O tâlcuire minunată la Evanghelia de ieri - a morţii năpraznice

- despre sămânţa hoţiei ca zace în inima noastră – - poate înţelegem mai profund cum şi de ce au ajuns românii nişte hoţi -

Luca 12,16-21 Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! în această noapte voi cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu.

Domnul nostru Iisus Hristos a venit la oameni ca să-i vindece de înclinarea spre hoţie, pentru că înclinarea aceasta este o boală sufletească grea. Dar oare fiul fură de la tatăl sau? Nu; dar sluga fură de la stăpân. În clipa în care Adam şi-a prefăcut duhul de fiu într-unui de slugă, mâna i s-a şi întins spre fructul oprit. De ce fură omul lucrul altuia? Oare pentru că îi trebuie? Adam avea totul, nimic nu-i lipsea, cu toate acestea s-a dus să fure. De ce fură omul de la om, sluga de la slugă? Pentru că s-auînvăţat mai întâi să fure de la stăpâni. Oamenii fură mai întâi de la Dumnezeu, şi apoi unul de la altul. Strămoşul omenirii şi-a întins întâi mâna să fure ce este a lui Dumnezeu şi, ca urmare, urmaşii lui fură unii de la alţii. Oamenii fură de la Dumnezeu şi de la oameni, fură de la natură şi se fură şi pe ei înşişi. Nu fură numai cu simţurile, ci cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul. Pe de altă parte, nu-i nici o faptă de hoţie la care să nu se fi întovărăşit şi diavolul. El este uneltitorul şi îmbolditorul a toată hoţia; este conducătorul şi începătorul a tot gândul hoţesc. Nici un hoţnu e singur pe lume. La furat merg întotdeauna cel puţin doi, iar al Treilea îi vede întotdeauna. Omul şi diavolul ies la furat, iar Dumnezeu îi vede. Aşa cum Eva n-a furat de la sine, ci înhăitându-se cu diavolul, nimeni n-a săvârşit vreodată fapta hoţiei decât numai în cârdăşie cu diavolul. Diavolul însă nu este numai capul şi părtaşul hoţiei, ci este şi pârâşul ei. Lui nu-i trebuie lucrurile furate, ci lui îi trebuie sufletul omului, sufletul pierdut. Lui îi trebuie dezbinarea şi ura dintre oameni, lui îi trebuie pierzarea neamului omenesc. El nu fură ca să fure, ci umblă, răcnind ca un leu, căutând

Sufletul unui hoţ înrăit se zbârceşte din ce în ce. zicând: Ce voi face. omul trebuie săprivească ceea ce are altul că fiind tot a lui Dumnezeu. de fapt. 8). Domnul a spus pilda pe care o aflăm în Evanghelia de astăzi: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. desfăşoară multă îndemânare şi isteţi- ." A spus el ceva de felul acesta? Nu. trebuie să privească la tot ceea ce are ca fiind al lui Dumnezeu. neasemănate. ca nu cumva diavolul să-şi arunce pe furiş întrînsul grăunţele hoţeşti. ne arată însuşi Domnul (Matei 13. Aşa face şi hoţul care. în loc să pomenească pe Dăruitorul tuturor darurilor. Unii L-au ascultat. 39). să furi de la Cel al cărui ochi e pururi deschis asupra ta? Pentru ca omul să se lepede de cârdaşul său la hoţie. prin razele de soare. să laude sfântul Tău nume şi bunătatea Ta cea nespusă. Pentru ca omul să se păzească de apucăturile hoţeşti. Ca să se vindece de boala hoţiei. să ştie că foloseşte lucrul lui Dumnezeu. a adus cu Sine şi a deschis înaintea oamenilor vistierii cereşti nemaipomenite. sămulţumească lui Dumnezeu. a început să-şi facă griji despre cum să le îngrămădească şi unde să le pună. iar dacă le află acolo. de semănătorul răutăţii. nu se întreabămai întâi ce-i cu el şi cine lo fi pierdut. se usucă şi se ruinează. Când stă la masa şi mănâncă pâine. că n-am unde să adun roadele mele? Bogatul acesta a strâns o asemenea recoltă. doar una cerându-le: să-şi cureţe mai întâi inima de lucrurile lumeşti pieritoare. dând în drum peste un sac cu bani. Dar e cu putinţă. dulceaţă în toate fructele pământului! I-ai dat fiecăruia felurita sa mireasma şi frumuseţe! Mi-ai întors înmiit pentru puţina mea trudă! Câtă milă ai avut de robul tău. preamilostive Dumnezeule! Ce belşug ai scos. cu puterea ta cea mare. Uitându-se la ogoarele acoperite de spice. au luat daruri şi sunt bogaţi. De orice lucru s-ar folosi. Ca o mustrare pentru aceştia. cum să bucur pe vecinii şi pe prietenii mei din mulţimea aceasta de bunătăţi ale Tale. iubitorul de oameni. ci prima lui grijă e cum să-1 ascundă mai repede. îndatăsă le ardă cu focul rugăciunii. împreună cu mine. Bogatul acesta e. Ca şi ei. nu al său. stricăcioase. la livezile şi viile gemând de rod. omul nu şi-a ridicat ochii spre cer strigând cu bucurie: „Slavă Ţie. umplându-i poala cu darurile Tale! Acum învaţă-mă. Şi el cugeta în sine. că nu ştia unde s-o mai pună. Un hoţ măcar se osteneşte cu furatul. la grădinile pline de zarzavaturi şi stupii revărsându-se de miere. pentru că a lui Dumnezeu e pâinea. trebuie să vegheze asupra sufletului său. ca un plămân ros de tuberculoză. Şi nu poate să spună că tot belşugul acela i-a venit în urma vreunei deosebite strădanii. Nu e nebun cel ce aleargă după rău când a cunoscut binele? Nu-i smintit şi caraghios hoţul care intră noaptea să fure din casa altuia o boccea cu boarfe. prea minunate Doamne. alţii însă au rămas cu nimicurile lor de furat. că el seamănă toată neghina din suflet. şi i-a poftit să-şi ia de toate. din pământul acesta întunecat! Ai picurat. un fur. omule. Că diavolul stârneşte sufletul spre toată fapta rea. când un bun prieten tocmai se îndreaptă spre el cu un car de daruri scumpe? Domnul nostru Iisus Hristos.pe cine să înghită (I Petru 5.

lau întrebat cum face el voia lui Dumnezeu. Rodul vechi va putrezi odată cu sufletul lui. Ai o casă mare şi frumoasă? Făloc în ea şi celui fără adăpost. ci fără să-1 bageîn seamă pe acesta. Vedeţi cum poate folosi cineva darurile lui Dumnezeu spre a se pierde pe sine şi pe alţii? Din darurile primite spre binecuvântare îşi scoate blestem! Sfântul Ioan Gură-de-Aur dă sfat cui vrea să primească: „Ai mâncat pe săturate? Adu-ţi aminte şi de cel flămând. iar va trebui să muncească a le strica pe acestea şi a construi şi mai mult de-atât. Va trăi înconjurat de pizmă şi de blesteme. nici să-i dea vreo atenţie dăruitorului. dar acest bogat nu cheltuieşte nici un cuvânt şi nici un gând ca să mulţumească lui Dumnezeu pentru belşugul cu care 1-a miluit. nici al dreptului său de proprietate. şi nici n-avea cum să facă. cu creşterea vitelor îndeletnicinduse. Evharist mai întâi n-a vrut să le spună. nici un măr în mâna vreunui nevoiaş! Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele. magaziile şi pivniţele ca să-şi facă altele. Grânarele vor fi tot mai mari iar sufletul tot mai strâmt.care. dau rod ierburilor şi pomilor. în faţa unui asemenea har. iar al vecinilor de invidie şi cârtire. n-are nici un zâmbet de bucurie în faţa unei asemenea minuni. soarelui. Dacă eşti milostiv şi cruţător cu dânşii. au aflat un bărbat simplu. aşadar. Şi li s-a descoperit: au fost îndrumaţi într-un loc anume. Săracii îl vor pizmui iar flămânzii îl vor blestema. negăsind la unul ca acesta nimic vrednic de luat în seamă. Te-ai veselit la o petrecere? Bucură şi tu pe cel întristat. Ai vază pentru bogăţie? Cercetează pe nevoiaş. şi vântului. Nici o grăunţă pentru vreo zburătoare a cerului. în aşa fel încât să nu rămână cumva vreun bob pe dinafară. pentru că nu el e stăpânul soarelui. Grotesc ar fi omul care. Hambarele vor fi tot mai noi iar sufletul tot mai bătrân. la un oarecare om la care aveau să găsească lucrul căutat. al ploii. Evharist pe nume. în loc de slava lui Dumnezeu şi bucurie.pământ. primind un dar de la cineva. adesea mult mai multă decât plugarul sau semănătorul. Ţi-ai potolit setea? Aminteşte-ţi de cel însetat. Bogatulînsă nu făcuse nimic. Rodul îmbelşugat este darul lui Dumnezeu. Dacă recolta de la anul are să fie tot atât deîmbelşugată. să nu spună nici „Mulţumesc". Averea sa îl va ruina şi pe el şi pe alţii. foc şi apă . Sufletul lui va fi nimicit de nemilostivire şi lăcomie. în loc de rugăciuneşi mulţumire. şi sufletul tău va fi miluit când va ieşi din trup. Vedeţi ce trudă îşi pregăteşte nechibzuitul acesta! în loc să strice pe omul vechi din el şi să zidească pe cel nou. Acestea sunt cele patru stihii . el se apucă să-şi dărâme hambarele. rezultatul vreunei intervenţii binevenite din partea bogatului. pe el îl roade grija de a îngrămădi undeva toată aceasta nemaipomenită recoltă. aer. şi pământului." Doi pustnici din Egipt s-au rugat ca Dumnezeu să le descopere cine pe lume slujeşte lui Dumnezeu mai bine decât dânşii. Ajungând la locul acela. îţi e cald şi bine? Gândeşte-te la cel îngheţat. Atunci pustnicii. al vânturilor şi al pământului. din voia lui Dumnezeu.me. şi ploii. Rodul îmbelşugat nu este. dar . Ai ieşit vesel de la stăpân? Ai grijă ca şi slugile tale să se veselească. Cerşetorul primind o coajă de pâine mulţumeşte cui i-o dă. să dea fuga să-şi pună darul la loc sigur.

după obiceiul câinilor.stăruind. dar mielul rămâne flămând şi va muri de foame. facerea de bine. Domnul aprinde candelele vieţii pământeşti. îndelungarăbdare. Dar omul acesta. cu curvia. Vedeţi cu cât mai plăcută îi este lui Dumnezeu mila decât asprimea nevoinţei! Dar bogatului din pildă nu-i pasă de Dumnezeu. El n-are decât un gând: cum să-şi mărească hambarele. bogatul însă îl acoperă cu beţia. Sufletul se bucură de Dumnezeu. tot aşa nu-ţi poţi supune nici ziua morţii. bogatul însă nici pe buze nu are numele Lui. Sufletul îşi caută podoaba sa:dragostea. ai aici bunătăţi strânse pe multe zile!" Şi câinele se satură. bunătatea. a sufletului cu cele trupeşti. mănâncă. 22-3). Nici nu s-ar putea găsi cuvânt mai potrivit care să arate pierzătoarea biruinţă a trupului asupra sufletului. Cum să nu moară mielul ierbivor în tovărăşia câinelui hulpav? Cum să nu moară sufletul strivit de leşul greoi al trupului? Nebunia acestui bogat nu stă însă numai în îmbierea mielului cu carne.10). După cum nu-ţi folosesc bogăţiile la grăbirea venirii tale pe lume. înfrânarea. cu lăcomia. curăţia(Galateni 5. Om nebun. credinţa. Te întreabă pe tine zorile şi amurgul? Te întreabă bătaia vântului şi starea lui? Tot aşa nici răstimpul vieţii tale nu depinde de tine. şi tot El le stinge după cum socoteşte. Dar ce-i mai rămâne de făcut după ce va fi isprăvit cu toate acestea? Să ne spună el însuşi: Şi voi zice sufletului meu: Suflete. tot aşa nu-ţi slujesc nici la întârzierea ieşirii din ea. s-au întors pustnicii. le-a dezvăluit că el tot ce câştigă cu vitele împarte în trei: o parte o da săracilor. una o cheltuia cu primirea străinilor iar a treia o întrebuinţa pentru sine şi cuminţea sa soţie. mănâncă. Sufletul se hrăneşte cu milă şi cu dreptate. ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani. dragul meu miel. La fel se poartă bogatul cu sufletul său. oase şi fel de fel de zgârciuri. Acestea auzind. sufocând sufletul cu fumul lor dezgustător. şi când vorbeşte de suflet. blândeţea. Închipuiţi-vă un mieluşel uitat în cuşca câinelui. ci şi în „înstăpânirea" sa asupra timpului şi a vieţii. în mâna Lui el ţine viaţa a tot ce trăieşte şi suflarea întregii omeniri (Iov 12. veseleşte-te. Auziţi însă ce răspunde Dumnezeu: Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! în această noapte voi cere de la tine sufletul tău. acolo hrana care-i dă viaţă. nu de hambare pline. bogatul toarnă gaz pe focul patimilor. într-atât s-a îngroşat sufletul şi s-a făcut una cu trupul. Câinele îşi pune deoparte. îi dă sufletului o mâncare pe care sufletul nu o poate mânca. de ce judeci cu pântecele iar nu cu mintea? După cum nu ţi-a stat în putere să-ţi hotărăşti ziua când te-ai născut. odihneşte-te. de suflet sau de milă. încât i s-a pierdut până şi numele. Cum să mănânce şi să bea sufletul? Trupul bea şi mănâncă rodul ţarinilor. Jitniţele sale acolo sunt. Cel ce porunceşte vremii şi morţii. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?Aşa a vorbit Domnul lumii şi al vieţii. Bogatul vrea să-1 lege pe suflet de pământ şi să-1 ţină aşa legat mulţi ani. veseleşte-te. Vedem că el îşi pregăteşte mâncare şi băutură pentru mulţi ani. tot la trup se gândeşte. pacea. bea. Sufletul are nevoie de patria sa cea din cer. nu îndreaptă cu bogăţiile sale nici o strâmbătate. bucuria. cum să-şi îndese în ele tot ce se poate. nu sufletul. Nici . bea. dar bogatul nu miluieşte şi nu ajută pe nimeni. mult minunându-se de mărinimia bărbatului aceluia. când şi-a umplut bine cuşca îşi cheamă tovarăşul: „Acum. cu deşertăciunea. ca acest câine cu mielul. Sufletul doreşte iubirea cerească.

a pomeni ceasul morţii şi a-şiîmbogăţi sufletul cu credinţă. 32). De ce vorbeşti de mulţi ani? Viaţa ţi se numără în clipe. sau cu ce ai să te îmbraci. în boală. şi cu atât mai mult sunt aşa în vreme de război şi ispită. nepregătiţi? Nu. Toţi au fost bolnavi înainte de moarte. pământul se deschide şi-1 înghite cum a înghiţit pe Datan şi pe Abiron (Numerii 16. de a binecuvânta pe prieteni şi pe duşmani. Vedeţi cum au murit drepţii. Aşa sunt drepţii în vremuri de pace şiînflorire. Isaac. 5. Domnul sfârşeşte pilda spunând: Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu. 24). Numele său nu e scris în Cartea Vieţii şi nu se va cunoaşte. Bogăţiile sale se vor da altora. foc se coboară şi-1 nimiceşte ca pe Sodoma şi Gomora (Facere 19. îngrijeşte-te mai degrabă de împărăţia lui Dumnezeu. Când un chefliu uitător de Dumnezeu e pregătit s-o ducă tot aşa mulţi ani înainte. rugăciune şi milostenie. omule. de a plânge şi a se tângui înaintea lui Dumnezeu cu căinţă. şi ultima poate să-ţi sune chiar astăzi. de a ierta şi el pe toţi cei l-au supărat de-a-lungul vieţii. nici turmele şi hotarele tale. Totul este al Său în cursul vieţii tale. ca şi sufletul tău. Nici o faptă bună nu-i iese în întâmpinare întru împărăţia cerurilor. Nu-ţi face griji. şi sufletul i se va despărţi de trup. Moise. ei aşteaptă în fiecare zi despărţirea de viaţă. lăsând în urma sa lucrul neîmplinit. cade mort ca Anania şi Safira (Fapte 5. şi totul al Lui este şi după moartea ta. Şi-a primit plata sa pe pământ. de a-i părea rău de tot răul făcut şi de tot binele nefăcut. de a-şi număra păcatele sale. Fericiţi sunt cei ce trec prin boală mai înainte de moarte! Unuia ca acesta i se dă putinţa de a privi înapoi la întreaga sa viaţa. . şi toţi aveau. pentru ca sufletul său să-şi afle acolo un locaş. Dar. Aşa e moartea drepţilor. Cumplită este moartea năpraznică! Tocmai când omul se crede cel mai bine aşezat pe pământ. unde este plânsul şi scrâşnirea dinţilor. căci aceasta este hrana sufletului tău (Matei 6. ce-ai să bei. Când crede omul că s-a pus la adăpost de Dumnezeu şi de oameni. Domnul Cel care te-a făcut pe tine. spălându-şi sufletul cu lacrimi şi cerând iertare lui Dumnezeu. şi o dată pierde familia lui. căreia îi dă o lovitura neaşteptată. nici nu se va pomeni între cei fericiţi. Toate sunt ale lui Dumnezeu. Iacov. de a aminti copiilor săi frica de Dumnezeu. aşadar.31-3). veţi spune: Nu au murit atâţia drepţi în luptă. Păcătosul pierde de două ori cu o asemenea moarte: o dată pierde el. ei nu mor niciodată nepregătiţi. David.10). Ei se pregătesc din vreme. în orice clipă Dumnezeu poate să ia ce-i al lui de la tine şi să dea altuia. plăcuţii lui Dumnezeu.Ce va fi cu bogatul acela? Se va despărţi dintr-o dată de bogăţiile sale. numele lui Dumnezeu pe buze. Inimile le sunt pururea pline de căinţă şi mărturisire şi de slăvirea numelui lui Dumnezeu. Viaţa ta şi moartea ta sunt în mâinile Sale. Ai grijă mai degrabă de sufletul cu care ai să stai înaintea lui Dumnezeu. în Legea Veche: Avraam.grânarele şi beciurile tale. şi bogăţiile cereşti nu se vor arata duhului său. pentru că moare nepocăit. Toţi au lăsat bun testament şi binecuvântare urmaşilor. trupul său se va da pământului şi sufletul său unui loc mai negru decât pământul. Drepţii nu mor nepregătiţi. pentru mâine: ceai să mănânci.

decât acolo.A te pregăti de moarte înseamnă a te îmbogăţi în Dumnezeu. Cine se pregăteşte de moarte. Omulînţelept nu păstrează ce are el mai scump în hambare şi grânare. Sufletul e averea cea mare. Doar cei care cred cu adevărat în Dumnezeu şi în viaţa de dincolo se pregătesc de moarte. milostivire şi dragoste . Amin. ca să ne grăbim a mai face bine şi a ne scăpa sufletele din focul cel veşnic. __. ci încredinţează acel lucru lui Dumnezeu. A Lui fie slava şi lauda. în împărăţia lui Hristos. Iar omul cuminte şi evlavios zice: „Cum vrea Dumnezeu!" Mai bine să fii bolnav ani de-a rândul decât să mori nepregătit şi nepocăit. Omul înţelept îşiîncheie în fiecare zi socotelile cu lumea şi epregătit să pună capul jos şi să moară. ci totul e veşnic: fie chinul. îndoială şi răutate. se pregătesc pentru acea viaţă._. Ei se pregătesc pentru o viaţă cât mai lungă aici pe pământ. fie fericirea. în mijlocul păcatelor şi faptelor rele. Orice creştin ştie ceînseamnă pregătirea aceasta._. se pregăteşte de viaţa veşnică. Treimea cea deofiinţă şi nedespărţită. Cel mai scump lucru este sufletul. Omul înţelept lucrează zi de zi la împlinirea poruncilor lui Dumnezeu prin fapte de iertare. ca şi bucuriile ei. pe când dincolo nimic nu e trecător. îşi păzeşte inima de necredinţă. [Sfântul Antonie cel Mare spune: „Chibzuieşte întru sine şi să-ţi zici: Nu voi mai fi pe lume decât astăzi! Atunci nu vei păcătui niciodată împotriva lui Dumnezeu"] Nimic mai nechibzuit decât a zice: „Bine-ar fi să mor într-o clipă. Dumnezeul nostru. Omul înţelept se întăreşte zi de zi în credinţă. Facă-se voia lui Dumnezeu! Ne rugăm Atotvăzătorului să nu ne lovească cu moarte pe neaşteptate. nu se ostenesc să seîmbogăţească în Dumnezeu. Durerile acestei lumi sunt repede trecătoare. unde măsura e nemăsurat mai mare atât a chinului cât şi a bucuriei. aşa vorbesc cei fără Dumnezeu. singurul lucru care nu se strică şi nu moare. ci să ne cruţe aşa cum 1-a cruţat pe regele Iezechia (Isaia 38. şi pentru ca numele noastre să se găsească în Cartea Vieţii iar feţele noastre între cei drepţi. cu credinţa tare că va fi viu şi va veniînaintea feţei lui Dumnezeu.___ . nici să nu ştiu când!" Aşa vorbesc smintiţii. La moarte le e frică să se gândească.şi astfel se îmbogăţeşte în Dumnezeu. Mai bine este aşadar să suferim aici puţină vreme. Necredincioşii nu se pregătesc niciodată de moarte. Să Se milostivească şi să ne arate când se apropie de noi moartea. 1-5) şi să ne dea vreme de pocăinţă. acum şi pururea şi în vecii vecilor. împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh. aşa cum gospodarul priceput îşi păzeşte via de mană şi gândaci.