia tremura de frica sotului ei?), dar si urmatorul fragment din aceeasi omilie, in traducerea lui Roth, p. 56: Daca vrei sa te bucuri de mai multa cinste [ca sot], trebuie sa arati dragoste sotiei tale, asa cum ti s-a poruncit. Atunci nu va mai fi trebuinta de frica, ci dragostea va fi aceea care va implini totul in toate. In Omilia XIX la Efeseni, PNPN 1, XIII, p. 142, Sfantul Parinte face aceleasi remarci, tie data aceasta insa punandu-le in legatura cu relatia dintre stapan si slujitor: Inchipuie-ti ca un om are o suta de robi, dar pe nici unul din ei nu-l slujeste in nici un fel; [...] totul va fi teama si lipsa de incredere. (12) Omilia XX la Efeseni, PG 62. HOD (PNPN 1, XIII, p. 146). (13) Omilia XX la Efeseni, PG 62.147B (PNPN 1, XIII, p. 151). (14) Omilia X la Coloseni, PG 62.366C (PNPN 1, XIII, p. 304).

29 | P a g e

(15) Omilia XX la Efeseni, PG 62.137A (PNPN 1, XIII, p. 144). Mai departe, in aceeasi omilie, observa: Acolo unde este iubire, totul vine de la sine, dar acolo unde lipseste iubirea, nici frica nu este de vreun folos (Roth, p. 54). (16) A se vedea, spre pilda, Omilia XX la Efeseni, PNPN 1, XIII, p. 144 (Caci casa este cu adevarat o mica biserica), Omilia XXVI la Faptele Apostolilor, PNPN 1, XI, p. 172 (Casa sa va fie biserica -chiar daca este vorba doar despre doi locuitori ai casei, sotul si sotia (Matei 18, 20), si Omilia IV la II Tesaloniceni, PNPN 1, XIII p. 392. In capitolul intitulat Familia si virtutile crestine: reflectii despre viziunea ecleziastica a lui Ioan Hrisostom din cartea sa, Etica dupa crestinism-pledoarie pentru o etica crestina ecleziala (Grand Rapids, Mich.. Eerdmans, 1994), Vigen Guroian analizeaza cu multa sensibilitate cateva din importantele implicatii ale acestei viziuni ecleziale despre familie, indeosebi pe cele legate de cresterea copiilor. (17) Omilia XLlll la I Corinteni, PG 61.368D-369A (PNPN I, X p. 259). (18) Omilia XX la Efeseni, PG 62. MOD i 142D (PNPN 1, XIII, (146 si 148), si Omilia XXI la Efeseni, PNPN 1, XIII, p. 153. (19) Omilia XXII la Efeseni, PNPN 1, XIII, p. 159. Vezi sj Omilia XXVI la I Corinteni, PNPN 1, XII, p. 156 (In masura in care o injosesti pe cea care conduce [casa] impreuna cu tine, tot in aceeasi masura iti vei injosi si cinstea de a fi stapanul casei). (20) Omilia VI la Filipeni, PG 62.222D (PNPN 1, XIII, p. 209). (21) Koinonos, in sens literal, inseamna cineva cu care avem ceva in comun, deci camarad, partener sau coleg (Liddell si Scott, p.970); asociat, partas partener, persoana care se cumineca impreuna cu noi (Lampe, p. 764). (22) Omilia X la I Timotei, PG 62.549D (PNPN 1, XIII, p. 439). (23) Comentariu la Evanghelia dupa Ioan, Omilia XL VII, PNPN XIV, p. 172. (24) Omilia XX la Efeseni, Roth, p. 61. (25) Omilia V la Statui, PG 49.80 (PNPN 1, IX, p. 379); vezi si Dintre cei care nu au venit la Biserica, 3, PNPN 1, IX, p. 225 (Sa se indemne staruitor unul pe celalalt sa vina la Biserica, tatal sa-1 indemne pe fiu, fiul sa-1 indemne pe tata, sotul s-o indemne pe sotie, si sotia sal indemne pe sot). (26) Omilia XXVI la I Corinteni, PNPN 1, XII, p. 155. In Omilia XLV la Facere, 8, PB 82, p. 474, Sfantul Ioan Gura de Aur ii elogiaza din nou pe Avraam si pe Sara drept exemplu de cuplu bineplacut lui Dumnezeu: Fiind un singur trup, fiecare se ingrijea de bunastarea celuilalt si traiau in buna intelegere, ca un singur trup si un singur suflet. (27) Comentariu la Evanghelia dupa Matei, Omilia 57.82A-B (PNPN 1, X, pp. 49-50). Dupa cum se poate vedea, Sfantul Parinte interzice ,,atitudinea si comportamentul dupa !!! p 304 nu numai in relatiile intime ale unui cuplu, ci si in domenii ale vietii matrimoniale.

30 | P a g e

(28) Cuvantare despre casatorie, Roth, pp. 86-87. Vezi la I Corinteni, PNPN 1, XII, pp. 105106, unde, explicatia 7, 3-5, spune ca sotul si sotia se bucura de aceeasi cinste fara vreunul dintre ei sa aiba vreun privilegiu fata de celalalt si insista asupra puternicelor avertismente pauline: femeia si barbatul,sa nu se lipseasca unul de altul decat cu buna invoiala, pentru un timp (I Corinteni 7, 5) (29) Cuvantare despre casatorie, Roth, pp. 87-88. (30) A se vedea, de asemenea, Comentariu la Evangheli dupa Ioan -Omilia LXIII, PNPN 1, XIV, pp. 234-235, si Omilia V () pag 305 la Tesalonicenii, PNPN 1, XIII, p. 345 ( Caci asa cum le pedepsim pe femei daca, fiind casatorite cu noi, se dau altor barbati, tot astfel suntem si noi pedepsiti [daca umblam cu desfranatele], nu de legile pagane ci de Dumnezeu). (31) Incepand cu epoca lui Constantin cel Mare pana in timpul lui () femeile care comiteau adulter erau pasibile de pedeapsa cu moartea, pedeapsa care nu se aplica insa si barbatilor adulterini () I lickey, Monahii crestine provenite din aristocratia romana 5354, PNPN 12, VI, p. 291, nota 5). J.P.V.D. Balston () pe larg influenta crescanda a crestinismului asupra Imperiului () acest subiect: In relatiile de cuplu, in pofida faptului ca legea lui Augustus prevedea restrictii in privinta imoralitaii sotilor, acestora nu li se cerea niciodata sa traiasca in curatie, asa cum li se cerea sotiilor lor. Convertirea lumii romane la crestinism avea sa aduca mari schimbari in aceasta privinta. Asa cum insistasera () si stoicii, a fost introdusa o reforma care prevedea pedepse () riguroase si pentru barbati si pentru femei, in caz de adulter, infidelitate conjugala. Pe deasupra, o data cu crestinismul, fecioarele necasatorite nu mai erau pedepsite, ca pe vremea lui Augustus, ci laudate si chiar venerate {Istoria si deprinderile femeilor () .Londra, The Bodley Head, 1962, p. 283). (32) Omilia XX la Efeseni, PG 62.148B-C (Roth, p. 63; PNPN 1 XIII, p. 152). Interesant de remarcat este faptul ca, si in aceasta privinta, Sfantul Ioan Hrisostom ridica practicile din vremea sa, la stadarde crestine mult mai elevate. Elizabeth Clark ne informeaza: A tat legile Imperiului Roman, cat si datinile romane fusesera timp de secole intregi in favoarea separarii proprietatilor sotului de ale sotiei (Ideologie, istorie si structura femeii in crestinismul antic tarziu, p, 181). Vezi si Gillian Clark, Femeile in antichitatea tarzie, pp. 15-17. (33) Sensul literal este facere de prunci. (34) Comentariu la Evanghelia dupa Ioan, Omilia LXI PG 339-340-341 A (PNPN 1, XIV, p. 225). In continuare Sfantul Parinte se adreseaza femeilor, pe care le povatuieste cum sa influenteze in bine pe barbatii lor: Pentru aceea le rog pe femei sa se ataseze la ceea ce zic eu si sa le dea sfaturi mantuitoare si bune barbatilor lor caci, daca femeia este intru totul capabila sa indemne barbatul ei la virtute, ea poate la fel sa-1 duca la pacat. Fireste, el spune acelasi lucru si despre barbati. (35) Cheiroutai, a stapani, a subjuga sau a cuceri, a supune (Liddell si Scott, p. 1986). Lampe adauga cal Sfantul foloseste acest cuvant cu sensul de a lega prin iubire (P ..) PAG 308!

31 | P a g e

(36) Comentariu la Evanghelia dupa Ioan, Omilia L XI, (PNPN 1, XIV, p. 226). (37) Comentariu la Evanghelia dupa Ioan, Omilia LXIX, PGMl A (PNPN 1, XIV, p. 256). A se vedea, de asemenea, Omilia IV la Timotei, PG 62.526B (PNPN 1, XIII, p. 423), unde le invata pa sotii cum sa se comporte cu sotii lor: Daca-l vei invata sa indrageasca purtarea cuviincioasa si modestia (kosmio) nu se va mai grabi sa paseasca pe calea desfranarii (porneu ) Omilia XIX la I Corinteni, PNPN 1, XII, p. 425 si Instructiuni( ) botez XI 1.42 -43, SCA 31, p. 186 (Impodobirea cu fapte de () si modestia indeparteaza orice umbra a rautatii si il leaga pe sotul tau de tine mai strans decat lanturile [...]. Atunci cand purtarea ta este pe placul lui Dumnezeu, El il indeamna pe acesta sa fie de partea ta intru totul). (38) Oikoure, a avea grija de treburile casnice, a conduce treburile gospodaresti (Liddell si Scott, p. 1205). (39) Paideue, a creste sau a educa un copil, sau a pregati pe cineva, a forma pe cineva; termenul este un derivat ()pag 310 (copil) (Liddell si Scott, p. 1287). Lampe adauga sensurile de a disciplina sau a invata pe cineva si a mustra sau a pedepsi () 996); didaskein inseamna pur si simplu a instrui sau a () cineva (Liddell si Scott, p. 421). (40) Omilia V la I Tesaloniceni, PG 62.426D (PNPN XIII () In Comentariu la Evanghelia dupa Matei, Omilia LXXIII ()X, p. 443, Sfantul Parinte se intreaba cu mahnire; Care femeie nu se straduieste sa-l indrepte pe barbatul ei si sa-l faca mai bun ? Vezi si Comentariu la Evanghelia dupa Matei, Omilia XI, PNIN 1 (Barbatilor, cand va intoarceti acasa, chemati-va sotia si spunetii aceste lucruri [despre cum se dobandeste virtutea], si rugati-o sa va ajute in a le castiga). (41) Comentariu la Evanghelia dupa Matei, Omilia VII, PG.80C () pag 3111 X.p. 49). (42) Comentariu la Evanghelia dupa Matei, Omilia LIX, PNPN 1, X, () vedea, de asemenea, Omilia XVII la Facere, 38, PB 74, p. () sa-si aduca sotii pe calea cea buna prin propriul lor () si sa-i indemne sa aiba o purtare evlavioasa), si Omilia IV la () XIII, p. 532 (Sa asculte cu atentie si acele sotii ale caror soti sunt rai si necredinciosi; sa auda si ele acestea, si sa afle cum sa-i () propriul lor exemplu, sa fie si ei evlaviosi ). In eseul intitulat . crestine in Biserica Primara, inclus in monumentala lucrare ..eilor din Apus, editata de Pauline Schmitt Pantel si tradusa in engleza de Arthur Goldhammer (Cambridge, Belknap Press of :Univeresity Press, 1992), Monique Alexandre se ocupa cu auto()tenta de tema noastra, anume de puterea pe care o aveau () primele veacuri crestine de a-si influenta si modela sotii () taram duhovnicesc. Va prezentam, in cele de mai jos, un fragment semnificativ din acest stralucit eseu: Mai presus de toate, de la inceputurile crestinismului pana la Victoria finala, puterea femeilor a constat in caracterul comunicativ al () lor. Lor le era mai usor decat barbatilor sa se elibereze de obligatiile sociale si politice ale cetatii antice, si adesea ii intreceau in evlavie pe barbatii din familiile lor. Influenta lor asupra membrilor familiei ii determina pe toti acestia sa se converteasca la religia crestina ce inseamna ca ele aveau un rol esential in propagarea ()[] Credinta era deci o chestiune de familie, transmisa din generatie in generatie de catre femei.(vol. 1, pp. 442-443). (43) Omilia XIX la I Corinteni, PNfPN 1, XII, j). 107. 32 | P a g e

(44) Omilia XXXIV la I Corinteni, PG 61.289D (PNPN 1, XII, p. 204). (45) Despre feciorie, XLI.2, SC 125, p. 136 (Shore, p. 61). (46) Omilia XXVI la Corinteni PG 61.220D (PNPN 1, XII, p. 154). (47) Ibid.PG 61.220D (PNPN 1, XII, p. 155) Sfantul loan Gura de Aur ii indeamna pe barbati sa fie rabdatori fata de toate slabiciunile sotiilor lor: Spune Domnul, daca femeia nu se face vinovata de desfranare, barbatul ei sa-i suporte orice alta slabiciune (elattomata) (Omilia XV la Efeseni, PG 62.110B [PNPN l XIII, p 124]).In aceasta afirmatie, Sfantul Parinte inlatura toate motivele pe care le-ar putea invoca un barbat pentru a divorta de sotia lui, in afara de adulter ridicand astfel protectia femeii peste prevederile legilor intocmite de autoritatile statului. (48) Thrasys, impertinent, nechibzuit; indraznet, arogant, violent (Liddell si Scott, p. 804). (49) Omilia XXVI la I Corinteni, PG 61.222A-B (PNPN 1, XII, p. 155). In acest mod, Sfantul Parinte incerca sa ridice moralul femeilor care erau victime ale violentei in familie, aratandu-le cum se pot inalta la un inalt grad de spiritualitate. Moderandu-si insa aceasta maniera idealista de a privi problema reactiei fata de abuzurile de violenta si maltratarile pe care le sufera unele femei din partea sotilor lor, Sfantul Ioan Hrisostom nu numai ca intelegea foarte bine, cu sensibilitatea si compasiunea pastorala care il caracterizau, motivele care le determinau pe acestea sa paraseasca astfel de soti, a caror comportare abuzivale facea viata imposibil de suportat, dar si accepta intru totul aceste decizii. Este ceea ce se desprinde si din citatele imediat urmatoare din text. In continuarea fragmentului de mai sus, Sfantul Parinte critica cu multa severitate pe sotii care-si lovesc sotiile, afirmand clar ca asemenea comportari extrem de barbare si smintite care nu vin, de fapt, din partea unor barbati, ci a unor animale salbatice [...], si care sunt la fel cu uciderea tatalui sau a mamei (pp. 155-156) sunt cu totul nepermise. El nu ezita sa-si manifeste indignarea ori de cate ori vorbeste despre actele de violenta comise de barbati atat fata de sotiile lor, cat si fata de slujnicele lor (Omilia XV la Efeseni, pNPN 1, XIII, p. 124). (50) Omilia XIX la I Corinteni, PG 61.155C-D (PNPN 1, XII, p.108). De asemenea, Sfantul Ioan Hrisostom sustine ca nici copiii ai caror parinti sunt necredinciosi nu sunt obligati sa-i asculte pe acestia daca a-i asculta pe ei inseamna a nesocoti poruncile lui Dumnezeu. In acest sens, In Comentariu la Evanghelia dupa Ioan, Omilia XXM PNPN 1, XIV, p. 74, vorbind despre astfel de parinti, spune urmatoarele: Atunci cand ne cer un lucru nepotrivit si ne jeneaza in lucruri duhovnicesti, nu este nici bine, nici intelept sa n e supunem lor. A se vedea, de asemenea, Omilia XXI la Efeseni, PNPN 1, XIII, p. 131 Comentariu la Evanghelia dupa Matei, Omilia XXXV, PNPN I, X, p. 233 (Sa nu te miri, apoi, daca Pavel da porunci si copiilor si parintilor sau ca porunceste copiilor sa se supuna parintilor; dar le porunceste sa se supuna in aceelea care nu le vatama credinta) si Despre neputinta de a-L intelege pe Dumnezeu, 1.41, PB 72, p. 68 (Daca dragostea lor [a parintilor] te raneste si te obliga sa fii necredincios ca ei, trebuie sa fugi de ei, chiar daca sunt parintii tai). (51) Comentariu la Evanghelia dupa Matei, Omilia XVII, PG. 57.259B(PNPNl,X,p. 119).

33 | P a g e

(52) Omilia XXIll la Romani, PG 60.615C (PNPN 1, XI, p. 511). O astfel de pozitie realista, care se ridica impotriva legilor acelor vremuri, este specifica crestinismului rasaritean si a dus la acceptarea, de catre Ortodoxie, a divortului si a unei a doua casatorii (sau chiar o a treia) in anumite situatii, spre deosebire de Romano-Catolicism, care considera orice divort o chestiune inadmisibila si pricina de excomunicare pe viata. Aceasta nu inseamna ca, in Ortodoxie, se compromite in vreun fel idealul de casatorie; ea este si ramane sfanta, stabilita de Dumnezeu, si menita sa dainuie in veci. Recomandam, in acest subiect, lectura unui excelent articol scris de Arhiepiscopul Peter lHuillier, intitulat Indestructibilitatea casatoriei in legea si practica ortodoxa, St. Vladimirs Theological Quarterly, vol. 32, nr. 3 (Vara, 1988), pp. 199-221. (53) Prin urmare, Elizabeth Clark greseste atunci cand afirma ca, pentru Sfantul Ioan Hrisostom, nici sotul, nici sotia nu avea posibilitatea sa divorteze. (Ieronim,Ioan Hrisostom si prietenii lor, p. 18). Ca si in alte imprejurari, cercetatoarea nu ia in seama decat fragmente disparate din omiliile hrisostomice; desigur, el nu insista asupra divortului si nici nu-l recomanda il accepta insa ca ultima solutie in abuzurile enuntate mai sus. (54) Omilia VI la I Tesaloniceni, PG 62.430D-431C (PNPN 1, XIII pp. 349-350). In aceeasi omilie, in continuarea celor de mai sus, adiauga concis: Nu-ti iubi (philei) barbatul mai mult decat pe Dumnezeu (PG 62.432A). (55) Omilia I la I Corinteni, PNPN 1, XII, p. 4. A se vedea, de asemenea. Comentariu la Evanghelia dupa Matei, Omiliile XXXIII si () pag318 PNPN 1, X, pp. 225 si 233, si Omilia VI la I Tesaloniceni,() XIII, p. 350, unde ni se spune ca si reciproca este valabila:S otii sa nusi iubeasca sotiile mai mult decat pe Dumnezeu. (56) Oeconomicos, III.15 si VII.4-43, Loeb Classical Library, pp 414- 428. In opera sa Moralia, Plutarh (46-120 d.Hr., Grecia) () pag 319 aceeasi opinie. Dupa cum ne informeaza Anne-Marie MalinSfantul Grigorie Teologul, intr-un poem pe care l-a scris (PG .1550) in cinstea casatoriei Olimpiadei in anul 384 (care a ramas vaduva la scurt timp dupa aceea, iar ulterior a fost hirotonita si care a fost o prietena apropiata a Sfantului loan Gura de Aur), () unei sotii astfel: Este o viata de munca grea acasa, departe de spectacole, vizite si petreceri iata un ideal care se pare ca nu schimbat de pe vremea lui Xenofon (Cest une vie laborieuse la maison, loin des spectacles, des visites, des festins, cest qui paratt avoir bien peu change depuis Xenophon) (Studiu introductiv la Scrisori catre Olimpiada, de Jean Chrysostome, SC 13, prima editie ,p 11). (57) Epitedeumata, indeletnicire, slujba, ocupatie, obicei sau mod de a trai; cuvantul este inrudit cu epitedeiotes, potrivire, corespondenta, congruenta (Liddell si Scott, p. 666). (58) Omilii la cuvintele din lsaia, VIII.2, SC 304, p. 346. (59) Prostasion a sta inaintea sau in fruntea a ceva, conducere, functie de presedinte, autoritate, conducere, responsabilitate, supraveghere, guvernare (Liddell si Scott, p. 1526). Lampe adauga si sensurile de sprijin, protectie, ocrotire (p. 1182).

34 | P a g e

(60) Cu ce femei sa ne casatorim, PG 51.230-23IB (Clark, Femeile in Biserica Primara, pp. 36-37; vezi si Roth, pp. 96-97). A se vedea, de asemenea, Omilia V la II Tesaloniceni, PNPN 1, XIII, p. 397 K. Caci vedeti si voi ce contribute mare are o sotie la treburile de familie; ea se ocupa de toate ale casei si are grija de toate lucrurile), Despre paza fecioriei, 7, Clar k, Ieronim, Ioan Hrisostom si prietenii lor, p. 228 ( Dintru inceput, barbatilor le-au fost incredintate treburile cetatenesti, iar femeilor, indeletnicirile legate de casa si conducerea acesteia), si Omilia XXXIV la I Corinteni, PNPN 1, XII, p. 205. (61) Omilia XXXVI la I Corinteni, PG 61.313B (PNPN 1, XII, p. 20); kyria, forma feminina a substantivului masculin kyrios (vezi capitolul al V-lea, nota 23). In Omilia XXXII la I Corinteni, PG 61.273D (PNPN 1, XII, p. 192), Sfantul Parinte o numeste pe sotie despoiiia (doamna, stapana casei), care este forma feminina a substantivului despotes (stapan, domn) Liddell si Scott, pp. 380-381B (62) Omilia V la II Tesalonicieni, PG 62.S50OB (PNPN 1, XIII, p. 97). Cat de mult difera aceasta opinie de pararerile Fericitului Augustin care reafirma importanta a femeilor in ceeea ce priveste nasterea de prunci. (63) A se vedea, de asemenea, Omilia XVII, la Facere, 30-35, PB 74, PP 238 -240, Comentariu la Evanghelia dupa Ioan, Omilia LXX1X, PNPN1, XIV, p. 291, si Omilia IX la I Tesalonicieni, PNPN 1, XIII, I p 362, unde vorbeste despre femeia insarcinnata c are este dintr-o data cuprinsa de dureri de nespus. In tratatul intiiitulat Despre slava desarta si despre cresterea copiilor, 22-90, SC 1888, pp. 106-197 (Laistner, p. 96-122), Sfantul Parinte staruie asupra participarii ambilor parinti la cresterea copiilor (Voua va spun, fiecairui tata si fiecarei mame[], si fiti ca niste sculptori de statui, daruind tot timpul vostru liber pentru a modela pentru Dumnezeu aceste minunate [thaumasta]) statui . (Sc.188, p.108 Laistner, p.96) (64) Bineinteles, de atunci si pana in zilele noastre au intervenit multe schimbari si nu trebuie sa luam cele spuse de Sfantul Parinte ad litteram. Intentia sa insa de a le indemna pe femei sa realizeze beneficiile duhovnicestii ale unui mod de viata simplu si linistit este la fel de relevanta si acum, ca si atunci. (65) Comentariu la Evanghelia dupa Ioan, Omilia LXI, PG K340B-D (PNPN I, XIV, p. 225). Lieberschuetz observa ca SfantuI Ioan Gura de Aur recomanda in special femeilor lectura si discutarea Scripturilor, deoarece pentru ele casa era un fel de scoala duhovniceasca

35 | P a g e

Pr. Constantin Mihoc expune invatatura Sfintilor Parinti despre RELATIILE DINTRE SOTII CRESTINI si MODUL DE VIETUIRE A MIRENILOR (II)
Publicat pe 09 Sep 2009 | Categorii: Credinta in familie, Crestinul in lume, Preot Constantin Mihoc, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Vasile cel Mare, Sfintii Parinti Ioachim si Ana, Taina Cununiei | |Print

Cititi prima parte, la: De ziua dumnezeiestii perechi a Sfintilor Parinti Ioachim si Ana Regretatul Pr. Constantin Mihoc despre relatia dintre sot si sotie

<img class="aligncenter" src="http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2009/09/minunata-icoana-aimbratisarii-sf-parinti-ioachim-si-ana.jpg" alt="minunata-icoana-a-imbratisarii-sf-parintiioachim-si-ana.jpg" width="370" height="300" />

Rolul brbatului i al femeii in familie

Sfntul Ioan Gur de Aur vede n mprirea responsabilitilor ntre so i soie o nou legtur a dragostei pe care Dumnezeu o voiete n snul familiei. Aa, de pild spune el - nici brbatului nu i-a ncredinat totul, i nici femeii, ci a mprit fiecruia din ndatoriri: uneia (femeii) i-a dat n stpnire casa, celuilalt i-a ncredinat rolul de dinafar de cas, acela de a hrni pe cei din cas. Cu toate c aceast deosebire, din cauza iubirii de argint i a lenevirii, uneori este estompat, totui

36 | P a g e

i aa nc strlucete pronia iconomiei lui Dumnezeu, cci noi avem mare nevoie de femeie n alte afaceri mult mai necesare, dup cum avem nevoie i de cei mai mici dect noi, n cele ce compun viaa noastr. Vorbind despre rolul soului i al soiei n cadrul familiei, trebuie s fie artate i datoriile pe care le are fiecare dintre ei fa de cellalt. Prima datorie este iubirea, care este ntotdeauna ancorat n iubirea fa de Dumnezeu. Sfntul Ioan Gur de Aur spune: Tu nu iubeti atta pe femeie pentru c e femeie, ct o iubeti pentru iubirea ce trebuie s o ai ctre Hristos. Aceasta a i lsat a se nelege cnd zice: ca Domnului. Aadar, ca i cum ai asculta pe Domnul fcnd totul pentru Dnsul, tot aa i-n cazul de fa fa totul ca pentru Dnsul. Aa dup cum s-a spus, Dumnezeu i-a dat brbatului s poarte grij de soia i de copiii lui, cci spune Sfntul Ioan: Sexul femeiesc este oarecum mai slab i are nevoie de mult ajutor, de mult ngduin. [...] Toate s le faci pentru femeie, toate cele necesare s i le procuri, cci datoria te face. Soia are, n concepia Sfntului Ioan Gur de Aur, datoria de a se ngriji de creterea copiilor i de administrarea casei i a lucrurilor din ea. El spune: Numai o singur nsrcinare are femeia: s pzeasc pe cei nscui (copiii), s ngrijeasc de veniturile tale (ale soului), s aib grij de casa ta; i de aceea i-a dat-o Dumnezeu, ca s te ngrijeasc n acestea, ca i n toate celelalte. Pentru c viaa noastr const din dou feluri de afaceri: cele publice i cele de acas. Dumnezeu a mprit sarcinile ntre brbat i femeie; ei i-a dat conducerea casei, lui toate problemele statului, toate cele care se fptuiesc n afar: judeci, sftuiri, comanda armatei i toate celelalte. Femeia nu poate s poarte o lance, s arunce o sgeat, dar poate s in furca, s eas o pnz, s pun rnduial n ntreaga cas. Nu e n stare s dea o hotrre ntr-un sfat, dar este n stare s-i dea o prere n cele ale casei, pe care brbatul le mparte cu ea; ea arat mai mult ptrundere dect brbatul. Ea nu poate s mnuiasc bine banii publici, dar poate s-i creasc bine copiii, tezaurul cel mai preios dect toate; poate s-i [...] dea ncredere brbatului, s-l despovreze de toate grijile pe care le cere o gospodrie, adic de cmar, de esut, mncare, mbrcminte i celelalte care nu sunt nici potrivite, nici uoare pentru brbat, chiar dac ar vrea el s le ia asupra lui. ntr-adevr, este o parte din bunvoina i nelepciunea dumnezeiasc, c acela care se pricepe bine n lucrurile mari, se arat neputincios i nepriceput n lucrurile mici, aa nct brbatul s aib nevoie de femeie. ntr-adevr, dac Dumnezeu ar fi creat pe brbat deopotriv ndemnatic n ambele sarcini, neamul femeilor ar fi fost dispreuit, i pe de alt parte, dac ar fi dat femeilor ocupaii mai nalte i mai de pre, ele s-ar fi umplut de ngmfare. De aceea nu a ncredinat pe amndou numai unuia, ca nu cumva soarta celuilalt s fie mai njosit i zadarnic; n-a mprit deopotriv nsrcinrile, ca s nu se iveasc ntre ei lupt de ntietate i femeile s nu cear de la brbai ntiul rang, dar ca s se ngrijeasc de unire i nu de ntietate, aa a mprit fiecruia nsrcinarea sa, ca partea brbatului s fie mai de folos i mai nsemnat, iar a femeii, mai mic i puin mai joas; aa c nevoile vieii ne ndeamn s o cinstim, iar micimea nsrcinrii sale, nu o las s se ridice mpotriva brbatului su.
37 | P a g e

Soul trebuie s-i apere soia fa de orice agresiune i s nu dea crezare brfelor ce privesc pe soia sa, pentru a nu se furia vrajba n cas. Soia s nu cenzureze cu amnunime intrrile i ieirile brbatului de acas, dar nici brbatul s nu dea motive de vreo bnuial. Soul nu trebuie s stea prea mult la dispoziia prietenilor lui neglijndu-i familia. n caz contrar, soia este ndreptit s-i certe soul; acesta ns nu are voie s se supere, cci ea face acest lucru din iubire. Acuzrile ei spune Sfntul Ioan sunt izvorte din iubirea ei cea fierbinte, din predispoziia ei cea nflcrat i din frica ce o are de tine, ca s nu te piard. Ea se teme i aceasta este teama ce trebuie s o aib ca nu cumva, cineva, s-i fi rpit favoarea ei ce o avea la tine, ca nu cumva s o fi pgubit de capitalul bunurilor ei, ca nu cumva s-i fi furat brbatul capul ei s nu-i fi spat viaa ei conjugal. Soia s nu-i insulte soul pentru c nu-i ofer o stare material mai bun. n acest caz, s se gndeasc la femeile mai srace dect ea i la nenorocirile pe care le-a adus unor persoane bogia. Dar dac ea are adevrat iubire ctre brbat zice Sfntul Ioan nu-i va zice nimic, ci va prefera ca s-l aib lng ea, chiar de nu i-ar procura nimic. Dar nici brbatul cnd aude astfel de mustrri ca i cum ar avea vreo stpnire asupra femeii s nu alerge la insulte i bti, ci s o sftuiasc, s o mngie s o conving prin adevr i niciodat s nu ntind mna asupra ei. Departe acestea de un suflet liber. Nici insulte, nici batjocuri, ci s caute mai bine a o forma. O alt datorie reciproc a celor doi soi, este i aceea, amintit mai sus, de a nu se lipsi unul de altul dect pentru o vreme i cu bun nelegere, pentru a se ndeletnici cu postul i cu rugciunea. Fiindc din astfel de abinere se nasc mari rele spune Sfntul Ioan Gur de Aur cci i preadesfrnrile i desfrnrile, i chiar stricarea caselor, de aici provin de multe ori. [...] i bine a zis (Sfntul Pavel): S nu oprii datoria, adic s nu v lipsii de datoria voastr conjugal. [...] i de voieti, s examinm acest fapt mai de aproape. Fie, de exemplu, o femeie i un brbat, i femeia se abine, fr ca brbatul s fie de acord. Deci de ce te miri dac el, din aceast cauz, desfrneaz sau dac nu desfrneaz, atunci este posomort, venic tulburat, venic n lupt, cauznd femeii mii de lipsuri? Care este folosul postului i a nfrnrii, dac dragostea este sfiat? Nici unul. Cte batjocori nu ies de aici, cte vorbe proaste i ct lupt nu se dezlnuie n aceste mprejurri!. O datorie comun a celor doi soi este educarea copiilor, despre care ns, se va vorbi ntrun capitol separat.

38 | P a g e

<img src="http://www.razbointrucuvant.ro/wpcontent/uploads/2009/09/sf_ioachim_si_ana.thumbnail.JPG" alt="sf_ioachim_si_ana.JPG" />

Distraciile celor doi soi, nengduite i ngduite

[n.n.: Credem ca mai adecvata ar fi folosirea altor cuvinte decat "distractii" in acest context, pentru ca este stiut ca "distractiile" nu au, duhovniceste, decat o conotatie negativa; vorbim mai degraba despre "desfatari" sau "bucurii" - ceea ce se poate intelege foarte clar de mai jos, din exemplele de "distractii" pe care ni le propune Sfantul Ioan Gura de Aur, care sunt la polul opus sensului pe care-l dam noi acestui cuvant, chiar si in utilizarile lui cele mai benigne]. Sfinii Prini din secolul de aur cretin au vorbit deseori, mai ales n predicile lor, despre distraciile i obiceiurile pgne din vremea lor, pe care unii dintre cretini, i n special cei de curnd botezai le practicau cu contiina c acestea nu le pericliteaz mntuirea, i cu att mai puin pe cea a celor din jurul lor, cretini sau pgni; este vorba, n special, de spectacolele de la baie, din hipodrom i cele de la teatru. Fa de acetia ei erau foarte aspri, artndu-le primejdia la care i-au expus viaa lor sufleteasc, ca i vtmarea celorlali prin exemplul lor negativ. Sfntul Chiril al Ierusalimului poruncete: Nu te duce la spectacole pgneti!. Tot el, explicnd catehumenilor rnduiala slujbei Sfntului Botez, se exprim: Trufia diavolului (de care ne lepdm la Botez) const din: pasiunea de teatru, de cursele de cai, de vntoare i orice deertciune de acest fel. Sfntul spune el se roag lui Dumnezeu s fie izbvit de acestea i zice: ntoarce ochii mei ca s nu vad deertciune. Nu ndrgi teatrul, unde vei vedea desfrnrile pline de hule i de toat neruinarea mscricilor i jocurile nebuneti ale brbailor afemeiai. Nici nu te ndrgosti de pasiunea acelora, care pentru a-i desfat ticlosul lor pntece, se dedau pe ei nii vntorii fiarelor slbatice [....] Fugi i de cursele de cai, privelite nebuneasc, care doboar sufletele. Toate acestea formeaz trufia diavolului. Sfntul Vasile cel Mare ceart cu asprime pe cretinii care, amestecndu-se cu pgnii frecventau teatrele i participau la alte distracii ruinoase i incompatibile cu morala cretin. S lsm pentru actorii de pe scen - zice el desfrnrile zeilor, amorurile i mpreunrile lor n vzul tuturor, dar mai cu seam, destrblrile lui Zeus, corifeul i eful tuturor zeilor dup cum spun ei, de care ruine e s le spun chiar despre animale. Sfntul Printe ndeamn pe cretini, mai ales pe cei tineri s se cunoasc pe ei nii, lucru care nu este posibil fr curirea sufletului. Iar curirea sufletului zice el [...] se face prin dispreuirea plcerilor simurilor: ochii s nu se desfete cu spectacolele prosteti ale scamatorilor sau cu privirea trupurilor,
39 | P a g e

care bag n suflet ghimpele plcerii, iar urechile s nu primeasc n suflet cntece de ruine. Din nite cntece ca acestea se nasc de obicei patimile, odrasle ale josniciei i ale umilirii; noi ns trebuie s urmrim alte cntece, care sunt mai bune i ne fac mai buni De aceea trebuie s luai parte la aceast muzic, la mod acum, tot att de puin ca i la orice alt fapt ruinoas. Sfntul Vasile insist n combaterea chiar a acelor plceri, mai neluate n seam, dar care sunt mijloace prin care sufletul este cobort pn n cea mai urt mocirl. El spune: De asemenea m ruinez s mai spun c trebuie oprit parfumarea aerului cu diferite mirodenii plcute la miros, ca i ungerea trupului cu parfumuri. Ce altceva a putea spune despre porunca de a nu urmri plcerile care vin de pe urma pipitului i gustului, dect c aceste plceri silesc pe cei ce se ndeletnicesc cu cutarea lor s triasc ntocmai ca animalele, robii pntecelui i celor de sub pntece? S stpnim i s nfrnm trupul, cum nfrnm pornirile furioase ale unui animal, iar tulburrile pricinuite n suflet de trup s le domolim, atingndu-le cu raiunea ca i cu un bici. S nu dispreuim raiunea dnd fru liber plcerii Sfntul Ioan Gur de Aur, care este un moralizator prin excelen, a fost poate cel mai nverunat adversar al pcatelor celor care purtau numele de cretini, dar rmseser fideli practicilor pgne. Pe acetia Sfntul Printe i mustr cu asprime, artndu-le n ce mare primejdie s-au aruncat, clcndu-i n picioare nu numai calitatea lor de cretini, dar chiar i pe cea de fiine cuvnttoare nzestrate cu raiune. El spune: Ridic-te la cinstea ta de om, fugi de oceanul iadului, de rul cel de foc, de spectacolul de la baie! C baia aceea d natere oceanului iadului i aprinde acel adnc al flcrii. Teatrul, de asemenea, n critica sever a Sfntul Ioan, este considerat a fi ceea ce poate fi mai ru, izvor al celor mai cumplite pcate [n.n.: astazi, cuvintele Sfantului Ioan sunt in mai mare masura valabile pentru filme si pentru spectacolele asa-zise "de divertisment", indiferent de canalul sau suportul lor - TV, cinema, DVD, internet, etc. - decat pentru teatru - care si el este de cele mai multe ori la fel de nociv, insa si-a pierdut mult din influenta sociala pe care o detinea in vremea Sfantului]. Teatrele cele desfrnate - zice el - v nva s v desfrnai; teatrele, aceast cium cu anevoie de strpit aceste farmece pline de otrav, aceste curse cumplite pentru cei nepstori, aceast pieire nsoit de plcere pentru cei nenfrnai. Cei care frecventau teatrele, se justificau spunnd c piesele jucate pe scen sunt ficiuni. Nefiind vorba de realitate aveau impresia c i pcatul lor nu poate fi real. Sfntul Ioan i avertizeaz: Ficiunile acestea au fcut pe muli s ajung desfrnai i au stricat multe case. i mai cu seam pentru asta suspin, pentru c vd c nu vi se par rele cele de pe scen, ci le aplaudai, strigai i rdei, cnd desfrul este prezentat fr de ruine. [...] Dac desfrul este un ru, apoi este un ru i prezentarea lui pe scen. Nu mai spun ct de desfrnai sunt actorii care joac astfel de piese, care reprezint desfrul i adulterul pe scen. Nu mai spun ct de nenfrnai i de neruinai i fac pe spectatori! Nu este privire mai desfrnat i mai nenfrnat dect privirea celui care dorete s vad astfel de spectacole.
40 | P a g e

Sfntul Ioan consider c prin acele spectacole de la teatru se necinstesc nu numai actorii i spectatorii, ci tot neamul omenesc. Din fiine raionale i libere, acetia devin robi ai simurilor. Unii ca acetia au impresia c pot tri o via dubl: cea de acas i cea de la teatru; c ceea ce se joac pe scen nu are nici o legtur cu viaa lor din afar i cu cei din jurul lor. n ce te privete spune Sfntul Printe - n-ai dori s-i vezi nevasta umblnd n pielea goal prin ora; dar mai bine spus, nici n cas, ci ai socoti asta o ocar. Dar te duci la teatru ca s faci de ocar i pe brbai i pe femei, ca s-i faci de ruine proprii ti ochi! Nu-mi spune c actria care joac n pielea goal este o stricat! Gndete-te c au aceeai fire i acelai trup i femeia stricat, i femeia cinstit! [...] Este mai bine s-i pui pe ochi glod i rn dect s priveti o nelegiuire ca aceasta. Nu-i att de vtmtor glodul pentru ochi, ct de vtmtoare este privirea pofticioas i vederea unei femei goale [...] Cum se va mai uita la tine soia ta, cnd te ntorci de la o nelegiuire ca aceasta? Cum te va mai privi? Cum i va vorbi cnd ai batjocorit n aa hal pe toate femeile, cnd ai ajuns prizonierul unor astfel de spectacole i ai ajuns robul unei femei stricate?. n alt loc, el zice, de asemenea: Spune-mi, te rog, cu ce ochi te mai poi uita acas la femeia ta cnd o vezi batjocorit pe scen? Cum nu roeti, gndindu-te la tovara ta de via, cnd vezi c pe scen toate femeile sunt fcute de ocar . Ceea ce se petrece pe scen este izvor a toat necuria i desfrul, este mplinirea voii diavolului. Nu poate cineva sa pretind, c participnd la acele scene, rmne neatins de ntinciune. Sfntul Ioan zice: Muli oameni cnd se ntorc de la nmormntare se spal, i doar mortul nu-i necurat, pe cnd pcatul pune pe suflet atta necurie, c nu o poate curai toat apa izvoarelor, ci numai lacrimile i mrturisirea [...] Pentru ce sunt aplauzele? Pentru ce zgomotul, strigtele satanice, vnzolelile diavoleti? [...] Pentru c femeile, cu capetele descoperite, lipsite de ruine, stau naintea spectatorilor i vorbesc; i dau toat silina s fie ct mai neruinate i vars n sufletele asculttorilor toat obrznicia i neruinarea lor, au o singur dorin: s smulg din rdcini castitatea, s fac de ruine pe femei, s-i fac cheful diavolului. Pe scen, cuvinte de ruine i gesturi i mai pline de ruine; la fel, pieptntura, mersul, mbrcmintea, vocea, micrile minilor i ale picioarelor, ntorsturile ochilor, surlele, flautele, piesele de teatru, subiectele lor, ntr-un cuvnt, toate sunt pline de cel mai mare desfru. Spune-mi, cum i mai poi veni n fire cnd diavolul i toarn n suflet atta desfrnare i-i umple attea pahare de desfru? Acolo iau natere adulterele, acolo se pune la cale stricarea caselor, acolo sunt femei care-i vnd trupul, brbai care se prostitueaz, tineri stori de vlag: toate sunt pline de frdelege, toate pline de mscri, toate pline de ruine. N-ar trebui s rd cei ce se duc la teatru, ci s suspine i s plng cu amar. [...] Din pricina teatrului se drm totul. Teatrele nu drm doar sufletele spectatorilor, ci vtma grav i pe cei din familie, drmnd csniciile. Spune-mi - continu Sfntul Ioan din ce pricin se ntind curse csniciilor? Nu din pricina celor ce se petrec pe scen? Din ce pricin se stric casele? Nu din pricina teatrului acestuia? Nu din pricina teatrului brbaii se poart ru cu soiile lor? Nu din pricina
41 | P a g e

teatrului brbaii socotesc uuratice pe toate femeile? Nu din pricina teatrului brbaii svresc adulter? Deci cel ce drm totul este cel ce se duce la teatru! El aduce n via aceast cumplit tiranie. Sfntul Ioan ntreb: Care brbat n-a fcut adulter? (din cauza teatrului). Dac ar fi s i-i spun pe nume, i-a arta muli brbai care s-au desprit de femeile lor, muli brbai care au ajuns prizonierii acelor desfrnate, care au fcut pe unii brbai s-i prseasc cminele, iar pe alii, nici s nu se mai gndeasc la cstorie! Chiar dac pe cineva nu l-ar vtma teatrul, acela este totui vrednic de osnd, fiindci pierde timpul fr rost, pentru c este sminteal altora i pentru c d prilej s se in astfel de spectacole. Sfntul Ioan d s se neleag chiar, c cei ce frecventeaz teatrele vor primi o mai mare osnd dect actorii ce joac acele piese pline de desfrnare. Scamatoriile i tot ce se ntmpl acolo, toate aduc pe capul tu zice Sfntul Ioan vina celor petrecute pe scen. Dac n-ar fi cine s-i priveasc, n-ar fi nici cei ce au aceste meserii; aa, pentru c sunt, iau i ei parte la focul cel venic pentru cele petrecute pe scen. Deci chiar dac spectacolele de teatru n-ar vtma cu nimic curenia ta trupeasc i sufleteasc, ceea ce-i cu neputin, totui vei da amarnic socoteal pentru pierderea celorlali; i a acelora care s-au dus la teatru, pentru c te-au vzut pe tine c te duci, i a actorilor, pentru c prin ducerea ta la teatru i-ai fcut s aib aceast meserie. i n alt parte el spune: Cei care-i laud pe actori, aceia sunt mai cu seam cei care-i ncurajeaz s vorbeasc aa; de aceea e i drept ca ei s fie pedepsii i pentru pedeapsa ce-i amenin pe actori. [...] V pierdei toat ziua la teatru, btndu-v joc de sfinenia cstoriei i fcnd de ocar aceast tain mare. Nu este att de pctos cel ce joac astfel de roluri ct tu, mai mult dect el, tu care-i porunceti s fac asta; dar mai bine spus, nu-i porunceti numai, ci prin rvna, prin veselia, prin rsul i prin laudele jocului lor, contribui n toate chipurile la nfiinarea unor astfel de oficine drceti. S fugim de cuptorul babilonian - ndeamn el s stm departe de desfrnata egipteanc Ar putea cineva s arunce vina asupra legilor statului, care au hotrt funcionarea teatrului. Societatea n care tria Sfntul Ioan era, o societate n care Cretinismul era n lupt cu pgnismul, avnd legi pe msur, care ncurajau uneori imoralitatea. Sfntul Printe nelege bine acest lucru i nu pretinde din partea acestei societi s aib o atitudine cretin; el pretinde ns o astfel de atitudine din partea cretinilor pe care-i pstorea i crora li se adresa. Dar sunt oare de vin spune el cei care fac legile c soiile sunt prsite, c tinerii sunt corupi i casele stricate? Teatrele ns vatm i societatea; ele alimenteaz fanteziile tuturor celor care ncalc legile unei societi. Dac s-ar drma teatrele nu s-ar desfiina legile, ci s-ar desfiina frdelegile.

42 | P a g e

Desfiinnd teatrele precizeaz Sfntul Ioan nu desfiinai legile, ci toate clcrile de lege. Din aceste teatre ies cei care pngresc oraele. n aceste teatre se pun la cale rscoalele i tulburrile [...] Cnd tinerii nu muncesc deloc i cnd sunt hrnii cu nite pcate att de mari, ajung mai slbatici dect fiarele slbatice. Sfntul Ioan este de acord s se drme teatrele, ns prefer mai degrab s fie drmate acestea din sufletele spectatorilor: Din partea mea teatrul este drmat i desfiinat. Totui nu v poruncesc s drmai teatrele. Lsai-le s existe, dar facei s fie goale! Sfntul Ioan deplnge starea cretinilor, care dei sunt ceteni ai cerului, mpreun dnuitori cu heruvimii i prtai cu ngerii se dovedesc a fi mai ri dect barbarii care nu cunosc astfel de spectacole. Se spune zice el c barbarii au rostit cndva un cuvnt plin de nelepciune. Auzind de aceste teatre nelegiuite i de distracia aceasta plin de pcate, au spus: Romanii au nscocit aceste distracii ca i cum n-ar avea copii i soii. Prin aceste cuvinte au vrut s arate spune el c nimic nu-i mai dulce dect copiii i soia, dac vrei s duci o via curat. Aceleai lucruri, ca i la teatru, se petreceau la bile publice [n.n.: care astazi se pot echivala lesne cu plajele, strandurile, etc.], pe care Sfntul Ioan le numete: izvor drcesc, ocean de desfrnare i ocean al pierzaniei. El mustr pe cretinii care prseau sfinenia, i odat cu aceasta pe Hristos, pentru a se deda acelor plceri att de vinovate i aductoare de moarte sufleteasc. Va spune: Alergi la spectacol ca s vezi femei care fac baie n pielea goal, s vezi cum sunt batjocorite femeile, i-L prseti pe Hristos Care st lng izvor? [...] i cere de la noi de but, nu ap, ci sfinenie; cci cele sfinte le d El sfinilor.[...] Tu ns, prseti izvorul sngelui, potirul cel nfricotor i te duci la izvorul cel drcesc, ca s vezi femei desfrnate fcnd baie n pielea goal, ca s i se nece sufletul. C apa aceea este un ocean de desfrnare; nu nvluiete cu ap trupurile, ci neac sufletele. Femeia i cufund trupul gol n baie, dar tu, cnd o vezi, te scufunzi in adncul desfrnrii. Aa e mreaja diavolului; nu neac pe cei care noat, ci mai ales pe cei care stau n porticele din jurul bazinului de not. [...] Dac ar fi cu putin s vedei sufletele necate, v-a arta multe suflete plutind moarte la suprafaa acestor ape. [...] Dar ceea ce-i mai cumplit dect toate este c oamenii numesc o pieire ca aceasta desftare, iar oceanul acesta al pierzaniei, loc de plcere. [...] Mai nti, diavolul ine toat noaptea sufletele n ateptare, apoi dup ce le-a artat ce ateptau, le nlnuiete i le face prizoniere. S nu-i nchipui c eti lipsit de pcat, dac nu te-ai apropiat de o desfrnat; poftind-o ai svrit totul. C fiind stpnit de poft, i ai i mai mult flacra. Iar dac spui c aceste spectacole nu te vatm, atunci eti vrednic de mai mare osnd, pentru c, ncurajnd prin prezena ta astfel de spectacole, sminteti i pe alii, iar ie i faci de ruine obrazul i odat cu obrazul, sufletul. i, tot Sfntul Ioan spune: Dac omul care se uit la o femeie spre a o pofti a i fcut desfrnare cum s nu ajung prizonier cel care vede o femeie n pielea goal?
43 | P a g e

Aceste femei ucid cu mult ruine, sufletele tuturor celor care le privesc, acestora rmnndu-le doar trupurile vii. Ca i spectacolele de la teatru. Sfntul Ioan Gur de Aur nfiereaz i alte feluri de distracii, practicate chiar de unii cretini din vremea lui, cum ar fi: beia i mbuibarea, care i ele provoac desfrul: Unde-i beie, acolo-i diavolul; unde-s cuvinte de ruine, unde-i mbuibare, acolo dnuiesc demonii. Sfntul Ioan nu este mpotriva distraciilor [desfatarilor/bucuriilor, n.n.], ci mpotriva acelor distracii care nu sunt compatibile cu calitatea de cretin; care sunt piedici n calea unei viei, personale i comunitare, autentic cretine i care pun n pericol nsi mntuirea. Dac vrei s te distrezi zice el - du-te n grdini, pe malul rului i al lacurilor, plimbte pe cmpii, ascult cntecul greierilor, du-te deseori la mormintele mucenicilor, unde-i sntate trupului i folos sufletului, unde nu-i vtmare, nici cin dup plcere ca la teatru. Ai soie, ai copii! Ce plcere o poate egala? Ai cas, ai prieteni! Acestea-s cele ce desfteaz i ne dau i ctig, pe lng curenie trupeasc i sufleteasc. Spune-mi ce este mai dulce dect copiii? Ce este mai dulce dect soia pentru un brbat care vrea s triasc curat la trup i la suflet? n alt parte, referindu-se la ospee, el zice de asemenea: Nu spun lucrurile acestea ca s v mpiedic si v distrai. Distrai-v, dar nu cu un astfel de pre! Hrana voastr s fie temei de iubire de oameni, de milostenie, nu de cruzimi! Sfntul Ioan nu pierde nici un prilej pentru a veni n sprijinul sracilor. Toate omiliile lui sunt pline de ndemnuri la milostenie. De altfel, el a fost considerat, nc din timpul vieii, prietenul sracilor, el nsui numindu-se pe sine ambasador al sracilor. Distraciile i ospeele cretine sunt, n concepia Sfntului Ioan, acelea unde sunt invitai i sracii cu care S-a identificat Hristos. S fie dar oaspei ai ti spune el oamenii sraci i liberi, nu cei care se jur pe nedrept, nu comedianii! Iar dac vrei s ai rsplat pentru mncarea ce le-o dai, poruncete-le s mustre i s ndrepte dac vd c se face ceva nepotrivit n casa ta; poruncete-le s-i ajute la purtarea de grij a casei, la supravegherea slugilor. Ai copii? F-i i pe ei tatl copiilor ti, s mpart cu tine purtarea de grij de copii! S-i aduc ctiguri bine plcute lui Dumnezeu! Pune-i pe ei la o negutorie duhovniceasc [...], iar casa ta va ajunge Biseric n loc de teatru; diavolul va fi alungat i va intra n casa ta Hristos, va intra corul ngerilor. C unde e Hristos, acolo sunt i ngerii; iar unde sunt Hristos i ngerii, acolo-i i cerul. [...] Iar dac vrei s culegi i o alt mngiere de pe urma acestora, poruncete ca atunci cnd au rgaz, s ia Biblia n mini i s citeasc legea dumnezeiasc. Astfel de ospee i vor fi mai plcute dect celelalte; te fac i pe tine i pe oaspeii ti mai vrednici; celelalte ospee acoper de ruine i pe gazd i pe invitai; pe tine gazda, pentru c insuli i te mbei, iar pe invitai, c ajung nite ticloi i ghiftuii. Dac dai de mncare unui srac, ca s-l insuli, apoi fapta ta e mai cumplit dect dac l-ai omori; dar dac-i dai de mncare ca s-i vii n ajutor i s-i fii de folos, atunci fapta ta este mai bun dect dac ai scpa de la moarte un osndit. [...] Nu-l mai numi parazit!
44 | P a g e

Numete-l oaspetele tu! Nu-i mai spune linguitor, numete-l prieten. [...] Prieteniile de la ospee la care se bea i se mnnc peste msur sunt mai groaznice dect dumniile; c de pe urma dumanilor, dac voim, putem chiar s ctigm, s ne folosim, dar de pe urma prietenilor de la chefuri i beii, nu putem avea dect pagub. [...] S punem odat capt acestui obicei diavolesc, pentru ca atunci cnd mncm i bem, s facem toate spre slava lui Dumnezeu. Aadar, n concepia Sfinilor Prini, distraciile [desfatarile/bucuriile, n.n.] sunt ngduite, dar numai acelea care ne aduc spor duhovnicesc i care sunt spre slava lui Dumnezeu, aa dup cum spune Sfntul Apostol Pavel i nu spre paguba sufleteasc i trupeasc, a noastr i a altora.

<img src="http://www.razbointrucuvant.ro/wpcontent/uploads/2009/09/ioachim-si-ana2.thumbnail.jpg" alt="ioachim-si-ana2.jpg" />

Bunurile materiale
Femeile, de obicei, au simul proprietii mai dezvoltat. De aceea Sfntul Ioan Gur de Aur d sfaturi brbailor pentru a ti cum s dezrdcineze din sufletele lor iubirea bunurilor materiale i, mai ales, s nu considere c ceva din cele comune le aparine exclusiv. Acest lucru este periculos i poate s antreneze dezbinarea unei familii. Brbatul nelept, ns, i nva soia cu tact i delicatee, fcnd-o s neleag c toate sunt comune ntr-o familie deoarece amndoi sunt un singur trup. El spune: Deci, dac femeia sau brbatul nu este stpn pe trupul su, cu att mai mult nu este stpn pe averi. Auzii acestea toi ci avei femei i toate cte avei brbai: dac nu trebuie a avea trup deosebit, cu att mai mult, averi deosebite. De asemenea, el ndeamn: Inventeaz [Cauta] modul cum s fii mai delicat n vorb i silete-te s dezrdcinezi din sufletul ei cuvintele acelea: al meu i al tu. Cnd ea ar zice cele ale mele, tu ntreab-o; Care ale tale? Cci eu nu tiu. Eu nu am nimic propriu i cum tu zici ale mele, de vreme ce toate sunt ale tale? [...] Da, toate sunt ale tale, i chiar eu sunt al tu. Zi-i deci: i eu sunt al tu, copilul meu! Aceasta mi-a poruncit mie Pavel, zicnd: Brbatul nu este stpn pe trupul su, ci femeia de unde rezult c dac eu nu am stpnire pe trupul meu, ci tu, cu att mai mult ai stpnire pe bani. Vorbind astfel, tu ai linitit-o, ai stins focul, ai ruinat pe diavolul, ai fcut-o sclav cumprat cu bani, ai legat-o cu astfel de vorbe. Deci, din cele ce-i vorbeti, nva-o ca niciodat s nu mai zic: al meu i al tu. Sfntul Ioan condamn n termeni foarte aspri aceast deprindere a celor care, dup ce au fost unii ntr-o singur fiin prin cstorie, mai pot considera bunurile materiale ca fiind proprietatea numai a unuia dintre ei.
45 | P a g e

Vai, la ct uurin duce pe cineva dragostea de bani! spune el. Un singur om, o singur fiin ai devenit amndoi prin nsoire, i tu nc zici ale mele? Blestemat fie acest cuvnt necurat, care a fost introdus de diavolul n gura ta. Cci nimic nu ne este propriu, ci toate ne sunt comune: lumina, soarele, apa i chiar banii. (in: Pr. Constantin Mihoc, Taina casatoriei si familia crestina in invataturile marilor Parinti ai Bisericii din secolul IV, Editura Teofania, Sibiu, 2002)

De ziua dumnezeiestii perechi a Sfintilor Parinti Ioachim si Ana Regretatul PR. CONSTANTIN MIHOC despre RELATIA DINTRE SOT SI SOTIE
Publicat pe 08 Sep 2009 | Categorii: Credinta in familie, Crestinul in lume, Preot Constantin Mihoc, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Vasile cel Mare, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Sfintii Parinti Ioachim si Ana, Taina Cununiei | |Print

46 | P a g e

<img class="aligncenter" alt="joachim_anna.jpg" src="http://www.razbointrucuvant.ro/wpcontent/uploads/2009/09/joachim_anna.jpg" width="300" height="400" />

Dumnezeiestii Parinti Ioachim si Ana nascatorii nadejdii noastre Predica a Fericitului Filotei Zervakos la praznicul dumnezeiestii maici, Sfanta Ana Acatistul (text) Sfintilor Ioachim si Ana Troparul (audio) Sfintei Ana Corul Stavropoleos

<img class="aligncenter" alt="" src="http://www.razbointrucuvant.ro/wpcontent/uploads/2009/09/12494981903889495346.jpg" width="400" height="250" />

So i soie

47 | P a g e

a) Egalitatea dintre brbat i femeie

ntemeiai pe referatul biblic despre crearea omului ca brbat i femeie, precum i pe nvtura apostolic dup care n Hristos nu mai este parte brbteasc i parte femeiasc (Gal 3, 28), Sfinii Prini susin n termeni clari ideea egalitii dintre brbat i femeie. i unul i cellalt sunt purttori ai chipului lui Dumnezeu, cu aceleai daruri creaturale i cu aceeai responsabilitate. Aceast atitudine statornic a Prinilor apare rezumat, de pild, n cele dou omilii Despre crearea omului ale Sfntului Vasile cel Mare. Menionm c autenticitatea vasilian a acestor dou Omilii a fost contestat, ele fiind atribuite Sfntului Grigorie de Nyssa, fratele su. Cercetarea recent pare ns a oferi destule argumente pentru susinerea autenticitii vasiliene a celor dou Omilii. n aceste Omilii, egalitatea dintre brbat i femeie este susinut pe baza relatrii biblice despre crearea omului. Vorbind despre om ca fiin dup chipul lui Dumnezeu, Scriptura nelege nu numai pe brbat, ci i pe femeie. Tocmai pentru evitarea oricrei confuzii, textul biblic, dup ce afirm crearea omului dup chipul lui Dumnezeu, adaug: a fcut (Dumnezeu) brbat i femeie (Fac 1, 27). i femeia zice Sfntul Vasile are privilegiul de a fi fost fcut dup chipul lui Dumnezeu, ca i brbatul. La fel de cinstite sunt cele dou naturi, egale virtuile lor, egal rsplata i aceeai pedeaps. S nu zic (femeia): sunt slab. Slbiciunea este a trupului, n suflet ns este puterea. Deoarece e sigur c e la fel de cinstit ceea ce este dup chipul lui Dumnezeu, la fel de cinstit s fie (la amndoi) virtutea, manifestarea faptelor bune. Dei e mai slab trupete, femeia se dovedete n multe privine mai tare dect brbatul, mai capabil de a rbda privaiunile, de a posti, mai zeloas la rugciune i la fapte bune. Femeia bun (virtuoas) are ceea ce este dup chip. Nu privi la omul din afar, cci acesta este exteriorul a ceea ce a fost zidit. Sufletul se afl nluntru, sub voalul delicat al trupului. Suflet, ntr-adevr, i sufletul este la fel de cinstit; n nveliuri (numai) se afl deosebirea.

<img class="aligncenter" alt="cal1.jpg" src="http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2009/09/cal1.thumbnail.jpg" />

b) Unitatea soilor n cstorie

Conform nvturii biblice, i n special cea a Sfntului Apostol Pavel, soul i soia alctuiesc un singur trup. Temeiul acestei uniti rezid nu numai n faptul fizic al crerii Evei din coasta lui Adam, ci i n caracterul de tain al cstoriei, aa cum reiese din porunca lui Dumnezeu: De aceea va lsa omul pe tatl su i pe mama sa i se va uni cu femeia sa i vor fi amndoi un trup , porunc pe care Mntuitorul Iisus Hristos, cu autoritatea Sa
48 | P a g e

dumnezeiasc, o ntrete. Sfntul Apostol Pavel explic puterea acestei uniri subliniind caracterul ei de tain: Taina aceasta mare este; iar eu zic n Hristos i n Biseric . Mai mult dect att, el insist asupra numeroaselor aspecte pe care le implic vieuirea mpreun a celor doi soi. Sfinii Prini, n tlcuirile lor, pstreaz i dezvolt aceeai nvtur n privina raporturilor care trebuie s existe ntre so i soie, a locului i rolului fiecruia n familie, Biseric i societate i a ce trebuie s fac fiecare, i mpreun, pentru a dobndi mntuirea.

<img alt="joachimanna_4x6.jpg" src="http://www.razbointrucuvant.ro/wpcontent/uploads/2009/09/joachimanna_4x6.thumbnail.jpg" />

c) Dragostea i respectul reciproc

Dragostea, cea mai mare dintre virtui, nu poate lipsi din snul unei familii unde domnete buna nelegere. ns, ea mprete n mod deplin numai mpreun cu credina i ndejdea n Dumnezeu, aa cum nva Sfntul Apostol Pavel. Sfntul Chiril al Ierusalimului fericete pe brbatul credincios, spunnd: Mare lucru este brbatul credincios; este mai bogat dect orice om bogat. Brbatului credincios i aparine toat bogia lumii prin aceea c o dispreuiete i o calc n picioare. ()Dragostea este cea care asigur unitatea i buna nelegere (). Cu privire la aceasta, Sfntul Ioan spune: Acesta este capitalul tuturor bunurilor ntr-o cas [...] Cnd este iubire, nimic din cele neplcute nu se va ntmpla. Cci cum ar fi cu putin, cnd capul fiind unit cu trupul, fr a fi vreo dezbinare ntre acestea, s nu se gseasc n pace i celelalte mdulare? Cnd cpeteniile sunt in pace, cine ar putea dezbina i tulbura pacea? [...] Deci, nimic nu poate fi mai important dect dragostea, cci ea este mai folositoare dect banii, dect nobleea (rangurile), dect stpnia i dect toate celelalte. [...] Cnd este dragoste, nimic din cele grele nu se pot introduce i dintr-nsa se nasc i celelalte bunuri . n alt parte, el arat: Un brbat nelept, punnd mai multe fapte n rndul fericirilor, a pus printre altele i aceasta: Brbatul i femeia, zice, care se neleg bine unul cu altul i iari, n alt loc, pune tot n rndul fericirilor, convieuirea femeii cu brbatul n cea mai mare nelegere. Dar, apoi, chiar din nceput, se pare c Dumnezeu a pus o deosebit ngrijire n aceast convieuire, cci vorbind de amndoi ca de unul singur, zicea astfel: Brbat i femeie i-a fcut pe ei i iari, n alt loc, prin gura Apostolului Pavel, zice: Nu este parte brbteasc
49 | P a g e

sau femeiasc . Nu poate fi atta familiaritate ntre doi brbai, pe ct poate fi ntre o femeie i brbatul ei, dac sunt nsoii dup cum trebuie . Cnd ntr-o cas brbatul i femeia sunt dezbinai atrage atenia Sfntul Ioan - apoi acea cas nu se gsete mai bine dect corabia cea purtat de valurile mrii, fiindc i n acest caz cpitanul vasului se afl n nenelegere cu pilotul . Buna nelegere dintre so i soia lui, se rsfrnge i asupra celorlali membri ai unei familii, dar i asupra societii din care acetia fac parte. Tot Sfntul Ioan apreciaz: Nimic nu unete viaa noastr att de strns i de puternic ca dragostea dintre brbat i femeie. [...] De aceea i Pavel, dac nu ar fi fost lucrurile aa nu ar fi fcut atta vorb, fr scop, asupra acestei chestiuni. Femei, zice, supunei-v brbailor votri, ca Domnului. Pentru ce? Pentru motivul c dac brbatul i femeia sunt de comun acord, i copiii cresc bine [...], i vecinii se mprtesc de aroma ce eman din acea cas, i prietenii, i rudele; dar dac e dimpotriv, totul e rsturnat pe dos, totul e n confuzie.

<img alt="sfintii-parinti-imbratisati.jpg" src="http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2009/09/sfintii-parintiimbratisati.thumbnail.jpg" />

d) Locul i rolul specific al fiecruia dintre soi n familie, n Biseric i n societate

Dumnezeu, n atotnelepciunea Sa, a imprimat creaiei Lui, ordinea i buna rnduial. De asemenea, i omului, pe care l-a fcut bun dar l-a nzestrat i cu voin liber, i-a dat puterea de a alege binele, asigurndu-i toate condiiile necesare pstrrii bunei rnduieli dorit de Creatorul su. Brbatul i femeia dei doi, i-a rnduit Dumnezeu s fie un singur trup; amndoi sunt, dup cum se exprim Sfntul Ioan Gur de Aur, jumti ale ntregului. Dup nvtura Sfntului Apostol Pavel i a Sfinilor Prini, femeia este i egal i supus brbatului ei. Aa cum deja s-a artat, Sfntul Vasile cel Mare afirm lmurit c brbatul i femeia sunt egali ntre ei, att pentru c sunt fiii aceluiai Printe ceresc, ct i pentru c ei sunt creai dup chipul lui Dumnezeu i sunt chemai la aceiai desvrire i sfinenie. El spune: Una este virtutea: att pentru brbat ct i pentru femeie; pentru c aa precum crearea amndurora s-a bucurat de aceeai cinstire, tot aa i rsplata s fie pentru amndoi tot de aceeai cinstire. Ascult ce spune Cartea Facerii! A fcut Dumnezeu pe om; dup chipul lui Dumnezeu l-a fcut pe el; brbat i femeie i-a fcut pe ei. Cei care au aceeai fire au i aceleai lucrri; iar cei care svresc aceeai fapt, aceia primesc i aceeai plat.
50 | P a g e

Se va analiza n continuare care este concepia Sfntului Ioan Gur de Aur n legtur cu raportul dintre brbat i femeie. Potrivit nvturii Arhiepiscopului de Constantinopol, femeia este egal, stpn i n acelai timp, supus brbatului ei. Dup el, femeia este chemat mpreun cu brbatul ei s stpneasc pmntul, Dumnezeu nvrednicind-o i pe ea de aceeai binecuvntare, cci amndurora li s-au adresat cuvintele: Cretei i v nmulii i umplei pmntul i-l stpnii (Fac 1,28). Aceeai stpnire s-a dat celor doi soi i n ce privete convieuirea lor n duhul dragostei, al druirii unuia ctre cellalt i al nelepciunii. Comentnd ndemnul Sfntului Pavel: Brbailor, iubii pe femeile voastre (Efes 5, 25), el spune c apostolul nu vorbete aici de mare sau mic, ci stabilete o singur stpnire. i el continu: Fiindc vorba lui (a apostolului) aici este despre nelepciune. n celelalte toate, zice (apostolul), covreasc sau stpneasc brbatul; ns unde este vorba de nelepciune, nicidecum. Brbatul nu-i stpnete trupul su, ci femeia, i femeia nu-i stpnete trupul su, ci brbatul. Mare este egalitatea i nu este nici o prisosin. De aceea, potrivit cuvintelor Apostolului Pavel, care zice: S nu v lipsii unul de altul, dect cu bun nvoial pentru un timp, ca s v ndeletnicii cu postul i cu rugciunea, i iari s fii mpreun i Brbatul s-i dea femeii iubirea datorat, asemenea i femeia brbatului, Sfntul Ioan comenteaz: Cu alte cuvinte, el (Apostolul Pavel) numete lips acum ceea ce mai sus a numit-o datornica dragoste, ca astfel s arate importana stpnirii. A se abine unul din doi fr voina celuilalt, aceasta este lips, aceasta nseamn a opri datoria, pe cnd, dac e cu voia lui, nu se poate numi lips sau oprire de datorie. Aadar n nelepciune i iubire trebuie s opereze egalitatea. Dar, dup cum s-a amintit, femeia este i roaba i stpna brbatului, este stpn pe trupul lui. De aceea Sfntul Ioan sftuiete pe brbai s rspund femeilor desfrnate care ar ncerca s-i ispiteasc, zicnd: Trupul nu este al meu, ci al soiei mele. ns, femeile primesc, la Sfntul Ioan Gur de Aur, i rolul conductor n familie atunci cnd brbaii i-l pierd pe-al lor, fcndu-se nevrednici de aceast demnitate. Pe unii ca acetia i ceart Sfntul Ioan spunnd: Vreau s v ncredinez soiilor voastre, ca ele s v instruiasc. Ar fi trebuit, dup legea lui Pavel, ca voi s fii dasclii lor! Dar, pentru c prin pcat, s-a stricat ordinea i a ajuns capul jos, iar trupul sus, s alegem cealalt cale. Potrivit referatului biblic, ns, Sfntul Ioan Gur de Aur, ca de altfel i ceilali Sfini Prini, susine ideea c, nc de la nceput, Dumnezeu a rnduit o singur conducere n familie, cea a brbatului, femeia trebuind s se supun lui. El spune: Din nceput (Dumnezeu) a fcut o singur stpnire, adic pe brbat, pe care l-a pus stpn peste femeie.
51 | P a g e

n alt loc, el adaug: De aceea femeia ocup locul discipolului, iar brbatul locul dasclului; el este stpnul, iar ea este cea stpnit. Sfntul Ioan motiveaz: Femeia, cu drept cuvnt, este supus brbatului, fiindc egalitatea aduce lupt, i nu numai pentru aceasta, ci i pentru amgirea ntmplat la nceput. ns aceast lupt nu era posibil nainte de a intra pcatul n snul primei familii. Numai pcatul este mobilul nenelegerii dintre oameni. De aceea spune Sfntul Printe - fiind creat din coasta lui Adam, ea n-a fost imediat supus brbatului, cci nici cnd a dus-o Dumnezeu la Adam n-a auzit spunndu-i-se aa ceva, i nici brbatul nu i-a zis ei altceva dect: Aceasta este os din oasele mele i carne din carnea mea i nicieri nu se spune de supunere, sau c i s-ar fi poruncit de Dumnezeu aceasta. Dar cnd ea a fcut o rea ntrebuinare de puterea sa, i cnd cea fcut de Dumnezeu ca s fie de ajutor brbatului s-a gsit c era viclean, apoi atunci a pierdut totul; atunci a auzit cu dreptate zicndu-i-se: Atras vei fi ctre brbatul tu i el te va stpni. Fiindc era natural ca pcatul acesta s rzboiasc neamul nostru omenesc apoi Dumnezeu prevznd rutatea diavolului, a ngrdit cu aceste vorbe pe femeie, i totodat a dobort prin aceast hotrre i vrjmia viitoare ce ar fi fost ntre dnii din cauza acestei viclenii, i prin pofta cea nnscut ntr-nii a sfrmat peretele cel din mijloc al vrajbei, adic ura cea rezultat din pcat. Deci, aa dup cum s-a artat i n capitolul precedent, Dumnezeu a pus ntre brbat i femeie atracia unuia spre cellalt, pentru ca brbatul s nu-i urasc femeia pentru ispita n care l-a atras, ci s triasc n bun nelegere. Dumnezeu a pus i un semn care s-i aduc aminte femeii c trebuie s fie supus brbatului ei, acoperirea capului ei, semn despre care vorbete Sfntul Apostol Pavel. Capul neacoperit este simbol al stpnirii. De aceea brbatului nu i se cere a avea capul acoperit, el fiind chip i slav a lui Dumnezeu, ns femeia trebuie s aib capul acoperit, deoarece ea este slava brbatului ei. Sfntul Ioan constat: Deci, stpnirea brbatului este natural. Potrivit nvturii Sfntului Apostol Pavel care spune: Pentru c nu brbatul este din femeie, ci femeia din brbat i Pentru c n-a fost zidit brbatul pentru femeie, ci femeia pentru brbat, Sfntul Ioan zice: Dar dac a fi cineva, aceasta este slava aceluia din care este, apoi cu att mai mult cnd este icoan sau figur (a aceluia). Apoi el concluzioneaz: Iat aici a doua superioritate a brbatului, sau mai bine zis, i a treia, i a patra. ntia, c Hristos este capul nostru al brbailor, iar noi cap femeii; a doua, c noi suntem slava lui Dumnezeu, iar femeia este slava noastr; a treia, c nu noi suntem din femeie, ci femeia din noi; a patra, c nu noi suntem fcui pentru femeie, ci femeia pentru noi.
52 | P a g e

La acestea se adaug motivul principal al supunerii femeii fa de brbatul ei, i anume, clcarea poruncii lui Dumnezeu, nti de ctre Eva, i ispitirea lui Adam. Sfntul Ioan spune: A nvat femeia odinioar pe brbat i a stricat totul, i cu neascultarea l-a fcut vinovat de osnd. De aceea Dumnezeu a supus-o brbatului, fiindc la nceput a abuzat de egalitate. [...] Nu este acelai lucru: de a lua amgirea de la cel de acelai fel cu tine, sau de la o fiar, de la o vieuitoare supus i roab ie; aa c aceasta este amgire. Deci n raport cu femeia, care a fost amgit de cel supus i rob, Adam n-a fost amgit fiindc el a fost ndemnat de cea liber i deopotriv cu el. [...] Adam, nu supunndu-se poftei a clcat porunca, ci numai a fost convins simplu de ctre femeie. Desigur, Adam a greit i el, de aceea a fost i el osndit mpreun cu Eva, soia lui, i prin ei a fost osndit ntregul neam omenesc (Rom 5, 12), deoarece prima pereche de oameni purta n sine firea ntregii omeniri. Eva, aadar, reprezenta ntregul gen femeiesc. Sfntul Ioan explic versetul de la I Tim 2, 14: i nu Adam a fost amgit, ci femeia, amgit fiind, s-a fcut clctoare de porunc; el zice: Aici, apostolul vorbete de natura femeiasc, cci n-a spus Eva, amgit fiind, ci femeia, nume ce este comun ntregului sex, i nu numai al aceleia. De aceea, Sfntul Apostol Pavel poruncete: Femeile s se supun brbailor lor ca Domnului (Efes 5, 22), ceea ce nseamn n exegeza Sfntului Ioan: Atta timp ct te supui brbatului, i slujeti lui ca Domnului, cci dac cel ce se mpotrivete autoritilor lumeti, se mpotrivete poruncii lui Dumnezeu, cu att mai mult se mpotrivete femeia care nu se supune brbatului. Aa a binevoit Dumnezeu dintru nceput, cci pe brbat l-a pus cap al femeii, iar pe femeie, trup al brbatului. Care sunt, ns, limitele stpnirii i care cele ale supunerii? Acestea pot fi aflate tot la Sfntul Apostol Pavel i de asemenea tlcuite cu mare autoritate de ctre Sfntul Ioan Gur de Aur. Potrivit nvturii lor, ca prim temei al stabilirii limitelor autoritii i supunerii, ntre brbat i femeie, sunt cele existente ntre Hristos i Biserica Sa. Apostolul spune: Pentru c brbatul este cap femeii, precum i Hristos este cap Bisericii, trupul Su, al crui mntuitor i este. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aa i femeile brbailor lor, ntru totul (Efes 5, 23-24). Tlcuind aceste cuvinte, Sfntul Ioan spune: Deja, mai dinainte s-a ncredinat brbatului obiectul iubirii i i s-a impus ngrijirea de el, cu alte cuvinte s-a dat fiecruia rolul cuvenit, brbatului rolul de conducere i de ngrijire, iar femeii rolul supunerii. Sfntul Vasile cel Mare nu consider c este necesar s fac exegeza acestui text att de limpede; el reia doar cuvintele apostolului, spunnd: Se cuvine ca femeile s se supun brbailor lor, precum i Biserica (se supune) lui Hristos, fcnd (astfel) voia lui Dumnezeu. Sfntul Apostol Pavel, ns, continu: Brbailor, iubii pe femeile voastre, dup cum i Hristos a iubit Biserica, i S-a dat pe Sine pentru ea (v. 25). Sfntul Ioan atrage atenia:
53 | P a g e

Ai auzit mai sus msura supunerii? Ei bine, ascult acum i msura iubirii.Voieti ca femeia s te asculte, dup cum Biserica ascult de Hristos? ngrijete-te i tu de dnsa, dup cum i Hristos S-a ngrijit de Biseric. Chiar de ar trebui s-i dai sufletul pentru dnsa, chiar de ai ptimi mii de rele, sau, n fine, de ai suferi orice, tu nu te da n lturi, cci de ai ptimi orice, totui nimic nu ai fcut n raport cu ceea ce a fcut Hristos pentru Biseric. Infinit de mare este diferena ntre Hristos i brbat, dar mai mare este diferena ntre Biseric i femeie. Cu toate acestea, raporturile dintre brbat i femeie trebuie s fie la fel cu cele dintre Hristos i Biseric. Aadar, orice ar face un so pentru soia sa, niciodat n-ar putea s se ridice la nlimea eforturilor lui Hristos pentru Biserica Sa. Sfntul Ioan Gur de Aur explic n ce const diferena dintre lucrarea lui Hristos pentru Biserica Sa i lucrarea ce se cere s-o svreasc brbatul pentru soia lui, zicnd: Tu faci acestea fiindc eti nsoit i legat de dnsa, pe cnd El a suferit pentru Biserica care-L ura i-L respingea. Dup cum El a adus la picioarele Sale acea Biseric, care-L ura, l respingea i care tria n dezmierdri, i a fcut aceasta nu cu ameninri, nici cu insulte, nu cu frica sau cu alte mijloace violente, ci numai prin marea Lui ngrijire, tot aa i tu s te pori fa de femeia ta.Chiar de ai vedea-o nfumurat sau aplecat la prea multe dezmierdri sau dispreuindu-te, tu o vei putea aduce la picioarele tale cu o mare ngrijire, cu dragostea i cu prietenia ta pentru ea. Citndu-l pe Sfntul Apostol Pavel, Sfntul Ioan demonstreaz c Biserica nu numai l ura i-L respingea pe Hristos, Mirele ei, ci era necurat, era identificat cu ntunericul, fr de minte, neasculttoare, amgit, slujind poftelor i multor feluri de desftri, petrecnd viaa n rutate i pizmuire, fiind urt i urnd i ea la rndul ei. Aadar constat Sfntul Ioan -, Biserica era necurat, aadar, avea defect, aadar, era desfigurat, aadar, era urt. Ei bine, orice fel de femeie ai lua tu, desigur nu va fi aa cum era mireasa lui Hristos, Biserica, i nici nu va fi att de deprtat de tine pe ct a fost Biserica de Hristos, i cu toate acestea El n-a hulit-o i nici nu a urt-o din cauza slueniei ei. [...] Deci lund-o aa cum era, El a nfrumuseat-o, i a curit-o, i n fine, nu a trecut cu vederea s fac i aceasta ca s-o sfineasc, curind-o cu baia apei prin cuvnt, i ca s-o nfieze Siei, Biseric slvit, neavnd pat sau zbrcitur, ori altceva de acest fel, ci ca s fie sfnt i fr de prihan. Toate acestea le-a fcut Hristos pentru Biserica Lui, al crei cap El este, numai din dragoste. Aceasta este deci msura i limita stpnirii pe care trebuie s-o foloseasc i soul fa de soia lui, al crei cap el este, msura iubirii, o msur fr de msur i o limit fr de limite. Unde este iubire nu are loc frica. Sfntul Ioan spune: Tovarul vieii, mama copiilor, obiectul oricrei plceri i mulumiri, nu trebuie s fie legat cu fric i cu ameninri, ci cu dragoste. Cu adevrat, nici o legtur nu e att de tiranic ca legtura dragostei dintre brbat i femeie. Dar, ce fel de nsoire poate fi, cnd femeia tremur de frica brbatului? Ce fel de plcere va simi i brbatul, cnd el triete cu o sclav i nu cu o femeie liber? Chiar dac ai suferi ceva din partea ei, tu s nu o batjocoreti, cci nici Hristos nu a fcut aa fa de Biseric.
54 | P a g e

Pentru cei care, ns, n-au fost convini de aceste exemple, Sfntul Apostol Pavel, tiind ct de important este aceast chestiune n viaa familiei, a Bisericii i a ntregii societi, nu renun, ci insist, indicnd i un al doilea temei, mai pe msura nelegerii celor simpli i nenvai. El spune: Aadar, brbaii sunt datori s-i iubeasc femeile, ca pe nsei trupurile lor. Cel ce-i iubete femeia pe sine se iubete. Cci nimeni vreodat nu i-a urt trupul su, ci flecare l hrnete i-l nclzete. Sfntul Ioan Gur de Aur, mirat parc de insistena apostolului, se ntreab: Dar ce este aceasta? Cum a ajuns la acest exemplu care este i cel mai important ca la cea mai nsemnat figur, dup ce pn acum a vorbit attea de Hristos i de Biseric? Cu drept cuvnt a fcut el aceasta, cci un astfel de exemplu e i mai apropiat, i mai clar, i n acelai timp prin el se nvedereaz i o alt obligaie asupra brbatului. Exemplul dinti nici nu era att de necesar, cci acolo e vorba de Hristos, Care a fost i Dumnezeu, i de bun voie S-a druit pe Sine Bisericii. n acesta din urm ns, el cerceteaz mai metodic faptul, cci zice: Aa sunt datori, adic, faptul iubirii nu e ceva din graie (nu e o favoare), ci o datorie a brbatului. Spunnd apoi c sunt datori s-i iubeasc femeile ca pe nsei trupurile lor, adaug: Cci nimeni vreodat nu i-a urt trupul su, ci fiecare l hrnete i-l nclzete, adic se ngrijete de el cu mult srguin. Pentru a explica cum este femeia trup al brbatului, conform nvturii Sfntului Apostol Pavel, Sfntul Ioan Gur de Aur face apel la referatul biblic cu privire la facerea femeii din coasta lui Adam: Aceasta-i os din oasele mele i carne din carnea mea; el zice apoi: Aadar, ea (femeia) a fost fcut din materia trupului nostru. Un alt argument pe care-l aduce Sfntul Apostol Pavel, pentru a demonstra c brbatul i femeia sunt un singur trup, este preluat tot din referatul biblic al creaiei: De aceea va lsa omul pe tatl su i pe mama sa i se va alipi de femeia sa i vor fi amndoi un trup, text invocat i de Mntuitorul Iisus Hristos i tlcuit de Sfntul Ioan Gur de Aur n felul urmtor: ...brbatul prsete i pe cei ce l-au nscut, se nsoete cu femeia, iar dup aceea tatl, mama i copilul sunt un trup, combinat din esena fiecruia din ei, pe motivul c amestecndu-se seminele lor se nate copilul, astfel c toi trei formeaz un singur corp. El apeleaz i la un exemplu din via, spunnd: Nu vezi c chiar n corpul nostru avem multe defecte? Unul este chiop, altul are picioarele strmbe, altul minile uscate, iar cellalt vreun alt membru al corpului slab i nefolositor i totui nu se scrbete pentru aceasta, nici nu-l taie, ci nc de multe ori l prefer naintea altora, i cu drept cuvnt, cci doar e al su. Toate argumentele conduc spre aceeai concluzie, iubirea, care trebuie s aib locul cel mai de frunte n snul familiei: dup modelul iubirii fa de propria fiin i dup cel al iubirii lui Hristos fa de Biseric, dup cum s-a amintit mai sus. Aadar, pe ct iubire are cineva ctre sine zice Sfntul Ioan -, tot pe atta voiete Dumnezeu s avem ctre femeie. Suntem prtai aceleiai naturi, dar cu toate acestea dreptul i datoria noastr ctre femeie ne impune nc ceva mai mult. Dei sunt dou corpuri, totui unul e capul i cellalt trupul.

55 | P a g e

Dar Sfntul Printe indic i un alt model, preluat de la Mntuitorul Iisus Hristos, acela al unitii n fiin dintre Dumnezeu Tatl i Dumnezeu Fiul. El spune: Capul lui Hristos este Dumnezeu. Aceasta i eu o zic; c dup cum Hristos i Tatl sunt una, tot aa i brbatul cu femeia sa una sunt. Aadar i Tatl este capul nostru. Ceea ce se petrece cu brbatul i femeia, cnd sunt unii de Dumnezeu, ca i ceea ce se petrece ntre Hristos i Biseric, brbatul fiind capul femeii, i Hristos, capul Bisericii, rmne totui o tain, despre care Sfntul Pavel zice: Taina aceasta mare este; iar eu zic n Hristos i n Biseric. Sfntul Ioan Gur de Aur se ntreab: Dar de ce aceast tain este mare? Pentru c fericitul Moise, sau mai bine zis nsui Dumnezeu, rspunde el a fcut aluzie la ea, ca de ceva mare i miraculos. Acum, zice, eu vorbesc de Hristos, cci i El lsnd pe Tatl s-a pogort pe pmnt, i a venit la mireasa Sa i a devenit cu ea un duh , dup cum zice: Cel ce se lipete de Domnul un duh este cu Dnsul. Bine a zis continu el c Taina aceasta este mare, ca i cum pare c ar zice: am vorbit n alegorii, ns cu toate acestea Taina cstoriei este mare i alegoria nu poate rsturna iubirea. Sfntul Apostol Pavel i ncheie pledoaria n favoarea iubirii dintre soi cu o fraz, a crei parte a doua pare, la prima vedere, c anuleaz tot demersul su de pn acum: Astfel i voi, fiecare aa s-i iubeasc femeia ca pe sine nsui; iar femeia s se team de brbat. Sfntul Ioan Gur de Aur explic aceast aparent neconcordan ntre fric i iubire, artnd necesitatea existenei n familie a unei singure autoriti. El spune: Unde este egalitate niciodat nu va fi pace, nici n cea mai democratic familie, nici n casele celor mai mari i nici n alt parte. De aceea este necesar s existe o singur autoritate, un singur cap. S-a vzut deja, de ce femeia este cea care trebuie s se supun. Sfntul Printe atrage ns atenia brbatului, s nu dispreuiasc pe femeie, c ea este trupul lui, pe care dispreuindu-l, se dispreuiete pe sine nsui, capul acestui trup. Aadar spune el - minile, picioarele i celelalte membre ale trupului, s fie n slujba capului, iar capul s se ngrijeasc de membrele trupului, ca cel ce are n sine toate simirile. Nimic nu e mai bun i mai plcut ca o astfel de nsoire prin cstorie. Sfntul Ioan apreciaz totui, c acolo unde este dragoste, nu se pune problema autoritii. De aceea el observ: Modul iubirii ni l-a artat apostolul, dar modul temerii pe care trebuie s o aib femeia fa de brbat, nu l-a artat deloc. [...] i de ce oare? Pentru aceea c voiete s stpneasc mai mult iubirea. Unde este iubire, toate celelalte urmeaz de la sine; dar unde este frica, n general, se ntmpl cu totul dimpotriv. Cel ce iubete pe femeia sa, chiar dac nu ar fi asculttoare, o va supune totui prin iubire. Dar ce nelege Sfntul Ioan prin frica de care vorbete Sfntul Apostol Pavel i ce dragoste poate s fie aceea unde domnete frica? El rspunde acestei ntrebri spunnd: Atunci este vorba de iubire, cci cea care se teme, iubete n acelai timp, cea care iubete se i teme; se
56 | P a g e

teme de brbat ca i cap al ei, iubete pe brbat ca membru al ei, fiindc i capul este membru al ntregului corp. Brbatul nu trebuie s pretind altfel de team dect ca de la o femeie liber, nu ca de la o sclav, cci ea este trupul brbatului; altfel, el i batjocorete singur trupul, necinstindu-l. n alt loc el spune: Chiar dac este supus nou, femeia ns este supus ca soie i nu ca roab, ca una ce este liber i de aceeai cinste cu brbatul. Teama pe care se cuvine s-o manifeste femeia este: S nu se mpotriveasc brbatului, s nu-l contrazic la fiecare pas, s nu iubeasc ntietatea; pn aici s se mrgineasc teama ei. Acolo unde lipsete dragostea curat, frica nu este de nici un folos. De aceea i Sfntul Pavel i Sfntul Ioan insist asupra guvernrii n familie a iubirii. Femeia, n acest caz, nu se simte asuprit pentru c brbatului i s-a poruncit s o iubeasc. Chiar dac femeia nu i-ar iubi brbatul, acesta este dator s o iubeasc. Iar femeia dac nu este iubit trebuie totui s se supun. n felul acesta fiecare i ndeplinete datoria sa. Brbatul trebuie s aib suficient ngduin, pentru ca unitatea familiei s nu sufere, chiar dac soia lui ar avea anumite defecte, cci Dumnezeu a poruncit brbailor spune Sfntul Ioan - s sufere toate defectele femeilor, numai s nu fie desfrnate. [...] Chiar de ar fi femeia beiv, sau rea de gur, sau pizma, sau iubitoare de lux i prin luxul ei i cheltuiete averea, tu formeaz-o, c de aceea eti capul ei; pe ea o ai de tovar vieii i de ea ai nevoie. Aadar, formeaz-o dup cum trebuie, fa [...] cele ce depind de tine. Aceasta este cstorie dup Hristos - arat el cstorie duhovniceasc i natere duhovniceasc. Sfntul Ioan sftuiete pe soi: Caut mai nti cele ale lui Dumnezeu, iar cele omeneti vor urma cu mult uurin. Formeaz-i femeia, cci numai astfel se ntresc temeliile casei. Ascult pe Pavel care spune: Dac voiesc s nvee ceva, s ntrebe acas pe brbaii lor. Dac, deci, n acest fel administrm casele noastre, vom fi destoinici de a avea priveghere i asupra Bisericilor, cci i casa este o mic biseric. Numai astfel i brbaii i femeile se fac buni i se ntrec unii pe alii. De asemenea, el concluzioneaz: Deci cu mult dreptate, a spus apostolul, c brbatul s-i iubeasc femeia, iar femeia s se team de brbat ca de cap. i cum s-ar putea aceasta? zici tu. Cum c trebuie s fie aa, apostolul a artat clar, dar modul, cum i n ce fel, vi-l voi arta eu vou. Dac vom dispreui averea, dac vom avea privirea ndreptat numai asupra unui singur lucru, adic asupra virtuii spirituale, dac, n fine, vom avea naintea ochilor frica de Dumnezeu, ei bine numai atunci cstoria ne va fi fericit. (continuarea aici) (in: Pr. Constantin Mihoc, Taina casatoriei si familia crestina in invataturile marilor Parinti ai Bisericii din secolul IV, Editura Teofania, Sibiu, 2002)
57 | P a g e

CASATORIA TAINA CEA MARE

Publicat pe 09 Sep 2008 | Categorii: Arhimandritul Emilianos Simonopetritul, Credinta in familie, Sfintii Parinti Ioachim si Ana, Taina Cununiei | |Print

A spune c Sunt cstorit nseamn c triesc i mor pentru Hristos. Sunt cstorit nseamn c tnjesc i nsetez dup Hristos.

<img alt="1ja91.jpg" src="http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads//2008/09/1ja91.jpg" /> Am primit in miezul acestei veri din partea lui Radu Hagiu una dintre omiliile cele mai profunde despre casatorie, rostita de Arhimandritul Emilian Simonopetritul de la Muntele Athos, acum mai bine de treizeci de ani in n biserica Sfntului Nicolae din Trikala (Grecia). Am publicat-o deja atunci, de ziua Sfintei Nonna, dar, pentru ca a aparut intr-o perioada in care destul de multi cititori ai acestei pagini erau plecati din orase si de langa computere (sau macar au evadat de pe internet <img src="http://www.razbointrucuvant.ro/wp-includes/images/smilies/icon_smile.gif" alt=':)' class='wp-smiley' /> ), dorim sa o reluam astazi, de ziua Sfintilor, Dreptilor si Dumnezeiestilor Parinti Ioachim si Ana, ocrotitorii familiei crestine, pentru ca acest cuvant important si foarte frumos sa ajunga la cat mai multe suflete:

58 | P a g e

<img alt="09_septembrie_09-ioachim_si_ana.jpg" src="http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads//2008/09/09_septembrie_09ioachim_si_ana.jpg" /> Nimeni nu va tgdui c cea mai nsemnat zi din viaa unui om, dup natere i botez, este cea a nunii. De aceea, nu este surprinztor faptul c micrile contemporane lumeti i instituionale au ca scop anume nimicirea preacinstitei i sfintei Taine a Cununiei. Pentru muli, cstoria este doar un prilej de plceri i distracii. Viaa, ns, este un lucru serios. E o lupt duhovniceasc, un urcu nspre un el cerul. Punctul cel mai crucial i mijlocul cel mai nsemnat al acestui urcu este cstoria. Nimnui nu i este ngduit s se fereasc de legtura cstoriei, fie c va face o nunt de tain (mistic), druindu-se pe sine lui Dumnezeu [n monahism], fie c va face o nunt de sfinire (sacramental) cu un partener de via. Astzi ne vom ocupa ndeosebi cu nunta de sfinire. Vom vorbi despre cum poate contribui cstoria la viaa noastr duhovniceasc, urmnd tema cuvntului de dinainte. tim c nunta este un aezmnt rnduit de Dumnezeu. Este cinstit (Evr. 13:4). Este o tain mare (Efes. 5:32). Cel necstorit trece prin via i apoi o prsete; cel cstorit, ns, triete i experiaz pe deplin viaa. Unii sar putea ntreba ce cred oamenii de astzi despre sfntul aezmnt al nunii, aceast tain mare, binecuvntat de Biseric. Ei se cstoresc ca i cum ar fuziona dou firme sau dou conturi bancare. Doi oameni se unesc fr s aib un ideal dou zerouri, sar putea zice, fiindc oamenii fr idealuri, fr cutri, nu snt nimic altceva dect un zero. Mam cstorit ca s-mi triesc viaa, i auzi spunnd pe unii, nu ca s stau nchis ntre patru perei. Mam cstorit ca s m bucur de via, spun ei, i apoi i las copiii dac au copii n grija unei strine, ca s poat fugi la teatru, la film sau la vreo alt adunare lumeasc. i astfel, casele lor ajung nite hoteluri n care se ntorc seara sau, mai degrab, noaptea, dup ce sau distrat i le trebuie odihn. Oameni ca acetia sunt goi
59 | P a g e

pe dinluntru, i simt un gol adevrat n casele lor. Nu gsesc acolo nici o mulumire, aa c se grbesc s alerge de colo-ncoace, n cutarea fericirii. Ei se cstoresc fr s se cunoasc, fr un sim al rspunderii, pur i simplu fiindc vor s se cstoreasc sau cred c trebuie s o fac pentru a fi nite buni membri ai societii. ns care snt urmrile? Le vedem n fiecare zi. Cstoriile euate ne snt cunoscute tuturor. O cstorie lumeasc, aa cum e neleas astzi, nu are dect o singur caracteristic uciderea vieii duhovniceti a unei persoane. Trebuie s contientizm c dac dm gre n cstorie, am dat gre mai mult sau mai puin i n viaa duhovniceasc. Dac reuim n cstorie, am reuit i n viaa duhovniceasc. Reuita sau eecul, sporirea sau nruirea, ncep n viaa duhovniceasc cu cstoria. Pentru c este o problem att de serioas, s trecem n revist cteva condiii necesare pentru o cstorie fericit i cu adevrat cretin. Pentru a avea o cstorie izbutit, e nevoie nc din copilrie de o educaie potrivit . Aa cum un copil trebuie s studieze, aa cum nva el s gndeasc i s se preocupe de prini sau de sntatea sa, la fel trebuie i s fie pregtit pentru o cstorie izbutit. n veacul de acum, ns, nimeni nu mai este interesat s-i pregteasc copiii pentru aceast tain mare, o tain care va juca un rol crucial n viaa lor. Prinii nu snt interesai de aa ceva, n afar de zestre sau de ale probleme bneti, care i preocup adnc. Copilul trebuie s nvee nc din pruncie s iubeasc, s druiasc, s sufere lipsuri, s asculte. Trebuie nvat s simt c curia sufletului i a trupului su este o comoar de mare pre, care trebuie pzit ca lumina ochilor. Firea copilului trebuie modelat corespunztor, pentru a ajunge un om cinstit, curajos, hotrt, deschis, vesel, iar nu o fptur care-i plnge de mil i se vait de soarta sa, un lucru slab i neputincios, fr putere de a gndi. nc din pruncie, copilul trebuie nvat s se preocupe de un subiect anume sau s se ndeletniceasc cu ceva anume, pentru ca n viitor s-i poat ntreine familia sau, n cazul unei fete, s ajute dac e nevoie. O femeie trebuie s nvee s fie gospodin, chiar dac are studii superioare. Trebuie s nvee s gteasc, s coas, s brodeze. Dar, vei spune: printe drag, toate astea snt de la sine nelese. ntrebai-i, ns, pe cei cstorii, i vei vedea ct de multe femei gata s se cstoreasc nu tiu nimic despre gospodrit. De la o anumit vrst, cu att mai mult, alegerea tovarului de via este un lucru care nu trebuie trecut cu vederea. Nu trebuie nici fcut n grab, fiindc, dup cum spune o zical, iute la nsurtoare, iute la disperare. Nu trebuie ns nici ateptat prea mult, fiindc ntrzierea este o primejdie ucigtoare de suflet. Ca regul, ritmul firesc al vieii duhovniceti ncepe cu cstoria. Cel necstorit se aseamn cuiva care ncearc s locuiasc pentru totdeauna n hol: nu pare s priceap la ce folosesc camerele. Prinii ar trebui s se intereseze de viaa social a copilului, dar i de viaa sa de rugciune, nct fericitul ceas s vin ca un dar de la Dumnezeu. Firete, cnd e vorba de alegerea unui partener, copilul va lua seam la prerea prinilor si. Ct de des nu simt prinii un cuit trecndu-le prin inim, atunci cnd copiii nu-i ntreab despre cel care le va fi tovar n via? Inima de mam este sensibil, i nu poate ndura o astfel de lovitur. Copilul ar trebui s vorbeasc despre aceste probleme cu prinii si, pentru c acetia au o intuiie anume, ce le d putina s contientizeze lucrurile care-i ngrijoreaz. Aceasta nu nseamn ns c tatl i mama ar trebui s fac presiuni asupra copilului. n cele din urm, el trebuie s fie liber s hotrasc de unul singur. Dac v vei mpinge copilul spre cstorie, v va socoti rspunztor dac lucrurile nu vor decurge bine. Nimic bun nu vine n urma presiunilor. Trebuie s-l ajutai, dar trebuie i s-i ngduii s aleag persoana pe care o prefer sau pe care o iubete ns nu pe cineva de care i-e mil sau de care-i pare ru. Dac copilul vostru, dup ce se cunoate cu cineva, v spune: Mi-e mil de sracul om, m voi cstori cu el, s tii c sntei n pragul unei cstorii euate. Doar o persoan pe
60 | P a g e

care el sau ea o prefer sau o iubete poate sta lng copilul vostru. i brbatul, i femeia trebuie s fie atrai unul de cellalt i trebuie s vrea cu adevrat, n chip luntric, fr grab, s triasc mpreun. n aceast privin, totui, nu putem face presiuni asupra copiilor notri. Uneori, din dragoste, simim c ei ne aparin, c snt ai notri, i c putem face ce vrem cu ei. i aa copilul ajunge o fptur neputincioas s triasc fie cstorit, fie necstorit.

<img alt="inp167.jpg" src="http://www.razbointrucuvant.ro/wpcontent/uploads//2008/09/inp167.thumbnail.jpg" /> De bun seam, procesul de cunoatere i apropiere, o problem foarte delicat dar pe care adesea o trecem cu vederea ar trebui s aib loc naintea cstoriei. Nu trebuie s avem rezerve n a ne cunoate unul pe cellalt, mai ales dac nu sntem sigur i de sentimentele noastre. Dragostea nar trebui s ne orbeasc, ci s ne deschid ochii pentru a-l vedea pe cellalt aa cum este, cu neputinele sale. E mai bine s iei din casa ta o nclare, chiar dac-i pingelit, spune o zical. Adic e mai bine s iei pe cineva cu care ai ajuns s te cunoti. Iar cunoaterea trebuie ntotdeauna s fie legat de logodn, o chestiune la fel de anevoioas. Atunci cnd i-am sugerat unei tinere c ar trebui s se gndeasc serios dac s-i in logodna, ea mi-a rspuns: Dac-o s rup logodna, mama m va omor. Dar ce fel de ncredinare e aceasta, dac nu-i d voie s renuni la ea? A te logodi nu nseamn neaprat c m voi cstori. nseamn c fac o ncercare pentru a vedea dac ar trebui s m cstoresc cu persoana cu care mam logodit. Dac o femeie nare posibilitatea s rup logodna, atunci nar mai trebui s se logodeasc, sau, mai degrab, nar trebui s mearg mai departe cu cstoria. n perioada logodnei, trebuie s avem grij n chip anume. Cineva a spus cndva c n perioada de cunoatere a celuilalt trebuie s-i ii inima cu amndou minile, ca pe o fiar slbatic. tii ct de primejdioas e inima: n loc s te duc la cstorie, te poate duce la pcat. Exist posibilitatea ca persoana aleas s te socoteasc doar o jucrie, sau o periu de dini bun doar de ncercat. Mai apoi, te vei deprima i vei vrsa multe lacrimi. Dar atunci va fi prea trziu, fiindc ngerul tu se va dovedi unul de lut. Nu alegei pe cineva care-i pierde vremea prin cluburi, distrndu-se i aruncndu-i banii pe excursii i luxuri. Nar trebui s alegei nici pe cineva care, dup cum vei afla mai trziu, i ascunde egocentrismul n spatele unor cuvinte de dragoste. Nu alegei drept soie o femeie ca praful de puc, care, de ndat ce-i zici ceva, sare n sus. Nu-i o nevast bun. Mai mult, dac vrei s avei o cstorie cu adevrat izbutit, nu v apropiai de tnra sau tnrul neputincios s-i lase prinii. Porunca lui Hristos este limpede: va lsa omul pre tatl su i pre muma sa, i se va lipi de femeia sa (Marcu 10:7). Dar cnd l vei vedea pe cellalt legat de mama sau tatl lui, cnd vei vedea c i ascult cu gura deschis i este gata s fac orice-i vor zice, s v inei departe. Este o persoan bolnav sufletete, imatur psihologic, i nu vei izbuti s facei cu dnsul o familie. Brbatul care v va deveni so ar trebui s fie plin de via. ns cum ar putea fi aa, dac nu i-a dat seama, dac na neles, dac na asimilat faptul c casa prinilor nu e nimic altceva dect o glastr n care a fost aezat, pentru a fi scos mai trziu i rsdit n alt loc? De asemenea, cnd v vei alege
61 | P a g e

soul, ncredinai-v c nu este un om necomunicativ n care caz nu va avea prieteni. i dac azi nare prieteni, mine va socoti anevoios s v aib drept prieten i tovar. Pzii-v de oamenii nemulumii, plngcioi i ntunecai, ce se aseamn unor psri mohorte. Pzii-v de cei ce se jelesc mereu, zicnd: Nu m iubeti, nu m nelegi i altele de acest fel. Ceva la aceste fpturi ale lui Dumnezeu nu e n regul. Pzii-v i de fanaticii religioi i cei excesiv de evlavioi; adic de cei ce se supr din pricina unor lucruri mrunte, care critic tot i snt hipersensibili. Cum vei putea tri cu un astfel de om? Vei edea ca pe ghimpi. Ferii-v i de cei ce socotesc cstoria ceva ru, ca un soi de ntemniare, de cei ce zic: Dar niciodat n via nu mam gndit s m cstoresc! Pzii-v de falii cretini, care vd n cstorie ceva dezgusttor, asemenea unui pcat , i-i coboar grabnic ochii cnd aud vorbindu-se despre ea. Dac v vei cstori cu unul ca acesta, v va fi un ghimpe n trup, i o povar pentru mnstirea sa, dac se va clugri. Pzii-v de cei ce se cred desvrii i nu afl greeal ntrnii, dar gsesc mereu greeli la ceilali. Pzii-v de cei ce se cred alei de Dumnezeu ca s-i ndrepte pe ceilali. Mai este o problem serioas creia trebuie s-i dai atenie: ereditatea. Cutai s-i cunoatei bine pe tatl, mama, bunicul, bunica, unchiul celuilalt. Trebuie s existe i minime condiii materiale. Mai presus de toate, ngrijii-v s aflai despre credina celuilalt. Are el sau ea credin? Are idealuri persoana pe care v gndii s vo facei tovar de via? Dac pentru el Hristos nu nseamn nimic, cum vei putea s intri tu n inima sa? Dac na fost n stare s l preuiasc pe Hristos, crezi c te va preui pe tine? Sfnta Scriptur i spune brbatului c soia trebuie s fie a legmntului tu (Mal. 2:14), adic de credina ta, de religia ta, ca s i se poat altura spre Dumnezeu. Doar atunci vei putea avea, dup cum zic Prinii Bisericii, o cstorie cu ncuviinarea episcopului, adic cu consimmntul Bisericii, i nu un simplu act formal. Discut mai nainte lucrurile cu duhovnicul. Examineaz mpreun cu el fiecare amnunt, i el va sta de partea ta ca un prieten adevrat, iar cnd i vei atinge inta, cstoria ta va fi un dar de la Dumnezeu (cf. 1 Cor. 7:7). Dumnezeu druiete fiecruia n parte darurile sale. Pe unul l duce nspre cstorie, iar pe altul nspre feciorie. Nu c Dumnezeu ar face aceast alegere zicnd tu du-te aici i tu du-te acolo, ns ne d tria de a alege dup dorirea inimii noastre, precum i brbia i puterea de a ndeplini aceast alegere. Dac i-ai ales astfel soul, mulumete Domnului! F-i cunotin cu duhovnicul tu. Dac nai unul, amndoi ar trebui s alegei mpreun un duhovnic care s v fie Stare, printe, cel care v va aminti de Dumnezeu i vi-L va arta. n via vei avea multe greuti. Vor fi o sumedenie de probleme. Grijile v vor nconjura, i nu va fi uor s ducei o via cretineasc. ns nu v temei. Dumnezeu v va ajuta. Facei ce v st n putin. Putei citi cinci minute n fiecare zi dintro carte duhovniceasc? S citii. V putei ruga cinci minute n fiecare zi? Rugai-v. i dac nu izbutii cinci minute, rugai-v dou. Celelalte in de Dumnezeu. Cnd vei ntmpina greuti n cstorie, cnd vei vedea c nu sporii n viaa duhovniceasc, s nu dezndjduii. S nu v mulumii, ns, nici cu sporirea pe care ai dobndit -o pn acum. nlai-v inimile ctre Dumnezeu. Urmai celor ce au dat totul lui Dumnezeu, i facei ce putei ca s v asemnai lor, chiar dac tot ce putei face este s v dorii n inim asemnarea cu ei. Lsai fptuirea n seama lui Hristos. i, cnd vei urca pe calea aceasta, vei simi cu adevrat care este rostul cstoriei. Altfel, vei orbeci n via asemenea unui nevztor.
62 | P a g e

<img alt="cal1.jpg" src="http://www.razbointrucuvant.ro/wpcontent/uploads//2008/09/cal1.thumbnail.jpg" /> Care este, aadar, rostul cstoriei? V voi spune trei din elurile de cpti ale acesteia. Mai nti de toate, cstoria este o cale a durerii. Tovria dintre brbat i femeie se cheam mpreun-njugare (sizighia), adic lucrarea celor doi cu o sarcin comun. Cstoria este o mpreun-mergere, o porie comun de durere i, bineneles, de bucurie. Dar, de obicei, ase strune ale vieii rsun trist, i doar una vesel. Soul i soia beau din acelai pahar al lipsurilor, tristeilor i cderilor. La slujba cununiei, preotul le d noilor cstorii s bea din acelai pahar, numit pahar de obte, pentru c mpreun vor purta poverile cstoriei. Paharul se mai cheam i unire, pentru c ei se unesc spre a mprti bucuriile i necazurile vieii. Cnd doi oameni se cstoresc, e ca i cum ar zice: mpreun vom merge nainte, mn de mn, prin vremuri bune i rele. Vom avea ceasuri ntunecate, ceasuri de tristee, mpovrtoare, ceasuri plictisitoare. ns, n adncul nopii, vom crede pe mai departe n soare i-n lumin. O, dragi prieteni, cine poate spune c viaa sa na cunoscut clipe grele? Dar nu e lucru mic s tii c n clipele -i grele, n griji, n ispite, vei ine mna celui iubit ie. Noul Legmnt spune c tot omul va suferi, mai ales cei ce se cstoresc. Dezlegatu-te-ai de femeie? adic, eti necstorit? ntreab Apostolul Pavel. Nu cuta femeie. Iar de te-ai i nsurat, nu ai greit, i de sa mritat fecioara, nu a greit; ns asupreal trupului vor avea unii ca acetia; iar eu cru pre voi (1 Cor. 7:27-28). inei minte: din clipa n care te cstoreti, zice el, vei avea parte de multe dureri, vei suferi, i viaa ta va fi o cruce, ns o cruce ce nflorete cu flori. Cstoria va avea bucuriile sale, sursurile sale, lucrurile sale minunate. S v amintii, ns, n zilele cu soare c toate aceste flori preafrumoase ascund o cruce, care poate iei n orice clip la lumin. Viaa nu e o petrecere, aa cum cred unii, care, dup cstorie, se prvlesc din cer pe pmnt. Cstoria este o mare ntins, i nu tii cnd te va arunca pe rm. Te nsori cu persoana aleas cu fric i cutremur, i cu mare grij, apoi, dup un an, doi, cinci, descoperi c te-a tras pe sfoar. S credem c nunta ar fi un drum spre fericire este o msluire a cstoriei, asemenea unei tgduiri a crucii. Bucuria cstoriei nseamn pentru brbat i femeie mpingerea mpreun a carului pe drumul urctor al vieii. Nai suferit? Atunci nai iubit, spune un poet. Doar cei ce sufer pot iubi cu adevrat. i, de aceea, tristeea este o nsuire necesar a cstoriei. Csnicia, zice un filosof din vechime, e o lume nfrumuseat de ndejde i ntrit de npast. Aa cum oelul se clete n furnal, aa i omul se ntrete n cstorie, n focul greutilor. Cnd v privii cstoria de la deprtare, toate par minunate. ns cnd v apropiai, vei vedea ce multe clipe grele are. Dumnezeu zice c nu este bine s fie omul singur (Fac. 2:18), aa c i-a pus alturi un tovar, pe cineva care s-l ajute n via, mai ales n luptele sale de credin, fiindc pentru a-i pstra credina trebuie s ptimeti i s rabzi mult durere. Dumnezeu ne trimite tuturor harul Su. El ni-l trimite, ns, atunci cnd vede c sntem gata s suferim.
63 | P a g e

Unii, de ndat ce vd o piedic, o iau la fug. Uit de Dumnezeu i de Biseric. ns credina, Dumnezeu i Biserica nu snt o cma pe care so dai jos de ndat ce ai nceput s asuzi. Cstoria este, aadar, o cltorie printre necazuri i bucurii. Cnd necazurile par copleitoare, ar trebui s-i aminteti c Dumnezeu este cu tine. El i va ridica crucea. El a fost Cel ce i-a pus pe frunte cununa cstoriei. Dar cnd l rugm ceva pe Dumnezeu, El nu ne d de ndat soluia. Ne ndrum nainte foarte ncet. Uneori, i ia ani ca so fac. Trebuie s cercm durere, altfel viaa nu va avea neles. Veselete-te, ns, cci Hristos ptimete cu tine, i Sfntul Duh se roag pentru noi cu suspinuri negrite (cf. Rom. 8:26).

<img alt="sf_ioachim_si_ana.JPG" src="http://www.razbointrucuvant.ro/wpcontent/uploads//2008/09/sf_ioachim_si_ana.thumbnail.JPG" /> n al doilea rnd, cstoria este o cltorie a dragostei. nseamn plsmuirea unei noi fpturi omeneti, a unei noi persoane, cci, zice Evanghelia, vor fi amndoi un trup (Mat. 19:5; Mar. 10:7). Dumnezeu unete doi oameni i i face una. Din aceast unire a doi oameni, care se neleg s-i sincronizeze paii i s-i armonizeze btile inimii, rsare o nou fptur omeneasc. Dintro astfel de dragoste adnc i spontan, unul devine o prezen, o realitate vie, n inima celuilalt. Sunt cstorit nseamn c nu pot tri nici mcar o zi, nici mcar o clip, fr tovarul meu de via. Soul meu, soia mea, e parte din mine, din trupul meu, din sufletul meu. El sau ea m mplinete. El sau ea este cugetul minii mele. El sau ea este pricina pentru care-mi bate inima. Perechea schimb inele pentru a arta c vor rmne unii n ncercrile vieii. Fiecare poart un inel cu numele celuilalt scris pe el, ce se pune pe degetul de la care o ven duce direct la inim. Numele celuilalt, adic, e scris n propria inim. Am putea spune c unul d celuilalt sngele inimii sale. El sau ea l cuprinde pe cellalt n nsi miezul fiinei sale. Ce mai faci?, a fost ntrebat odat un scriitor. Acesta a rmas surprins. Ce mai fac? Ce ntrebare ciudat! O iubesc pe Olga, soia mea. Soul triete pentru a-i iubi soia, iar soia triete pentru a-i iubi soul. Lucrul cel mai nsemnat n cstorie este dragostea, iar dragostea nseamn a uni dou n una. Dumnezeu urte desprirea i divorul. El vrea o unire nezdruncinat (cf. Mat. 19:3-9; Mar. 10:2-12). Preotul ia inelele de pe degetul minii stngi, le pune pe cel al minii drepte, apoi iari pe stnga, i n cele din urm le pune napoi pe mna dreapt. ncepe i sfrete cu mna dreapt, fiindc aceasta este mna cu care lucrm ndeosebi. Aceasta nseamn i c cellalt are acum mna mea. Nu fac nimic din ce nu ar vrea perechea mea. Snt legat de cellalt. Triesc pentru cellalt, i pentru aceasta i trec cu vederea greelile. O persoan care nu poate avea ngduin pentru alta nu se poate cstori. Ce vrea perechea mea? Ce-l intereseaz? Ce-i face plcere? Aceleai lucruri ar trebui s m intereseze i s-mi fac i mie plcere. Caut i prilejuri de a-i face mici bucurii. Cum l voi
64 | P a g e

mulumi astzi pe soul meu? Cum o voi mulumi astzi pe soia mea? Aceast ntrebare ar trebui s i-o pun zilnic orice om cstorit. Ea se intereseaz de grijile lui, de preocuprile lui, de slujba lui, de prietenii lui, pentru a putea avea toate n comun. El i d ntietate de bunvoie. Pentru c o iubete, merge ultimul la culcare i se trezete primul. i socotete prinii ei ca i cum ar fi ai si, i iubete i li se druiete, fiindc tie c cstoria este anevoioas pentru prini. i face mereu s plng, deoarece i-a desprit de copilul lor. Soia i arat dragostea pentru so prin ascultare. Ea l ascult ntocmai cum Biserica ascult de Hristos (Efes. 5:22-24). Fericirea ei este s fac voia soului. mpotrivirea, ncpnarea i nemulumirea snt securile care reteaz pomul fericirii conjugale. Femeia este inima. Brbatul este capul. Femeia este inima care iubete. n clipele grele ale brbatului, ea i st alturi, precum mprteasa Theodora lng mpratul Iustinian. n clipele lui de bucurie, ea ncearc s-l suie la nlimi i la idealuri i mai mari. La vreme de necaz, ea st lng el, ca o lume sublim i plin de pace, druindu -i linite. Brbatul ar trebui s in minte c soia i-a fost ncredinat de Dumnezeu. Soia sa este un suflet pe care Dumnezeu i l-a dat, i pe care ntro bun zi va trebui s-l dea napoi. El i iubete femeia aa cum Hristos iubete Biserica (Ef. 5:25). O ocrotete, i poart de grij, i d ncredere, ndeosebi cnd este tulburat sau cnd este bolnav. tim ct de sensibil poate fi sufletul unei femei, pricin pentru care Apostolul Petru i ndeamn pe brbai s-i cinsteasc femeile (cf. 1 Pet. 3:7). Sufletul unei femei se rnete, este adesea mrunt, schimbtor i poate cdea dintrodat n dezndejde. De aceea, brbatul trebuie s fie plin de dragoste i gingie, i s fac din ea comoara sa cea mai de pre . Cstoria, dragi prieteni, este o brcu care plutete pe valuri i printre stnci. Dac o scapi din grij chiar i o clip, se va scufunda.

<img alt="sfintii-parinti-ioachim-si-ana-cu-maica-domnului2.jpg" src="http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads//2008/09/sfintii-parinti-ioachim-siana-cu-maica-domnului2.thumbnail.jpg" /> Dup cum am vzut, cstoria este mai nti de toate o cltorie a durerii; n al doil ea rnd, o cltorie a dragostei; i, n al treilea rnd, o cltorie spre cer, o chemare de la Dumnezeu. Este, aa cum zice Sfnta Scriptur, o tain mare (Ef. 5:32). Vorbim adesea de apte taine. n aceast privin, o tain este semnul prezenei mistice a unei persoane sau a unei ntmplri adevrate. O icoan, de pild, este o tain. Cnd i ne nchinm, nu ne nchinm lemnului sau vopselei, ci lui Hristos, sau Nsctoarei -de-Dumnezeu, sau sfntului zugrvit n chip mistic. Sfnta Cruce este un simbol al lui Hristos, ce cuprinde tainica sa prezen. i cstoria este o tain, o prezen mistic, dei nu ca acestea. Hristos zice: unde sunt doi sau trei adunai ntru numele meu, acolo sunt i Eu n mijlocul lor (Mat. 18:20). i de fiecare dat cnd se cunun doi oameni n numele lui Hristos, ei devin un semn care L cuprinde i arat pe nsui Hristos. Cnd vedei o pereche are contiina acestui lucru, e ca i cum l-ai vedea pe Hristos. mpreun, ei snt o theofanie (artare a lui Dumnezeu).
65 | P a g e

Acesta este i motivul pentru care pe capetele lor se pun cununi, n timpul slujbei cununiei, deoarece mireasa i mirele snt un chip al lui Hristos i al Bisericii. i nu doar acestea, dar i toate celelalte snt simbolice. Lumnrile aprinse simbolizeaz fecioarele cele nelepte. Atunci cnd preotul pune aceste lumnri n minile noilor cstorii, e ca i cum le-ar zice: Ateptai-l pe Hristos asemenea fecioarelor celor nelepte (Mat. 25:1-11). Lumnrile mai simbolizeaz i limbile de foc care sau pogort la Cincizecime, i care au artat, n esen, prezena Sfntului Duh (F.Ap. 2:1-4). Inelele de cununie se in n altar, pn ce snt luate de acolo de ctre preot, fapt care arat c nunta i are nceputul n Hristos i va sfri n Hristos. Preotul le mpreuneaz i minile, pentru a arta c nsui Hristos este Cel ce i unete. Hristos este n centrul tainei i n centrul vieii lor. Toate elementele slujbei cununiei snt umbre i simboluri care arat prezena lui Hristos. Cnd stai undeva i vezi dintrodat o umbr, tii c se apropie cineva. Nu-l vezi, dar tii c e acolo. Te trezeti dis-de-diminea, i vezi zarea roie a rsritului. tii c, peste puin vreme, va iei soarele. i ntradevr, de dup munte, ncepe s rsar soarele. Cnd i vezi cstoria, soul, soia, trupul perechii tale, cnd i vezi necazurile, toate cele ale casei tale, s tii c snt semne ale prezenei lui Hristos. E ca i cum ai auzi paii lui Hristos, ca i cum ar veni, ca i cum ai fi gata s-i auzi glasul. Toate acestea snt umbre ale lui Hristos, descoperindu-ne c este cu noi. E adevrat totui c, din pricina grijilor i nelinitilor, simim c El lipsete. Dar l putem vedea n umbre, i ne ncredinm c este cu noi. De aceasta, n Biserica timpurie nu exista o slujb aparte a cununiei. Brbatul i femeia mergeau pur i simplu la Biseric i se mprteau mpreun. Ce nseamn asta? C de aici ncolo viaa lor devine o singur via n Hristos. Cununiile sau coroanele de nunt snt i ele simboluri ale prezenei lui Hristos. i anume, ele simbolizeaz mucenicia. Soul i soia poart cununi pentru a arta c snt gata s se fac mucenici pentru Hristos. A spune c Sunt cstorit nseamn c triesc i mor pentru Hristos. Sunt cstorit nseamn c tnjesc i nsetez dup Hristos. Cununile snt i semne mprteti, aa c soul i soia snt mprat i mprteas, iar casa lor este mprie, o mprie a Bisericii, o prelungire a Bisericii. Care a fost nceputul cstoriei? Cderea n pcat a omului. nainte de aceasta, nu era cstorie nu n nelesul de astzi. Abia dup Cdere, dup ce Adam i Eva au fost izgonii din rai, Adam a cunoscut pe Eva (Fac. 4:1) i sa pus nceput cstoriei. De ce atunci? Pentru ca s-i aminteasc de cderea lor i de izgonirea din Rai, i s caute s se ntoarc acolo. Cstoria este, prin urmare, o ntoarcere n raiul duhovnicesc, Biserica lui Hristos. Sunt cstorit nseamn, aadar, c snt un mprat, un mdular credincios i adevrat al Bisericii. Cununile simbolizeaz i biruina cea mai de pe urm, ce va fi atins n mpria cerurilor. Cnd preotul ia cununiile, i zice lui Hristos: primete cununile lor ntru mpria ta, ia-le n mpria Ta i le ine acolo, pn la biruina cea mai de pe urm. Aadar, cstoria e un drum: ncepe pe pmnt i se sfrete n cer. Este o mpreunare, o legtur cu Hristos, Care ne ncredineaz c ne va duce la cer, spre a fi pururea cu Dnsul. Cstoria este un pod care ne duce de la pmnt la cer. E ca i cum taina ar zice: Dincolo i mai presus de dragoste, dincolo i mai presus de soul tu, de soia ta, mai presus de ntmplrile de zi cu zi, adu-i aminte c eti menit cerului, c ai plecat pe un drum care te va duce acolo negreit. Mireasa i mirele i dau mna unul altuia, iar preotul le ine pe ale amndurora, i i duce n jurul mesei, dnuind i cntnd. Cstoria este micare, este sporire, este o cltorie ce se va ncheia n cer, n venicie.
66 | P a g e

<img alt="a-382.jpg" src="http://www.razbointrucuvant.ro/wpcontent/uploads//2008/09/a-382.thumbnail.jpg" /> Cstoria pare s uneasc dou persoane. ns nu snt dou, ci trei. Brbatul se cstorete cu femeia, i femeia se cstorete cu brbatul, iar cei doi mpreun se cstoresc cu Hristos. Aadar, trei iau parte la tain, trei rmn mpreun n via. n dnuirea din jurul mesei, perechea este purtat de preot, care este un chip al lui Hristos. Aceasta nseamn c Hristos ne-a prins, ne-a izbvit, ne-a rscumprat i ne-a fcut ai Si. Aceasta este taina cea mare a nunii (cf. Gal. 3:13). n latin, cuvntul tain a fost tradus cu sacramentum, care nseamn jurmnt. i cstoria este un jurmnt, o fgduin, o mpreunare, un legmnt, aa cum am mai zis. Este o legtur netrectoare cu Hristos. Sunt cstorit, aadar, nseamn c mi-am robit inima lui Hristos. Dac vrei, v putei cstori. Dac vrei, nu v cstorii. Dar dac v cstorii, acesta este nelesul cstoriei n Biserica Orthodox, cea care va adus ntru fiin. Sunt cstorit nseamn: snt robul lui Hristos. (Din: Biserica n rugciune Tainica liturghie a inimii, de Arhimandritul Emilian Simonopetritul, Sfnta Mnstire a Buneivestiri Ormilia, Grecia, 2005, pp. 111-125). Traducere: Radu Hagiu

67 | P a g e