Familia si unitatea creatiei

1
 INTRODUCERE

Familia este o creatie sfanta pentru ca ea a fost instituita de catre insusi Dumnezeu in Rai
fiind formata dintr-un barbat si o femeie ca rezultat al iubirii dintre cei doi. Ea are ca si menire
principala procrearea, apoi intregirea omului si mai apoi sfintirea si mantuirea ei prin refacerea
legaturii cu Dumnezeu.

Motiul principal pentru care am ales să scriu despre subiectul intitulat “Familia si unitatea
creatiei” este pentru a arata cat de importanta este institutia familiei in societate si in devenirea
unui om, fiind un element definitoriu al bunului mers al lumii si al mantuirii omului.

Lucrarea de fata isi propune o exegeza asupra unor pasaje scripturistice din Facere pentru
a scoatere in evidenta a motivului pentru care insitutia familiei este cruciala pentru om si
societate spre dobandirea armoniei si desavarsiri.

Cele mai importante surse pe care le-am folosit în lucrarea de față sunt Familia in lumina
referatului biblic despre creatie (I)- Iosif Stancovici, Familia in lumina referatului biblic despre
creatie (II)- Iosif Stancovici si Iconomia Mantuirii si randuieli ale Bisericii mente sa
apere/pazeasca familia-Ioan Chirila.

Pe aceste lucrari de specialitate am creat bazele lucrarii de fata pentru a forma si a ajunge
la scopul acestei lucrarii, acesta fiind constientizarea faptului ca omenirea are ca si pilon
principal de sustinere familia, care ne garanteaza bunastarea societatii si familiei noastre. Prin
urmare rolul nostru este cel de a proteja aceasta institutie divina cu orice pret si sa o aducem la
asemanarea ei cu Sfanta Biserica, locas al Duhului Sfant spre a ajunge la sfintirea si mantuirea
noastra.

2
 1. Familiei- “piatra cea din capul unghiului”

Omul este o fiinta complexa fiind caracterizata ca o fiinta rationala, morala etc. dar pe
langa toate acestea ea este caracterizata si ca o fiinta sociala. Aceasta se observa inca din
momentul creatiei sale cand Domnul a facut observatia ca el are nevoie de un partener,
singuratatea nefiindu-i buna. Astfel se naste primul mediu de acest fel care este familia, ce
reprezinta prima etapa din educarea si dezvoltarea lui, urmand apoi Biserica si mai apoi urmand -
dupa ce a fost initiat in societate - scoala. Modul in care apare familia este in urma unirii prin
iubirea dintre un barbat si o femeie, iubirea dintre cei doi reprezentand inceputul familiei care
este sustinuta de doi piloni de rezistenta, iubirea si legatura trainica si nedespartita dintre cei doi.
Familia si bunul mers al ei are un rol foarte important in societate, armonia dinauntrul ei fiind
estentiala pentru bunastarea societatii si a poporului, pentru vitalitatea, prospetimea si bunele
moravuri ale lor, ridicand poporul pe cele mai inalte culmi. Totusi pentru ca aceasta institutie se
afla in lumea cazuta avem si o alta partea a monedei, a familiei dezbinate si imorale care la
randul ei are un impact asupra societatii, dar care spre dosebire de primul, este unul negativ
avand ca posibile efecte prabusirea societatii. Astfel familia este “piatra cea din capul unghiului”
care daca este baza societatii acea societate va fi una sanatoasa si trainica. Familia in timpurile
biblice a reprezenta sau a avut o insemnatate foarte mare pentru evrei, fiind pentru ei si cum este
si firesc “piatra cea din capul unghiului”, acestia luand toate masurile pentru a o proteja si pentru
a evita orice erodare a acestei institutii. Familia evreiasca in Scriptura avea o intelegere mult mai
larga decat cea pe care o cunoastem cu totii, astfel ca pe langa familia formata din parintii si
copii, mai existau inca trei forme prin care era perceputa familia. Celelalte forme erau familia
perceputa ca si clan, adica o grupare de familii care erau rude intre ele , dupa care urma gruparea
ca si trib, ce era alcatuit din mai multe clanuri iar la final poporul sau natiunea, acesta din urma
fiind o parte a familiei extinse care este neamul omenesc. Astfel familia este formata dintr-o
legatura interna foarte stransa intre membrii de la cea mai mica forma a perceperii familiei,
familia ca institutie, pana la cea mai mare forma a familiei care este natiunea si omenirea ca
neam. Daca familia ca institutie este legata prin legaturi de sange, de apartenenta si de iubire,
legaturi asemanatoare exista si in familia perceputa ca natiune.1
1
A se vedea IOSIF STANCOVICI, „Familia in lumina referatului biblic despre creatie (I)”, Mitropolia Banatului (2010),
pp. 116–118.

3
 Prima familie a neamului omenesc care de altfel a fos instituita de insasi Dumnezeu a fost
cea formata din primii oameni Adam si Eva. Momentul acela din Rai si starea pe care o avea
acea familie a reprezentat modelul ideal al familiei si etalonul de urmat al oricarei familii pentru
ca acea perioada a fost marcata de fericirea si de bunastarea cea mai mare pe care istoria
insitutiei familiei a cunoscut-o vreodata in existenta sa. Tot ce s-a intamplat de atunci inainte nu
a fost decat o decadere a starii ei, fiind marcata de suferinte constante datorate indepartarii si
nesocotirii voii lui Dumnezeu care a inceput prin nerespectarea poruncii date de Dumnezeu in
Rai. Familia din momentul acela pana la momentul venirii lui Iisus a fost marcata de decadenta,
depravare, umilinta si de lipsa de directie. Odata cu venirea Lui, casatoria a fost adusa la rang de
Taina fiind astfel familia restaurata si adusa de la ruina in care a fost dusa de pacat la sfintenia pe
care o merita de cuviinta. Astfel a fost readusa la suprafata importanta ei in bunul mers al vietii
omului. I-a oferit acestuia o conduita dupa care sa se conduca spre a prospera, atat ca individ, cat
si ca familie dar si in relatia cu Dumnezeu.2

Daca dupa cadere omului din Rai, familia a suferit cadere dupa cadere pana la venirea lui
Iisus iar dupa venire a existat o perioada de stabilitate a acestei institutii. Totusi pentru ca nu se
mai afla in starea ideala din Rai, existenta ei la fel ca cea a omului s-a aflat intr-o continua lupta
de supravietuire. Aceasta lupta pentru supravietuire are loc impotriva celui rau care are ca scop
distrugerea acesteia prin pervertirea ei si a structurii acesteia, instrumentele cele mai folosite si
mai vizibile luand diferite forme printre care ideologiille si teoriilor stiintifice prin care incearca
sa rezideasca pilonii familiei dati de Iisus, dupa chipul si dupa asemanarea ideologilor si a
sustinatorilor acestora, fiind in majoritatea cazurilor o imagine pervertita - chipul lui Dumnezeu
in ei fiind pervertit – care este impusa cu forta, prin abordari asemanatoare sistemelor totalitare
fiind asemanatoare am putea spune tablourilor ce-l infatiseaza pe un dictator impuse in fiecare
spatiu locuibil al societatii in ciuda respingerii lui ca si conducator. Acest proces a inceput in
zilele noastre prin transferul autoritatii de la Biserica si Scriptura ca si garant al tuturor lucrurilor
ce tin de societate, moralitate, etica, etc. la stiinta ca si autoritate principala in aceste chestiuni,
Biserica si tot ce tine de ea fiind mutate la periferia societatii si atribuindui-se un caracter
personal si privat nu public. Astfel asa zisa autoritate academica considera Scriptura si Biserica a
nu mai fi farul calauzitor al omenirii - intelegerea propriei origini, a motivului existentei sale si a
modului in care ar trebui sa traiasca – fiind inlocuint cu un alt far calauzitor dupa care ar trebui
2
IOSIF STANCOVICI, „Familia in lumina referatului biblic despre creatie (I)”, pp. 118–119.

4
sa se orienteze lumea, stiinta, care afirma pentru inceput faptul ca omenirea a fost produsul unui
accident si nu rezultatul iubirii lui Dumnezeu. Cateva din teoriile si ideologiile care au promovat
acest mod de gandire sunt teoria lui Darwin ce promoveaza evolutionismul care a avut un impact
mare in societate afectand credinta oamenilor care au inceput sa se debaraseze de Biblie
incepand astfel sa respinga exista unui Dumnezeu creator. Pe langa asta, aceasta teorie a stat la
baza ideologiei comuniste care dupa cum am aflat in istoria recenta a provocat multa suferinta
omenirii, promotorii ei au intervenit in sistemul educational schimband si impunand aceasta
teorie ca unicul si singurul adevar existent, orice continut religios fiind marginalizat. Motivul din
spatele acestor atitudini ostile impotriva Scripturii si a Bisericii sunt datorate perspectivei lor
asupra celor doua, o perspectiva ingusta care considera ca Biblia nu este altceva decat un
document ce apartine unei societatii antice din timpuri stravechi unde sunt consemnate modul in
care acea societate percepe lumea si a modul in care considerau ca trebuie traita, fara a fi
universal valabila ci valabila pentru acel popor in timpul si contextual respectiv, nefiind
nicidecum o sursa de intelepciune calauzitoare pentru umanitate. Ei vad Biblia ca fiind pura
literatura iar pentru ca este literature ea nu are capacitatea de ilumina sau de instruire morala,
rezumandu-se la a cerceta Biblia precum o simpla opera literara a lumii antice (critic si istoric).
Aceasta perceptie este amplificata si de interpretarile fundamentaliste ale Scripturii care nu ajuta
deloc la contracararea acestui mod de interpretare a Biblia. Interpretarile fundamentalistilor desi
sunt uneori bine intentionata totusi fiind marcate de simplitatea nascuta din lipsa aparatului critic
si reflexiv, a capacitatii intelectuale sarace (care ii face evitanti spre amplecarea catre texele
amigue abordant doar textele simpliste), a ingustimi mintii si a orizontului ei, nu sunt capabilii sa
actualizeze continutul biblic la timpurile noastre, toate acestea avand ca rezultat neputinta de a
furniza societatii un adevar dezinteresat, dand astfel posibilitatea unor perspective ca cea de sus
sa se nasca si sa se raspandeasca. Altii sustinatori ai stiintei si opozanti ai Bisericii si Scripturii
apartin sferei politice cu precadere promotorilor de ideologii precum cea marxista, feminista,
LGBTQ sau antropocentrista care datorita faptului ca Biblia si continutul ei intra in coliziune cu
ideile sustinute de aceste ideologiii, ele considera Biserica si Biblia un inamic al existentei lor,
actionand in consecinta spre a o defaima si a o distruge punandu-i la indoiala inspiratia
dumnezeiasca si autoritatea ei. Aceste ideologii actioneaza impotriva familiei de la nivelul cel
mai mic al ei, familia ca institutie pervertind alcatuirea si ierarhia acesteia pana la cel mai mare
nivel care este natiunea, ideologia comunista fiind cea care a rupt Biserica si Scriptura din

5
societate pentru a o inlocui cu ateismul. Toate aceste ideologii sunt politici anti-familiste care au
ca si scop transformarea sau mai bine zis pervertirea relatiilor sociale care vor duce spre
eradicarea familiei traditionale si destituirea revelatiilor biblice ca izvor al iluminarii oamenilor
si etalon al umanitatii. Putem vedea unde au dus toate aceste ideologii nascute din intelctul pur al
omului care se rezuma doar la sine ca centru al universului, vedem o omenire ce se afla intr-o
stare critica, intr-o criza sufleteasca de sens al vietii datorita acestui intelect lipsit de Dumnezeu
ce a adus in umanitate si in spiritual ei un relativism moral, cinism, nihilism si agnosticism.
Toate aceste crize au facut ca omul sa-si reconsidere mai intai pozitia in lume, incepand prin a fi
de acord ca stiinta nu poate da toate raspunsurile recunoscand ca religia isi are locul ei in lume
fiindu-i folositoare omului. Mai apoi criza morala la adus din nou pe om la paginile Sfintei
Scripturi propovaduita de Biserica, la pedagogul si la calauzitorul omului catre sensul vietii lui
care este Dumnezeu, motivul fiind actualitatea Scriptura in orice moment al timpului. Scriptura
propovaduita de catre Iisus Hristos reprezinta astfel pentru intreaga omenire salvarea, colacul de
salvare al omenirii, care a mai salvat omenirea de la astfel de caderii, a salvat-o de la sclavie,
inegalitate de orice fel, de ratacire si de osanda vesnica, ea promovand pacea si buna intelegere
intre oameni. Prin urmare este gresit sa incercam sa atacam singurul lucru care a facut cel mai
mare bine umanitatii, care a adus la inflorirea civilizatiilor care au imbratisat invatatura Lui, care
a fost un pedagog, un calauzitor si un datator de sens al omenirii.3

2. Familia in Rai

Actul de creatie al omului este vazut ca un lucru superior al lui Dumnezeu depasind toate
celelalte creatii dar in acelasi timp si unul nobil, rezultat al iubirii Sale pentru om, ca el sa se
impartaseasca de ea si totodata sa o ofere la randul sau. Aceasta iubire se impartasesete si intre
barbat si femeie care intemeiaza familia, o unitate care inseamna o imbinare, o completare
reciproca a unuia cu celalalt si care are ca rezultat nasterea unor noi oameni trasnmitandu-se
astfel chipul Domnului, fiind in acelasi timp si participanti la actul de creatie al omenirii.
Barbatul si femeia fiind ambii purtatori ai chipului lui Dumnezeu (in Facere, chipul lui
Dumnezeu fiind atribuit intregii omenirii care este perceputa ca o familie) au aceleasi daruri si
responsabilitati, (stapani ai creatiei, creatori de viata prin nastere de copii, cresterea si educarea

3
IOSIF STANCOVICI, „Familia in lumina referatului biblic despre creatie (I)”, pp. 119–124.

6
lor, stabilirea unei relatii de egalitate si complementaritate intre sot si sotie) ei sunt prima familie
creata de Dumnezeu din care s-a nascut intreg neamul omenesc. Lucrul care diferenteaza familia
formata de Adam si Eva de familia cunoscuta de noi astazi, de imaginea traditionala a familiei,
format din barbat si femeie, este alcatuirea ei, ea fiind formata nu din doi membrii ci din trei, un
triunghi, ce-l includea si pe Creator, Dumnezeu- barbat-femeie. Aceasta forma a familiei, familia
edenica, Dumnezeu stabileste ca ea sa fie model al familiei de pe pamant, Biserica luand acesta
norma si propovaduind-o oamenilor, cateva din norme fiind faptul ca familiile trebuie sa il aiba
pe Dumnezeu in mijlocul lor, sa fie monogama, sotul si sotia trebuie sa se implineasca unul pe
altul in fiecare aspect al vietii, spiritual, intelectual, afectiv si biologic.4

Complementaritatea dintre un barbat si o femeie are loc in momentul in care cei doi se
afla la acelasi nivel de dezvoltare, dezvoltare ce ne este descoperita de Scriptura si care expune
cursul natural de dezvoltare pe care cei doi il urmeaza in timp si care este aseamanator unei
evoluti. Astfel cei doi au trei etape de dezvoltare pe parcurusl vietii, Adam incep de la stadiul de
barbat urcand mai apoi la cel de sot si la sfarsit la cel de tata, la fel si in ceea ce opriveste pe Eva,
mai intai se afla in stafiul de femeie apoi de sotie si la sfarsit de mama. Aceste trei etape sunt
marcate de schimbari de caracter, atitudine, comportament etc. fiecare schimbare participand la
crearea noii identitatii si a noii realitati in parcursului firesc al vietii de familie. Prin aceasta
categorisire putem sa ne facem o oarecare idee referitoare si la ceea ce inseamna o completare
reciproca a barbatului si femeii despre care am vorbit. Putem deduce astfel ca pentru crearea
armonie in familie, fiecare etapa de dezvoltare a barbatului si a femeii trebuie sa corespunda si sa
aiba loc in acelasi timp, pentru a se crea armonie, altfel daca partea barbateasca s-ar afla in prima
etapa de dezvoltare in momentul in care se afla in relatie cu o femeie iar femeie se afla in a doua
etapa de dezvoltare, cele doua identitatii nu vor corespunde, interesele si preocuparile fiind
diferite. Un alt aspect oferit de pasajele scripturistice este firescul omului de a avea pereche,
evidentiindu-se faptul ca omul nu trebuie sa fie singur pentru ca el este o fiinta sociabila. Femeia
este pereche a barbatului fiind creata, din coasta lui Adam ca ajutor potrivit pentru acesta, avand
astfel apartenenta aceleiasi specii si fiind impreuna un singur trup. Faptul ca femeie este
denumita ca ajutor barbatului nu reprezinta o ierarhie intre cei doi, neexistand pasaje in Scriptura
care sa ne duca cu gandul la asta, dimpotriva cuvintele folosite in acest sens fiind atribuite
divinitatii - Dumnezeu este numit in Biblie ca ajutor pentru om - fiind astfel atribute divine. Prin
4
IOSIF STANCOVICI, „Familia in lumina referatului biblic despre creatie (I)”, pp. 124–133.

7
urmare aceasta relatie dintre cei doi este asemenea unei oglindiri intre cele doua parti, oglindire
ce ne-o putem imagina precum un dans in cuplu in care cele doua parti se oglindesc in miscari
fiind asemenea in stare dar neidentice in miscarile lor, ele fiind specifice fiecaruia dar in ciuda
particularitatilor lor, impreuna se imbina, se completeaza armonios. Prin urmare femeia pentru
barbat este consubstantiala cu el - ofera casatoriei insusiri ale unitatii dar si indisolubilitatii - dar
fara sa fie identica sau uniforma cu aceasta, uniformitatea fiind o placere ce ii apartine
diavolului. Afland modul in care barbatul si femeia se completeaza reciproc trebuie sa stim si
cum ajungem in acel punct. Pentru ca oglindirea sa aiba loc, relatia dintre cei doi trebuie sa fie
una de iubire reciproca deoarece ea are un rol important in dezvoltarea relatiei dintre cei doi
pentru ca legatura dintre doua persoane pe langa alte aspecte este si o jertfa, iar jertfa este
rezultatul iubirii, care se manifesta in casatorie prin a primi si a darui la infinit, cu toata inima
fara strangere de inima, atitudine ce are ca si finalitate desavarsirea casatoriei. La aceasta jertfa
reciproca in ajutor vine si Dumnezeu trimitand harul Sau pentru a birui greutatile vietii in general
si de familie in special, care de altfel sunt inevitabile. Asadat formarea unui singur trup necesita
iubire, pura si nu pervertita, care are un rol intregitor atat pentru barbat cat pentru femeie.
Momentul intalinirii celor doi arata prezenta unei astfel de iubirii manifestata prin inocenta celor
doi (amandoi erau goi si nu se rusineau), care a durat pana la venirea ispititorului care a schimbat
realitatea fireasca care pana atunci era pasnica, pura si fara de pacat, intr-o realitate lipsita de
iubire si marcata de egoism si frica pervertisndu-se firescul din Rai si impunand o alta realitate
marcata de patima si rusine care au transformat omul inocent care nu avea intentii ascunse pentru
semenii lui, intr-o persoana perversa care se gandeste doar la sine si la modurile in care se poate
folosi de persoana de langa el pentru a-si satisfice propriile nevoi. Prin cadere omul si-a creat un
handicap ce trebuie cu mare efort sa-l depaseasca in toate aspectele vietii, in cazul de fata cel
familial unde unirea trupeasca nu este de ajuns pentru armonie si mantuirea barbatului si al
femeii, fiind necesar un efort pentru crearea unei unire spirituale intre cei doi, imbinand astfel
cele doua aspecte, al materiei si spiritului, care se realizeaza prin daruire, jertfa si devotement
reciproc, scopul ultim al casatoriei fiind sfintirea lor, cunoasterea, iubirea si increderea in
Dumnezeu. De aceste lucruri s-au bucurat Adam si Eva in Eden, ei avand o legatura foarte
apropiata cu El, o legatura familiar, care le permitea sa-L recunoasca, sa-L vada, sa-I vorbeasca,
fiind asemenea unei relatii de prietenie. Relatia de prietenie este ceruta si in familiei pentru un
trai armonios, adaugandu-se mai apoi si prudenta, curajul, cumpatarea si dreptatea, virtuti ce

8
trebuie castigate, ca mai apoi sa fie sadite in sanul familiei. Aceste patru virtutii sunt defapt rodul
indemnului lui Dumnezeu catre om de a lucre si a stapani, care se refera pe langa stapanirea
creatiei si la stapanirea de sine insusi. Acestea sunt zestrea pe care barbatul si femeia trebuie sa le
dobandeasca pentru ca mai apoi sa intre in ce-a de-a doua etapa a dezvoltarii lor, cea de familie
adica identitatea lor de sot si sotie, care sunt imperios necesare trairii armonioase pentru ca vor
duce la refacerea prieteniei cu Dumnezeu. Aceasta impacare are loc prin viata traita dupa voia
Lui, cu atat mai mult cu cat este modul de traire a intregii familii, duce la o existenta superioara
iar prin acest mod acest lucru omul il preamareste pe Creator.5

3. Distrugerea triunghiul familial Dumnezeu-barbat-femeie

Mai departe ne vom opri asupra momentul in care triunghiul familiei Dumnezeu-barbat-
femeie se destrama. Pentru inceput o sa vorbim despre sarpele intruchipat de catre diavol care a
fost cel care a distrus aceasta structura a familiei edenice. Acest animal reprezinta o incarnare a
maleficului, a spiritului rau, fiind instrumental folosit de diavol spre a ispiti, ispitire ce era
sinonima cu goliciunea, goliciunea oamenilor dar care avea ceva diferit, era pervertita asemenea
goliciunii sarpelui sau a spiritului rau care era sinonima la randul cu viclenia, care era constienta,
si conceputa spre a face rau. Acest spirit malefic salasluit in sarpe s-a dovedit a fi foarte siret, un
abil manipulator al cuvintelor, un foarte bun cititor al omului, un instigator, un oportunist precum
si un foarte bun imitator al unei “persoane” bine intentionate. Una dintre cele mai importante
arme folosite de diavol spre ispitirea omului a fost sadirea indoielii in acesta, indoiala care a avut
un efect devastator asupra familiei divine formate din Dumnezeu-barbat-femeie. Poate acest
lucru a fost si unul dintre telurile diavolului, distrugerea comuniunii familiale edenice folosindu-
se de indoiala, mandrie, egoism, invidie, individualitate, lenea, lipsa cooperarii, nesocotinta, lipsa
oranduirii etc. care de altfel sunt factorii ce duc si in zilele noastre la distrugerea lor. Toate
acestea inclinatii negative le-a intuit diavolul ca potentiale in om si le-a folosit pentru a aduce
caderea acestuia, iar prin asta el a reusit sa distruga relatia oamenilor cu Dumnezeu, cu creatie si
cu ei inisi. Diavolul a reusit sa denaturize realitatea stabilita de Dumnezeu pentru modul in care
trebuie sa functioneze familia - Adam ca si cap al familiei, conducator, accentual fiind pe

5
A se vedea IOSIF STANCOVICI, „Familia in lumina referatului biblic despre creatie (II)”, Mitropolia Banatului (2010),
pp. 84–95.

9
intelect, iar Eva ca si conducatoare cu accentual pus pe inima, adica simtire, emotie – si astfel
Eva la nesocotit pe barbatul ei trecand peste autoritatea lui, incercand sa fie in acelasi timp si
intelect si simtamant dar esuand, cazand in plasa diavolului tragand dupa sine si pe Adam care sa
lasat prada simtamintelor uitand de intelect. Aceasta imagine o putem pune alaturi de imaginea
lui Iov, care spre deosebire de Adam nu s-a lasat prada simtamintelor in momentul in care sotia
lui la ispitit spre razvratire fata de Dumnezeu. Momentul caderii a fost momentul in care omul si-
a pus nadejdea intr-o creatura inferioara acestuia in detrimental AtotputerniculuI Dumnezeu.
Caderea a avut ca efect constientizarea omului ca este gol, cuvant care are o insemnatate mult
mai profunda decat pare. Aceasta goliciune nu exprima numai goliciunea fizica a omului ci si,
cred ca, mult mai important goliciunea interioara a omului, care are ca manifestare rusinea,
neputinta, necazul. Putem spune ca ei inainte de cadere erau intr-un echilibru atat interior cu ei
insisi cat si exterior cu natura dar cel mai important cu Dumnezeu, iar caderea a distrus acea
armonie sau echilibru, echilibru care exista in ceea ce priveste subiectul lucrarii si in familie care
mai apoi a disparut, fiind necesar o recladire a acestei armonii care desi exista, nu mai este o
armonie stabila ci una asemenea apei marii, cand linistita cand tulburata, echilibrul nemafiind
posibil in totalitate dupa cadere. Goliciunea o putem asemana mai pe scurt cu starea unui nou
nascut care la nastere se gaseste intr-o stare de neputinta, neajutorare si slabiciune.6

Cunoasterea si indumnezeirea promisa de diavol s-au dovedit o iluzie a mintii celor doi
care a fost distrusa in momentul infaptuirii celor promise, facand cunostinta astfel cu un
sentimente sau cu un aspect al realitatii cazute de care ei si toti oamenii de atunci inainte se vor
lovi constant, au facut cunostinta cu deziluzia, care pana atunci nu era cunoscuta de om, totul
fiind ideal in sanul lui Dumnezeu. Caderea a afecta toate aspectele vietii umane inclusiv familia
sub toate formele ei. Mai intai a suferit familia ca omenire - umanitatea toata formeaza o familie
mare - deoarece ca si in orice familie fiecare membru este legat de celalalt prin urmare orice
lucru pozitiv sau negativ ii va afecta pe ceilalti membrii. Dupa care caderea a insemnat si
schimbarea realitatii conjugale, ea osciland mai mult spre partea instinctuala. Mai apoi femeia de
la furnizorul de unitate al barbatului, al casniciei se transforma intr-un instrument de instabilitate
(Adam o acuza pe Eva). Apoi nasterea se transforma fara ca oamenii sa isi de-a seama intr-o
preinchipuire a starii edenice si a caderii, ciclu nesfarsit a momentului de ascensiune si de cadere
a omului din rai. Aceasta este portretizata in imaginea mamei si a noului nascut. Acest eveniment
6
IOSIF STANCOVICI, „Familia in lumina referatului biblic despre creatie (II)”, pp. 95–99.

10
al nasterii reprezinta pentru mama aparitia unui unei stari mixte, o stare de bucurie amestecata cu
un presentiment ce vesteste durere. Sentimentele se vor materializa mai intai prin chinurile
nasterii mai apoi va fi o perioada ascedenta asemenea momentului in care primii oamenii se aflau
in rai, noul nascut in timpul copilariei fiind intr-o stare edenica de obdenienta si inocenta
infantila, dar odata cu depasirea copilariei si intrarea in etapa maturizarii incepe panta
descendenta asemanata cu ispitirea sarpelui. Copilul capata dorinta de libertate si iluminare ce va
avea ca rezultat “caderea” primind o proprie perceptie asupra ce este bine si ce este rau, ce se
sfarseste cu ruperea de parintii. La sfarsit avem pasajul biblic ce vorbeste de stapanirea
barbatului asupra femeii ca efect al caderii. Aceast stapanire este cunoscuta si ca patriarhat care
de la cadere si pana in prezent a fost modul de conducere al societatii in toate aspectele ei. Pentru
acest mod de conducere exista sustiantori si opozanti, unii spunand ca patriarhatul este voia
divina si consecinta ce trebuie sa o suporte femeia pentru participarea ei la caderea omului iar
altii (curentul feminist) considera modul de conducere ca fiind arbitrar, injust, sexist, totalitar iar
voia divina invocata de tabara cealalta fiind considerata de aceasta tabara doar prescriptiva si nu
predictiva. Ce nu inteleg ei este faptul ca acest mod de conducere este inevitabil nu pentru ca este
impus ci pentru ca acest mod de conducere este firescul omenirii cazute, nu este contributia nici
partii masculine nici celei divine, este un dat al caderii adeverindu-se cele spuse de Domnul care
spunea ca barbatul va stapani femeia fiind o atentionare si o aducere la cunostinta, fiind un lucru
ce s-a intamplat si care nu mai poate fi schimbat, asemenea cand un parinte atentioneaza copilul
sa nu se joaca la soba pentru ca se va arde, rezultatul arsuri fiind ca membrul afectat nu va mai fi
la fel, ceea ce este firesc. Stapanirea barbatului asupra femeii se poate traduce prin cuvintele
conducator si indrumator, barbatul fiind cel care conduce familia, o indruma spre convietuirea si
dezvoltarea ei armonioasa iar in acest sens subliniem cateva aspecte ale acestei conduceri si cum
ajunge sa si-o insuseasca. Primul aspect este cel legat de modul in care o familia se naste cu
adevarat si cum are loc atasarea membrilor uni de ceilalti. O familie este pe punctul de a fi cu
adevarat o familie in momentul in care femeie este insarcinata, moment care o sa aiba un impact
fundamental in toate aspectele vietii de familie, este momentul atasarii emotionale a partenerilor
in cel mai profund mod dar si momentul in care cumva se evidenteaza mai proeminent ierarhia si
atributiile fiecaruia. Astfel, femeia in momentul sarcinii si dupa se afla intr-o stare vulnerabila
fiind incapabila sa se descurce fara ajutorul barbatului care ii ofera grija, protectie si confort.
Dupa nastere dragostea mamei pentru copil se reflecta datorita acestuia si asupra tatalui, am

11
putea spune ca efect sau ca multumire pentru i-a oferit acel copil pe care ea il iubeste
neconditionat dar si pentru grija ce le-o poarta. Afectiunea aceastea naste in barbat sentimente
care sunt specifice parintelui. Depaseste astfel etapele de dezvoltare de barbat si de sot ajungand
la a treia etapa. In aceasta etapa el ajunge sa aiba dorinte de a fi un furnizor de protectie si de a
participa la cresterea si educarea copilui, ajungand astfel la acelasi nivel de dezvoltare precum
cel al sotiei care prin nastere atinse cel de-al treilea nivel al dezvoltarii sale. Barbatul ajuns la
acest moment in care a devenit cap al familiei, trebuie sa constientizeze faptul ca acest statut al
sau este unul nobil si nici decum unul tiranic. Trebuie sa fie constient de faptul ca si cap al
familiei el este raspunzator pentru bunul mers al familei si al fiecarui membru, iar daca se face
raspunzator se face si vinovat pentru fiecare abatere de la bunul mers. De altfel el este
protectorul ei si are datoria sa-si jertfeasca propria viata pentru familia sa, trebuie sa fie un
conducator demn si responsabil, interesele familiei sa fie intotdeauna deasupra intereselor sale,
sa fie condus de o dragoste generoasa si nu de una egoista precum cea a barbatul care intelege
gresit faptul ca a fi cap al familiei inseamna a fi un tiran. Tiranul este cel ce nu isi asuma
responsabilitatea pentru bunul mers al vietii familiei, sau pentru protectia ei, el este intotdeauna
nevinovat, cei din jurul lui fiind intotdeauna de vina (trasatura o putem vedea si i se poate atribui
de altfel si lui Adam care in momentul in care a cazut parada ispitei si a trebuit sa de socoteala in
fata lui Dumnezeu pentru ce a facut a dat vina pe Eva si nu pe el si pe caracterul lui slab).
Barbatul ca si cap al familiei si problema ierarhiei dintre barbat si femeie apare atunci cand
egoismul apare si fiecare priveste in directii diferite, atunci este momentul in care unitatea se
destrama si astfel de probleme apar, atunci se naste barbatul tiran si femeia razvratita. Astfel
problema ierarhiei dintre sotii, este o falsa problema atata timp cat barbatul conduce cu dragoste
generoasa iar femeia o intretine amplificand-o.7

4. Textul ca simbolism

Pasajele din Facere despre caderea omului au avut doua moduri de abordare ramanand
ulterior la unul, prima fiind o interpretare ad literam al textului iar ce-a de-a doua si care astazi
este acceptata de ce-a mai mare parte e exegetilor, o interpretare a textelor ca fiind defapt
imagini si simboluri pentru cele ce s-au intamplat in momentul caderii. In aceasta directie,

7
IOSIF STANCOVICI, „Familia in lumina referatului biblic despre creatie (II)”, pp. 103–107.

12
caderea care a avut in loc in urma consumarii fructului oprit nu ar fi motivul din spatele caderii,
ea reprezentand doar imaginea aleasa care sa infatiseze ceea ce s-a intamplat cu adevarat,
precursorul caderii fiind cunoasterea care este inseamna mult mai mult decat ceea ce pare la
prima vedere, ea avand ca insemnatete pe langa ceea ce este evident, adica cunoasterea ca act
intelectual, si o alta insemnatate, care se afla in sfera vietii sexuale, ca act al dragostei, fidelitatii,
convietuirii intre barbat si femeie care are ca rezultat o viata noua. Astfel mergand pe aceasta
cale, unii au considerat ca aceasta cunoastere a fost una intelectuala, dar nu una de trebuinta si
fireasca ci una care naste razvratire si haos care a condus dupa la aspectul intim al celor doi care
se crede a fi fost infaptuit ca rezultat al noul mod de cunoastere primit. Noul mod de cunoastere
pervertit ar fi spurcat aspectul legat de reproducere pe care la pregatit Domnul omului pentru a se
inmulti - ramanand de altfel si o taina pentru noi - astfel aceasta parte a caderii fiind defapt dupa
unii, un act sexual prematur impotriva firii care a avut loc nu dupa modul dorit de Domnul spre
inmultirea neamului omenesc, luand-o inaintea Creatorului - care urma sa le impartaseasca
modul in care vor procrea - si modeland acest aspect intr-un fel pervertit dupa voia diavolului si
nu dupa cum voia El. Pentru a sustine aceasta teorie, unii exegeti spun ca motivul alegerii acestor
simboluri din Facere ar fi datorate aspectelor culturale ale vremii ce erau legate de actul
impreunarii. Astfel, avem exemple din Orientul antic unde sunt mentionate scene sexuale sub
smochin (uni sunt de parere ca acesta era pomul oprit) sau cultul canaait al lui Baal ce practica
prostitutia sacra, practica care avea ca rezultat parasirea Creatorului. Cultul avea printre
simboluri sarpele ca simbol al sexului ce era vazut ca fiind organul masculin de reproducere a lui
Baal, simbol –printre altele asemnea- care se afla pozitionat in diferite locuri printre care sub
smochin unde se savarsea prostitutia sacra sau unirea unui zeu cu o zeita, sau doua sexe opuse
care reprezenta o impreunare cu divinitatea prin obiecte, primind ca dar fertilitate sau
asemanarea cu divinitatea ce era reprezentata de acel obiect care era printre altele sarpele.
Asemanarea cu Dumnezeu era de altfel ceea ce tanjeau cei din Orientul antic, marturie graitoare
stand piramidele. Astfel episodul caderii devine un semn de atentionare impotriva acestui cult
idolatru - in care falusul si simbolistica lui constituiau valoarea semnificativa fundamentala -
fiind catalogat ca idencent, iluzoriu, fara rost dar dar si cel mai mare pacat fiind aducator al
mortii spirituale, aducandul pe om in robia pacatului. Pacatul acesta este cel mai simplu expus ca
idolatrie, lepadarea de Dumnezeu in detrimentul unei zeitati materiale. Adam si Eva au pacatuit
in acest mod, s-au lepadat de Dumnezeu si s-au inchinat materiei (Facere 3 poate in alta

13
perspectiva- manifest impotriva devierilor sexuale). Mergand mai departe pacatuirea omului s-a
datorat si pentru ca a acceptat dialogul cu raul, pentru ca nu si-a infranat pornirile, cazand prada
poftelor si cautarii placerilor iar acestea nu sunt inocente pentru ca duc idolatria corpului si a
propirei persoane care are ca rezultat dispretuirea semenilor si parasirea lui Dumnezeu. Aceasta
iubire egoista si patimasa naste conflicte intre semeni, familie, societate, ea fiind motivul
distrugerii familiei edenice dintre Dumnezeu-barbat-femeie. Ca si leac pentru aceasta patima
foarte agresiva a iubirii egoise, a desfraului avem exemplul de virtute, puritate, tarie si credinta a
lui Iosif cu ajutorul carora a biruit ispitele.8

5. Recapitulare

In cartea Facerii observam prin toate cele de mai sus o evolutie treptata a omului. Astfel
la inceput vorbim mai intai de omul aflat intr-o stare solitara, urmata mai apoi de dualitatea
barbat femeie, starile acestea aratand un prim aspect al iubrii, cel carnal, egoist si nestavilit
(femeia os din oasele mele, completare, refacerea intregului distrus). Vorbim mai apoi despre
constiinta omului de dupa cadere care a fost dezgolita atat fizic cat si psihic, cu accentul pe
ultima parte pentru ca aceasta goliciune le-a aratat celor doi ca sunt incompleti depinzand unul
de celalt, nevoile si fericirea lor depinzand de celalalt si de disponibilitatea lor spre a le oferi atat
sexual cat si emotional, nascandu-se astfel o alta dragoste diferita de dragostea de la inceput o
dragoste ce tanjeste la refacerea intregul, aceasta am putea-o numi dragostea de frumos formata
din eros si aspectul fizic sau trupul imbodobit. Vorbim apoi de un alt aspect al sexualitatii
aplecarea spre o relatie permanenta ce o putem atribui familiei, dragostea aceasta fiind cea mai
puternica si deziteresata putand sa o numim dragoste generoasa pentru ca rodul ei este nasterea
de copii ce implica renuntarea la voia proprie in detrimentul noi vietii si a dorintelor ei. Aceasta
dragoste reprezinta un refugiu si un loc al sperantei pentru cei ce formeaza familia deoarece viata
si greutatile sunt estompate de sperantele pe care le da unitatea familiei care naste speranta spre
mai bine, ca de altfel lucru intarit si de catre cele relatate in Scriptura referitor la aparitia Evei ca
era necesara lui Adam, Dumnezeu observand nevoia omului pentru un partener. Dragostea
aceasta ca sa aiba loc trebuie sa fie precedata mai intai de victoria barbatul asupra firii sale
cazute, sa-si fi purtat bataliile cu el insusi biruindu-si patimile, zidindu-si un suflet mare si plin

8
IOSIF STANCOVICI, „Familia in lumina referatului biblic despre creatie (II)”, pp. 95–103.

14
de curaj spre a tine piept viitoarelor batalii impotriva greutatilor vietii. Acestea sunt spuse pentru
ca numai in momentul in care bataliile acestea sunt castigate, doar atunci se poate infaptui o
familie, femeie avand nevoie de un barbat care sa nu se teama sa infrunte greutatile vietii, care sa
fie punctul ei de sprijin si aparatorul ei. Dupa ce le-a, castigat pe toate acestea, mai ramane doar
cultivarea in sanul familiei a celor dobandite, gandirea sanatoasa, sporirea virtutilor si
dobandirea pacii sufletesti, familia devenind astfel sfanta, transfigurata, loc in care salasluieste
Duhul Sfant cel care aduce si sustine toate acestea, familia fiind asemena Bisericii, locas al
Duhului Sfant.9

CONCLUZIE

In lucrarea de fata, s-a incercat o scoatere in evidenta a faptului ca institutia familiei este
o creatie divina binecuvantata de Dumnezeu, de o importanta extraordinara pentru noi oamenii,
afirmatie intarita de restabilirea ei de catre insusi Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Acest lucru si
multe altele au facut ca institutia familiei in toata istoria omenirii sa fie considerata ca avand un
rol esential care este demn de aparat si sutinut.

La inceputul lucrarii s-a prezentat importanta familiei pentru om si societate, ea fiind

“piatra cea din capul unghiului”.

9
IOSIF STANCOVICI, „Familia in lumina referatului biblic despre creatie (II)”, pp. 107–113.

15
 In partea a doua a lucrarii s-a prezentat aspecte ale vietii de familie precum etapele pe
care le urmeaza si modelul care trebuie insusit de familie adica cel al familiei Edenice care are la
baza triunghiul familiei Dumnezeu-barbat-femeie.

In ultimele parti ale lucrarii s-a prezentat evenimentul caderii primilor oamenii si
impactul avut asupra creatiei care a afectat intreaga stuctura a ei, afectand printre altele
comuniunea familiale edenice, urmat la final de o aplecare asupra unui nou mod de a privi
evenimentul ispitirii, in cheia simbolisticii, incheind apoi cu o sumarizare a parcursului omului
de la o fiinta solitara la una sociala.

In lucrarea de fata se considera a fi atins obiectivul principal al acestei expunerii, acela de

a prezenta intr-un mod succint faptul ca familia este parte din om si din lume fiind indispensabila
pentru bunul mers al celor doua.

Bibliografie:

IOAN CHIRILĂ, „ICONOMIA MÂNTUIRII ŞI RÂNDUIELI ALE BISERICII MENITE SĂ

APERE/PĂZEASCĂ FAMILIA”, STUDIA UBB THEOL. ORTH.
IOAN CHIRILĂ, „CONCEPȚIA QUMRANITĂ DESPRE FAMILIE”, STUDIA UBB THEOL.
ORTH 56 (2011).
IOSIF STANCOVICI, „Familia in lumina referatului biblic despre creatie (II)”, Mitropolia
Banatului (2010).
IOSIF STANCOVICI, „Familia in lumina referatului biblic despre creatie (I)”, Mitropolia Banatului
(2010).

16