O tâlcuire minunată la Evanghelia de ieri - a morţii năpraznice

- despre sămânţa hoţiei ca zace în inima noastră – - poate înţelegem mai profund cum şi de ce au ajuns românii nişte hoţi -

Luca 12,16-21 Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! în această noapte voi cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.

Domnul nostru Iisus Hristos a venit la oameni ca să-i vindece de înclinarea spre hoţie, pentru că înclinarea aceasta este o boală sufletească grea. Dar oare fiul fură de la tatăl sau? Nu; dar sluga fură de la stăpân. În clipa în care Adam şi-a prefăcut duhul de fiu într-unui de slugă, mâna i s-a şi întins spre fructul oprit. De ce fură omul lucrul altuia? Oare pentru că îi trebuie? Adam avea totul, nimic nu-i lipsea, cu toate acestea s-a dus să fure. De ce fură omul de la om, sluga de la slugă? Pentru că s-auînvăţat mai întâi să fure de la stăpâni. Oamenii fură mai întâi de la Dumnezeu, şi apoi unul de la altul. Strămoşul omenirii şi-a întins întâi mâna să fure ce este a lui Dumnezeu şi, ca urmare, urmaşii lui fură unii de la alţii. Oamenii fură de la Dumnezeu şi de la oameni, fură de la natură şi se fură şi pe ei înşişi. Nu fură numai cu simţurile, ci cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul. Pe de altă parte, nu-i nici o faptă de hoţie la care să nu se fi întovărăşit şi diavolul. El este uneltitorul şi îmbolditorul a toată hoţia; este conducătorul şi începătorul a tot gândul hoţesc. Nici un hoţnu e singur pe lume. La furat merg întotdeauna cel puţin doi, iar al Treilea îi vede întotdeauna. Omul şi diavolul ies la furat, iar Dumnezeu îi vede. Aşa cum Eva n-a furat de la sine, ci înhăitându-se cu diavolul, nimeni n-a săvârşit vreodată fapta hoţiei decât numai în cârdăşie cu diavolul. Diavolul însă nu este numai capul şi părtaşul hoţiei, ci este şi pârâşul ei. Lui nu-i trebuie lucrurile furate, ci lui îi trebuie sufletul omului, sufletul pierdut. Lui îi trebuie dezbinarea şi ura dintre oameni, lui îi trebuie pierzarea neamului omenesc. El nu fură ca să fure, ci umblă, răcnind ca un leu, căutând

să laude sfântul Tău nume şi bunătatea Ta cea nespusă. Domnul a spus pilda pe care o aflăm în Evanghelia de astăzi: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. ci prima lui grijă e cum să-1 ascundă mai repede. a început să-şi facă griji despre cum să le îngrămădească şi unde să le pună. dulceaţă în toate fructele pământului! I-ai dat fiecăruia felurita sa mireasma şi frumuseţe! Mi-ai întors înmiit pentru puţina mea trudă! Câtă milă ai avut de robul tău. zicând: Ce voi face. şi i-a poftit să-şi ia de toate. Ca o mustrare pentru aceştia. au luat daruri şi sunt bogaţi. doar una cerându-le: să-şi cureţe mai întâi inima de lucrurile lumeşti pieritoare. să ştie că foloseşte lucrul lui Dumnezeu. desfăşoară multă îndemânare şi isteţi- . că nu ştia unde s-o mai pună. Unii L-au ascultat. Aşa face şi hoţul care. în loc să pomenească pe Dăruitorul tuturor darurilor. de semănătorul răutăţii. ne arată însuşi Domnul (Matei 13. Şi nu poate să spună că tot belşugul acela i-a venit în urma vreunei deosebite strădanii. cum să bucur pe vecinii şi pe prietenii mei din mulţimea aceasta de bunătăţi ale Tale. că el seamănă toată neghina din suflet. ca nu cumva diavolul să-şi arunce pe furiş întrînsul grăunţele hoţeşti. să furi de la Cel al cărui ochi e pururi deschis asupra ta? Pentru ca omul să se lepede de cârdaşul său la hoţie. omul nu şi-a ridicat ochii spre cer strigând cu bucurie: „Slavă Ţie. Ca şi ei. nu al său. omule. prin razele de soare. iar dacă le află acolo. Dar e cu putinţă. prea minunate Doamne. Sufletul unui hoţ înrăit se zbârceşte din ce în ce. ca un plămân ros de tuberculoză. de fapt. Ca să se vindece de boala hoţiei. Uitându-se la ogoarele acoperite de spice. îndatăsă le ardă cu focul rugăciunii. sămulţumească lui Dumnezeu. 39). împreună cu mine. Când stă la masa şi mănâncă pâine. la livezile şi viile gemând de rod. De orice lucru s-ar folosi. la grădinile pline de zarzavaturi şi stupii revărsându-se de miere." A spus el ceva de felul acesta? Nu. Şi el cugeta în sine.pe cine să înghită (I Petru 5. trebuie să vegheze asupra sufletului său. nu se întreabămai întâi ce-i cu el şi cine lo fi pierdut. Că diavolul stârneşte sufletul spre toată fapta rea. Nu e nebun cel ce aleargă după rău când a cunoscut binele? Nu-i smintit şi caraghios hoţul care intră noaptea să fure din casa altuia o boccea cu boarfe. neasemănate. se usucă şi se ruinează. alţii însă au rămas cu nimicurile lor de furat. că n-am unde să adun roadele mele? Bogatul acesta a strâns o asemenea recoltă. dând în drum peste un sac cu bani. Bogatul acesta e. preamilostive Dumnezeule! Ce belşug ai scos. 8). stricăcioase. Un hoţ măcar se osteneşte cu furatul. un fur. omul trebuie săprivească ceea ce are altul că fiind tot a lui Dumnezeu. a adus cu Sine şi a deschis înaintea oamenilor vistierii cereşti nemaipomenite. când un bun prieten tocmai se îndreaptă spre el cu un car de daruri scumpe? Domnul nostru Iisus Hristos. pentru că a lui Dumnezeu e pâinea. umplându-i poala cu darurile Tale! Acum învaţă-mă. din pământul acesta întunecat! Ai picurat. Pentru ca omul să se păzească de apucăturile hoţeşti. trebuie să privească la tot ceea ce are ca fiind al lui Dumnezeu. cu puterea ta cea mare. iubitorul de oameni.

Şi li s-a descoperit: au fost îndrumaţi într-un loc anume. nici al dreptului său de proprietate. Ai vază pentru bogăţie? Cercetează pe nevoiaş. să nu spună nici „Mulţumesc". el se apucă să-şi dărâme hambarele. lau întrebat cum face el voia lui Dumnezeu. Evharist pe nume. în faţa unui asemenea har. şi sufletul tău va fi miluit când va ieşi din trup. Dacă eşti milostiv şi cruţător cu dânşii. nici un măr în mâna vreunui nevoiaş! Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele. Grânarele vor fi tot mai mari iar sufletul tot mai strâmt.pământ. Bogatulînsă nu făcuse nimic. din voia lui Dumnezeu. magaziile şi pivniţele ca să-şi facă altele. Rodul îmbelşugat este darul lui Dumnezeu. primind un dar de la cineva. cu creşterea vitelor îndeletnicinduse.me. Acestea sunt cele patru stihii . adesea mult mai multă decât plugarul sau semănătorul. ci fără să-1 bageîn seamă pe acesta. aer. negăsind la unul ca acesta nimic vrednic de luat în seamă. Ajungând la locul acela. Rodul îmbelşugat nu este. Grotesc ar fi omul care. Ai o casă mare şi frumoasă? Făloc în ea şi celui fără adăpost. au aflat un bărbat simplu. Hambarele vor fi tot mai noi iar sufletul tot mai bătrân. Evharist mai întâi n-a vrut să le spună. al vânturilor şi al pământului. Cerşetorul primind o coajă de pâine mulţumeşte cui i-o dă. să dea fuga să-şi pună darul la loc sigur. Vedeţi ce trudă îşi pregăteşte nechibzuitul acesta! în loc să strice pe omul vechi din el şi să zidească pe cel nou. Va trăi înconjurat de pizmă şi de blesteme. Nici o grăunţă pentru vreo zburătoare a cerului. Săracii îl vor pizmui iar flămânzii îl vor blestema. dar . şi ploii. Vedeţi cum poate folosi cineva darurile lui Dumnezeu spre a se pierde pe sine şi pe alţii? Din darurile primite spre binecuvântare îşi scoate blestem! Sfântul Ioan Gură-de-Aur dă sfat cui vrea să primească: „Ai mâncat pe săturate? Adu-ţi aminte şi de cel flămând. Dacă recolta de la anul are să fie tot atât deîmbelşugată. pe el îl roade grija de a îngrămădi undeva toată aceasta nemaipomenită recoltă. în loc de rugăciuneşi mulţumire. dau rod ierburilor şi pomilor. n-are nici un zâmbet de bucurie în faţa unei asemenea minuni. în aşa fel încât să nu rămână cumva vreun bob pe dinafară. foc şi apă . şi nici n-avea cum să facă. Atunci pustnicii. iar va trebui să muncească a le strica pe acestea şi a construi şi mai mult de-atât. soarelui. pentru că nu el e stăpânul soarelui. şi pământului. la un oarecare om la care aveau să găsească lucrul căutat. nici să-i dea vreo atenţie dăruitorului." Doi pustnici din Egipt s-au rugat ca Dumnezeu să le descopere cine pe lume slujeşte lui Dumnezeu mai bine decât dânşii. aşadar. îţi e cald şi bine? Gândeşte-te la cel îngheţat. al ploii. în loc de slava lui Dumnezeu şi bucurie. dar acest bogat nu cheltuieşte nici un cuvânt şi nici un gând ca să mulţumească lui Dumnezeu pentru belşugul cu care 1-a miluit. Te-ai veselit la o petrecere? Bucură şi tu pe cel întristat. iar al vecinilor de invidie şi cârtire. rezultatul vreunei intervenţii binevenite din partea bogatului. Rodul vechi va putrezi odată cu sufletul lui. Ai ieşit vesel de la stăpân? Ai grijă ca şi slugile tale să se veselească. Ţi-ai potolit setea? Aminteşte-ţi de cel însetat.care. şi vântului. Averea sa îl va ruina şi pe el şi pe alţii. Sufletul lui va fi nimicit de nemilostivire şi lăcomie.

bucuria. în mâna Lui el ţine viaţa a tot ce trăieşte şi suflarea întregii omeniri (Iov 12. după obiceiul câinilor. Cum să nu moară mielul ierbivor în tovărăşia câinelui hulpav? Cum să nu moară sufletul strivit de leşul greoi al trupului? Nebunia acestui bogat nu stă însă numai în îmbierea mielului cu carne. Sufletul se hrăneşte cu milă şi cu dreptate. Sufletul îşi caută podoaba sa:dragostea. s-au întors pustnicii. şi tot El le stinge după cum socoteşte. Nici . de ce judeci cu pântecele iar nu cu mintea? După cum nu ţi-a stat în putere să-ţi hotărăşti ziua când te-ai născut. tot aşa nu-ţi poţi supune nici ziua morţii. ci şi în „înstăpânirea" sa asupra timpului şi a vieţii. cum să-şi îndese în ele tot ce se poate. Sufletul are nevoie de patria sa cea din cer. credinţa. tot aşa nu-ţi slujesc nici la întârzierea ieşirii din ea.stăruind. Câinele îşi pune deoparte. blândeţea. nu de hambare pline. bogatul toarnă gaz pe focul patimilor. Cel ce porunceşte vremii şi morţii. mănâncă. Închipuiţi-vă un mieluşel uitat în cuşca câinelui. facerea de bine. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?Aşa a vorbit Domnul lumii şi al vieţii. dragul meu miel. mănâncă. bunătatea. cu curvia. curăţia(Galateni 5. ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani. când şi-a umplut bine cuşca îşi cheamă tovarăşul: „Acum. cu lăcomia. cu deşertăciunea. într-atât s-a îngroşat sufletul şi s-a făcut una cu trupul. Acestea auzind. ai aici bunătăţi strânse pe multe zile!" Şi câinele se satură. Dar ce-i mai rămâne de făcut după ce va fi isprăvit cu toate acestea? Să ne spună el însuşi: Şi voi zice sufletului meu: Suflete. acolo hrana care-i dă viaţă. bogatul însă nici pe buze nu are numele Lui. odihneşte-te. Cum să mănânce şi să bea sufletul? Trupul bea şi mănâncă rodul ţarinilor. oase şi fel de fel de zgârciuri. 22-3). bogatul însă îl acoperă cu beţia. îi dă sufletului o mâncare pe care sufletul nu o poate mânca. le-a dezvăluit că el tot ce câştigă cu vitele împarte în trei: o parte o da săracilor. Om nebun. tot la trup se gândeşte. îndelungarăbdare. dar mielul rămâne flămând şi va muri de foame. La fel se poartă bogatul cu sufletul său. bea.10). sufocând sufletul cu fumul lor dezgustător. a sufletului cu cele trupeşti. Te întreabă pe tine zorile şi amurgul? Te întreabă bătaia vântului şi starea lui? Tot aşa nici răstimpul vieţii tale nu depinde de tine. mult minunându-se de mărinimia bărbatului aceluia. El n-are decât un gând: cum să-şi mărească hambarele. înfrânarea. Bogatul vrea să-1 lege pe suflet de pământ şi să-1 ţină aşa legat mulţi ani. încât i s-a pierdut până şi numele. bea. veseleşte-te. dar bogatul nu miluieşte şi nu ajută pe nimeni. Sufletul se bucură de Dumnezeu. şi când vorbeşte de suflet. După cum nu-ţi folosesc bogăţiile la grăbirea venirii tale pe lume. nu sufletul. Vedeţi cu cât mai plăcută îi este lui Dumnezeu mila decât asprimea nevoinţei! Dar bogatului din pildă nu-i pasă de Dumnezeu. una o cheltuia cu primirea străinilor iar a treia o întrebuinţa pentru sine şi cuminţea sa soţie. Vedem că el îşi pregăteşte mâncare şi băutură pentru mulţi ani. Dar omul acesta. de suflet sau de milă. pacea. Sufletul doreşte iubirea cerească. veseleşte-te. Nici nu s-ar putea găsi cuvânt mai potrivit care să arate pierzătoarea biruinţă a trupului asupra sufletului. nu îndreaptă cu bogăţiile sale nici o strâmbătate. Auziţi însă ce răspunde Dumnezeu: Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! în această noapte voi cere de la tine sufletul tău. Jitniţele sale acolo sunt. ca acest câine cu mielul. Domnul aprinde candelele vieţii pământeşti.

Fericiţi sunt cei ce trec prin boală mai înainte de moarte! Unuia ca acesta i se dă putinţa de a privi înapoi la întreaga sa viaţa. Aşa e moartea drepţilor. îngrijeşte-te mai degrabă de împărăţia lui Dumnezeu. 24). pentru ca sufletul său să-şi afle acolo un locaş. Vedeţi cum au murit drepţii. foc se coboară şi-1 nimiceşte ca pe Sodoma şi Gomora (Facere 19. Totul este al Său în cursul vieţii tale. de a-şi număra păcatele sale. ce-ai să bei. David. Nici o faptă bună nu-i iese în întâmpinare întru împărăţia cerurilor. . Când crede omul că s-a pus la adăpost de Dumnezeu şi de oameni. nici nu se va pomeni între cei fericiţi. pentru mâine: ceai să mănânci. Numele său nu e scris în Cartea Vieţii şi nu se va cunoaşte. şi totul al Lui este şi după moartea ta. nici turmele şi hotarele tale. şi bogăţiile cereşti nu se vor arata duhului său. Moise. plăcuţii lui Dumnezeu. Dar. 5. unde este plânsul şi scrâşnirea dinţilor. 32). Inimile le sunt pururea pline de căinţă şi mărturisire şi de slăvirea numelui lui Dumnezeu. ei nu mor niciodată nepregătiţi. lăsând în urma sa lucrul neîmplinit. pentru că moare nepocăit. Iacov. Nu-ţi face griji. aşadar. în boală. Isaac. Aşa sunt drepţii în vremuri de pace şiînflorire. cade mort ca Anania şi Safira (Fapte 5. numele lui Dumnezeu pe buze. Şi-a primit plata sa pe pământ. nepregătiţi? Nu. de a aminti copiilor săi frica de Dumnezeu. Viaţa ta şi moartea ta sunt în mâinile Sale. Cumplită este moartea năpraznică! Tocmai când omul se crede cel mai bine aşezat pe pământ. trupul său se va da pământului şi sufletul său unui loc mai negru decât pământul. Ei se pregătesc din vreme. Păcătosul pierde de două ori cu o asemenea moarte: o dată pierde el. şi o dată pierde familia lui. Toate sunt ale lui Dumnezeu. de a plânge şi a se tângui înaintea lui Dumnezeu cu căinţă. Domnul sfârşeşte pilda spunând: Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu. rugăciune şi milostenie. Ai grijă mai degrabă de sufletul cu care ai să stai înaintea lui Dumnezeu. căreia îi dă o lovitura neaşteptată. şi cu atât mai mult sunt aşa în vreme de război şi ispită. ei aşteaptă în fiecare zi despărţirea de viaţă. căci aceasta este hrana sufletului tău (Matei 6.10). sau cu ce ai să te îmbraci. de a binecuvânta pe prieteni şi pe duşmani. în orice clipă Dumnezeu poate să ia ce-i al lui de la tine şi să dea altuia. Când un chefliu uitător de Dumnezeu e pregătit s-o ducă tot aşa mulţi ani înainte. în Legea Veche: Avraam. de a ierta şi el pe toţi cei l-au supărat de-a-lungul vieţii. Toţi au fost bolnavi înainte de moarte. de a-i părea rău de tot răul făcut şi de tot binele nefăcut. spălându-şi sufletul cu lacrimi şi cerând iertare lui Dumnezeu. şi ultima poate să-ţi sune chiar astăzi. Toţi au lăsat bun testament şi binecuvântare urmaşilor. ca şi sufletul tău. veţi spune: Nu au murit atâţia drepţi în luptă. De ce vorbeşti de mulţi ani? Viaţa ţi se numără în clipe. a pomeni ceasul morţii şi a-şiîmbogăţi sufletul cu credinţă.31-3). şi sufletul i se va despărţi de trup. omule. pământul se deschide şi-1 înghite cum a înghiţit pe Datan şi pe Abiron (Numerii 16. şi toţi aveau.Ce va fi cu bogatul acela? Se va despărţi dintr-o dată de bogăţiile sale. Domnul Cel care te-a făcut pe tine.grânarele şi beciurile tale. Bogăţiile sale se vor da altora. Drepţii nu mor nepregătiţi.

se pregătesc pentru acea viaţă. aşa cum gospodarul priceput îşi păzeşte via de mană şi gândaci. îşi păzeşte inima de necredinţă. şi pentru ca numele noastre să se găsească în Cartea Vieţii iar feţele noastre între cei drepţi.A te pregăti de moarte înseamnă a te îmbogăţi în Dumnezeu. Mai bine este aşadar să suferim aici puţină vreme. Dumnezeul nostru. în mijlocul păcatelor şi faptelor rele. singurul lucru care nu se strică şi nu moare. acum şi pururea şi în vecii vecilor. decât acolo. fie fericirea. milostivire şi dragoste . Amin. [Sfântul Antonie cel Mare spune: „Chibzuieşte întru sine şi să-ţi zici: Nu voi mai fi pe lume decât astăzi! Atunci nu vei păcătui niciodată împotriva lui Dumnezeu"] Nimic mai nechibzuit decât a zice: „Bine-ar fi să mor într-o clipă. Iar omul cuminte şi evlavios zice: „Cum vrea Dumnezeu!" Mai bine să fii bolnav ani de-a rândul decât să mori nepregătit şi nepocăit. cu credinţa tare că va fi viu şi va veniînaintea feţei lui Dumnezeu. Omul înţelept îşiîncheie în fiecare zi socotelile cu lumea şi epregătit să pună capul jos şi să moară. în împărăţia lui Hristos. ca şi bucuriile ei. Omul înţelept se întăreşte zi de zi în credinţă. La moarte le e frică să se gândească. Ei se pregătesc pentru o viaţă cât mai lungă aici pe pământ. se pregăteşte de viaţa veşnică. Să Se milostivească şi să ne arate când se apropie de noi moartea. împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh. Sufletul e averea cea mare. Cine se pregăteşte de moarte. ca să ne grăbim a mai face bine şi a ne scăpa sufletele din focul cel veşnic. 1-5) şi să ne dea vreme de pocăinţă. Cel mai scump lucru este sufletul. __. Durerile acestei lumi sunt repede trecătoare._. Omul înţelept lucrează zi de zi la împlinirea poruncilor lui Dumnezeu prin fapte de iertare. aşa vorbesc cei fără Dumnezeu.___ .şi astfel se îmbogăţeşte în Dumnezeu. Doar cei care cred cu adevărat în Dumnezeu şi în viaţa de dincolo se pregătesc de moarte. Treimea cea deofiinţă şi nedespărţită._. ci să ne cruţe aşa cum 1-a cruţat pe regele Iezechia (Isaia 38. Facă-se voia lui Dumnezeu! Ne rugăm Atotvăzătorului să nu ne lovească cu moarte pe neaşteptate. Necredincioşii nu se pregătesc niciodată de moarte. ci totul e veşnic: fie chinul. Omulînţelept nu păstrează ce are el mai scump în hambare şi grânare. nu se ostenesc să seîmbogăţească în Dumnezeu. îndoială şi răutate. nici să nu ştiu când!" Aşa vorbesc smintiţii. pe când dincolo nimic nu e trecător. unde măsura e nemăsurat mai mare atât a chinului cât şi a bucuriei. ci încredinţează acel lucru lui Dumnezeu. Orice creştin ştie ceînseamnă pregătirea aceasta. A Lui fie slava şi lauda.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful