O tâlcuire minunată la Evanghelia de ieri - a morţii năpraznice

- despre sămânţa hoţiei ca zace în inima noastră – - poate înţelegem mai profund cum şi de ce au ajuns românii nişte hoţi -

Luca 12,16-21 Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! în această noapte voi cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.

Domnul nostru Iisus Hristos a venit la oameni ca să-i vindece de înclinarea spre hoţie, pentru că înclinarea aceasta este o boală sufletească grea. Dar oare fiul fură de la tatăl sau? Nu; dar sluga fură de la stăpân. În clipa în care Adam şi-a prefăcut duhul de fiu într-unui de slugă, mâna i s-a şi întins spre fructul oprit. De ce fură omul lucrul altuia? Oare pentru că îi trebuie? Adam avea totul, nimic nu-i lipsea, cu toate acestea s-a dus să fure. De ce fură omul de la om, sluga de la slugă? Pentru că s-auînvăţat mai întâi să fure de la stăpâni. Oamenii fură mai întâi de la Dumnezeu, şi apoi unul de la altul. Strămoşul omenirii şi-a întins întâi mâna să fure ce este a lui Dumnezeu şi, ca urmare, urmaşii lui fură unii de la alţii. Oamenii fură de la Dumnezeu şi de la oameni, fură de la natură şi se fură şi pe ei înşişi. Nu fură numai cu simţurile, ci cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul. Pe de altă parte, nu-i nici o faptă de hoţie la care să nu se fi întovărăşit şi diavolul. El este uneltitorul şi îmbolditorul a toată hoţia; este conducătorul şi începătorul a tot gândul hoţesc. Nici un hoţnu e singur pe lume. La furat merg întotdeauna cel puţin doi, iar al Treilea îi vede întotdeauna. Omul şi diavolul ies la furat, iar Dumnezeu îi vede. Aşa cum Eva n-a furat de la sine, ci înhăitându-se cu diavolul, nimeni n-a săvârşit vreodată fapta hoţiei decât numai în cârdăşie cu diavolul. Diavolul însă nu este numai capul şi părtaşul hoţiei, ci este şi pârâşul ei. Lui nu-i trebuie lucrurile furate, ci lui îi trebuie sufletul omului, sufletul pierdut. Lui îi trebuie dezbinarea şi ura dintre oameni, lui îi trebuie pierzarea neamului omenesc. El nu fură ca să fure, ci umblă, răcnind ca un leu, căutând

Bogatul acesta e. ne arată însuşi Domnul (Matei 13. Unii L-au ascultat. trebuie să privească la tot ceea ce are ca fiind al lui Dumnezeu. Ca să se vindece de boala hoţiei. omule. De orice lucru s-ar folosi. Că diavolul stârneşte sufletul spre toată fapta rea. prin razele de soare. că n-am unde să adun roadele mele? Bogatul acesta a strâns o asemenea recoltă. iar dacă le află acolo. Ca şi ei. un fur. pentru că a lui Dumnezeu e pâinea. se usucă şi se ruinează. sămulţumească lui Dumnezeu. Când stă la masa şi mănâncă pâine. nu se întreabămai întâi ce-i cu el şi cine lo fi pierdut. Şi nu poate să spună că tot belşugul acela i-a venit în urma vreunei deosebite strădanii. şi i-a poftit să-şi ia de toate. Domnul a spus pilda pe care o aflăm în Evanghelia de astăzi: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. dând în drum peste un sac cu bani. Dar e cu putinţă. 8). Sufletul unui hoţ înrăit se zbârceşte din ce în ce. la livezile şi viile gemând de rod. din pământul acesta întunecat! Ai picurat. să ştie că foloseşte lucrul lui Dumnezeu. prea minunate Doamne. a adus cu Sine şi a deschis înaintea oamenilor vistierii cereşti nemaipomenite. 39). împreună cu mine. ci prima lui grijă e cum să-1 ascundă mai repede. de fapt. Nu e nebun cel ce aleargă după rău când a cunoscut binele? Nu-i smintit şi caraghios hoţul care intră noaptea să fure din casa altuia o boccea cu boarfe. când un bun prieten tocmai se îndreaptă spre el cu un car de daruri scumpe? Domnul nostru Iisus Hristos. trebuie să vegheze asupra sufletului său. doar una cerându-le: să-şi cureţe mai întâi inima de lucrurile lumeşti pieritoare. omul nu şi-a ridicat ochii spre cer strigând cu bucurie: „Slavă Ţie. preamilostive Dumnezeule! Ce belşug ai scos. că nu ştia unde s-o mai pună. stricăcioase. au luat daruri şi sunt bogaţi. Şi el cugeta în sine. a început să-şi facă griji despre cum să le îngrămădească şi unde să le pună. nu al său. alţii însă au rămas cu nimicurile lor de furat." A spus el ceva de felul acesta? Nu. iubitorul de oameni. Aşa face şi hoţul care. ca nu cumva diavolul să-şi arunce pe furiş întrînsul grăunţele hoţeşti. Uitându-se la ogoarele acoperite de spice. în loc să pomenească pe Dăruitorul tuturor darurilor. zicând: Ce voi face. neasemănate. să furi de la Cel al cărui ochi e pururi deschis asupra ta? Pentru ca omul să se lepede de cârdaşul său la hoţie. la grădinile pline de zarzavaturi şi stupii revărsându-se de miere. cum să bucur pe vecinii şi pe prietenii mei din mulţimea aceasta de bunătăţi ale Tale. umplându-i poala cu darurile Tale! Acum învaţă-mă. omul trebuie săprivească ceea ce are altul că fiind tot a lui Dumnezeu. Un hoţ măcar se osteneşte cu furatul. ca un plămân ros de tuberculoză. Pentru ca omul să se păzească de apucăturile hoţeşti. că el seamănă toată neghina din suflet.pe cine să înghită (I Petru 5. de semănătorul răutăţii. cu puterea ta cea mare. să laude sfântul Tău nume şi bunătatea Ta cea nespusă. desfăşoară multă îndemânare şi isteţi- . Ca o mustrare pentru aceştia. dulceaţă în toate fructele pământului! I-ai dat fiecăruia felurita sa mireasma şi frumuseţe! Mi-ai întors înmiit pentru puţina mea trudă! Câtă milă ai avut de robul tău. îndatăsă le ardă cu focul rugăciunii.

aşadar. dar . Evharist mai întâi n-a vrut să le spună. în loc de slava lui Dumnezeu şi bucurie.care. dau rod ierburilor şi pomilor. Vedeţi ce trudă îşi pregăteşte nechibzuitul acesta! în loc să strice pe omul vechi din el şi să zidească pe cel nou. al vânturilor şi al pământului. Va trăi înconjurat de pizmă şi de blesteme. Dacă eşti milostiv şi cruţător cu dânşii. Bogatulînsă nu făcuse nimic. Hambarele vor fi tot mai noi iar sufletul tot mai bătrân. adesea mult mai multă decât plugarul sau semănătorul. Rodul îmbelşugat este darul lui Dumnezeu. îţi e cald şi bine? Gândeşte-te la cel îngheţat. şi nici n-avea cum să facă. Averea sa îl va ruina şi pe el şi pe alţii. Vedeţi cum poate folosi cineva darurile lui Dumnezeu spre a se pierde pe sine şi pe alţii? Din darurile primite spre binecuvântare îşi scoate blestem! Sfântul Ioan Gură-de-Aur dă sfat cui vrea să primească: „Ai mâncat pe săturate? Adu-ţi aminte şi de cel flămând. şi ploii. ci fără să-1 bageîn seamă pe acesta. Evharist pe nume. negăsind la unul ca acesta nimic vrednic de luat în seamă. dar acest bogat nu cheltuieşte nici un cuvânt şi nici un gând ca să mulţumească lui Dumnezeu pentru belşugul cu care 1-a miluit. nici să-i dea vreo atenţie dăruitorului. primind un dar de la cineva. Cerşetorul primind o coajă de pâine mulţumeşte cui i-o dă. la un oarecare om la care aveau să găsească lucrul căutat. el se apucă să-şi dărâme hambarele. Te-ai veselit la o petrecere? Bucură şi tu pe cel întristat. în aşa fel încât să nu rămână cumva vreun bob pe dinafară. al ploii. nici un măr în mâna vreunui nevoiaş! Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele. au aflat un bărbat simplu. soarelui. foc şi apă .me. Sufletul lui va fi nimicit de nemilostivire şi lăcomie. Ai vază pentru bogăţie? Cercetează pe nevoiaş. Rodul vechi va putrezi odată cu sufletul lui. pe el îl roade grija de a îngrămădi undeva toată aceasta nemaipomenită recoltă. iar al vecinilor de invidie şi cârtire. Ai o casă mare şi frumoasă? Făloc în ea şi celui fără adăpost. din voia lui Dumnezeu. Grânarele vor fi tot mai mari iar sufletul tot mai strâmt. pentru că nu el e stăpânul soarelui. Nici o grăunţă pentru vreo zburătoare a cerului. magaziile şi pivniţele ca să-şi facă altele. nici al dreptului său de proprietate. să nu spună nici „Mulţumesc". rezultatul vreunei intervenţii binevenite din partea bogatului. în loc de rugăciuneşi mulţumire. Acestea sunt cele patru stihii ." Doi pustnici din Egipt s-au rugat ca Dumnezeu să le descopere cine pe lume slujeşte lui Dumnezeu mai bine decât dânşii.pământ. Şi li s-a descoperit: au fost îndrumaţi într-un loc anume. iar va trebui să muncească a le strica pe acestea şi a construi şi mai mult de-atât. Săracii îl vor pizmui iar flămânzii îl vor blestema. în faţa unui asemenea har. şi pământului. să dea fuga să-şi pună darul la loc sigur. Ai ieşit vesel de la stăpân? Ai grijă ca şi slugile tale să se veselească. n-are nici un zâmbet de bucurie în faţa unei asemenea minuni. şi vântului. aer. şi sufletul tău va fi miluit când va ieşi din trup. cu creşterea vitelor îndeletnicinduse. Ţi-ai potolit setea? Aminteşte-ţi de cel însetat. Atunci pustnicii. Ajungând la locul acela. Dacă recolta de la anul are să fie tot atât deîmbelşugată. lau întrebat cum face el voia lui Dumnezeu. Grotesc ar fi omul care. Rodul îmbelşugat nu este.

dragul meu miel. odihneşte-te. Om nebun. una o cheltuia cu primirea străinilor iar a treia o întrebuinţa pentru sine şi cuminţea sa soţie. bogatul însă nici pe buze nu are numele Lui. acolo hrana care-i dă viaţă. dar bogatul nu miluieşte şi nu ajută pe nimeni. cu deşertăciunea. veseleşte-te. bea. nu sufletul. nu îndreaptă cu bogăţiile sale nici o strâmbătate. ai aici bunătăţi strânse pe multe zile!" Şi câinele se satură.stăruind. Cel ce porunceşte vremii şi morţii. Nici . Acestea auzind. După cum nu-ţi folosesc bogăţiile la grăbirea venirii tale pe lume. a sufletului cu cele trupeşti. Cum să nu moară mielul ierbivor în tovărăşia câinelui hulpav? Cum să nu moară sufletul strivit de leşul greoi al trupului? Nebunia acestui bogat nu stă însă numai în îmbierea mielului cu carne. Vedeţi cu cât mai plăcută îi este lui Dumnezeu mila decât asprimea nevoinţei! Dar bogatului din pildă nu-i pasă de Dumnezeu. mănâncă. dar mielul rămâne flămând şi va muri de foame. Sufletul se hrăneşte cu milă şi cu dreptate. El n-are decât un gând: cum să-şi mărească hambarele. ci şi în „înstăpânirea" sa asupra timpului şi a vieţii. de suflet sau de milă. blândeţea. 22-3). ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani. tot aşa nu-ţi poţi supune nici ziua morţii. când şi-a umplut bine cuşca îşi cheamă tovarăşul: „Acum. bucuria. pacea.10). şi când vorbeşte de suflet. Nici nu s-ar putea găsi cuvânt mai potrivit care să arate pierzătoarea biruinţă a trupului asupra sufletului. într-atât s-a îngroşat sufletul şi s-a făcut una cu trupul. credinţa. îi dă sufletului o mâncare pe care sufletul nu o poate mânca. Câinele îşi pune deoparte. Sufletul are nevoie de patria sa cea din cer. bea. cum să-şi îndese în ele tot ce se poate. oase şi fel de fel de zgârciuri. tot aşa nu-ţi slujesc nici la întârzierea ieşirii din ea. înfrânarea. ca acest câine cu mielul. facerea de bine. le-a dezvăluit că el tot ce câştigă cu vitele împarte în trei: o parte o da săracilor. Jitniţele sale acolo sunt. încât i s-a pierdut până şi numele. Sufletul se bucură de Dumnezeu. mănâncă. Dar ce-i mai rămâne de făcut după ce va fi isprăvit cu toate acestea? Să ne spună el însuşi: Şi voi zice sufletului meu: Suflete. bogatul toarnă gaz pe focul patimilor. de ce judeci cu pântecele iar nu cu mintea? După cum nu ţi-a stat în putere să-ţi hotărăşti ziua când te-ai născut. Auziţi însă ce răspunde Dumnezeu: Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! în această noapte voi cere de la tine sufletul tău. bunătatea. Domnul aprinde candelele vieţii pământeşti. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?Aşa a vorbit Domnul lumii şi al vieţii. Închipuiţi-vă un mieluşel uitat în cuşca câinelui. după obiceiul câinilor. nu de hambare pline. veseleşte-te. în mâna Lui el ţine viaţa a tot ce trăieşte şi suflarea întregii omeniri (Iov 12. şi tot El le stinge după cum socoteşte. s-au întors pustnicii. cu curvia. Cum să mănânce şi să bea sufletul? Trupul bea şi mănâncă rodul ţarinilor. Bogatul vrea să-1 lege pe suflet de pământ şi să-1 ţină aşa legat mulţi ani. bogatul însă îl acoperă cu beţia. La fel se poartă bogatul cu sufletul său. curăţia(Galateni 5. Vedem că el îşi pregăteşte mâncare şi băutură pentru mulţi ani. tot la trup se gândeşte. mult minunându-se de mărinimia bărbatului aceluia. sufocând sufletul cu fumul lor dezgustător. îndelungarăbdare. cu lăcomia. Te întreabă pe tine zorile şi amurgul? Te întreabă bătaia vântului şi starea lui? Tot aşa nici răstimpul vieţii tale nu depinde de tine. Dar omul acesta. Sufletul doreşte iubirea cerească. Sufletul îşi caută podoaba sa:dragostea.

. de a plânge şi a se tângui înaintea lui Dumnezeu cu căinţă. şi ultima poate să-ţi sune chiar astăzi.31-3). Toţi au lăsat bun testament şi binecuvântare urmaşilor. Nu-ţi face griji. căci aceasta este hrana sufletului tău (Matei 6. de a-şi număra păcatele sale. nici nu se va pomeni între cei fericiţi. Bogăţiile sale se vor da altora. 32). ei nu mor niciodată nepregătiţi. plăcuţii lui Dumnezeu. ca şi sufletul tău. în Legea Veche: Avraam. De ce vorbeşti de mulţi ani? Viaţa ţi se numără în clipe. nepregătiţi? Nu. îngrijeşte-te mai degrabă de împărăţia lui Dumnezeu. lăsând în urma sa lucrul neîmplinit. rugăciune şi milostenie. Şi-a primit plata sa pe pământ. veţi spune: Nu au murit atâţia drepţi în luptă. spălându-şi sufletul cu lacrimi şi cerând iertare lui Dumnezeu. Când crede omul că s-a pus la adăpost de Dumnezeu şi de oameni. sau cu ce ai să te îmbraci. şi toţi aveau. unde este plânsul şi scrâşnirea dinţilor.grânarele şi beciurile tale. Domnul sfârşeşte pilda spunând: Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu. în orice clipă Dumnezeu poate să ia ce-i al lui de la tine şi să dea altuia. şi o dată pierde familia lui. pentru mâine: ceai să mănânci. pentru ca sufletul său să-şi afle acolo un locaş. foc se coboară şi-1 nimiceşte ca pe Sodoma şi Gomora (Facere 19. în boală. Dar. pământul se deschide şi-1 înghite cum a înghiţit pe Datan şi pe Abiron (Numerii 16. Isaac. nici turmele şi hotarele tale. ce-ai să bei. Fericiţi sunt cei ce trec prin boală mai înainte de moarte! Unuia ca acesta i se dă putinţa de a privi înapoi la întreaga sa viaţa. Vedeţi cum au murit drepţii. a pomeni ceasul morţii şi a-şiîmbogăţi sufletul cu credinţă. omule. cade mort ca Anania şi Safira (Fapte 5. şi cu atât mai mult sunt aşa în vreme de război şi ispită. David. Ai grijă mai degrabă de sufletul cu care ai să stai înaintea lui Dumnezeu. numele lui Dumnezeu pe buze. Totul este al Său în cursul vieţii tale. Păcătosul pierde de două ori cu o asemenea moarte: o dată pierde el. Ei se pregătesc din vreme. Moise. pentru că moare nepocăit. de a ierta şi el pe toţi cei l-au supărat de-a-lungul vieţii. şi totul al Lui este şi după moartea ta. de a binecuvânta pe prieteni şi pe duşmani. de a-i părea rău de tot răul făcut şi de tot binele nefăcut. şi bogăţiile cereşti nu se vor arata duhului său. Inimile le sunt pururea pline de căinţă şi mărturisire şi de slăvirea numelui lui Dumnezeu. şi sufletul i se va despărţi de trup. Aşa sunt drepţii în vremuri de pace şiînflorire. de a aminti copiilor săi frica de Dumnezeu. Toţi au fost bolnavi înainte de moarte. Domnul Cel care te-a făcut pe tine. Aşa e moartea drepţilor. Toate sunt ale lui Dumnezeu. 24). aşadar. Cumplită este moartea năpraznică! Tocmai când omul se crede cel mai bine aşezat pe pământ. căreia îi dă o lovitura neaşteptată. 5. trupul său se va da pământului şi sufletul său unui loc mai negru decât pământul. Viaţa ta şi moartea ta sunt în mâinile Sale.Ce va fi cu bogatul acela? Se va despărţi dintr-o dată de bogăţiile sale. Nici o faptă bună nu-i iese în întâmpinare întru împărăţia cerurilor. ei aşteaptă în fiecare zi despărţirea de viaţă.10). Numele său nu e scris în Cartea Vieţii şi nu se va cunoaşte. Drepţii nu mor nepregătiţi. Iacov. Când un chefliu uitător de Dumnezeu e pregătit s-o ducă tot aşa mulţi ani înainte.

_. Iar omul cuminte şi evlavios zice: „Cum vrea Dumnezeu!" Mai bine să fii bolnav ani de-a rândul decât să mori nepregătit şi nepocăit. Orice creştin ştie ceînseamnă pregătirea aceasta. ca să ne grăbim a mai face bine şi a ne scăpa sufletele din focul cel veşnic. La moarte le e frică să se gândească. ci totul e veşnic: fie chinul. Doar cei care cred cu adevărat în Dumnezeu şi în viaţa de dincolo se pregătesc de moarte. ci încredinţează acel lucru lui Dumnezeu. aşa vorbesc cei fără Dumnezeu. [Sfântul Antonie cel Mare spune: „Chibzuieşte întru sine şi să-ţi zici: Nu voi mai fi pe lume decât astăzi! Atunci nu vei păcătui niciodată împotriva lui Dumnezeu"] Nimic mai nechibzuit decât a zice: „Bine-ar fi să mor într-o clipă. 1-5) şi să ne dea vreme de pocăinţă. îşi păzeşte inima de necredinţă. decât acolo. Necredincioşii nu se pregătesc niciodată de moarte. în împărăţia lui Hristos. Amin. nici să nu ştiu când!" Aşa vorbesc smintiţii. acum şi pururea şi în vecii vecilor. Omul înţelept îşiîncheie în fiecare zi socotelile cu lumea şi epregătit să pună capul jos şi să moară. Omul înţelept se întăreşte zi de zi în credinţă. pe când dincolo nimic nu e trecător. în mijlocul păcatelor şi faptelor rele. Ei se pregătesc pentru o viaţă cât mai lungă aici pe pământ. milostivire şi dragoste . unde măsura e nemăsurat mai mare atât a chinului cât şi a bucuriei. aşa cum gospodarul priceput îşi păzeşte via de mană şi gândaci. Mai bine este aşadar să suferim aici puţină vreme. Facă-se voia lui Dumnezeu! Ne rugăm Atotvăzătorului să nu ne lovească cu moarte pe neaşteptate. singurul lucru care nu se strică şi nu moare. ci să ne cruţe aşa cum 1-a cruţat pe regele Iezechia (Isaia 38. Omulînţelept nu păstrează ce are el mai scump în hambare şi grânare. A Lui fie slava şi lauda. Să Se milostivească şi să ne arate când se apropie de noi moartea. Sufletul e averea cea mare. îndoială şi răutate. Omul înţelept lucrează zi de zi la împlinirea poruncilor lui Dumnezeu prin fapte de iertare. Cine se pregăteşte de moarte.şi astfel se îmbogăţeşte în Dumnezeu. Treimea cea deofiinţă şi nedespărţită.___ . se pregăteşte de viaţa veşnică. ca şi bucuriile ei. Dumnezeul nostru.A te pregăti de moarte înseamnă a te îmbogăţi în Dumnezeu. şi pentru ca numele noastre să se găsească în Cartea Vieţii iar feţele noastre între cei drepţi. nu se ostenesc să seîmbogăţească în Dumnezeu. împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh. se pregătesc pentru acea viaţă. fie fericirea._. cu credinţa tare că va fi viu şi va veniînaintea feţei lui Dumnezeu. __. Cel mai scump lucru este sufletul. Durerile acestei lumi sunt repede trecătoare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful