O tâlcuire minunată la Evanghelia de ieri - a morţii năpraznice

- despre sămânţa hoţiei ca zace în inima noastră – - poate înţelegem mai profund cum şi de ce au ajuns românii nişte hoţi -

Luca 12,16-21 Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! în această noapte voi cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.

Domnul nostru Iisus Hristos a venit la oameni ca să-i vindece de înclinarea spre hoţie, pentru că înclinarea aceasta este o boală sufletească grea. Dar oare fiul fură de la tatăl sau? Nu; dar sluga fură de la stăpân. În clipa în care Adam şi-a prefăcut duhul de fiu într-unui de slugă, mâna i s-a şi întins spre fructul oprit. De ce fură omul lucrul altuia? Oare pentru că îi trebuie? Adam avea totul, nimic nu-i lipsea, cu toate acestea s-a dus să fure. De ce fură omul de la om, sluga de la slugă? Pentru că s-auînvăţat mai întâi să fure de la stăpâni. Oamenii fură mai întâi de la Dumnezeu, şi apoi unul de la altul. Strămoşul omenirii şi-a întins întâi mâna să fure ce este a lui Dumnezeu şi, ca urmare, urmaşii lui fură unii de la alţii. Oamenii fură de la Dumnezeu şi de la oameni, fură de la natură şi se fură şi pe ei înşişi. Nu fură numai cu simţurile, ci cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul. Pe de altă parte, nu-i nici o faptă de hoţie la care să nu se fi întovărăşit şi diavolul. El este uneltitorul şi îmbolditorul a toată hoţia; este conducătorul şi începătorul a tot gândul hoţesc. Nici un hoţnu e singur pe lume. La furat merg întotdeauna cel puţin doi, iar al Treilea îi vede întotdeauna. Omul şi diavolul ies la furat, iar Dumnezeu îi vede. Aşa cum Eva n-a furat de la sine, ci înhăitându-se cu diavolul, nimeni n-a săvârşit vreodată fapta hoţiei decât numai în cârdăşie cu diavolul. Diavolul însă nu este numai capul şi părtaşul hoţiei, ci este şi pârâşul ei. Lui nu-i trebuie lucrurile furate, ci lui îi trebuie sufletul omului, sufletul pierdut. Lui îi trebuie dezbinarea şi ura dintre oameni, lui îi trebuie pierzarea neamului omenesc. El nu fură ca să fure, ci umblă, răcnind ca un leu, căutând

preamilostive Dumnezeule! Ce belşug ai scos. împreună cu mine. ca nu cumva diavolul să-şi arunce pe furiş întrînsul grăunţele hoţeşti. prea minunate Doamne. 8). se usucă şi se ruinează. iar dacă le află acolo. a început să-şi facă griji despre cum să le îngrămădească şi unde să le pună. Unii L-au ascultat. pentru că a lui Dumnezeu e pâinea. că el seamănă toată neghina din suflet. Ca o mustrare pentru aceştia. iubitorul de oameni. alţii însă au rămas cu nimicurile lor de furat. să ştie că foloseşte lucrul lui Dumnezeu. dând în drum peste un sac cu bani. Un hoţ măcar se osteneşte cu furatul. Pentru ca omul să se păzească de apucăturile hoţeşti. stricăcioase. neasemănate. Aşa face şi hoţul care. cu puterea ta cea mare. Că diavolul stârneşte sufletul spre toată fapta rea. dulceaţă în toate fructele pământului! I-ai dat fiecăruia felurita sa mireasma şi frumuseţe! Mi-ai întors înmiit pentru puţina mea trudă! Câtă milă ai avut de robul tău. să laude sfântul Tău nume şi bunătatea Ta cea nespusă. ci prima lui grijă e cum să-1 ascundă mai repede. omule. Când stă la masa şi mănâncă pâine. zicând: Ce voi face. omul trebuie săprivească ceea ce are altul că fiind tot a lui Dumnezeu. de fapt. a adus cu Sine şi a deschis înaintea oamenilor vistierii cereşti nemaipomenite. un fur. Bogatul acesta e. trebuie să vegheze asupra sufletului său. îndatăsă le ardă cu focul rugăciunii. în loc să pomenească pe Dăruitorul tuturor darurilor. omul nu şi-a ridicat ochii spre cer strigând cu bucurie: „Slavă Ţie. la livezile şi viile gemând de rod. când un bun prieten tocmai se îndreaptă spre el cu un car de daruri scumpe? Domnul nostru Iisus Hristos. au luat daruri şi sunt bogaţi. Dar e cu putinţă. că nu ştia unde s-o mai pună. 39).pe cine să înghită (I Petru 5. ca un plămân ros de tuberculoză. că n-am unde să adun roadele mele? Bogatul acesta a strâns o asemenea recoltă. Ca să se vindece de boala hoţiei. De orice lucru s-ar folosi. şi i-a poftit să-şi ia de toate. să furi de la Cel al cărui ochi e pururi deschis asupra ta? Pentru ca omul să se lepede de cârdaşul său la hoţie. sămulţumească lui Dumnezeu. prin razele de soare. Uitându-se la ogoarele acoperite de spice." A spus el ceva de felul acesta? Nu. Şi el cugeta în sine. nu se întreabămai întâi ce-i cu el şi cine lo fi pierdut. Ca şi ei. Sufletul unui hoţ înrăit se zbârceşte din ce în ce. trebuie să privească la tot ceea ce are ca fiind al lui Dumnezeu. Nu e nebun cel ce aleargă după rău când a cunoscut binele? Nu-i smintit şi caraghios hoţul care intră noaptea să fure din casa altuia o boccea cu boarfe. ne arată însuşi Domnul (Matei 13. la grădinile pline de zarzavaturi şi stupii revărsându-se de miere. de semănătorul răutăţii. Domnul a spus pilda pe care o aflăm în Evanghelia de astăzi: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. nu al său. din pământul acesta întunecat! Ai picurat. doar una cerându-le: să-şi cureţe mai întâi inima de lucrurile lumeşti pieritoare. desfăşoară multă îndemânare şi isteţi- . cum să bucur pe vecinii şi pe prietenii mei din mulţimea aceasta de bunătăţi ale Tale. umplându-i poala cu darurile Tale! Acum învaţă-mă. Şi nu poate să spună că tot belşugul acela i-a venit în urma vreunei deosebite strădanii.

pe el îl roade grija de a îngrămădi undeva toată aceasta nemaipomenită recoltă. Grotesc ar fi omul care. pentru că nu el e stăpânul soarelui. din voia lui Dumnezeu. iar al vecinilor de invidie şi cârtire. ci fără să-1 bageîn seamă pe acesta. rezultatul vreunei intervenţii binevenite din partea bogatului. negăsind la unul ca acesta nimic vrednic de luat în seamă. Rodul vechi va putrezi odată cu sufletul lui. şi ploii. nici al dreptului său de proprietate. Rodul îmbelşugat este darul lui Dumnezeu. au aflat un bărbat simplu. Ţi-ai potolit setea? Aminteşte-ţi de cel însetat. el se apucă să-şi dărâme hambarele. n-are nici un zâmbet de bucurie în faţa unei asemenea minuni. Şi li s-a descoperit: au fost îndrumaţi într-un loc anume. iar va trebui să muncească a le strica pe acestea şi a construi şi mai mult de-atât. dau rod ierburilor şi pomilor. Cerşetorul primind o coajă de pâine mulţumeşte cui i-o dă. Dacă recolta de la anul are să fie tot atât deîmbelşugată. Bogatulînsă nu făcuse nimic. Acestea sunt cele patru stihii . şi sufletul tău va fi miluit când va ieşi din trup. Rodul îmbelşugat nu este. Ai vază pentru bogăţie? Cercetează pe nevoiaş. Va trăi înconjurat de pizmă şi de blesteme. adesea mult mai multă decât plugarul sau semănătorul. Atunci pustnicii.pământ. Te-ai veselit la o petrecere? Bucură şi tu pe cel întristat. soarelui. Ai ieşit vesel de la stăpân? Ai grijă ca şi slugile tale să se veselească. Dacă eşti milostiv şi cruţător cu dânşii. Vedeţi cum poate folosi cineva darurile lui Dumnezeu spre a se pierde pe sine şi pe alţii? Din darurile primite spre binecuvântare îşi scoate blestem! Sfântul Ioan Gură-de-Aur dă sfat cui vrea să primească: „Ai mâncat pe săturate? Adu-ţi aminte şi de cel flămând. Hambarele vor fi tot mai noi iar sufletul tot mai bătrân. Averea sa îl va ruina şi pe el şi pe alţii. în faţa unui asemenea har." Doi pustnici din Egipt s-au rugat ca Dumnezeu să le descopere cine pe lume slujeşte lui Dumnezeu mai bine decât dânşii. şi pământului. Evharist pe nume. Vedeţi ce trudă îşi pregăteşte nechibzuitul acesta! în loc să strice pe omul vechi din el şi să zidească pe cel nou. Ai o casă mare şi frumoasă? Făloc în ea şi celui fără adăpost. în aşa fel încât să nu rămână cumva vreun bob pe dinafară. Săracii îl vor pizmui iar flămânzii îl vor blestema. aer. lau întrebat cum face el voia lui Dumnezeu. cu creşterea vitelor îndeletnicinduse. nici un măr în mâna vreunui nevoiaş! Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele. în loc de slava lui Dumnezeu şi bucurie. să dea fuga să-şi pună darul la loc sigur. dar . şi nici n-avea cum să facă. Evharist mai întâi n-a vrut să le spună. primind un dar de la cineva. Grânarele vor fi tot mai mari iar sufletul tot mai strâmt. în loc de rugăciuneşi mulţumire.care. la un oarecare om la care aveau să găsească lucrul căutat. dar acest bogat nu cheltuieşte nici un cuvânt şi nici un gând ca să mulţumească lui Dumnezeu pentru belşugul cu care 1-a miluit. aşadar. magaziile şi pivniţele ca să-şi facă altele. foc şi apă .me. Sufletul lui va fi nimicit de nemilostivire şi lăcomie. Ajungând la locul acela. Nici o grăunţă pentru vreo zburătoare a cerului. să nu spună nici „Mulţumesc". al ploii. nici să-i dea vreo atenţie dăruitorului. îţi e cald şi bine? Gândeşte-te la cel îngheţat. al vânturilor şi al pământului. şi vântului.

dar bogatul nu miluieşte şi nu ajută pe nimeni. La fel se poartă bogatul cu sufletul său. Vedeţi cu cât mai plăcută îi este lui Dumnezeu mila decât asprimea nevoinţei! Dar bogatului din pildă nu-i pasă de Dumnezeu. cu deşertăciunea. cum să-şi îndese în ele tot ce se poate. sufocând sufletul cu fumul lor dezgustător. de suflet sau de milă. 22-3). facerea de bine. de ce judeci cu pântecele iar nu cu mintea? După cum nu ţi-a stat în putere să-ţi hotărăşti ziua când te-ai născut. bea. curăţia(Galateni 5. ci şi în „înstăpânirea" sa asupra timpului şi a vieţii. tot aşa nu-ţi poţi supune nici ziua morţii. tot la trup se gândeşte. încât i s-a pierdut până şi numele. îndelungarăbdare. Domnul aprinde candelele vieţii pământeşti. Om nebun. după obiceiul câinilor. Sufletul se bucură de Dumnezeu. bucuria. bogatul însă nici pe buze nu are numele Lui. bogatul însă îl acoperă cu beţia. le-a dezvăluit că el tot ce câştigă cu vitele împarte în trei: o parte o da săracilor. mănâncă.stăruind. Sufletul are nevoie de patria sa cea din cer. Închipuiţi-vă un mieluşel uitat în cuşca câinelui. mănâncă. pacea. când şi-a umplut bine cuşca îşi cheamă tovarăşul: „Acum. Nici . într-atât s-a îngroşat sufletul şi s-a făcut una cu trupul. a sufletului cu cele trupeşti. una o cheltuia cu primirea străinilor iar a treia o întrebuinţa pentru sine şi cuminţea sa soţie. Sufletul se hrăneşte cu milă şi cu dreptate. Cum să mănânce şi să bea sufletul? Trupul bea şi mănâncă rodul ţarinilor. ca acest câine cu mielul. credinţa. bea. cu lăcomia. După cum nu-ţi folosesc bogăţiile la grăbirea venirii tale pe lume. veseleşte-te. Auziţi însă ce răspunde Dumnezeu: Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! în această noapte voi cere de la tine sufletul tău. ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani. şi când vorbeşte de suflet. acolo hrana care-i dă viaţă. în mâna Lui el ţine viaţa a tot ce trăieşte şi suflarea întregii omeniri (Iov 12.10). Te întreabă pe tine zorile şi amurgul? Te întreabă bătaia vântului şi starea lui? Tot aşa nici răstimpul vieţii tale nu depinde de tine. Dar omul acesta. bogatul toarnă gaz pe focul patimilor. bunătatea. Nici nu s-ar putea găsi cuvânt mai potrivit care să arate pierzătoarea biruinţă a trupului asupra sufletului. îi dă sufletului o mâncare pe care sufletul nu o poate mânca. Vedem că el îşi pregăteşte mâncare şi băutură pentru mulţi ani. tot aşa nu-ţi slujesc nici la întârzierea ieşirii din ea. Cum să nu moară mielul ierbivor în tovărăşia câinelui hulpav? Cum să nu moară sufletul strivit de leşul greoi al trupului? Nebunia acestui bogat nu stă însă numai în îmbierea mielului cu carne. s-au întors pustnicii. nu îndreaptă cu bogăţiile sale nici o strâmbătate. Bogatul vrea să-1 lege pe suflet de pământ şi să-1 ţină aşa legat mulţi ani. Dar ce-i mai rămâne de făcut după ce va fi isprăvit cu toate acestea? Să ne spună el însuşi: Şi voi zice sufletului meu: Suflete. Sufletul îşi caută podoaba sa:dragostea. nu sufletul. Cel ce porunceşte vremii şi morţii. şi tot El le stinge după cum socoteşte. odihneşte-te. nu de hambare pline. înfrânarea. blândeţea. Acestea auzind. ai aici bunătăţi strânse pe multe zile!" Şi câinele se satură. cu curvia. mult minunându-se de mărinimia bărbatului aceluia. El n-are decât un gând: cum să-şi mărească hambarele. Sufletul doreşte iubirea cerească. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?Aşa a vorbit Domnul lumii şi al vieţii. oase şi fel de fel de zgârciuri. dar mielul rămâne flămând şi va muri de foame. Câinele îşi pune deoparte. veseleşte-te. Jitniţele sale acolo sunt. dragul meu miel.

şi sufletul i se va despărţi de trup.grânarele şi beciurile tale. şi o dată pierde familia lui. a pomeni ceasul morţii şi a-şiîmbogăţi sufletul cu credinţă. Şi-a primit plata sa pe pământ. Numele său nu e scris în Cartea Vieţii şi nu se va cunoaşte. Viaţa ta şi moartea ta sunt în mâinile Sale. numele lui Dumnezeu pe buze. Domnul sfârşeşte pilda spunând: Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu. ei nu mor niciodată nepregătiţi. Aşa e moartea drepţilor. David.31-3). şi bogăţiile cereşti nu se vor arata duhului său. de a binecuvânta pe prieteni şi pe duşmani. veţi spune: Nu au murit atâţia drepţi în luptă. Inimile le sunt pururea pline de căinţă şi mărturisire şi de slăvirea numelui lui Dumnezeu. Ei se pregătesc din vreme. Ai grijă mai degrabă de sufletul cu care ai să stai înaintea lui Dumnezeu. ce-ai să bei. pentru că moare nepocăit. omule. 5. Păcătosul pierde de două ori cu o asemenea moarte: o dată pierde el. Drepţii nu mor nepregătiţi. Fericiţi sunt cei ce trec prin boală mai înainte de moarte! Unuia ca acesta i se dă putinţa de a privi înapoi la întreaga sa viaţa. şi toţi aveau.10). îngrijeşte-te mai degrabă de împărăţia lui Dumnezeu. Când un chefliu uitător de Dumnezeu e pregătit s-o ducă tot aşa mulţi ani înainte. ei aşteaptă în fiecare zi despărţirea de viaţă. foc se coboară şi-1 nimiceşte ca pe Sodoma şi Gomora (Facere 19. cade mort ca Anania şi Safira (Fapte 5. Aşa sunt drepţii în vremuri de pace şiînflorire. căci aceasta este hrana sufletului tău (Matei 6. în orice clipă Dumnezeu poate să ia ce-i al lui de la tine şi să dea altuia. Toţi au lăsat bun testament şi binecuvântare urmaşilor. şi totul al Lui este şi după moartea ta. în Legea Veche: Avraam. Când crede omul că s-a pus la adăpost de Dumnezeu şi de oameni. şi ultima poate să-ţi sune chiar astăzi. Domnul Cel care te-a făcut pe tine. Toate sunt ale lui Dumnezeu. Isaac. aşadar. De ce vorbeşti de mulţi ani? Viaţa ţi se numără în clipe. lăsând în urma sa lucrul neîmplinit. pentru ca sufletul său să-şi afle acolo un locaş. de a plânge şi a se tângui înaintea lui Dumnezeu cu căinţă. unde este plânsul şi scrâşnirea dinţilor. sau cu ce ai să te îmbraci. Moise. nici nu se va pomeni între cei fericiţi. Cumplită este moartea năpraznică! Tocmai când omul se crede cel mai bine aşezat pe pământ. de a-i părea rău de tot răul făcut şi de tot binele nefăcut. Bogăţiile sale se vor da altora. rugăciune şi milostenie. trupul său se va da pământului şi sufletul său unui loc mai negru decât pământul. 32). pentru mâine: ceai să mănânci. Iacov. Totul este al Său în cursul vieţii tale. de a aminti copiilor săi frica de Dumnezeu. Toţi au fost bolnavi înainte de moarte. Dar. nepregătiţi? Nu. căreia îi dă o lovitura neaşteptată. de a ierta şi el pe toţi cei l-au supărat de-a-lungul vieţii. Nici o faptă bună nu-i iese în întâmpinare întru împărăţia cerurilor. spălându-şi sufletul cu lacrimi şi cerând iertare lui Dumnezeu. pământul se deschide şi-1 înghite cum a înghiţit pe Datan şi pe Abiron (Numerii 16. de a-şi număra păcatele sale. Vedeţi cum au murit drepţii. 24). . ca şi sufletul tău. nici turmele şi hotarele tale. plăcuţii lui Dumnezeu.Ce va fi cu bogatul acela? Se va despărţi dintr-o dată de bogăţiile sale. şi cu atât mai mult sunt aşa în vreme de război şi ispită. în boală. Nu-ţi face griji.

_. aşa cum gospodarul priceput îşi păzeşte via de mană şi gândaci. se pregătesc pentru acea viaţă. Ei se pregătesc pentru o viaţă cât mai lungă aici pe pământ. Doar cei care cred cu adevărat în Dumnezeu şi în viaţa de dincolo se pregătesc de moarte. Orice creştin ştie ceînseamnă pregătirea aceasta. îşi păzeşte inima de necredinţă. [Sfântul Antonie cel Mare spune: „Chibzuieşte întru sine şi să-ţi zici: Nu voi mai fi pe lume decât astăzi! Atunci nu vei păcătui niciodată împotriva lui Dumnezeu"] Nimic mai nechibzuit decât a zice: „Bine-ar fi să mor într-o clipă. Necredincioşii nu se pregătesc niciodată de moarte. Cel mai scump lucru este sufletul. Cine se pregăteşte de moarte. se pregăteşte de viaţa veşnică. Să Se milostivească şi să ne arate când se apropie de noi moartea. Omul înţelept se întăreşte zi de zi în credinţă. îndoială şi răutate. Treimea cea deofiinţă şi nedespărţită. A Lui fie slava şi lauda. pe când dincolo nimic nu e trecător. cu credinţa tare că va fi viu şi va veniînaintea feţei lui Dumnezeu.şi astfel se îmbogăţeşte în Dumnezeu. Durerile acestei lumi sunt repede trecătoare. singurul lucru care nu se strică şi nu moare. unde măsura e nemăsurat mai mare atât a chinului cât şi a bucuriei. aşa vorbesc cei fără Dumnezeu. Sufletul e averea cea mare. __. Amin. în împărăţia lui Hristos._. Omulînţelept nu păstrează ce are el mai scump în hambare şi grânare. decât acolo. ca să ne grăbim a mai face bine şi a ne scăpa sufletele din focul cel veşnic. Omul înţelept lucrează zi de zi la împlinirea poruncilor lui Dumnezeu prin fapte de iertare. Omul înţelept îşiîncheie în fiecare zi socotelile cu lumea şi epregătit să pună capul jos şi să moară. ci totul e veşnic: fie chinul. ci încredinţează acel lucru lui Dumnezeu. Facă-se voia lui Dumnezeu! Ne rugăm Atotvăzătorului să nu ne lovească cu moarte pe neaşteptate. Dumnezeul nostru. milostivire şi dragoste .___ . nici să nu ştiu când!" Aşa vorbesc smintiţii. nu se ostenesc să seîmbogăţească în Dumnezeu. acum şi pururea şi în vecii vecilor. Mai bine este aşadar să suferim aici puţină vreme. şi pentru ca numele noastre să se găsească în Cartea Vieţii iar feţele noastre între cei drepţi. în mijlocul păcatelor şi faptelor rele. 1-5) şi să ne dea vreme de pocăinţă. ci să ne cruţe aşa cum 1-a cruţat pe regele Iezechia (Isaia 38. fie fericirea. Iar omul cuminte şi evlavios zice: „Cum vrea Dumnezeu!" Mai bine să fii bolnav ani de-a rândul decât să mori nepregătit şi nepocăit. împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh. La moarte le e frică să se gândească.A te pregăti de moarte înseamnă a te îmbogăţi în Dumnezeu. ca şi bucuriile ei.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful