P. 1
Pilda Bogatului Caruia I-A Rodit Tarina

Pilda Bogatului Caruia I-A Rodit Tarina

|Views: 34|Likes:

More info:

Published by: Felicia Felly Adomnicai on Jan 24, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/24/2013

pdf

text

original

O tâlcuire minunată la Evanghelia de ieri - a morţii năpraznice

- despre sămânţa hoţiei ca zace în inima noastră – - poate înţelegem mai profund cum şi de ce au ajuns românii nişte hoţi -

Luca 12,16-21 Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! în această noapte voi cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.

Domnul nostru Iisus Hristos a venit la oameni ca să-i vindece de înclinarea spre hoţie, pentru că înclinarea aceasta este o boală sufletească grea. Dar oare fiul fură de la tatăl sau? Nu; dar sluga fură de la stăpân. În clipa în care Adam şi-a prefăcut duhul de fiu într-unui de slugă, mâna i s-a şi întins spre fructul oprit. De ce fură omul lucrul altuia? Oare pentru că îi trebuie? Adam avea totul, nimic nu-i lipsea, cu toate acestea s-a dus să fure. De ce fură omul de la om, sluga de la slugă? Pentru că s-auînvăţat mai întâi să fure de la stăpâni. Oamenii fură mai întâi de la Dumnezeu, şi apoi unul de la altul. Strămoşul omenirii şi-a întins întâi mâna să fure ce este a lui Dumnezeu şi, ca urmare, urmaşii lui fură unii de la alţii. Oamenii fură de la Dumnezeu şi de la oameni, fură de la natură şi se fură şi pe ei înşişi. Nu fură numai cu simţurile, ci cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul. Pe de altă parte, nu-i nici o faptă de hoţie la care să nu se fi întovărăşit şi diavolul. El este uneltitorul şi îmbolditorul a toată hoţia; este conducătorul şi începătorul a tot gândul hoţesc. Nici un hoţnu e singur pe lume. La furat merg întotdeauna cel puţin doi, iar al Treilea îi vede întotdeauna. Omul şi diavolul ies la furat, iar Dumnezeu îi vede. Aşa cum Eva n-a furat de la sine, ci înhăitându-se cu diavolul, nimeni n-a săvârşit vreodată fapta hoţiei decât numai în cârdăşie cu diavolul. Diavolul însă nu este numai capul şi părtaşul hoţiei, ci este şi pârâşul ei. Lui nu-i trebuie lucrurile furate, ci lui îi trebuie sufletul omului, sufletul pierdut. Lui îi trebuie dezbinarea şi ura dintre oameni, lui îi trebuie pierzarea neamului omenesc. El nu fură ca să fure, ci umblă, răcnind ca un leu, căutând

omule. se usucă şi se ruinează. iar dacă le află acolo. prin razele de soare. cum să bucur pe vecinii şi pe prietenii mei din mulţimea aceasta de bunătăţi ale Tale. că nu ştia unde s-o mai pună. ne arată însuşi Domnul (Matei 13. iubitorul de oameni. 8). umplându-i poala cu darurile Tale! Acum învaţă-mă. să laude sfântul Tău nume şi bunătatea Ta cea nespusă. Pentru ca omul să se păzească de apucăturile hoţeşti. alţii însă au rămas cu nimicurile lor de furat. pentru că a lui Dumnezeu e pâinea. Dar e cu putinţă. de semănătorul răutăţii. 39). trebuie să privească la tot ceea ce are ca fiind al lui Dumnezeu. au luat daruri şi sunt bogaţi. Când stă la masa şi mănâncă pâine. când un bun prieten tocmai se îndreaptă spre el cu un car de daruri scumpe? Domnul nostru Iisus Hristos. Şi nu poate să spună că tot belşugul acela i-a venit în urma vreunei deosebite strădanii.pe cine să înghită (I Petru 5." A spus el ceva de felul acesta? Nu. la grădinile pline de zarzavaturi şi stupii revărsându-se de miere. Bogatul acesta e. ci prima lui grijă e cum să-1 ascundă mai repede. nu al său. De orice lucru s-ar folosi. în loc să pomenească pe Dăruitorul tuturor darurilor. Şi el cugeta în sine. ca un plămân ros de tuberculoză. zicând: Ce voi face. îndatăsă le ardă cu focul rugăciunii. nu se întreabămai întâi ce-i cu el şi cine lo fi pierdut. doar una cerându-le: să-şi cureţe mai întâi inima de lucrurile lumeşti pieritoare. Un hoţ măcar se osteneşte cu furatul. a început să-şi facă griji despre cum să le îngrămădească şi unde să le pună. la livezile şi viile gemând de rod. prea minunate Doamne. Ca să se vindece de boala hoţiei. Că diavolul stârneşte sufletul spre toată fapta rea. şi i-a poftit să-şi ia de toate. din pământul acesta întunecat! Ai picurat. să ştie că foloseşte lucrul lui Dumnezeu. sămulţumească lui Dumnezeu. a adus cu Sine şi a deschis înaintea oamenilor vistierii cereşti nemaipomenite. că n-am unde să adun roadele mele? Bogatul acesta a strâns o asemenea recoltă. un fur. Sufletul unui hoţ înrăit se zbârceşte din ce în ce. de fapt. Nu e nebun cel ce aleargă după rău când a cunoscut binele? Nu-i smintit şi caraghios hoţul care intră noaptea să fure din casa altuia o boccea cu boarfe. ca nu cumva diavolul să-şi arunce pe furiş întrînsul grăunţele hoţeşti. Unii L-au ascultat. neasemănate. Ca şi ei. desfăşoară multă îndemânare şi isteţi- . Ca o mustrare pentru aceştia. stricăcioase. să furi de la Cel al cărui ochi e pururi deschis asupra ta? Pentru ca omul să se lepede de cârdaşul său la hoţie. omul nu şi-a ridicat ochii spre cer strigând cu bucurie: „Slavă Ţie. Aşa face şi hoţul care. cu puterea ta cea mare. omul trebuie săprivească ceea ce are altul că fiind tot a lui Dumnezeu. că el seamănă toată neghina din suflet. Uitându-se la ogoarele acoperite de spice. preamilostive Dumnezeule! Ce belşug ai scos. împreună cu mine. dând în drum peste un sac cu bani. trebuie să vegheze asupra sufletului său. dulceaţă în toate fructele pământului! I-ai dat fiecăruia felurita sa mireasma şi frumuseţe! Mi-ai întors înmiit pentru puţina mea trudă! Câtă milă ai avut de robul tău. Domnul a spus pilda pe care o aflăm în Evanghelia de astăzi: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina.

me. Acestea sunt cele patru stihii . în loc de slava lui Dumnezeu şi bucurie. îţi e cald şi bine? Gândeşte-te la cel îngheţat. Vedeţi cum poate folosi cineva darurile lui Dumnezeu spre a se pierde pe sine şi pe alţii? Din darurile primite spre binecuvântare îşi scoate blestem! Sfântul Ioan Gură-de-Aur dă sfat cui vrea să primească: „Ai mâncat pe săturate? Adu-ţi aminte şi de cel flămând. şi sufletul tău va fi miluit când va ieşi din trup. Averea sa îl va ruina şi pe el şi pe alţii. Ai ieşit vesel de la stăpân? Ai grijă ca şi slugile tale să se veselească. Dacă eşti milostiv şi cruţător cu dânşii. Săracii îl vor pizmui iar flămânzii îl vor blestema. Vedeţi ce trudă îşi pregăteşte nechibzuitul acesta! în loc să strice pe omul vechi din el şi să zidească pe cel nou. iar al vecinilor de invidie şi cârtire. Evharist pe nume.pământ. în loc de rugăciuneşi mulţumire. aşadar. în aşa fel încât să nu rămână cumva vreun bob pe dinafară. Şi li s-a descoperit: au fost îndrumaţi într-un loc anume. primind un dar de la cineva. al ploii. el se apucă să-şi dărâme hambarele. Rodul îmbelşugat este darul lui Dumnezeu. Cerşetorul primind o coajă de pâine mulţumeşte cui i-o dă. pentru că nu el e stăpânul soarelui. dar acest bogat nu cheltuieşte nici un cuvânt şi nici un gând ca să mulţumească lui Dumnezeu pentru belşugul cu care 1-a miluit." Doi pustnici din Egipt s-au rugat ca Dumnezeu să le descopere cine pe lume slujeşte lui Dumnezeu mai bine decât dânşii. şi pământului. magaziile şi pivniţele ca să-şi facă altele. şi vântului. au aflat un bărbat simplu. soarelui. Hambarele vor fi tot mai noi iar sufletul tot mai bătrân. nici să-i dea vreo atenţie dăruitorului. dar . Ajungând la locul acela. Grotesc ar fi omul care. Te-ai veselit la o petrecere? Bucură şi tu pe cel întristat. Evharist mai întâi n-a vrut să le spună. în faţa unui asemenea har. şi nici n-avea cum să facă. Nici o grăunţă pentru vreo zburătoare a cerului. Grânarele vor fi tot mai mari iar sufletul tot mai strâmt. Va trăi înconjurat de pizmă şi de blesteme.care. foc şi apă . cu creşterea vitelor îndeletnicinduse. aer. al vânturilor şi al pământului. Ai vază pentru bogăţie? Cercetează pe nevoiaş. negăsind la unul ca acesta nimic vrednic de luat în seamă. la un oarecare om la care aveau să găsească lucrul căutat. pe el îl roade grija de a îngrămădi undeva toată aceasta nemaipomenită recoltă. ci fără să-1 bageîn seamă pe acesta. să nu spună nici „Mulţumesc". lau întrebat cum face el voia lui Dumnezeu. Dacă recolta de la anul are să fie tot atât deîmbelşugată. n-are nici un zâmbet de bucurie în faţa unei asemenea minuni. nici al dreptului său de proprietate. şi ploii. Sufletul lui va fi nimicit de nemilostivire şi lăcomie. Ţi-ai potolit setea? Aminteşte-ţi de cel însetat. Atunci pustnicii. din voia lui Dumnezeu. rezultatul vreunei intervenţii binevenite din partea bogatului. adesea mult mai multă decât plugarul sau semănătorul. dau rod ierburilor şi pomilor. Ai o casă mare şi frumoasă? Făloc în ea şi celui fără adăpost. să dea fuga să-şi pună darul la loc sigur. Rodul vechi va putrezi odată cu sufletul lui. Bogatulînsă nu făcuse nimic. iar va trebui să muncească a le strica pe acestea şi a construi şi mai mult de-atât. Rodul îmbelşugat nu este. nici un măr în mâna vreunui nevoiaş! Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele.

tot aşa nu-ţi slujesc nici la întârzierea ieşirii din ea. cu deşertăciunea. Vedeţi cu cât mai plăcută îi este lui Dumnezeu mila decât asprimea nevoinţei! Dar bogatului din pildă nu-i pasă de Dumnezeu. După cum nu-ţi folosesc bogăţiile la grăbirea venirii tale pe lume. tot aşa nu-ţi poţi supune nici ziua morţii. Bogatul vrea să-1 lege pe suflet de pământ şi să-1 ţină aşa legat mulţi ani. Nici nu s-ar putea găsi cuvânt mai potrivit care să arate pierzătoarea biruinţă a trupului asupra sufletului. blândeţea. Sufletul se bucură de Dumnezeu. şi tot El le stinge după cum socoteşte. dragul meu miel. bogatul însă nici pe buze nu are numele Lui. oase şi fel de fel de zgârciuri. sufocând sufletul cu fumul lor dezgustător.stăruind. nu de hambare pline. mănâncă. în mâna Lui el ţine viaţa a tot ce trăieşte şi suflarea întregii omeniri (Iov 12. ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani. ca acest câine cu mielul. după obiceiul câinilor. Dar ce-i mai rămâne de făcut după ce va fi isprăvit cu toate acestea? Să ne spună el însuşi: Şi voi zice sufletului meu: Suflete. Cel ce porunceşte vremii şi morţii. când şi-a umplut bine cuşca îşi cheamă tovarăşul: „Acum. veseleşte-te. cum să-şi îndese în ele tot ce se poate. nu îndreaptă cu bogăţiile sale nici o strâmbătate. Închipuiţi-vă un mieluşel uitat în cuşca câinelui. încât i s-a pierdut până şi numele. Sufletul doreşte iubirea cerească. mult minunându-se de mărinimia bărbatului aceluia. La fel se poartă bogatul cu sufletul său. le-a dezvăluit că el tot ce câştigă cu vitele împarte în trei: o parte o da săracilor. îi dă sufletului o mâncare pe care sufletul nu o poate mânca. mănâncă. facerea de bine. curăţia(Galateni 5. Jitniţele sale acolo sunt. ai aici bunătăţi strânse pe multe zile!" Şi câinele se satură. acolo hrana care-i dă viaţă. odihneşte-te. cu lăcomia. bea. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?Aşa a vorbit Domnul lumii şi al vieţii. bucuria. bogatul însă îl acoperă cu beţia. Câinele îşi pune deoparte. una o cheltuia cu primirea străinilor iar a treia o întrebuinţa pentru sine şi cuminţea sa soţie. Cum să nu moară mielul ierbivor în tovărăşia câinelui hulpav? Cum să nu moară sufletul strivit de leşul greoi al trupului? Nebunia acestui bogat nu stă însă numai în îmbierea mielului cu carne. înfrânarea. Domnul aprinde candelele vieţii pământeşti. bea. ci şi în „înstăpânirea" sa asupra timpului şi a vieţii. bogatul toarnă gaz pe focul patimilor. şi când vorbeşte de suflet. Te întreabă pe tine zorile şi amurgul? Te întreabă bătaia vântului şi starea lui? Tot aşa nici răstimpul vieţii tale nu depinde de tine. Nici . credinţa. de ce judeci cu pântecele iar nu cu mintea? După cum nu ţi-a stat în putere să-ţi hotărăşti ziua când te-ai născut. Auziţi însă ce răspunde Dumnezeu: Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! în această noapte voi cere de la tine sufletul tău. Cum să mănânce şi să bea sufletul? Trupul bea şi mănâncă rodul ţarinilor. de suflet sau de milă. tot la trup se gândeşte. bunătatea. Om nebun. nu sufletul. s-au întors pustnicii.10). Sufletul se hrăneşte cu milă şi cu dreptate. într-atât s-a îngroşat sufletul şi s-a făcut una cu trupul. Vedem că el îşi pregăteşte mâncare şi băutură pentru mulţi ani. veseleşte-te. dar mielul rămâne flămând şi va muri de foame. El n-are decât un gând: cum să-şi mărească hambarele. cu curvia. îndelungarăbdare. Sufletul îşi caută podoaba sa:dragostea. pacea. a sufletului cu cele trupeşti. 22-3). Acestea auzind. Sufletul are nevoie de patria sa cea din cer. dar bogatul nu miluieşte şi nu ajută pe nimeni. Dar omul acesta.

Inimile le sunt pururea pline de căinţă şi mărturisire şi de slăvirea numelui lui Dumnezeu. de a-şi număra păcatele sale. aşadar. şi bogăţiile cereşti nu se vor arata duhului său. Ei se pregătesc din vreme. în boală. cade mort ca Anania şi Safira (Fapte 5. Iacov. plăcuţii lui Dumnezeu. ei aşteaptă în fiecare zi despărţirea de viaţă. Nici o faptă bună nu-i iese în întâmpinare întru împărăţia cerurilor. de a-i părea rău de tot răul făcut şi de tot binele nefăcut. îngrijeşte-te mai degrabă de împărăţia lui Dumnezeu. trupul său se va da pământului şi sufletul său unui loc mai negru decât pământul. Drepţii nu mor nepregătiţi. Cumplită este moartea năpraznică! Tocmai când omul se crede cel mai bine aşezat pe pământ. Dar. Când un chefliu uitător de Dumnezeu e pregătit s-o ducă tot aşa mulţi ani înainte. de a aminti copiilor săi frica de Dumnezeu.10). Toţi au lăsat bun testament şi binecuvântare urmaşilor. omule. rugăciune şi milostenie. căreia îi dă o lovitura neaşteptată. Totul este al Său în cursul vieţii tale. şi sufletul i se va despărţi de trup. şi cu atât mai mult sunt aşa în vreme de război şi ispită. nici nu se va pomeni între cei fericiţi. şi toţi aveau. şi totul al Lui este şi după moartea ta. Domnul Cel care te-a făcut pe tine. Ai grijă mai degrabă de sufletul cu care ai să stai înaintea lui Dumnezeu. Isaac. ca şi sufletul tău. căci aceasta este hrana sufletului tău (Matei 6. 24). unde este plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Moise. de a ierta şi el pe toţi cei l-au supărat de-a-lungul vieţii. Toţi au fost bolnavi înainte de moarte. pentru că moare nepocăit. Numele său nu e scris în Cartea Vieţii şi nu se va cunoaşte. David. veţi spune: Nu au murit atâţia drepţi în luptă. pentru ca sufletul său să-şi afle acolo un locaş. numele lui Dumnezeu pe buze. Domnul sfârşeşte pilda spunând: Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu. ce-ai să bei.Ce va fi cu bogatul acela? Se va despărţi dintr-o dată de bogăţiile sale. 32). şi ultima poate să-ţi sune chiar astăzi. nepregătiţi? Nu. ei nu mor niciodată nepregătiţi. Aşa sunt drepţii în vremuri de pace şiînflorire. Fericiţi sunt cei ce trec prin boală mai înainte de moarte! Unuia ca acesta i se dă putinţa de a privi înapoi la întreaga sa viaţa. Păcătosul pierde de două ori cu o asemenea moarte: o dată pierde el. Aşa e moartea drepţilor. foc se coboară şi-1 nimiceşte ca pe Sodoma şi Gomora (Facere 19. pentru mâine: ceai să mănânci. De ce vorbeşti de mulţi ani? Viaţa ţi se numără în clipe. 5. de a plânge şi a se tângui înaintea lui Dumnezeu cu căinţă. în Legea Veche: Avraam. sau cu ce ai să te îmbraci. Viaţa ta şi moartea ta sunt în mâinile Sale. Vedeţi cum au murit drepţii. şi o dată pierde familia lui. Toate sunt ale lui Dumnezeu. spălându-şi sufletul cu lacrimi şi cerând iertare lui Dumnezeu.grânarele şi beciurile tale. Nu-ţi face griji. . pământul se deschide şi-1 înghite cum a înghiţit pe Datan şi pe Abiron (Numerii 16. în orice clipă Dumnezeu poate să ia ce-i al lui de la tine şi să dea altuia. lăsând în urma sa lucrul neîmplinit. Când crede omul că s-a pus la adăpost de Dumnezeu şi de oameni. de a binecuvânta pe prieteni şi pe duşmani.31-3). nici turmele şi hotarele tale. a pomeni ceasul morţii şi a-şiîmbogăţi sufletul cu credinţă. Şi-a primit plata sa pe pământ. Bogăţiile sale se vor da altora.

Omul înţelept se întăreşte zi de zi în credinţă. ca şi bucuriile ei. îndoială şi răutate. îşi păzeşte inima de necredinţă. în mijlocul păcatelor şi faptelor rele. nici să nu ştiu când!" Aşa vorbesc smintiţii. fie fericirea. nu se ostenesc să seîmbogăţească în Dumnezeu. aşa vorbesc cei fără Dumnezeu. ca să ne grăbim a mai face bine şi a ne scăpa sufletele din focul cel veşnic. Omul înţelept lucrează zi de zi la împlinirea poruncilor lui Dumnezeu prin fapte de iertare. A Lui fie slava şi lauda. Durerile acestei lumi sunt repede trecătoare. aşa cum gospodarul priceput îşi păzeşte via de mană şi gândaci. Cine se pregăteşte de moarte. cu credinţa tare că va fi viu şi va veniînaintea feţei lui Dumnezeu. Omulînţelept nu păstrează ce are el mai scump în hambare şi grânare. milostivire şi dragoste . Omul înţelept îşiîncheie în fiecare zi socotelile cu lumea şi epregătit să pună capul jos şi să moară._. singurul lucru care nu se strică şi nu moare. Sufletul e averea cea mare. Ei se pregătesc pentru o viaţă cât mai lungă aici pe pământ. se pregătesc pentru acea viaţă. pe când dincolo nimic nu e trecător.A te pregăti de moarte înseamnă a te îmbogăţi în Dumnezeu. ci să ne cruţe aşa cum 1-a cruţat pe regele Iezechia (Isaia 38. Necredincioşii nu se pregătesc niciodată de moarte. acum şi pururea şi în vecii vecilor.şi astfel se îmbogăţeşte în Dumnezeu. Orice creştin ştie ceînseamnă pregătirea aceasta. unde măsura e nemăsurat mai mare atât a chinului cât şi a bucuriei. Dumnezeul nostru. __. Mai bine este aşadar să suferim aici puţină vreme. Iar omul cuminte şi evlavios zice: „Cum vrea Dumnezeu!" Mai bine să fii bolnav ani de-a rândul decât să mori nepregătit şi nepocăit._. Treimea cea deofiinţă şi nedespărţită. decât acolo. [Sfântul Antonie cel Mare spune: „Chibzuieşte întru sine şi să-ţi zici: Nu voi mai fi pe lume decât astăzi! Atunci nu vei păcătui niciodată împotriva lui Dumnezeu"] Nimic mai nechibzuit decât a zice: „Bine-ar fi să mor într-o clipă. Să Se milostivească şi să ne arate când se apropie de noi moartea. Cel mai scump lucru este sufletul. ci încredinţează acel lucru lui Dumnezeu. în împărăţia lui Hristos. Amin. 1-5) şi să ne dea vreme de pocăinţă. Facă-se voia lui Dumnezeu! Ne rugăm Atotvăzătorului să nu ne lovească cu moarte pe neaşteptate. se pregăteşte de viaţa veşnică.___ . La moarte le e frică să se gândească. Doar cei care cred cu adevărat în Dumnezeu şi în viaţa de dincolo se pregătesc de moarte. ci totul e veşnic: fie chinul. împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh. şi pentru ca numele noastre să se găsească în Cartea Vieţii iar feţele noastre între cei drepţi.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->