O tâlcuire minunată la Evanghelia de ieri - a morţii năpraznice

- despre sămânţa hoţiei ca zace în inima noastră – - poate înţelegem mai profund cum şi de ce au ajuns românii nişte hoţi -

Luca 12,16-21 Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! în această noapte voi cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.

Domnul nostru Iisus Hristos a venit la oameni ca să-i vindece de înclinarea spre hoţie, pentru că înclinarea aceasta este o boală sufletească grea. Dar oare fiul fură de la tatăl sau? Nu; dar sluga fură de la stăpân. În clipa în care Adam şi-a prefăcut duhul de fiu într-unui de slugă, mâna i s-a şi întins spre fructul oprit. De ce fură omul lucrul altuia? Oare pentru că îi trebuie? Adam avea totul, nimic nu-i lipsea, cu toate acestea s-a dus să fure. De ce fură omul de la om, sluga de la slugă? Pentru că s-auînvăţat mai întâi să fure de la stăpâni. Oamenii fură mai întâi de la Dumnezeu, şi apoi unul de la altul. Strămoşul omenirii şi-a întins întâi mâna să fure ce este a lui Dumnezeu şi, ca urmare, urmaşii lui fură unii de la alţii. Oamenii fură de la Dumnezeu şi de la oameni, fură de la natură şi se fură şi pe ei înşişi. Nu fură numai cu simţurile, ci cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul. Pe de altă parte, nu-i nici o faptă de hoţie la care să nu se fi întovărăşit şi diavolul. El este uneltitorul şi îmbolditorul a toată hoţia; este conducătorul şi începătorul a tot gândul hoţesc. Nici un hoţnu e singur pe lume. La furat merg întotdeauna cel puţin doi, iar al Treilea îi vede întotdeauna. Omul şi diavolul ies la furat, iar Dumnezeu îi vede. Aşa cum Eva n-a furat de la sine, ci înhăitându-se cu diavolul, nimeni n-a săvârşit vreodată fapta hoţiei decât numai în cârdăşie cu diavolul. Diavolul însă nu este numai capul şi părtaşul hoţiei, ci este şi pârâşul ei. Lui nu-i trebuie lucrurile furate, ci lui îi trebuie sufletul omului, sufletul pierdut. Lui îi trebuie dezbinarea şi ura dintre oameni, lui îi trebuie pierzarea neamului omenesc. El nu fură ca să fure, ci umblă, răcnind ca un leu, căutând

Uitându-se la ogoarele acoperite de spice. că n-am unde să adun roadele mele? Bogatul acesta a strâns o asemenea recoltă. Ca să se vindece de boala hoţiei. la livezile şi viile gemând de rod. prin razele de soare.pe cine să înghită (I Petru 5. dând în drum peste un sac cu bani. omul nu şi-a ridicat ochii spre cer strigând cu bucurie: „Slavă Ţie. sămulţumească lui Dumnezeu. că el seamănă toată neghina din suflet. alţii însă au rămas cu nimicurile lor de furat. ca un plămân ros de tuberculoză. Că diavolul stârneşte sufletul spre toată fapta rea. Unii L-au ascultat. desfăşoară multă îndemânare şi isteţi- . au luat daruri şi sunt bogaţi. stricăcioase." A spus el ceva de felul acesta? Nu. cum să bucur pe vecinii şi pe prietenii mei din mulţimea aceasta de bunătăţi ale Tale. se usucă şi se ruinează. să ştie că foloseşte lucrul lui Dumnezeu. cu puterea ta cea mare. ci prima lui grijă e cum să-1 ascundă mai repede. zicând: Ce voi face. ca nu cumva diavolul să-şi arunce pe furiş întrînsul grăunţele hoţeşti. un fur. ne arată însuşi Domnul (Matei 13. să laude sfântul Tău nume şi bunătatea Ta cea nespusă. din pământul acesta întunecat! Ai picurat. că nu ştia unde s-o mai pună. omul trebuie săprivească ceea ce are altul că fiind tot a lui Dumnezeu. Ca şi ei. neasemănate. Şi nu poate să spună că tot belşugul acela i-a venit în urma vreunei deosebite strădanii. la grădinile pline de zarzavaturi şi stupii revărsându-se de miere. Aşa face şi hoţul care. iubitorul de oameni. prea minunate Doamne. nu al său. Domnul a spus pilda pe care o aflăm în Evanghelia de astăzi: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. doar una cerându-le: să-şi cureţe mai întâi inima de lucrurile lumeşti pieritoare. dulceaţă în toate fructele pământului! I-ai dat fiecăruia felurita sa mireasma şi frumuseţe! Mi-ai întors înmiit pentru puţina mea trudă! Câtă milă ai avut de robul tău. îndatăsă le ardă cu focul rugăciunii. De orice lucru s-ar folosi. umplându-i poala cu darurile Tale! Acum învaţă-mă. nu se întreabămai întâi ce-i cu el şi cine lo fi pierdut. Sufletul unui hoţ înrăit se zbârceşte din ce în ce. trebuie să vegheze asupra sufletului său. când un bun prieten tocmai se îndreaptă spre el cu un car de daruri scumpe? Domnul nostru Iisus Hristos. preamilostive Dumnezeule! Ce belşug ai scos. împreună cu mine. 39). de fapt. Dar e cu putinţă. a început să-şi facă griji despre cum să le îngrămădească şi unde să le pună. Un hoţ măcar se osteneşte cu furatul. Pentru ca omul să se păzească de apucăturile hoţeşti. să furi de la Cel al cărui ochi e pururi deschis asupra ta? Pentru ca omul să se lepede de cârdaşul său la hoţie. de semănătorul răutăţii. şi i-a poftit să-şi ia de toate. în loc să pomenească pe Dăruitorul tuturor darurilor. Bogatul acesta e. a adus cu Sine şi a deschis înaintea oamenilor vistierii cereşti nemaipomenite. Şi el cugeta în sine. Nu e nebun cel ce aleargă după rău când a cunoscut binele? Nu-i smintit şi caraghios hoţul care intră noaptea să fure din casa altuia o boccea cu boarfe. 8). Când stă la masa şi mănâncă pâine. omule. iar dacă le află acolo. Ca o mustrare pentru aceştia. pentru că a lui Dumnezeu e pâinea. trebuie să privească la tot ceea ce are ca fiind al lui Dumnezeu.

în loc de rugăciuneşi mulţumire. Ai ieşit vesel de la stăpân? Ai grijă ca şi slugile tale să se veselească. adesea mult mai multă decât plugarul sau semănătorul. Dacă eşti milostiv şi cruţător cu dânşii. dar .care. dau rod ierburilor şi pomilor. Te-ai veselit la o petrecere? Bucură şi tu pe cel întristat. şi sufletul tău va fi miluit când va ieşi din trup. foc şi apă . pentru că nu el e stăpânul soarelui. Evharist mai întâi n-a vrut să le spună.pământ. Atunci pustnicii. dar acest bogat nu cheltuieşte nici un cuvânt şi nici un gând ca să mulţumească lui Dumnezeu pentru belşugul cu care 1-a miluit. Şi li s-a descoperit: au fost îndrumaţi într-un loc anume. la un oarecare om la care aveau să găsească lucrul căutat. Sufletul lui va fi nimicit de nemilostivire şi lăcomie. să dea fuga să-şi pună darul la loc sigur. Săracii îl vor pizmui iar flămânzii îl vor blestema. negăsind la unul ca acesta nimic vrednic de luat în seamă. îţi e cald şi bine? Gândeşte-te la cel îngheţat. magaziile şi pivniţele ca să-şi facă altele. Bogatulînsă nu făcuse nimic." Doi pustnici din Egipt s-au rugat ca Dumnezeu să le descopere cine pe lume slujeşte lui Dumnezeu mai bine decât dânşii. au aflat un bărbat simplu. Dacă recolta de la anul are să fie tot atât deîmbelşugată. iar va trebui să muncească a le strica pe acestea şi a construi şi mai mult de-atât. al ploii. rezultatul vreunei intervenţii binevenite din partea bogatului. Rodul vechi va putrezi odată cu sufletul lui. Acestea sunt cele patru stihii . Vedeţi cum poate folosi cineva darurile lui Dumnezeu spre a se pierde pe sine şi pe alţii? Din darurile primite spre binecuvântare îşi scoate blestem! Sfântul Ioan Gură-de-Aur dă sfat cui vrea să primească: „Ai mâncat pe săturate? Adu-ţi aminte şi de cel flămând. Ai vază pentru bogăţie? Cercetează pe nevoiaş. Ajungând la locul acela.me. Nici o grăunţă pentru vreo zburătoare a cerului. aşadar. nici un măr în mâna vreunui nevoiaş! Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele. nici al dreptului său de proprietate. Grotesc ar fi omul care. Rodul îmbelşugat nu este. Ai o casă mare şi frumoasă? Făloc în ea şi celui fără adăpost. pe el îl roade grija de a îngrămădi undeva toată aceasta nemaipomenită recoltă. iar al vecinilor de invidie şi cârtire. şi pământului. Vedeţi ce trudă îşi pregăteşte nechibzuitul acesta! în loc să strice pe omul vechi din el şi să zidească pe cel nou. primind un dar de la cineva. Averea sa îl va ruina şi pe el şi pe alţii. el se apucă să-şi dărâme hambarele. şi vântului. în faţa unui asemenea har. în loc de slava lui Dumnezeu şi bucurie. Grânarele vor fi tot mai mari iar sufletul tot mai strâmt. nici să-i dea vreo atenţie dăruitorului. cu creşterea vitelor îndeletnicinduse. soarelui. n-are nici un zâmbet de bucurie în faţa unei asemenea minuni. ci fără să-1 bageîn seamă pe acesta. Ţi-ai potolit setea? Aminteşte-ţi de cel însetat. Rodul îmbelşugat este darul lui Dumnezeu. al vânturilor şi al pământului. Cerşetorul primind o coajă de pâine mulţumeşte cui i-o dă. şi ploii. aer. Va trăi înconjurat de pizmă şi de blesteme. şi nici n-avea cum să facă. lau întrebat cum face el voia lui Dumnezeu. Evharist pe nume. în aşa fel încât să nu rămână cumva vreun bob pe dinafară. Hambarele vor fi tot mai noi iar sufletul tot mai bătrân. să nu spună nici „Mulţumesc". din voia lui Dumnezeu.

Auziţi însă ce răspunde Dumnezeu: Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! în această noapte voi cere de la tine sufletul tău. după obiceiul câinilor. bunătatea. Dar omul acesta. una o cheltuia cu primirea străinilor iar a treia o întrebuinţa pentru sine şi cuminţea sa soţie. a sufletului cu cele trupeşti. Domnul aprinde candelele vieţii pământeşti. mult minunându-se de mărinimia bărbatului aceluia. dragul meu miel. bucuria. După cum nu-ţi folosesc bogăţiile la grăbirea venirii tale pe lume. El n-are decât un gând: cum să-şi mărească hambarele. oase şi fel de fel de zgârciuri. 22-3). Nici . Câinele îşi pune deoparte. Om nebun. bea. Jitniţele sale acolo sunt. blândeţea.stăruind. tot aşa nu-ţi slujesc nici la întârzierea ieşirii din ea. acolo hrana care-i dă viaţă. sufocând sufletul cu fumul lor dezgustător. înfrânarea. curăţia(Galateni 5. încât i s-a pierdut până şi numele. Închipuiţi-vă un mieluşel uitat în cuşca câinelui. odihneşte-te. credinţa. cu lăcomia. Cum să nu moară mielul ierbivor în tovărăşia câinelui hulpav? Cum să nu moară sufletul strivit de leşul greoi al trupului? Nebunia acestui bogat nu stă însă numai în îmbierea mielului cu carne. pacea. dar bogatul nu miluieşte şi nu ajută pe nimeni. Cum să mănânce şi să bea sufletul? Trupul bea şi mănâncă rodul ţarinilor. cum să-şi îndese în ele tot ce se poate. veseleşte-te. mănâncă. bogatul însă nici pe buze nu are numele Lui. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?Aşa a vorbit Domnul lumii şi al vieţii. şi tot El le stinge după cum socoteşte. Bogatul vrea să-1 lege pe suflet de pământ şi să-1 ţină aşa legat mulţi ani. ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani. bea. Dar ce-i mai rămâne de făcut după ce va fi isprăvit cu toate acestea? Să ne spună el însuşi: Şi voi zice sufletului meu: Suflete. Cel ce porunceşte vremii şi morţii. într-atât s-a îngroşat sufletul şi s-a făcut una cu trupul. s-au întors pustnicii. mănâncă. Vedeţi cu cât mai plăcută îi este lui Dumnezeu mila decât asprimea nevoinţei! Dar bogatului din pildă nu-i pasă de Dumnezeu.10). în mâna Lui el ţine viaţa a tot ce trăieşte şi suflarea întregii omeniri (Iov 12. ci şi în „înstăpânirea" sa asupra timpului şi a vieţii. Acestea auzind. Nici nu s-ar putea găsi cuvânt mai potrivit care să arate pierzătoarea biruinţă a trupului asupra sufletului. ca acest câine cu mielul. facerea de bine. Sufletul doreşte iubirea cerească. când şi-a umplut bine cuşca îşi cheamă tovarăşul: „Acum. bogatul însă îl acoperă cu beţia. îi dă sufletului o mâncare pe care sufletul nu o poate mânca. bogatul toarnă gaz pe focul patimilor. veseleşte-te. ai aici bunătăţi strânse pe multe zile!" Şi câinele se satură. Sufletul se bucură de Dumnezeu. La fel se poartă bogatul cu sufletul său. cu deşertăciunea. nu de hambare pline. le-a dezvăluit că el tot ce câştigă cu vitele împarte în trei: o parte o da săracilor. de ce judeci cu pântecele iar nu cu mintea? După cum nu ţi-a stat în putere să-ţi hotărăşti ziua când te-ai născut. nu îndreaptă cu bogăţiile sale nici o strâmbătate. nu sufletul. tot aşa nu-ţi poţi supune nici ziua morţii. Sufletul se hrăneşte cu milă şi cu dreptate. şi când vorbeşte de suflet. de suflet sau de milă. cu curvia. dar mielul rămâne flămând şi va muri de foame. Vedem că el îşi pregăteşte mâncare şi băutură pentru mulţi ani. tot la trup se gândeşte. Sufletul îşi caută podoaba sa:dragostea. Sufletul are nevoie de patria sa cea din cer. Te întreabă pe tine zorile şi amurgul? Te întreabă bătaia vântului şi starea lui? Tot aşa nici răstimpul vieţii tale nu depinde de tine. îndelungarăbdare.

pentru că moare nepocăit. Când crede omul că s-a pus la adăpost de Dumnezeu şi de oameni. Păcătosul pierde de două ori cu o asemenea moarte: o dată pierde el. şi totul al Lui este şi după moartea ta. căreia îi dă o lovitura neaşteptată. îngrijeşte-te mai degrabă de împărăţia lui Dumnezeu. pentru ca sufletul său să-şi afle acolo un locaş. şi sufletul i se va despărţi de trup. lăsând în urma sa lucrul neîmplinit. ca şi sufletul tău. Aşa e moartea drepţilor. cade mort ca Anania şi Safira (Fapte 5. spălându-şi sufletul cu lacrimi şi cerând iertare lui Dumnezeu. Toţi au lăsat bun testament şi binecuvântare urmaşilor. a pomeni ceasul morţii şi a-şiîmbogăţi sufletul cu credinţă. Drepţii nu mor nepregătiţi. Viaţa ta şi moartea ta sunt în mâinile Sale. nici turmele şi hotarele tale. Isaac. Domnul sfârşeşte pilda spunând: Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.Ce va fi cu bogatul acela? Se va despărţi dintr-o dată de bogăţiile sale. rugăciune şi milostenie. şi o dată pierde familia lui. căci aceasta este hrana sufletului tău (Matei 6. foc se coboară şi-1 nimiceşte ca pe Sodoma şi Gomora (Facere 19. numele lui Dumnezeu pe buze. şi ultima poate să-ţi sune chiar astăzi. unde este plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Totul este al Său în cursul vieţii tale. sau cu ce ai să te îmbraci. în boală. de a-i părea rău de tot răul făcut şi de tot binele nefăcut. 24). trupul său se va da pământului şi sufletul său unui loc mai negru decât pământul. omule.grânarele şi beciurile tale. Când un chefliu uitător de Dumnezeu e pregătit s-o ducă tot aşa mulţi ani înainte. 5. Numele său nu e scris în Cartea Vieţii şi nu se va cunoaşte. de a plânge şi a se tângui înaintea lui Dumnezeu cu căinţă. Ei se pregătesc din vreme. pentru mâine: ceai să mănânci. plăcuţii lui Dumnezeu. de a ierta şi el pe toţi cei l-au supărat de-a-lungul vieţii. Fericiţi sunt cei ce trec prin boală mai înainte de moarte! Unuia ca acesta i se dă putinţa de a privi înapoi la întreaga sa viaţa. Domnul Cel care te-a făcut pe tine. şi toţi aveau. 32). Nici o faptă bună nu-i iese în întâmpinare întru împărăţia cerurilor. şi bogăţiile cereşti nu se vor arata duhului său. de a-şi număra păcatele sale. nici nu se va pomeni între cei fericiţi. nepregătiţi? Nu. ei nu mor niciodată nepregătiţi.10). de a binecuvânta pe prieteni şi pe duşmani. Aşa sunt drepţii în vremuri de pace şiînflorire. Dar. în Legea Veche: Avraam. Ai grijă mai degrabă de sufletul cu care ai să stai înaintea lui Dumnezeu. Moise. în orice clipă Dumnezeu poate să ia ce-i al lui de la tine şi să dea altuia. . Vedeţi cum au murit drepţii. Inimile le sunt pururea pline de căinţă şi mărturisire şi de slăvirea numelui lui Dumnezeu. aşadar. ce-ai să bei. Cumplită este moartea năpraznică! Tocmai când omul se crede cel mai bine aşezat pe pământ. Bogăţiile sale se vor da altora. Toate sunt ale lui Dumnezeu. veţi spune: Nu au murit atâţia drepţi în luptă. de a aminti copiilor săi frica de Dumnezeu. Nu-ţi face griji. David. pământul se deschide şi-1 înghite cum a înghiţit pe Datan şi pe Abiron (Numerii 16. Iacov. şi cu atât mai mult sunt aşa în vreme de război şi ispită. Şi-a primit plata sa pe pământ. Toţi au fost bolnavi înainte de moarte. ei aşteaptă în fiecare zi despărţirea de viaţă. De ce vorbeşti de mulţi ani? Viaţa ţi se numără în clipe.31-3).

Facă-se voia lui Dumnezeu! Ne rugăm Atotvăzătorului să nu ne lovească cu moarte pe neaşteptate. pe când dincolo nimic nu e trecător. ci încredinţează acel lucru lui Dumnezeu. decât acolo. Durerile acestei lumi sunt repede trecătoare. [Sfântul Antonie cel Mare spune: „Chibzuieşte întru sine şi să-ţi zici: Nu voi mai fi pe lume decât astăzi! Atunci nu vei păcătui niciodată împotriva lui Dumnezeu"] Nimic mai nechibzuit decât a zice: „Bine-ar fi să mor într-o clipă. La moarte le e frică să se gândească. cu credinţa tare că va fi viu şi va veniînaintea feţei lui Dumnezeu. se pregăteşte de viaţa veşnică. Cine se pregăteşte de moarte. A Lui fie slava şi lauda. îndoială şi răutate. nici să nu ştiu când!" Aşa vorbesc smintiţii. Necredincioşii nu se pregătesc niciodată de moarte. Iar omul cuminte şi evlavios zice: „Cum vrea Dumnezeu!" Mai bine să fii bolnav ani de-a rândul decât să mori nepregătit şi nepocăit. în mijlocul păcatelor şi faptelor rele. singurul lucru care nu se strică şi nu moare. împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh. Omulînţelept nu păstrează ce are el mai scump în hambare şi grânare. Orice creştin ştie ceînseamnă pregătirea aceasta. __.A te pregăti de moarte înseamnă a te îmbogăţi în Dumnezeu. ca şi bucuriile ei. se pregătesc pentru acea viaţă. ci totul e veşnic: fie chinul. Dumnezeul nostru. Omul înţelept se întăreşte zi de zi în credinţă. Mai bine este aşadar să suferim aici puţină vreme. nu se ostenesc să seîmbogăţească în Dumnezeu. Omul înţelept îşiîncheie în fiecare zi socotelile cu lumea şi epregătit să pună capul jos şi să moară. aşa vorbesc cei fără Dumnezeu. aşa cum gospodarul priceput îşi păzeşte via de mană şi gândaci. Omul înţelept lucrează zi de zi la împlinirea poruncilor lui Dumnezeu prin fapte de iertare._. Amin. fie fericirea. milostivire şi dragoste . unde măsura e nemăsurat mai mare atât a chinului cât şi a bucuriei. 1-5) şi să ne dea vreme de pocăinţă. Cel mai scump lucru este sufletul. acum şi pururea şi în vecii vecilor. Să Se milostivească şi să ne arate când se apropie de noi moartea. în împărăţia lui Hristos. ci să ne cruţe aşa cum 1-a cruţat pe regele Iezechia (Isaia 38. Treimea cea deofiinţă şi nedespărţită. ca să ne grăbim a mai face bine şi a ne scăpa sufletele din focul cel veşnic. Sufletul e averea cea mare.şi astfel se îmbogăţeşte în Dumnezeu. Ei se pregătesc pentru o viaţă cât mai lungă aici pe pământ.___ ._. îşi păzeşte inima de necredinţă. Doar cei care cred cu adevărat în Dumnezeu şi în viaţa de dincolo se pregătesc de moarte. şi pentru ca numele noastre să se găsească în Cartea Vieţii iar feţele noastre între cei drepţi.