O tâlcuire minunată la Evanghelia de ieri - a morţii năpraznice

- despre sămânţa hoţiei ca zace în inima noastră – - poate înţelegem mai profund cum şi de ce au ajuns românii nişte hoţi -

Luca 12,16-21 Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! în această noapte voi cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.

Domnul nostru Iisus Hristos a venit la oameni ca să-i vindece de înclinarea spre hoţie, pentru că înclinarea aceasta este o boală sufletească grea. Dar oare fiul fură de la tatăl sau? Nu; dar sluga fură de la stăpân. În clipa în care Adam şi-a prefăcut duhul de fiu într-unui de slugă, mâna i s-a şi întins spre fructul oprit. De ce fură omul lucrul altuia? Oare pentru că îi trebuie? Adam avea totul, nimic nu-i lipsea, cu toate acestea s-a dus să fure. De ce fură omul de la om, sluga de la slugă? Pentru că s-auînvăţat mai întâi să fure de la stăpâni. Oamenii fură mai întâi de la Dumnezeu, şi apoi unul de la altul. Strămoşul omenirii şi-a întins întâi mâna să fure ce este a lui Dumnezeu şi, ca urmare, urmaşii lui fură unii de la alţii. Oamenii fură de la Dumnezeu şi de la oameni, fură de la natură şi se fură şi pe ei înşişi. Nu fură numai cu simţurile, ci cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul. Pe de altă parte, nu-i nici o faptă de hoţie la care să nu se fi întovărăşit şi diavolul. El este uneltitorul şi îmbolditorul a toată hoţia; este conducătorul şi începătorul a tot gândul hoţesc. Nici un hoţnu e singur pe lume. La furat merg întotdeauna cel puţin doi, iar al Treilea îi vede întotdeauna. Omul şi diavolul ies la furat, iar Dumnezeu îi vede. Aşa cum Eva n-a furat de la sine, ci înhăitându-se cu diavolul, nimeni n-a săvârşit vreodată fapta hoţiei decât numai în cârdăşie cu diavolul. Diavolul însă nu este numai capul şi părtaşul hoţiei, ci este şi pârâşul ei. Lui nu-i trebuie lucrurile furate, ci lui îi trebuie sufletul omului, sufletul pierdut. Lui îi trebuie dezbinarea şi ura dintre oameni, lui îi trebuie pierzarea neamului omenesc. El nu fură ca să fure, ci umblă, răcnind ca un leu, căutând

la livezile şi viile gemând de rod. au luat daruri şi sunt bogaţi. Şi nu poate să spună că tot belşugul acela i-a venit în urma vreunei deosebite strădanii. zicând: Ce voi face. un fur. omul nu şi-a ridicat ochii spre cer strigând cu bucurie: „Slavă Ţie. pentru că a lui Dumnezeu e pâinea. se usucă şi se ruinează. să ştie că foloseşte lucrul lui Dumnezeu. 8). a adus cu Sine şi a deschis înaintea oamenilor vistierii cereşti nemaipomenite. trebuie să privească la tot ceea ce are ca fiind al lui Dumnezeu. De orice lucru s-ar folosi. prea minunate Doamne. că el seamănă toată neghina din suflet. împreună cu mine. 39). stricăcioase. Unii L-au ascultat. doar una cerându-le: să-şi cureţe mai întâi inima de lucrurile lumeşti pieritoare. îndatăsă le ardă cu focul rugăciunii. Nu e nebun cel ce aleargă după rău când a cunoscut binele? Nu-i smintit şi caraghios hoţul care intră noaptea să fure din casa altuia o boccea cu boarfe. de semănătorul răutăţii. ca un plămân ros de tuberculoză. cu puterea ta cea mare. prin razele de soare. ca nu cumva diavolul să-şi arunce pe furiş întrînsul grăunţele hoţeşti. nu al său. Un hoţ măcar se osteneşte cu furatul. din pământul acesta întunecat! Ai picurat. să laude sfântul Tău nume şi bunătatea Ta cea nespusă. şi i-a poftit să-şi ia de toate. când un bun prieten tocmai se îndreaptă spre el cu un car de daruri scumpe? Domnul nostru Iisus Hristos.pe cine să înghită (I Petru 5. iubitorul de oameni. Pentru ca omul să se păzească de apucăturile hoţeşti. Uitându-se la ogoarele acoperite de spice. sămulţumească lui Dumnezeu. în loc să pomenească pe Dăruitorul tuturor darurilor. trebuie să vegheze asupra sufletului său. nu se întreabămai întâi ce-i cu el şi cine lo fi pierdut. preamilostive Dumnezeule! Ce belşug ai scos. că nu ştia unde s-o mai pună. a început să-şi facă griji despre cum să le îngrămădească şi unde să le pună. dând în drum peste un sac cu bani. ne arată însuşi Domnul (Matei 13. să furi de la Cel al cărui ochi e pururi deschis asupra ta? Pentru ca omul să se lepede de cârdaşul său la hoţie. ci prima lui grijă e cum să-1 ascundă mai repede. Şi el cugeta în sine. Aşa face şi hoţul care. Dar e cu putinţă. Când stă la masa şi mănâncă pâine. omul trebuie săprivească ceea ce are altul că fiind tot a lui Dumnezeu. neasemănate. Ca şi ei. că n-am unde să adun roadele mele? Bogatul acesta a strâns o asemenea recoltă. umplându-i poala cu darurile Tale! Acum învaţă-mă. Sufletul unui hoţ înrăit se zbârceşte din ce în ce. iar dacă le află acolo. omule. alţii însă au rămas cu nimicurile lor de furat. desfăşoară multă îndemânare şi isteţi- . dulceaţă în toate fructele pământului! I-ai dat fiecăruia felurita sa mireasma şi frumuseţe! Mi-ai întors înmiit pentru puţina mea trudă! Câtă milă ai avut de robul tău. Că diavolul stârneşte sufletul spre toată fapta rea. Ca o mustrare pentru aceştia." A spus el ceva de felul acesta? Nu. cum să bucur pe vecinii şi pe prietenii mei din mulţimea aceasta de bunătăţi ale Tale. Bogatul acesta e. Ca să se vindece de boala hoţiei. de fapt. Domnul a spus pilda pe care o aflăm în Evanghelia de astăzi: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. la grădinile pline de zarzavaturi şi stupii revărsându-se de miere.

al ploii. şi nici n-avea cum să facă. Ai o casă mare şi frumoasă? Făloc în ea şi celui fără adăpost.pământ. Ţi-ai potolit setea? Aminteşte-ţi de cel însetat. îţi e cald şi bine? Gândeşte-te la cel îngheţat. Vedeţi cum poate folosi cineva darurile lui Dumnezeu spre a se pierde pe sine şi pe alţii? Din darurile primite spre binecuvântare îşi scoate blestem! Sfântul Ioan Gură-de-Aur dă sfat cui vrea să primească: „Ai mâncat pe săturate? Adu-ţi aminte şi de cel flămând. din voia lui Dumnezeu. primind un dar de la cineva. Dacă eşti milostiv şi cruţător cu dânşii. nici al dreptului său de proprietate. şi pământului. cu creşterea vitelor îndeletnicinduse. aer. în loc de rugăciuneşi mulţumire. al vânturilor şi al pământului. în faţa unui asemenea har. dar acest bogat nu cheltuieşte nici un cuvânt şi nici un gând ca să mulţumească lui Dumnezeu pentru belşugul cu care 1-a miluit. Rodul îmbelşugat nu este. Hambarele vor fi tot mai noi iar sufletul tot mai bătrân. Bogatulînsă nu făcuse nimic. Grotesc ar fi omul care. Evharist pe nume. Grânarele vor fi tot mai mari iar sufletul tot mai strâmt. nici un măr în mâna vreunui nevoiaş! Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele. Nici o grăunţă pentru vreo zburătoare a cerului. Sufletul lui va fi nimicit de nemilostivire şi lăcomie. n-are nici un zâmbet de bucurie în faţa unei asemenea minuni. la un oarecare om la care aveau să găsească lucrul căutat. nici să-i dea vreo atenţie dăruitorului. magaziile şi pivniţele ca să-şi facă altele. Ajungând la locul acela. Dacă recolta de la anul are să fie tot atât deîmbelşugată. în aşa fel încât să nu rămână cumva vreun bob pe dinafară. lau întrebat cum face el voia lui Dumnezeu. adesea mult mai multă decât plugarul sau semănătorul. Te-ai veselit la o petrecere? Bucură şi tu pe cel întristat. Cerşetorul primind o coajă de pâine mulţumeşte cui i-o dă. Rodul îmbelşugat este darul lui Dumnezeu. Va trăi înconjurat de pizmă şi de blesteme. aşadar. iar al vecinilor de invidie şi cârtire. Şi li s-a descoperit: au fost îndrumaţi într-un loc anume. dar . să nu spună nici „Mulţumesc". în loc de slava lui Dumnezeu şi bucurie. Rodul vechi va putrezi odată cu sufletul lui. soarelui. Acestea sunt cele patru stihii . şi sufletul tău va fi miluit când va ieşi din trup. Ai vază pentru bogăţie? Cercetează pe nevoiaş." Doi pustnici din Egipt s-au rugat ca Dumnezeu să le descopere cine pe lume slujeşte lui Dumnezeu mai bine decât dânşii. Vedeţi ce trudă îşi pregăteşte nechibzuitul acesta! în loc să strice pe omul vechi din el şi să zidească pe cel nou. el se apucă să-şi dărâme hambarele. şi ploii. dau rod ierburilor şi pomilor. au aflat un bărbat simplu. foc şi apă .me.care. iar va trebui să muncească a le strica pe acestea şi a construi şi mai mult de-atât. Averea sa îl va ruina şi pe el şi pe alţii. rezultatul vreunei intervenţii binevenite din partea bogatului. pe el îl roade grija de a îngrămădi undeva toată aceasta nemaipomenită recoltă. ci fără să-1 bageîn seamă pe acesta. să dea fuga să-şi pună darul la loc sigur. negăsind la unul ca acesta nimic vrednic de luat în seamă. Atunci pustnicii. Evharist mai întâi n-a vrut să le spună. Ai ieşit vesel de la stăpân? Ai grijă ca şi slugile tale să se veselească. pentru că nu el e stăpânul soarelui. Săracii îl vor pizmui iar flămânzii îl vor blestema. şi vântului.

credinţa. veseleşte-te. Jitniţele sale acolo sunt. Dar omul acesta. mănâncă. bogatul însă îl acoperă cu beţia. Cum să mănânce şi să bea sufletul? Trupul bea şi mănâncă rodul ţarinilor. Sufletul doreşte iubirea cerească. a sufletului cu cele trupeşti. Bogatul vrea să-1 lege pe suflet de pământ şi să-1 ţină aşa legat mulţi ani. Vedeţi cu cât mai plăcută îi este lui Dumnezeu mila decât asprimea nevoinţei! Dar bogatului din pildă nu-i pasă de Dumnezeu. nu sufletul. tot aşa nu-ţi slujesc nici la întârzierea ieşirii din ea. Sufletul se hrăneşte cu milă şi cu dreptate. când şi-a umplut bine cuşca îşi cheamă tovarăşul: „Acum. mănâncă. de suflet sau de milă. şi când vorbeşte de suflet. Cel ce porunceşte vremii şi morţii. Sufletul are nevoie de patria sa cea din cer. facerea de bine. cum să-şi îndese în ele tot ce se poate. bogatul însă nici pe buze nu are numele Lui. 22-3). ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani. tot aşa nu-ţi poţi supune nici ziua morţii. una o cheltuia cu primirea străinilor iar a treia o întrebuinţa pentru sine şi cuminţea sa soţie. înfrânarea. pacea. după obiceiul câinilor. Om nebun. După cum nu-ţi folosesc bogăţiile la grăbirea venirii tale pe lume. s-au întors pustnicii. ci şi în „înstăpânirea" sa asupra timpului şi a vieţii. Sufletul se bucură de Dumnezeu. mult minunându-se de mărinimia bărbatului aceluia. îi dă sufletului o mâncare pe care sufletul nu o poate mânca. veseleşte-te. dar mielul rămâne flămând şi va muri de foame. în mâna Lui el ţine viaţa a tot ce trăieşte şi suflarea întregii omeniri (Iov 12. într-atât s-a îngroşat sufletul şi s-a făcut una cu trupul. Câinele îşi pune deoparte. dragul meu miel. Vedem că el îşi pregăteşte mâncare şi băutură pentru mulţi ani. tot la trup se gândeşte. ca acest câine cu mielul. El n-are decât un gând: cum să-şi mărească hambarele. La fel se poartă bogatul cu sufletul său. cu lăcomia. bunătatea. le-a dezvăluit că el tot ce câştigă cu vitele împarte în trei: o parte o da săracilor. nu îndreaptă cu bogăţiile sale nici o strâmbătate. nu de hambare pline. ai aici bunătăţi strânse pe multe zile!" Şi câinele se satură. Te întreabă pe tine zorile şi amurgul? Te întreabă bătaia vântului şi starea lui? Tot aşa nici răstimpul vieţii tale nu depinde de tine. Nici . Acestea auzind. cu curvia. oase şi fel de fel de zgârciuri. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?Aşa a vorbit Domnul lumii şi al vieţii. bea. şi tot El le stinge după cum socoteşte. bea.10). Auziţi însă ce răspunde Dumnezeu: Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! în această noapte voi cere de la tine sufletul tău. Domnul aprinde candelele vieţii pământeşti. Sufletul îşi caută podoaba sa:dragostea. sufocând sufletul cu fumul lor dezgustător. bucuria. cu deşertăciunea. îndelungarăbdare. bogatul toarnă gaz pe focul patimilor. blândeţea. de ce judeci cu pântecele iar nu cu mintea? După cum nu ţi-a stat în putere să-ţi hotărăşti ziua când te-ai născut. dar bogatul nu miluieşte şi nu ajută pe nimeni. Închipuiţi-vă un mieluşel uitat în cuşca câinelui. odihneşte-te. acolo hrana care-i dă viaţă. curăţia(Galateni 5. Dar ce-i mai rămâne de făcut după ce va fi isprăvit cu toate acestea? Să ne spună el însuşi: Şi voi zice sufletului meu: Suflete. Cum să nu moară mielul ierbivor în tovărăşia câinelui hulpav? Cum să nu moară sufletul strivit de leşul greoi al trupului? Nebunia acestui bogat nu stă însă numai în îmbierea mielului cu carne.stăruind. încât i s-a pierdut până şi numele. Nici nu s-ar putea găsi cuvânt mai potrivit care să arate pierzătoarea biruinţă a trupului asupra sufletului.

lăsând în urma sa lucrul neîmplinit. Nu-ţi face griji. Când crede omul că s-a pus la adăpost de Dumnezeu şi de oameni. şi bogăţiile cereşti nu se vor arata duhului său. 24). şi o dată pierde familia lui. de a ierta şi el pe toţi cei l-au supărat de-a-lungul vieţii.31-3). Când un chefliu uitător de Dumnezeu e pregătit s-o ducă tot aşa mulţi ani înainte. căci aceasta este hrana sufletului tău (Matei 6. şi cu atât mai mult sunt aşa în vreme de război şi ispită. pământul se deschide şi-1 înghite cum a înghiţit pe Datan şi pe Abiron (Numerii 16. pentru ca sufletul său să-şi afle acolo un locaş. Fericiţi sunt cei ce trec prin boală mai înainte de moarte! Unuia ca acesta i se dă putinţa de a privi înapoi la întreaga sa viaţa. în Legea Veche: Avraam. de a-şi număra păcatele sale. în orice clipă Dumnezeu poate să ia ce-i al lui de la tine şi să dea altuia. căreia îi dă o lovitura neaşteptată. sau cu ce ai să te îmbraci. aşadar. Totul este al Său în cursul vieţii tale. numele lui Dumnezeu pe buze. unde este plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Bogăţiile sale se vor da altora. de a aminti copiilor săi frica de Dumnezeu. trupul său se va da pământului şi sufletul său unui loc mai negru decât pământul. şi sufletul i se va despărţi de trup. ei nu mor niciodată nepregătiţi. Iacov. nepregătiţi? Nu. şi ultima poate să-ţi sune chiar astăzi. Dar. . plăcuţii lui Dumnezeu. De ce vorbeşti de mulţi ani? Viaţa ţi se numără în clipe. de a plânge şi a se tângui înaintea lui Dumnezeu cu căinţă. şi totul al Lui este şi după moartea ta. ei aşteaptă în fiecare zi despărţirea de viaţă. Şi-a primit plata sa pe pământ. spălându-şi sufletul cu lacrimi şi cerând iertare lui Dumnezeu. Vedeţi cum au murit drepţii. Toţi au lăsat bun testament şi binecuvântare urmaşilor. Drepţii nu mor nepregătiţi. Domnul Cel care te-a făcut pe tine. Păcătosul pierde de două ori cu o asemenea moarte: o dată pierde el. 32). nici nu se va pomeni între cei fericiţi. Cumplită este moartea năpraznică! Tocmai când omul se crede cel mai bine aşezat pe pământ. Toţi au fost bolnavi înainte de moarte. ca şi sufletul tău. pentru mâine: ceai să mănânci.10). Inimile le sunt pururea pline de căinţă şi mărturisire şi de slăvirea numelui lui Dumnezeu. 5. Domnul sfârşeşte pilda spunând: Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu. ce-ai să bei. cade mort ca Anania şi Safira (Fapte 5. Nici o faptă bună nu-i iese în întâmpinare întru împărăţia cerurilor. îngrijeşte-te mai degrabă de împărăţia lui Dumnezeu. Aşa e moartea drepţilor. Ei se pregătesc din vreme. de a-i părea rău de tot răul făcut şi de tot binele nefăcut. rugăciune şi milostenie. a pomeni ceasul morţii şi a-şiîmbogăţi sufletul cu credinţă. omule. Isaac. de a binecuvânta pe prieteni şi pe duşmani. Aşa sunt drepţii în vremuri de pace şiînflorire.grânarele şi beciurile tale. David. şi toţi aveau. Moise. Toate sunt ale lui Dumnezeu. foc se coboară şi-1 nimiceşte ca pe Sodoma şi Gomora (Facere 19. în boală.Ce va fi cu bogatul acela? Se va despărţi dintr-o dată de bogăţiile sale. Numele său nu e scris în Cartea Vieţii şi nu se va cunoaşte. pentru că moare nepocăit. Viaţa ta şi moartea ta sunt în mâinile Sale. veţi spune: Nu au murit atâţia drepţi în luptă. Ai grijă mai degrabă de sufletul cu care ai să stai înaintea lui Dumnezeu. nici turmele şi hotarele tale.

fie fericirea. __. Necredincioşii nu se pregătesc niciodată de moarte. ca să ne grăbim a mai face bine şi a ne scăpa sufletele din focul cel veşnic. Amin. îşi păzeşte inima de necredinţă.şi astfel se îmbogăţeşte în Dumnezeu. Durerile acestei lumi sunt repede trecătoare. Omul înţelept se întăreşte zi de zi în credinţă. Sufletul e averea cea mare. singurul lucru care nu se strică şi nu moare. nu se ostenesc să seîmbogăţească în Dumnezeu. împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh. se pregăteşte de viaţa veşnică. Omul înţelept îşiîncheie în fiecare zi socotelile cu lumea şi epregătit să pună capul jos şi să moară. îndoială şi răutate. ci încredinţează acel lucru lui Dumnezeu. acum şi pururea şi în vecii vecilor. Omulînţelept nu păstrează ce are el mai scump în hambare şi grânare. Iar omul cuminte şi evlavios zice: „Cum vrea Dumnezeu!" Mai bine să fii bolnav ani de-a rândul decât să mori nepregătit şi nepocăit. A Lui fie slava şi lauda. Cine se pregăteşte de moarte. Orice creştin ştie ceînseamnă pregătirea aceasta. ca şi bucuriile ei. Treimea cea deofiinţă şi nedespărţită.A te pregăti de moarte înseamnă a te îmbogăţi în Dumnezeu. Mai bine este aşadar să suferim aici puţină vreme. Ei se pregătesc pentru o viaţă cât mai lungă aici pe pământ._. milostivire şi dragoste . se pregătesc pentru acea viaţă. Doar cei care cred cu adevărat în Dumnezeu şi în viaţa de dincolo se pregătesc de moarte.___ . Facă-se voia lui Dumnezeu! Ne rugăm Atotvăzătorului să nu ne lovească cu moarte pe neaşteptate. în mijlocul păcatelor şi faptelor rele. şi pentru ca numele noastre să se găsească în Cartea Vieţii iar feţele noastre între cei drepţi. Dumnezeul nostru. La moarte le e frică să se gândească. Omul înţelept lucrează zi de zi la împlinirea poruncilor lui Dumnezeu prin fapte de iertare. nici să nu ştiu când!" Aşa vorbesc smintiţii. Să Se milostivească şi să ne arate când se apropie de noi moartea. ci să ne cruţe aşa cum 1-a cruţat pe regele Iezechia (Isaia 38. unde măsura e nemăsurat mai mare atât a chinului cât şi a bucuriei. pe când dincolo nimic nu e trecător. [Sfântul Antonie cel Mare spune: „Chibzuieşte întru sine şi să-ţi zici: Nu voi mai fi pe lume decât astăzi! Atunci nu vei păcătui niciodată împotriva lui Dumnezeu"] Nimic mai nechibzuit decât a zice: „Bine-ar fi să mor într-o clipă. ci totul e veşnic: fie chinul. Cel mai scump lucru este sufletul._. cu credinţa tare că va fi viu şi va veniînaintea feţei lui Dumnezeu. aşa cum gospodarul priceput îşi păzeşte via de mană şi gândaci. 1-5) şi să ne dea vreme de pocăinţă. decât acolo. aşa vorbesc cei fără Dumnezeu. în împărăţia lui Hristos.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful